Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 47/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 47/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 47/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

Decizia penală nr. 47 A

Ședința publică de la data de 21 februarie 2013

Curtea constituită din:

P. - D. M.

JUDECĂTOR - A. E. B.

GREFIER - R. S.

MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror M. V..

Pe rol judecarea apelurilor declarate de MINISTERUL PUBLIC, P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații J. A. J., M. R. R. și I. C. sentinței penale nr.469 F/11.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECȚIA I PENALĂ în dosarul nr. 2429/2005- apel după casare.

Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 14 februarie 2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21 februarie 2013.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 469/F din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, rejudecând cauza în fond după casare, s-a dispus în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului J. A. J. din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului I. C. din infracțiunea prev.de art.248 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.246 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului NEȘI I. din infracțiunea prev.de art.249 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. art.249 alin. 1 și 2 Cod penal.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatei M. O. RUCSANDRA din infracțiunea prev. de art.249 alin. 1și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.249 alin. 1 și 2 Cod penal.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I. C. din infracțiunea prev. art.248 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal.

În baza art.215 alin.l, 2, 3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a și alin.2 Cod penal și art.76 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul J. A. J. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 71-76 lit.c Cod penal.

Conform art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendareacondiționată a executării pedepsei de 3 ani închisa termen de încercare de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art.357 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.71 alin. final Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.c) Cod penal pe durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct.2 lit.a) raportat la art. 10 lit.d) Cod procedură penală a fost achitat inculpatul I. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.246 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a) raportat la art. 10 lit.d) Cod procedură penală au fost achitați inculpații Neși I. și M. O. Rucsandra sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 249 alin.l și 2 Cod penal.

Conform art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul J. A. J. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. GTS Trading SRL și S.C. Lama Co SRL - S.C. Vilarom Group SRL la plata sumei de 5.517.278,86 USD (respectiv echivalentul în lei la data efectuării plății), din care 2.501.004,88 USD prejudiciu efectiv (valoarea creanței forfetare, respectiv scontate și neîncasate) și 3.016.273,98 USD dobândă, în favoarea părții civile R. B..

Au fost ridicate măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 7.01.2000 și respectiv 7.02.2000 asupra bunurilor inculpaților Neși I. și M. O. Rucsandra.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr.639/07.07.2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr.2537/2000, a fost respinsă, ca nefondată cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul București de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul I. C. din infracțiunea prev. de art.248 rap. la art.2481 Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.246 rap. la art.2481 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul I. C. din infracțiunea prev. de art.248 rap. la art.2481 Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.249 alin.2 Cod penal și a faptelor săvârșite de inculpații Nesi I. și M. O. Rucsandra din infracțiunea prev. de art.249 alin.l și 2 Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.249 alin.2 Cod penal.

În baza art.215 alin.2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul J. A. J. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, făcându-se aplicarea art.71 Cod penal.

În baza art.65 alin.2 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.c Cod penal, de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.249 alin.2 Cod penal au fost condamnați inculpații I. C., Nesi I. și M. O. Rucsandra, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, făcându-se aplicarea art.71 Cod penal.

În baza art.l din Legea nr.543/2002 și OG nr. 18/2003 au fost constatate grațiate în întregime pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților I. C., Nesi I. și M. O. Rucsandra.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală și art.998 cod civil au fost obligați în solidar inculpații I. C., Nesi I. și M. O. Rucsandra la plata sumei 3.963.603,25 USD în echivalent lei la cursul oficial de schimb valutar al BNR de la data efectuării plății, din care, în solidar și cu inculpatul J. A. J. la echivalentul în lei la cursul oficial de schimb valutar al BNR la data plății a sumei de 1.525,162,61 USD (prejudiciul aferent celor 5 convenții forfetare) către partea civilă R. B..

A fost menținut sechestrul dispus prin ordonanța 07.01.2000 asupra apartamentului nr.84 situat în București ., ., ., proprietatea inculpatului Nesi I. și sechestrul dispus prin ordonanța din 07.02.2000 asupra apartamentului nr.36 situat în București, ., ., sector 6, proprietatea inculpatei M. O. Rucsandra.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpații I. C., Nesi I., M. O. Rucsandra și J. A. J..

Prin decizia penală nr.40/A/22.01.2004 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția II penală, în dosarul nr.2867/2003, au fost admise apelurile declarate (atât de către procuror cât și de către inculpați) împotriva sentinței penale nr.639/07.07.2003 a Tribunalului București - Secția I Penală, a fost desființată sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.

Din criticile formulate în apel de inculpați a rezultat că instanța de fond (în baza concluziilor expertizei tehnice contabile efectuată în cauză la urmărire penală) a reținut o situație neconformă cu natura reală a efectuării unor operațiuni bancare de felul celor analizate, așa încât, Curtea a apreciat ca fiind justificată cererea acestora de a se efectua o expertiză de către experți bancari sau cu participarea unor specialiști dintr-o instituție bancară.

Având în vedere faptul că proba cu expertiza contabilă este proba care poate constitui temei de apreciere a încălcărilor în raport de care se stabilește și răspunderea penală a inculpaților, o asemenea expertiză, care analizează încălcarea unor norme bancare, trebuie efectuată de experți specializați pentru a se putea da eficiență cerințelor art. 116 Cod procedură penală.

Ca urmare, instanța de apel a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București Secția I Penală la data de 15.04.2005 sub nr._/3/2005 (2429/2005).

În fond după desființare, instanța a dispus efectuarea in cauză a unei expertize contabile financiar-bancare și a fixat obiectivele acesteia, fiind depus la dosar la data de 25.08.2006, raportul de expertiză întocmit de expert contabil, auditor financiar C. Olguța (filele 148-221 vol.II dosar instanță).

Rejudecând cauza după desființare, tribunalul, analizând materialul probator administrat, a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada septembrie 1998 - martie 1999 Banca Agricolă S.A. a efectuat o . operațiuni de scontare și forfetare prin incasso documentar în favoarea unor clienți persoane juridice, între care S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Group Co S.R.L.

Aceasta constituia o activitate nouă în bancă, astfel că s-au emis „Norme de lucru privind operațiuni de scontare, forfetare și avalizare", aprobate la 6.07.1998 și completate în luna septembrie a aceluiași an.

În baza acestora, Banca Agricolă S.A. a încheiat 11 convenții de forfetare cu S.C. GTS Trading Co SRL, cu o valoare totală de 2.479.335,60 USD, care au rămas nefinalizate, adică neîncasate.

La data de 14.01.1999, banca exportatorului, „Banque du Caire" a atenționat că operațiunile inițiate de S.C. GTS Trading Co S.R.L. ca ordonator de incasso nu decurg normal, importatorul neprezentându-se pentru ridicarea documentelor și plata lor.

Documentele trimise pentru încasare la banca egipteană au fost restituite după trecerea termenului de decontare de 60 de zile, conform uzanțelor internaționale, întrucât clientul extern, importatorul, nu s-a prezentat să ridice marfa și să efectueze plata.

