Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 108/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 108/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 108/ R
Ședința publică de la data de 22.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. C. A.
JUDECĂTOR - A. R. V. S.
JUDECĂTOR - L. C-T. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC– P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 222 din 15.10.2013 pronunțată de JUDECATORIA OLTENIȚA - SECTIA PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns recurentul inculpat L. C., pentru care s-a prezentat avocat din oficiu C. A., cu delegația nr. 2552 emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat L. C. solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și rejudecând, pe fond, aplicarea unei amenzi administrative, în raport de pericolul social redus al faptei comise.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul declarat de inculpat și pune concluzii de respingere a acestuia, urmând a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond, apreciind ca pedeapsa rezultantă de un an si 4 luni închisoare este proporționala cu gravitatea faptei și asigură îndeplinirea scopului prevăzut de art.52 Cp.
CURTEA:
Asupra recursului de fata,
Prin sentina penala nr. 222 din 15.10.2013 pronuntata de Judecatoria Oltenita in dosarul nr._, in baza art. 86 alin. 2 teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 Cod proc. pen.și art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. C., zis "C.", C.N.P._, cetățean român, fiul lui I. și E., născut la data de 28. 04. 1984 în mun. București, sector 1, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 86 alin. 2 teza aII-a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 Cod proc. pen.și art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 86/4 Cod penal, a fost revocata suspendarea executării pedepsei închisorii de 1 an sub supraveghere, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 62/7. 02. 2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 671/12.04.2013 a Curții de Apel București și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare, alături de pedeapsa rezultanta de 4 luni închisoare aplicată pentru infractiunile ce fac obiectul prezentei cauze, inculpatul urmand a executa in total 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a, teza aII-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare durata reținerii de 24 de ore de la 5.09.2013.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus ca, in temeiul art. 189 Cod proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, sa fie achitat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. C. pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, prevăzute de art. 86 alin. 2 teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, ambele cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Fiind audiat în faza de judecată, inculpatul a declarat că solicită aplicarea art. 320/1 Cod proc. pen. și că dorește ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Analizand aceste probe, prima instanța a retinut că la data de 6.08.2013, ora 19:00, lucrătorii de poliție care supravegheau traficul rutier pe . zona magazinului Billa din mun. Oltenița, jud. Călărași, au oprit pentru control autoturismul VW Phaenton, cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpat, căruia i s-a cerut să înmâneze documentele prevăzute de lege însă inculpatul a relatat polițiștilor că nu are niciun document asupra sa.
Apoi inculpatul a fost condus la sediul Poliției mun. Oltenița, iar, în urma verificărilor efectuate de către organele de poliție, s-a stabilit că inculpatul a posedat permisul de conducere .. A00250894 G, categoriile B, BE, C, CE, D, DE, eliberat de SARPCIV Argeș, la 1.11.2007, obținut la data de 30. 010. 2007, iar la data de 6. 08. 2013, se află în stare „ANULATĂ ”.
Totodată, s-a mai retinut că, la data de 29.08.2012, inculpatul a condus din nou același autoturism pe traseul . Petrom – . mun. Oltenița, jud. Călărași, unde, la ora 17:10, a fost oprit din nou pentru control, de către organele de poliție și, în prezența martorului asistent C. F., inculpatul a relatat polițistului că are permisul de conducere anulat.
Prima instanta a apreciat ca, in drept, faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, aflate în concurs real.
Potrivit fișei de cazier judiciar, instanța de fond a mai retinut că, prin sentința penală nr. 62/7.02.2013 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 671/12.04.2013 a Curții de Apel București inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an cu suspendarea executării sub supraveghere.
Așadar, inculpatul a comis fiecare dintre cele două infracțiuni ce fac obiectul prezentei cause în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal și în termenul de încercare a pedepsei închisorii de un an, menționată mai sus.
La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal și ale art. 320/1 alin. 7 Cod proc. pen., în raport de care, inculpatul a fost condamnat pentru fiecare infracțiune comisă, la două pedepse de 4 luni închisoare, in raport de dispozițiile art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal, urmand a executa pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În condițiile în care, astfel cum s-a menționat anterior, inculpatul a comis fiecare infracțiune dedusă judecății în termenul de încercare al pedepsei de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prima instanța, în baza art. 86 /4 Cod penal, a revocat suspendarea executării acestei pedepse de 1 an închisoare sub supraveghere și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare, alături de pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare aplicată pentru faptele ce fac obiectul prezentei cauze, in total, pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, Teza a II- a și lit. b Cod penal, iar, în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, durata reținerii de 24 de ore, de la 5.09.2013.
Impotriva acestei sentine a declarat recurs inculpatul.
In motivarea recursului s-a invocat gresita individualizare a pedepsei de catre prima instanta solicitandu-se aplicarea unei amenzi administrative, în raport de pericolul social redus al faptei comise.
S-a mai invederat gresita individualizare a pedepsei de catre instanta de fond, solicitandu-se sa se aiba in vedere atitudinea sincera de recunosatere si regret cu privire la savarsirea infractiunii, faptul ca inculpatul are in intretinere doi copii minori si este singurul intretinator al familiei, imprejurari fata de care se impune coborarea pedepsei sub minimul special prevazut de lege si aplicarea disp. art 86/1 c.p.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Situatia de fapt, expusa pe larg in considerentele hotararii atacate a fost corect reținută de instanța de fond, in urma analizarii probatoriului administrat in faza de urmarire penala si insusit de inculpat in conditiile art 320/1 c.p.p.
Instanta de fond a facut si o corecta incadrare juridica faptelor reținute în sarcina inculpatului, acestea întrunind elementele constitutive a doua infracțiuni prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, aflate în concurs real.
Curtea apreciaza drept neintemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei aplicate de prima instanta.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea recursului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 C.p., la aplicarea și stabilirea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite si de elementele ce caracterizează persoana inculpatului care a savarsit infractiunea ce face obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal in raport cu condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 an suferita prin sentința penală nr. 62/7.02.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 671/12.04.2013 a Curții de Apel București.
Curtea nu poate retine nici critica formulata de inculpatul recurent cu privire la gresita neretinere de catre instanta de fond a circumstantelor atenuante prev de art 74 lit c c.p., avand in vedere faptul ca, recunoașterea faptei constitue o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
In plus, in prezenta cauza, atitudinea sincera a inculpatului care a recunoscut savarsirea faptelor a fost valorificata din punct de vedere juridic prin aplicarea disp. art 320/1 c.p.p.
Or, in cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.
Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Avand in vedere perseverenta infractionala a inculpatului, pusa in evidenta de sanctiunile cu caracter administrativ si condamnarile suferite, Curtea apreciaza că pedepsa rezultanta de 4 luni inchisoare alaturata celei de 1 an inchisoare rezultata in urma revocarii suspendarii executării pedeapsei de 1 an inchisoare aplicata prin sentința penală nr. 62/7.02.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 671/12.04.2013 a Curții de Apel București, in final 1 an și 4 luni închisoare cu executare in regim de detentie, conduce la realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev. de art. 52 C.p.
Prin urmare, criticile formulate de inculpat cu privire la aplicarea unor pedepse mai mici nu sunt justificate.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. C. impotriva sentintei penale nr. 222 din 15.10.2013 pronuntata de Judecatoria Oltenita in dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în recurs, avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2014.
G. C. A. S. A. R. V. L. C-tin C.
Grefier
M. C.
Red./tehnored. GCA
Jud. Fond A.I.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