La rândul său, Banca Agricolă S.A. - Sucursala municipiului București, a restituit clientului S.C. GTS Trading Co S.R.L. documentele comerciale referitoare la aceste forfetari prin incasso.

Comisionul nu a fost încasat iar actele nu au fost ridicate de la Banca Agricolă SA - Sucursala municipiului București.

S-a reținut de către tribunal că sumele totale neîncasate de Banca Agricolă S.A. în urma nefinalizării convențiilor de forfetare a unor creanțe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 USD cu clientul S.C. GTS Trading Co S.R.L., derulate pe relația Egipt și 21.669,28 USD, conform convenției de scontare nr.551 din 23.03.1999, diferență rămasă de încasat de la clientul S.C. Lama Group Co SRL.

Referitor la aceste operațiuni comerciale, prin rechizitoriu inculpații au fost acuzați după cum urmează:

- I. C., pentru că în calitate de director al Direcției de Operațiuni Valutare din cadrul Băncii Agricole S.A. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a semnat 15 convenții de scontare-forfetare cu S.C. GTS Trading CO SRL și cu S.C. Lama Co SRL, fără existența unei documentații aferente complete și a urgentat încheierea lor cu creditarea anterioară a contului clientului.

-Neși I. și M. O. R., pentru că, în calitate șef al Serviciului Scontare-Forfetare și respectiv de consilier bancar în cadrul acesteia, și-au încălcat îndatoririle de serviciu prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacțiilor, fără documentația solicitată de normele Băncii Agricole, admițând încheierea tranzacțiilor de scontare-forfetare cu S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Group Co S.R.L., pe baza unei documentații incomplete.

-J. A. J., pentru că în perioada ianuarie 1998 -iunie 1999, în calitate de administrator al S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Group Co S.R.L., a indus în eroare reprezentanții Băncii Agricole S.A. cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de fortetare în cadrul operațiunilor de export pe relația Egipt și a scontării sumei de 45.000 USD, trasă de S.C. Lama Group S.R.L., emisă la 22.03.1999. S-a mai susținut în rechizitoriu că, după ce din data de 17.02.1999 a pierdut calitatea de administrator al societăților, a încheiat în continuare 4 convenții de forfetare.

În ceea ce îi privește pe cei trei funcționari bancari inculpați în cauză, tribunalul a reținut, sub un prim aspect, că, deși în activitățile derulate de ei în exercitarea atribuțiilor de serviciu se regăsesc unele elemente ale laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, prejudiciul produs părții civile nu este rezultatul acestora.

Astfel, tribunalul a apreciat că în contextul modificării Normelor de lucru menționate și acceptării unor bilete la ordin „în alb”, măsuri dispuse de conducerea executivă a băncii și Comitetului de coordonare al restructurării, succesul operațiunilor depindea exclusiv de buna-credință a clientului (în speță S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Group Co S.R.L.) în îndeplinirea obligațiilor asumate. Așa fiind, inculpații I., M. și Neși nu puteau evita rezultatul produs decât dacă respingeau orice tip de cerere de scontare/forfetare, independent de bonitatea clientului. Or, neîndeplinirea unei obligații comerciale nu poate fi anticipată, banca finanțatoare preluând, prin definiție, riscul de neplată al exportului.

Tribunalul a concluzionat, sub acest aspect, că rămân lipsite de semnificație atât bonitatea clientului, cât și orice documente ori rapoarte ce ar fi însoțit cererile vizând operațiunile efectuate, câtă vreme banca nu a avut nicio garanție pentru cazul neexecutării obligațiilor.

Referitor tot la activitatea celor trei inculpați funcționari ai băncii, instanța a mai reținut că pe parcursul operațiunilor comerciale și financiare s-au mai comis o . erori care nu sunt imputabile acestora.

Astfel, în ceea ce privește sucursala municipiului București a Băncii Agricole S.A., s-a dovedit că:

-nu și-a îndeplinit obligația de a verifica documentația necesară ce însoțește cererea de scontare, potrivit normelor de lucru privind operațiunile de scontare/forfetare;

- a încălcat Regulamentul Operațiunilor Valutare nr.3/1997, în vigoare la momentul respectiv, care prevedea obligativitatea avizării și verificării exemplarului DIV cu ștampila Vămii;

- a restituit documentele de export, în special conosamentul în original, ceea ce a făcut ca S.C. GTS Trading Co S.R.L. să rămână atât cu marfa aflată în Port-Said (Egipt) dar și cu finanțarea de 2.479.335,60 USD;

- nu a verificat documentația inițială, astfel că a întocmit în mod eronat nota de apreciere pentru clientul S.C. Lama. Group Co S.R.L.;

- a eliberat către clienții S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Group Co S.R.L sumele din cont, fără documente justificative și nu a urmărit destinația sumelor.

Pe de altă parte, Direcția juridică a băncii:

- nu a solicitat ca biletele la ordin luate în garanție în cadrul convențiilor de forfetare să fie avalizate, conform procedurii interne, acest fapt constituind, după aprecierea tribunalului, cel mai important impediment în recuperarea sumelor;

- a întârziat investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin și le-a restituit în mod eronat;

- nu a exercitat dreptul de recurs prin acțiunea cambială de regres a posesorului cu privire la convenția de scontare nr.XIV/551/23.03.1999;

- nu a efectuat în timp util protest de neplată pentru cambia trasă asupra firmei New Market Trading Co LTD și nici demersuri legale în vederea încasării în cazul tranzacției de forfetare F 003.

Pe de altă parte, deciziile directorului Băncii Agricole S.A. și ale Comitetului Conducerii Executive, ale Comitetului de Coordonare a Restructurării au jucat un rol hotărâtor în procesul decizional, influențând activitatea inculpaților I. C., Neși I. și M. O. Rucsandra. Aceste organisme au aprobat modificarea Normelor de lucru pentru scontare/forfetare (NLSF) fără să ia în considerare riscurile de neplată a importatorului în tranzacția de forfetare a documentelor comerciale și financiare la incasso, faptul că prin forfetare se pierdea dreptul de recurs asupra exportatorului; s-a omis împrejurarea că acele creanțe forfetare trebuiau garantate de o instituție bancară sau financiară.

În acest context și date fiind cele reținute, tribunalul a considerat că activitățile desfășurate de cei trei inculpați în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu constituie cauza vătămării produse Băncii Agricole S.A.

S-a mai apreciat ca importantă și împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpați nu există o fișă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuțiilor și a obligațiilor ce le reveneau în cadrul Direcției; pe de altă parte, în perioada septembrie 1998 - aprilie 1999 nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a Băncii Agricole S.A., și niciunul din cei trei inculpați nu a avut întocmită o fișă a postului cuprinzând atribuțiile, drepturile și obligațiile care le reveneau în cadrul Direcției.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a reținut că lipsesc intenția (în cazul inculpatului I. C.), respectiv culpa (pentru inculpații Neși I. și M. O. Rucsandra), pentru ca activitățile derulate de ei să poată întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu.

Toate aceste împrejurări, pe larg expuse în sentință, au condus instanța de fond la concluzia că faptele inculpaților I. C., Neși I. și M. O. Rucsandra, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu, fiind incidente dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat, pentru rigoarea acesteia, că în cazul inculpatului I. ar fi fost aplicabile dispozițiile art.246 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deoarece banca este o persoană juridică de drept privat.

În privința inculpaților Neși și M. s-a motivat că nu sunt incidente prevederile art.41 alin.2 Cod penal, fiind vorba despre posibile infracțiuni din culpă, incompatibile cu forma continuată.

Tribunalul a reținut, referitor la inculpatul J. A. J., că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în convenții reținută prin actul de sesizare.

S-a concluzionat, din analiza probatoriilor administrate, că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Group Co S.R.L., a indus în eroare reprezentanții Băncii Agricole S.A. cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de forfetare în cadrul operațiunilor de export pe relația Egipt și a operațiunii de scontare a unei sume de 45.000 USD trasă de S.C. Lama Group S.R.L., emisă la 23.03.1999. S-a mai reținut că același inculpat, după ce din data de 17.02.1999 a pierdut calitatea de administrator, a încheiat în continuare, în aceeași calitate, patru convenții de forfetare.

S-a mai motivat că nu orice neexecutare a obligațiilor contractuale constituie infracțiunea de înșelăciune, ci doar atunci când încheierea contractului sau neexecutarea sunt rezultatul unor manopere dolosive, așa cum este cazul în speță.

Inculpatul a profitat de crearea confuziei între incasso guvernat de Regulile și Uzanțele Uniforme ale Camerei Internaționale de Comerț de la Paris și forfetarea la incasso a unei creanțe cumpărate de Banca Agricolă S.A., ceea ce a făcut ca funcționarii bancari să predea conosamentele (Titlul de proprietate a mărfii) restituite de banca egipteană pentru exporturile reale. Astfel a fost posibil ca S.C. TGS Trading S.R.L., care ulterior a ridicat marfa în Port-Said (Egipt), să rămână și cu finanțarea de 2.479.335,60 USD și cu marfa exportată real.

Alt act material de inducere în eroare a Băncii Agricole S.A. îl constituie semnarea biletului la ordin de către inculpat după data de 17.02.1999, când nu mai avea calitatea de reprezentant al S.C. GTS Trading Co S.R.L.

Așa fiind, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal. În acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală, reținându-se și incidența alin. l art. 215 Cod penal, care reglementează infracțiunea-cadru.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpații J. A. J., I. C. și M. O. Rucsandra.

Prin decizia penală nr.271/A din 21.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.469/F din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._/3/2005.

A fost desființată în parte sentința și rejudecând:

Au fost înlăturate dispozițiile art.81-82 Cod penal și s-a făcut aplicarea prevederilor art.71-64 lit.c Cod penal cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului J. A. J..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații J. A. J., M. O. Rucsandra și I. C. împotriva aceleași sentințe.

Împotriva deciziei penale nr.271/A din 21.12.2009 a de Apel București, Secția a II-a penală au declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații J. A. J. și M. O. Rucsandra.

Prin decizia penală nr. 1336 din 04.04.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în dosarul nr._/3/2005, au fost admise recursurile declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații J. A. J. și M. O. Rucsandra, împotriva deciziei penale nr.271/A din 21.12.2009 a Curții de Apel București Secția a II-a penală.

A fost casată decizia penală atacată și a fost trimisă cauza la Curtea de Apel București în vederea rejudecării apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpații J. A. J., I. C. și M. O. Rucsandra, împotriva sentinței penale nr.469/F din 11.04.2 Tribunalului București - Secția I penală.

Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Cu privire la excepția tardivității apelului formulat de inculpatul I. C..

Potrivit dispozițiilor art. 363 alin.l din Codul de procedură penală, termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. în conformitate cu alin.3 al aceluiași articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Din actele dosarului și din practicaua sentinței penale nr.469/F/l 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, rezultă că inculpatul I. C. a fost prezent la dezbateri așa încât termenul de 10 zile a început să curgă de la pronunțare, respectiv de la 11.04.2008, ultima zi de declarare a apelului fiind la data de 22.04.2008.

Data de expediere a recursului inculpatului astfel cum rezultă de pe ștampila poștei aplicată pe plicul în care a fost trimisă declarația de recurs este 08.09.2008 (fila 51 din dosarul nr. 2429/2005).

Pentru considerentele expuse, Curtea de apel a apreciat că exercitarea căii de atac a apelului s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de 363 alin. 1 din Cod de procedură penală, astfel că apelul formulat de inculpatul I. C. a fost respins ca tardiv.

Prin urmare, Curtea de apel nu a mai analizat motivele de apel ale acestuia.

Curtea de apel a reținut că cele 14 convenții de scontare forfetare dintre S.C. GTS TRADING CO S.R.L. și Banca Agricolă S:A. și o convenție de scontare forfetare dintre S.C. LAMA GROUP CO S.R.L. și Banca Agricolă S.A. au fost încheiate fără ca la dosarul acestora să existe documentele contabile cu privire la situația patrimonială a celor două societăți, pentru a se putea calcula încadrarea într-o clasă de risc, a indicatorilor de bonitate, că notele de apreciere întocmite și rapoartele de evaluare semnate de cei trei inculpați, în baza cărora s-au încheiat convențiile, nu cuprind nici o informație cu privire la situația patrimonială a celor două societăți, iar la unele din dosare lipsește documentația care să ateste livrarea mărfii, ori pentru o parte din convențiile încheiate.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că încheierea convențiilor de scontare forfetare dintre Banca Agricolă și cele două societăți, a avut loc cu încălcarea Normelor de lucru privind operațiunile de scontare/forfetare de către cei trei inculpați I. C., Nesi I. și M. O. Rucsandra.

Sub aspectul vinovăției Curtea de apel a reținut că inculpatul I. C. a săvârșit fapta cu intenție întrucât prin modul în care a acționat, anterior descris, a urmărit crearea unui prejudiciu băncii semnând convențiile de scontare forfetare în lipsa oricăror documente care să însoțească cererea clientului băncii. Totodată, inculpatul I. C. a încălcat prevederile pct. 16 din Circulara nr.3/17.02.1998 privind politica de creditare a Băncii Agricole în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depășirea creditelor pentru un singur debitor de peste 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepționale și numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a Băncii Agricole”, aprobare inexistentă în cazul acestor convenții.

Curtea a mai reținut că în mod just tribunalul a apreciat că „acțiunile ilicite" reținute prin actul de sesizare plasează conduita acestuia în planul unui „exercițiu abuziv" decât a „neglijenței" și, în consecință, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I. C. din infracțiunea prev. de art.248 Cod penal rap. la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.249 alin.l și 2 Cod penal.

Totodată, s-a mai reținut că în mod corect instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul I. C. din infracțiunea prev.de art.248 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.246 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Astfel, Banca nu face parte din categoria persoanelor juridice de interes public, fiind o persoană juridică de drept privat, iar activitatea inculpatului ar fi putut vătăma interesele legitime ale acționarilor acesteia, ceea face să fie în discuție realizarea conținutului constitutiv infracțiunii prev. de art.246 Cod penal rap. la art.2481 Cod pen.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, Curtea de apel a reținut că fapta inculpatului I. C., constând în aceea că în calitate de director al Direcției de Operațiuni Valutare din cad: Băncii Agricole S.A. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile serviciu în sensul ca a semnat 15 convenții de scontare-forfetare cu S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Co S.R.L., fără existența documentației aferente complete și a urgentat încheierea acest convenții, cu creditarea contului clientului, cererea clientulului fiind ulterioară semnării convenției, producând un prejudiciu băncii în cuantum de 2.501.004,88 USD, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată, prev. de art. 246 Cod penal rap. la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei Curtea de apel a ținut seama de toate criteriile prev.de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise și de contribuția sa efectivă, de cauzele de agravare a pedepsei sau de atenuare, de urmările produse dar și de datele care circumstanțiază persoana inculpatului, sub acest aspect reținându-se că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că a aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și c din Codul penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 din Codul penal, a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.l lit.a, b și c din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce-i privește pe inculpații Neși I. și M. O. Rucsandra, instanța de apel a reținut că probele atestă că au acționat din culpă, iar infracțiunile din culpă nu sunt susceptibile de a fi săvârșite în formă continuată, conchizând că, în mod corect instanța de fond a înlăturat dispozițiile art.41 alin.2 din Codul penal din încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina acestor inculpați.

În consecință, s-a reținut că faptele inculpaților Neși I. și M. O. Rucsandra, care în calitate de șef al Serviciului Scontare Forfetare și respectiv de consilier bancar în cadrul acestui serviciu, și-au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacțiilor, fără documentația solicitată de normele Băncii Agricole, admițând încheierea tranzacțiilor de scontare-forfetare cu S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Group Co S.R.L., pe baza unei documentații incomplete, producând o pagubă Băncii Agricole în cuantum de 2.501.004,88 USD (inculpatul Neși I.) și 927.100 USD (inculpata M. O. Rucsandra) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin. 1 și 2 din Codul penal.

Pentru considerentele expuse, care demonstrează fără putință de tăgadă vinovăția inculpatei M. O. Rucsandra, Curtea de apel a apreciat că apelul formulat de aceasta prin care solicită schimbarea temeiului achitării este neîntemeiat.

Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, inculpata M. O. Rucsandra a participat la încheierea doar a 8 rapoarte de evaluare corespunzătoare unui număr de 8 convenții, dintre care 3 au fost încasate integral. Prejudiciul aferent celor 5 rapoarte pe care ea le-a întocmit fără a avea documentația necesară este în cuantum de 927.100 USD.

În dezacord cu instanța de fond, Curtea de apel a reținut că prejudiciul produs părții civile este rezultatul activității infracționale desfășurate de inculpați. Aceștia aveau obligații stabilite prin Normele de lucru pe care nu le-au respectat. Astfel, dacă ar fi acționat conform procedurii de lucru instituite prin Norme, constatând că cererile formulate de clientul băncii nu erau însoțite de documentația necesară, acestea trebuiau restituite. Existența documentației care trebuia să facă dovada bonității clientului, dar și a dovezilor privind exportul produselor erau esențiale pentru eliminarea riscului de încheiere a unor convenții care s-au dovedit păgubitoare. Dispoziția patrimonială păgubitoare a putut fi luată ca urmare a neîndeplinirii de către inculpați a atribuțiilor de serviciu. În fapt, prin activitatea lor infracțională contul clientului băncii a fost creditat cu suma de 2.501.004,88 USD fără că acesta să depună nici un act din care să rezulte că bonitatea firmelor sale.

Referitor tot la activitatea celor trei inculpați funcționari ai băncii, instanța de fond a mai reținut că pe parcursul operațiunilor comerciale și financiare s-au mai comis o . erori care nu sunt imputabile acestora în sensul că nici funcționarii de la Sucursala municipiului București a Băncii Agricole S.A. și Direcția Juridică nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.

În ceea ce privește Sucursala municipiului București a Băncii Agricole S.A. și Direcția Juridică s-a reținut, prin expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătorești, că nu și-au îndeplinit propriile obligații rezultând din Normele de lucru.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea de apel a apreciat că existența unor erori ori omisiuni pe parcursul derulării operațiunilor comerciale, ori împrejurarea că alte persoane angajate la aceeași bancă au contribuit la producerea prejudiciului, nu îi exonerează pe inculpați de răspunderea propriile fapte.

Nefondată a fost apreciată și susținerea potrivit căreia activitățile inculpaților nu îmbracă caracter penal deoarece încheierea unor convenții de acest gen prezintă prin ele însele un risc bancar, întrucât existența acestui risc nu exclude răspunderea penală atunci când aprecierea cu privire la oportunitatea încheierii convențiilor s-a făcut defectuos din culpa inculpaților în sensul încălcării normelor de lucru.

Împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpați nu existat la data comiterii faptelor o fișă a postului care să arateîn mod clar întinderea atribuțiilor și a obligațiilor ce le reveneau în cadrul Direcției și nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a Băncii Agricole S.A. nu înlătură răspunderea acestora ca angajați ai băncii care aveau obligația de a respecta procedura de lucru instituită prin Norme aprobate de conducerea băncii. Inculpații, angajați ai părții civile, aveau obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementau domeniul în care își desfășurau activitatea.

În ceea ce privește răspunderea penală a inculpaților Nesi I. și M. O. Rucsandra pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. art.249 alin. 1 și 2 din Codul penal, pentru care legea prevede pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare, Curtea de apel a constatat că a intervenit prescripția specială.

Astfel potrivit disp.art. 122 alin.l lit.c Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, iar în conformitate cu art. 124 din Codul penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Prin urmare, termenul de prescripție specială a început să curgă de la data săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu respectiv martie 1999, când a încetat activitatea infracțională, și s-a împlinit în martie 2011.

Așadar, Curtea a constatat că, în ceea ce-i privește peinculpații Nesi I. și M. O. Rucsandra, s-a prescris răspunderea penală urmând a se dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal.

Apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea de către inculpatul J. A. J. a faptei descrise, instanța de apel a reținut că, în drept, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Motivele de apel ale Parchetului, vizând pe inculpatul J. A. J. referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia, sub minimul de 3 ani și 4 luni impus prin dispozițiile art.76 alin.2 din Codul penal dar și la netemeinicia pedepsei ca urmare a reținerii formale a circumstanței atenuante judiciare, au fost apreciate ca fiind întemeiate.

Prin urmare, Curtea a înlăturat circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.l lit.a și alin.2 din Codul penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă situată în limitele prev. de art.215 alin.5 din Codul penal și anume de 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Pentru considerentele expuse, Curtea a apreciat că apelul formulat de inculpatul J. A. J. este neîntemeiat fiind respins.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de apel a constatat că partea civilă, R. B., s-a subrogat în drepturile Băncii Agricole întrucât a fuzionat cu aceasta la 23.05.2002, a depus în primul ciclu procesual acte atât cu privire la calitatea de parte civilă, cât și cu privire la exercitarea acțiunii civile, arătând că se constituie parte civilă cu suma de 3.431.584,23 USD din care 2.501.004,88 USD reprezintă valoarea creanțelor forfetare, respectiv scontate și neîncasate la scadență și 930.579,35 USD dobânzi penalizatoare, potrivit notei de calcul anexate, cu mențiunea că va actualiza nivelul dobânzilor până la data soluționării definitive a acțiunii penale, (fila 119 din dosarul 2537/2000 al Tribunalului București, Secția I penală)

Dobânzile stabilite prin Nota de calcul depusă nu a oferit nici un algoritm de calcul pe baza căruia Curtea de apel să poată verifica cum s-au stabilit. Din acest motiv instanța de apel a aplicat dobânda legală calculată de la data producerii pagubei și până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părții civile, R. B..

Sumele totale neîncasate de Banca Agricolă S.A. în urma nefinalizării convențiilor de forfetare a unor creanțe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 USD cu clientul S.C. GTS Trading Co S.R.L., derulate pe relația Egipt și 21.669,28 USD, conform convenției de scontare nr.551 din 23.03.1999, diferență rămasă de încasat de la clientul S.C. Lama Group Co SRL.

Prin urmare, apreciind ca dovedit prejudiciul în sumă de 2.501.004,88 USD, Curtea de apel i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata acestuia, ținând seama că inculpații I. C., Neși I. și J. A. J. au contribuit la întreaga activitate infracțională care a condus la producerea prejudiciului de 2.501.004,88 USD, iar inculpata M. O. Rucsandra a avut o participație mai redusă paguba la a cărei producere a contribuit fiind de 927.100 USD.

Inculpatul J. A. J., a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente . și . - ., prin lichidator judiciar . SRL.

Pentru considerentele mai sus arătate Curtea de apel, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.469/F din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr._/3/2005, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

1. În baza art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul J. A. J. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit.a, b și c din Codul penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal, a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

2. În baza art. 246 raportat la art. 2481 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul I. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 din Cod penal, a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b și c din Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat șa art. 10 lit. g Cod de procedură penală, art. 122 alin. 1 lit. c raportat la art. 124 Cod penal a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Neși I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat șa art. 10 lit. g Cod de procedură penală, art. 122 alin. 1 lit. c raportat la art. 124 Cod penal a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. O. Rucsandra, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal.

În baza art. 14 rap la art. 346 Cod de procedură penală, i-a obligat, în solidar, pe inculpații I. C., Neși I. și J. A. J., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. „GTS Trading” S.R.L. și S.C. „Lama CO” S.R.L. – S.C. „Vilarom Group” S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. BFJ Consulting G. S.R.L., la plata sumei de 1.573.904,88 USD, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii pagubei și până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părții civile R. B..

În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod de procedură penală, i-a obligat, în solidar, pe inculpații M. O. Rucsandra, I. C., Neși I. și J. A. J., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. „GTS Trading” S.R.L. și S.C. „Lama CO” S.R.L. – S.C. „Vilarom Group” S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. BFJ Consulting G. S.R.L., la plata sumei de 927.100 USD, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii pagubei și până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părții civile R. B..

A menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța din 7.01.2000 asupra apartamentului nr. 84 situat în București, ., ., ., proprietatea inculpatului Neși I. și prin ordonanța din 7.02.2000 asupra apartamentului nr. 36 situat în București, ., ., sector 6, proprietatea inculpatei M. O. Rucsandra.(filele 195 și 203 din dosarul de urmărire penală, voi. I)

În baza art. 191 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpatul J. A. J. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. „GTS Trading" S.R.L. și S.C. „Lama CO" S.R.L. – S.C. Vilarom Group S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. BFJ Consulting G. S.R.L., la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli judiciare cătrestat.

În baza art. 191 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală, i-a obligat pe inculpații I. C., Neși I. și M. O. Rucsandra la plata sumei de câte 10.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații J. A. J. și M. O. Rucsandra.

A respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul I. C..

În baza art. 192 alin.2 din Codul de procedură penală, a obligat pe fiecare dintre inculpații I. C., J. A. J. și M. O. Rucsandra, la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii nr. 328/A din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, în termen legal s-au exercitat recursuri de către toți inculpații, respectiv I. C., J. A. J., M. O. R. și Neși I..

Prin decizia penală nr. 3163 din 5 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații I. C. și J. A. J. împotriva deciziei penale nr.328/A din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, a casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr.469/F din 11 aprilie 2008 a Tribunalului București, Secția I penală în ceea ce-i privește pe inculpații I. C. și J. A. J. și, rejudecând în fond:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală.

În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.

În baza dispozițiilor art.861 – art.862 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.

În baza art.863 Cod penal a dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpatul I. C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art.359 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

A dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București în vederea soluționării apelurilor declarate de inculpatul J. A. J. și de P. de pe lângă Tribunalul București.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor.

A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M. O. R. și Neși I. împotriva aceleași decizii penale.

A obligat recurenții inculpați M. O. R. și Neși I. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a dispus ca onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații I. C. și J. A. J., în sumă de câte 50 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limbă arabă să se plătească din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța supremă a constatat, raportat la judecata din apel a inculpatului J. A. J., în ultima sa desfășurare că, deși citarea, în genere, a persoanelor chemate în judecată s-a transformat prin Legea nr. 202/2010 într-o procedură laxă, aceasta nu a fost respectată riguros în cauză, în condițiile în care față de inculpatul J. A. J., asistat de apărător desemnat din oficiu, instanța a forțat mersul dosarului stabilind că: „inculpatul nu locuiește la adresele cunoscute din străinătate, astfel cum rezultă din recomandatele aflate la filele 13 și 15”, fiind de citat la ușa instanței (încheierea din 12 octombrie 2011, f. 54).

În aceste condiții, s-a opinat că este incident cazul de casare prevăzut de pct. 21 al art. 3859 Cod de procedură penală, vizând nelegala citare a inculpatului J. A. J., urmând ca acesta să fie citat la adresa confirmată prin intermediul avocatului său ales din Beirut, ..

În fapt, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:

În perioada septembrie 1998 - mai 1999 Banca Agricolă S.A. a procedat la achiziționarea, în regim de scontare și forfetare, a unor incasso-uri documentare aferente exporturilor efectuate de S.C. „GTS Trading Co” S.R.L. București și S.C. „Lama Group CO” S.R.L. București în Maroc, G. și Egipt, ce nu au putut fi însă valorificate la scadență, deoarece importatorul nu s-a prezentat la banca însărcinată cu colectarea contravalorii creanțelor în cauză.

S.C. „GTS Trading Co” S.R.L. București a fost înființată prin sentința civilă nr._/21.07.1994 a Tribunalului București, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J 40/_/1994 și având ca principal obiect de activitate efectuarea de operațiuni de import-export cu produse agroalimentare (în prezent fiind dizolvată de drept). Inculpatul J. A. J. a devenit asociat unic și administrator al .” SRL la data de 22.09.1998 prin preluarea părților sociale de la Juraidini Issa. La data de 17.02.1999 inculpatul a cedat părțile sociale numitului C. Martino pierzându-și calitatea de administrator al societății. Pentru derularea operațiunilor de încasări și plați aferente activității comerciale .”SRL a deschis conturi în lei și în valuta la data de 28.09.1998 la Banca Agricolă S.A. (actualmente R. B. S.A.) Sucursala Municipiului București.

. S.R.L. a fost înființată în anul 1994 și înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J._ având ca asociat unic pe Said Shenade Baarilimi și ca principal obiect de activitate efectuarea de operațiuni de import export cu produse alimentare si nealimentare. Prin actul adițional nr._ înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub nr._/08.11.1994, J. A. J. a fost numit director general și administrator cu puteri depline al societății. Societatea a fost atrasă în portofoliul de clienți al Băncii Agricole S.A. în data de 23.03.1999, dată la care a deschis cont în valută la Sucursala Municipiului București.

În cadrul Băncii Agricole inculpatulI. C. a îndeplinit funcția de director al Direcției de operațiuni valutare, inculpatul Neși I. a îndeplinit funcția de sef al Serviciului Scontare Forfetare, iar inculpata M. O. Rucsandra a îndeplinit funcția de consilier bancar la Serviciul Scontare Forfetare.

Atribuțiile de serviciu ale celor trei inculpați decurgeau din Normele de lucru ale Serviciului de Scontare Forfetare (fila 8 voi.II si voi.IV din dosarul de urmărire penală).

Potrivit acestor Norme de lucru ale Serviciului de Scontare Forfetare etapele derulării operațiunilor de scontare forfetare erau:

- cererea de scontare sau forfetare, care se depunea la sucursala băncii unde clientul avea deschis contul, trebuia să fie însoțită de ultimul bilanț contabil, ultima balanța de verificare, copie a contractului și copii ale titlurilor de credit sau alte creanțe, factura comercială, exemplarul 4 din declarația de încasare valutară (D.I.E.), documentele de transport, declarația vamală de export (D.V.E.);

- certificatul de origine eliberat de Camera de Comerț și Industrie a României, certificate sanitar-veterinare, fîto-sanitare, de radioactivitate, polițe de asigurare, copia scrisorii de garanție bancara, în cazurile în care titlurile de credit sunt garantate printr-o scrisoare de garanție bancara;

- în baza acestei documentații se întocmea nota de apreciere a clientului la nivelul sucursalei băncii unde clientul are deschis contul care va fi înaintată cu documentație Direcției de Operațiuni Valutare - Serviciul Scontare Forfetare (din care făceau parte inculpații I. C., Nesi I. și M. O. Rucsandra);

- în vederea analizării oportunității tranzacției, economistul din cadrul Serviciului Sanitare Forfetare trebuia să întocmească raportul de evaluare pe care urma să îl semneze alături de șeful serviciului Scontare-Forfetare, directorii adjuncți si directorul Direcției de Operațiuni Valutare.

După întocmirea lucrărilor, dosarul privind tranzacția urma să fie înregistrat într-un registru special, tranzacția urmând a fi analizată de un colectiv format din economistul care a întocmit documentația, șeful serviciului scontare-forfetare, directorii adjuncți și directorul Direcției de Operațiuni Valutare care astfel examinau toate documentele, riscurile pe care le implica tranzacția respectivă, analiza produselor exportate, a băncii externe. În urma analizării tranzacției se întocmea un proces-verbal în care se consemnau deciziile favorabile sau nefavorabile, luate de colectivul menționat mai sus, în cazul in care tranzacția era apreciată în mod favorabil, serviciul scontare forfetare elabora proiectul convenției de scontare sau forfetare care urma să fie înaintat Direcției Juridice.

În cazul în care tranzacția nu era apreciată favorabil, întreaga documentație primită de la sucursala coordonatoare se restituia împreună cu scrisoare explicativă a motivelor respingerii.

Același procedeu se aplica și în cazul în care Direcția Juridică ar fi avut rezerve cu privire la legalitatea tranzacției.

Așadar, selectarea clientului pe criterii de performanță constituia condiția fundamentală în acceptarea de către bancă a derulării unor astfel de tranzacții cu grad ridicat de risc, acesta fiind și motivul pentru care în Normele de lucru ale Serviciului de Scontare Forfetare, anterior menționate, s-a prevăzut că la solicitarea unor astfel de operațiuni cererile să fie însoțite de ultimul bilanț contabil al clientului, ultima balanță de verificare, copii de pe contractul comercial, de pe titlurile de credit sau alte creanțe, exemplarul 4 din DIV, DVE etc.

Prin procesul verbal întocmit la data de 30.07.1999 de Banca Națională a României - Direcția Generală de Control, cu ocazia controlului efectuat la Banca Agricolă S.A., precum și prin expertiza contabilă efectuată în cauză, în cursul urmăririi penale, în perioada 29.09._99, Banca Agricolă aîncheiat 15 convenții de forfetare din care 14 convenții de forfetare a unor incasso-uri în favoarea . SRL în sumă totală de 2.619.935,60 USD și o convenție de scontare, trasă de . SRL în suma de 45.00 USD.

Din cele 14 convenții de forfetare cu S.C. GTS TRADING CO S.R.L., banca a încasat sumele mari din primele trei convenții derulate pe relația G. și Maroc și anume o sumă totală de 140.600 USD.

Din extrasele de cont ale firmei . SRL s-a reținut că de la prima operațiune și până la data controlului, când soldul contului era zero, singurele alimentări ale contului au avut ca sursă, sume provenind din convenții de forfetare a unor incasso-uri de export pe relația Egipt, dar neîncasate.

Conform actului de control al BNR și expertizei contabile s-a reținut că pentru cinci operațiuni de forfetare din cele 14, respectiv convențiile nr.244/11.02.1999 (V/INC/1663), nr.298/18.02.1999 (V/INC/1664), nr.364/02.03.1999 (V/INC/1665), nr.444/2.03.1999 (V/INC/1666) și nr. 546/25.03.1999 (V/INC/1666) toate pe relația Egipt au fost remise la încasare seturi de documente din care rezultă că nu s-a făcut exportul. Această împrejurare rezultă din comunicarea SICOMEX și este confirmată de existența la dosarele operațiunilor a exemplarului 2 din declarația de încasare valutară, fără viza lucrătorului vamal și ștampila vămii, exemplar care trebuia remis de organul vamal.

De asemenea, pentru 8 operațiuni de forfetare cu referințele nr.V/INC/1652, V/INC/1654, V/INC/1665, V/INC/1656, V/INC/1660, V/INC/1661, V/INC/1663 și V/INC/1664, banca externă - Banque du Port Said Branch a restituit, ca urmare a refuzului de plată a importatorului, toate seturile de documente remise pentru încasare.

Instanța de recurs a reținut că la convențiile de forfetare incasso-urilor de mai sus garanția bancară este reprezentată numai de un bilet la ordin emis în favoarea Băncii Agricole, neavalizat de un terț, care face imposibilă recuperarea sumelor neîncasate de către bancă.

Referitor la convențiile de forfetare cu nr. 1594/29.09.1998, nr. 1964/04.11.1998, FN/17.11.1998 și nr.2136/26.11.1998, s-a reținut că acestea au fost încheiate în condițiile în care banca înregistra fonduri propriii negative și fusese atenționată, la datele de 03.06.1998 și 10.08.1998 cu adresele nr.III/2/4822 și III/2/7312 asupra riscurilor de credit și menținerea băncii la nivelul minim de solvabilitate.

Totodată, s-a reținut că, pe perioada 28.09 - 17.11.1998 când Banca Agricolă înregistra fonduri proprii negative, nu a existat aprobarea Comitetului de Coordonare a Restructurării pentru angajarea fondurilor băncii în operațiuni de forfetare, acestea fiind aprobate doar la nivelul Direcției Operațiuni Valutare (director inculpatul I. C.).

Prin urmare, s-a reținut de către instanța de recurs că inculpatul I. C. a încălcat astfel prevederile pct. 16 din Circulara nr.3/17.02.1998 privind politica de creditare a Băncii Agricole în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depășirea creditelor pentru un singur debitor de peste de 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepționale și numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a Băncii Agricole, aprobare inexistentă în cazul acestor convenții.

De asemenea, s-a mai reținut că nici unul din cele 14 dosare aferente celor 14 convenții de forfetare încheiate de Banca Agricolă cu . SRL, nu prezintă date cu privire la situația economică a societății și calculul indicatorilor de bonitate al acesteia, lipsesc balanțele de verificare, bilanțurile contabile, date cu privire la conturile deținute la alte bănci sau credite contractate la acestea, date privind cifra de afaceri, profit, fluxuri de numerar, iar notele de apreciere și rapoartele de evaluare în baza cărora s-au încheiat convențiile de forfetare, nu cuprind nicio informare cu privire la situația patrimonială a clientului și nu permit calculul indicatorilor privind încadrarea acestuia într-o clasă de risc, inculpații I. C., Neși I. și M. O. Rucsandra încălcând, astfel, normele de lucru privind operațiunile de scontare/forfetare și care precizează documentația care trebuie să însoțească cererea de scontare /forfetare a clientului pe baza căreia se aprecia bonitatea clientului.

În cazul convențiilor de forfetare nr.2215/10.12.1998, 2249/15.12.1998, 2136/26.11.1998 și 2304/17.12.1998, prin referatul nr.XIV/398/02.03.1999 întocmit de Direcția Operativă Valutară (inculpatul I. C.) și semnat numai de președintele Băncii, I. L. A., a fost prelungită scadența cu 90 de zile, încălcându-se circulara nr.3/17.02.1998 privind politica de creditare a Băncii Agricole pe anul 1998 și conform căreia pot fi amintite la plata unor rate scadente și numai până la 60 de zile de la data scadenței cu condiția ca agenții economici să nu înregistreze credite și dobânzi restante. Sumele aferente celor 4 convenții de forfetare au fost refuzate la plată de banca corespondentă externă, exporturile fiind neîncasate.

Totodată, convențiile de forfetare nr.298/18.02.1998, 364/02.03.1999, 444/22.03.1999 și 546/25.03.1999 au fost semnate de inculpatul J. A. J. în calitate de reprezentant al . SRL în condițiile în care acesta nu mai era administratorul și nici asociatul acesteia din 17.02.1999 - director general și asociat unic fiind C. M., iar sediul firmei se schimbase la aceeași dată din Calea Călărașilor în .> Toate cele 14 convenții de forfetare cu . SRL au fost analizate și avizate de inculpații Neși I. I. C. iar M. O. a participat doar la analizarea și avizarea a 8 convenții de forfetare din cele 14 conform funcției și atribuțiilor fiecăruia.

Pentru nici una din cele 14 convenții nu s-a întocmit un proces verbal în care să se consemneze deciziile luate de cei trei inculpați, după ce au analizat, conform normelor, titlurile de credit, contractul comercial, riscul tranzacției, a băncii externe, a importatorului, conform Cap.IV din Normele de lucru privind operațiunile de scontare forfetare.

Cu privire la operațiunea de scontare a unei cambii trasă de . SRL (asociat inculpatul J. A. J.) asupra firmei NEW MARKET TRADING CO LIMITED G., emisă la 22.03.1999 în sumă de 45.000 USD, cu scadența la 20.06.1999, instanța de recurs a reținut că convenția nu a fost semnată de Direcția Juridică, iar din documentele existente la dosarul operațiunii nu rezultă nicio informație referitoare la bonitatea clientului, conturile deținute la alte bănci, ultima balanță de verificare, încălcându-se dispozițiile din capitolul II al Normelor menționate mai sus.

Instanța de recurs a reținut că garanția existentă în portofoliul băncii este un bilet la ordin, neavalizat, emis de S.C LAMA GROUP CO S.R.L. în favoarea Băncii Agricole, bilet ce nu poate fi tras deoarece nu există disponibilități în contul agentului economic, iar conform raportului BNR . SRL figurează pe lista debitorilor predați la AVAB de către BANCOREX la 06.07.1999 cu suma de 41,5 miliarde lei. Nici în acest caz cei trei inculpați nu întocmit procesul-verbal în care să se consemneze deciziile luate conform cap. IV din Norme.

Instanța de recurs a mai reținut că raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătorești nu este în contradicție cu cele constatate prin procesul verbal întocmit la data de 30.07.1999 de Banca Națională a României – Direcția Generală de Control, cu ocazia controlului efectuat la Banca Agricolă S.A. și nici cu expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale. Dimpotrivă, acestea se completează și, în final, concluzionează că inculpații și-au încălcat atribuții de serviciu decurgând din Normele de lucru, instanța de apel insistând cu detalii în acest sens.

Astfel, s-a concluzionat expres că, pentru deficientele constatate și nerespectarea actelor normative de scontare-forfetare care au condus la prejudicierea Băncii Agricole S.A., se fac răspunzătoare persoanele care au întocmit, semnat și aprobat documentele care au stat la baza încheierii Convențiilor de Forfetare, precum și cei care au angajat banca ca reprezentanți ai acesteia în Convenții (Directorul Direcției Valutare și șeful Serviciului de Scontare – Forfetare), respectiv C. I. și I. Neși, în baza căreia s-a acreditat contul S.C. GTS TRADING CO S.R.L.

De asemenea, s-a reținut că, evidențierea că de prejudicierea B.A.S.A. cu suma de 21.699,28 $, provenită din scontarea Cambiei S.C. LAMA GRUO CO S.R.L. în valoare de 45.000 $, se fac răspunzătoare persoanele care au întocmit, semnat și aprobat documentele care au stat la baza încheierii Convenției de Scontare-Forfetare, precum și persoanele care au semnat și aprobat Convenția de Scontare-Forfetare, respectiv director C. I. și șef serviciu I. Neși.

Instanța de recurs a mai reținut că de remarcat este că toate operațiunile de scontare (cerere, întocmire Convenție de Scontare-Forfetare, aprobare și semnare, comunicare către direcțiile de specialitate, creditarea contului clienților), s-au efectuat într-o zi, maxim două zile.

Astfel, a fost reținut corect că cele 14 convenții de scontare forfetare dintre S.C. GTS TRADING CO S.R.L. și Banca Agricolă și o convenție de scontare forfetare dintre S.C. LAMA GROUP CO S.R.L. și Banca Agricolă au fost încheiate fără ca la dosarul acestora să existe documentele contabile cu privire la situația patrimonială a celor două societăți, pentru a se putea calcula încadrarea într-o clasă de risc, a indicatorilor de bonitate, că notele de apreciere întocmite și rapoartele de evaluare semnate de cei trei inculpați în baza cărora s-au încheiat convențiile, nu cuprind nicio informație cu privire la situația patrimonială a celor două societăți, iar la unele din dosare lipsește documentația care să ateste livrarea mărfii, ori pentru o parte din convențiile încheiate.

De asemenea, s-a reținut că încheierea convențiilor de scontare forfetare dintre Banca Agricolă și cele două societăți, a avut loc cu încălcarea Normelor de lucru privind operațiunile de scontare/forfetare de către cei trei inculpați I. C., Neși I. și M. O. Rucsandra.

Sub aspectul vinovăției, s-a putut astfel reține că inculpatul I. C. a săvârșit fapta cu intenție întrucât prin modul în care a acționat, anterior descris, a urmărit crearea unui prejudiciu băncii semnând convențiile de scontare forfetare în lipsa oricăror documente care să însoțească cererea clientului băncii. Totodată, s-a reținut că inculpatul I. C. a încălcat prevederile pct. 16 din Circulara nr.3/17.02.1998 privind politica de creditare a Băncii Agricole în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depășirea creditelor pentru un singur debitor de peste de 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepționale și numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare â Băncii Agricole”, aprobare inexistentă în cazul acestor convenții.

În mod just s-a apreciat că „acțiunile ilicite” reținute prin actul de sesizare plasează conduita acestuia în planul unui „exercițiu abuziv" decât a „neglijenței" și, în consecință, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I. C. din infracțiunea prev. de art.248 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.249 alin. 1 și 2 Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a constatat că în mod corect s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul I. C. din infracțiunea prev.de art.248 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.246 Cod penal raportat la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Banca nu face parte din categoria persoanelor juridice de interes public, fiind o persoană juridică de drept privat.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs a reținut că fapta inculpatului I. C. constând în aceea că, în calitate de director al Direcției de Operațiuni Valutare din cadrul Băncii Agricole SA, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în sensul ca a semnat 15 convenții de scontare-forfetare cu S.C. GTS Trading Co S.R.L. și S.C. Lama Co S.R.L., fără existenta documentației aferente complete și a urgentat încheierea acestor convenții, cu creditarea contului clientului, cererea clientului fiind ulterioară semnării convenției, producând un prejudiciu băncii în cuantum de 2.501.004,88 USD întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată, prev. de art. 246 Cod penal rap. la art.2481 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În desăvârșirea acestui probatoriu a venit și poziția finală a inculpatului, din recurs, care prevalându-se de dispozițiile art. art. 3201 C.proc.pen. recunoaște în întregime faptele așa cum au fost ele descrise în rechizitoriu și vinovăția implicită.

Rejudecând apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul J. A. J. sub aspectul criticilor formulate, respectiv nelegalitatea și netemeinicia pedepsei aplicate acestui inculpat prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal și faptul că, potrivit art. 76 alin. 2 Cod penal aceasta nu putea fi mai mică de 3 ani și 4 luni, în accepțiunea Parchetului, iar din perspectiva inculpatului achitarea sa, în principal, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la rt. 10 lit. b) Cod de procedură penală și, în subsidiar, să se constate incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 lit. f Cod de procedură penală, Curtea constată că probatoriul administrat în cauză este suficient și concludent atâț în stabilirea existenței faptei deduse judecății, cât și a săvârșirii ei, cu vinovăție, de către inculpatul J. A. J., apărările formulate de acesta fiind înlăturate de datele cauzei.

Astfel, din verificările efectuate la Centrul Român de Comerț Exterior – Sicomex (filele 214-222 vol I d.u.p.) reiese că în perioada ianuarie 1998-iunie 1999 S.C. GTS TRADING CO S.R.L. a efectuat doar 6 operațiuni pe relația EGIPT și nu 11, așa cum rezultă din convențiile de forfetare, fapt ce denotă fictivitatea ultimelor 5 exporturi, precum și de împrejurarea că documentele remise de Banca Agricolă, băncii importatorului au fost restituite ca neplătite.

Totodată, documentația depusă de inculpat în instanță (filele 112, 113 și 326 din dosarul nr. 2537/2000 al Tribunalului București, Secția I Penală) deși se referă la export pe relația EGIPT, datele prezentate nu dovedesc că se referă la exportul ce a făcut obiectul celor 5 convenții de forfetare care face obiectul cauzei.

De asemenea, neveridică s-a dovedit a fi și susținerea inculpatului că nu a mai semnat, după data de 17.02.1999, în calitate de administrator al S.C. GTS Trading CO S.R.L., nicio convenție, expertiza criminalistică efectuată în cauză conchizând contrariul, respectiv că semnăturile de la rubrica client depuse pe convențiile forfetare nr. 298/18.02.1999, nr. 364/02.03.1999 05/02.03.1999, 546/23.03.1999 și de pe convenția de scontare nr. XIV/551 din 23.03.2999, îi aparțin inculpatului.

În acest context, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție instituită de art. 66 alin. 1 Cod de procedură penală în favoarea inculpatului, este justificată tragerea sa la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Curtea consideră că durata mare de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunii (anul 1998) și a procedurii judiciare justifică reținerea, în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal, dându-i spre executare 7 ani închisoare.

În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) și c) Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În conformitate ci art. 71 Cod penal, va aplica acestui inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) și c) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Prin urmare, hotărârea instanței de fond este reformabilă doar sub acest aspect, astfel că, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunal, desființând, în parte sentința penală atacată.

Date fiind motivele reținute mai sus, apelul inculpatului J. A. J. urmează a fi respins, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, acesta urmând a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală la cheltuieli judiciare statului, ca urmare a culpei sale procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 469 F/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr. 2429/2005 – apel după casare.

Desființează, în parte, sentința penală nr.469/F/11.04.2008 a Tribunalului București – Secția I Penală și rejudecând:

În baza art.215 alin.1, 2, 3, 5 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu referire la art.74 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul J. A. J. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art.65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a), b) și c) Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.71 Cod penal aplică aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a), b), c) Cod penal. pe durata executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – inculpat J. A. J..

Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. M. A. E. B.

GREFIER,

R. S.

Red. A.E.B./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/11.03.2013

ICCJ – jud.: M. S.L., D. S, I. M.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 85/2012. Curtea de...  Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1572/2012.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 47/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI