Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 71/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 71/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_
DECIZIA PENALĂ NR. 71/A
Ședința publică de la data de 06 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR: L. C.
GREFIER: M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL G., inculpatul B. S. și partea vătămată E. C., împotriva sentinței penale nr. 253 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat B. S. personal și asistat de avocat D. M. cu împuternicire avocațială ._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 17 dosar, apelantul parte vătămată E. C. personal și asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 16 dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă S. U. de Urgență Floreasca București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul apelantului parte vătămată solicită încuviințarea depunerii la dosar de înscrisuri în circumstanțiere și a motivelor de apel.
Apărătorul apelantului inculpat solicită încuviințarea depunerii la dosar a motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării solicitărilor formulate de apelantul parte vătămată și apelantul inculpat prin apărătorii lor.
Curtea, încuviințează cererile solicitate de apelantul parte vătămată și apelantul inculpat prin apărătorii lor și le constată administrate, ia act că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministrului Public arată că motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului ca efect al dispozițiilor art. 74 lit. a și c Cod penal. Arată că prin sentința penală pronunțată de către instanța de fond inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat la o pedeapsă de 4 ani închisoare constatându-se și aplicându-se circumstanțe atenuante, iar potrivit art. 86/1 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani cu consecințele admiterii în parte a acțiunii civile formulată de către partea vătămată. Solicită a se avea în vedere, în primul rând, modalitatea concretă de săvârșire a faptei în data de 05.03.2011 când pe o uliță comunală inculpatul în urma unui conflict spontan a înjunghiat pe partea vătămată cu un cuțit într-o zonă vitală provocându-i leziuni traumatice corporale grave ce au necesitat 30-40 de zile îngrijiri medicale. De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea parțial sinceră a inculpatului cât și aspectul că a mai fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
În raport de gradul de pericol social ridicat al faptei reținute în prezenta cauză, având în vedere limitele de pedeapsă cât scopul și funcțiile acesteia, apreciază că sancțiunea penală este greșit individualizată și solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante, urmând a se proceda la o nouă reindividualizare a pedepsei cu schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Apărătorul apelantului inculpat în ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., solicită respingerea ca fiind nefondat.
În ceea ce privește apelul inculpatului, solicită admiterea, desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, achitarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă la infracțiunea de omor, în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pe lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, vinovăția, care în opinia apărării, nu există în cauză.
În susținerea motivelor scrise de apel depuse la dosar, apreciază că s-a stabilit în mod nelegal și netemeinic faptul că inculpatul a plecat cu intenția de a ucide, fiind înarmat cu un cuțit. Din întreg materialul probator arată că nu s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului, faptul că acesta a avut asupra sa un cuțit și mai mult decât atât că a ieșit din curte înarmat cu un cuțit pentru a ucide pe partea vătămată. Apreciată că, în condițiile în care nu s-a putut stabili faptul că inculpatul a avut un cuțit, care nu a fost găsit cu ocazia cercetărilor de la fața locului, acest obiect înțepător nu s-a aflat în nicio circumstanță asupra inculpatului.
Apărătorul apelantului parte vătămată în ceea ce privește apelul formulat de către P. de pe lângă Tribunalul G. arată că achiesează la concluziile acestuia și le însușește, ca atare, solicită admiterea.
Cu privire la apelul formulat de către inculpat solicită respingerea, ca fiind nefondat. Consideră că atâta vreme atât prin rechizitoriu cât și prin hotărârea pronunțată de instanța de fond s-a reținut că fapta a fost săvârșită prin înjunghierea în zona axilară cu un obiect înțepător tăios este cert că inculpatul a deținut acel obiect în momentul săvârșirii infracțiunii, și totodată, la dosarul cauzei există probe din care rezultă vinovăția acestuia.
Cu privire la apelul formulat de partea vătămată solicită admiterea astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar. În esență, solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare și acordarea de daune morale în sumă de 10 mii lei, plus daune materiale în sumă de 25 mii lei, astfel cum au fost dovedite la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază apelul formulat de către inculpat, ca fiind nefondat, solicitând respingerea, ca atare. Documentația medicală, probele testimoniale, rezultatul produs în urma violențelor în sensul că partea vătămată a suferit o plagă prin înjunghiere cu un corp ascuțit, posibil cuțit., în mod indubitabil conduce la concluzia că acest obiect vulnerant a fost utilizat de către inculpat la săvârșirea infracțiunii, chiar dacă acesta nu s-a găsit ulterior.
Cu privire la apelul părții vătămate, pe latură penală, îl apreciază ca fiind întemeiat. Pe latură civilă, consideră că suma reținută cu titlu de daune morale este o sumă apreciată în circumstanțele cauzei în mod corect și solicită menținerea soluției pe latură civilă astfel cum a fost dată de către instanța de fond.
Având ultimul cuvânt apelantul inculpat arată că se considere nevinovat și achiesează la concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.253 din data de 20.06.2012, pronunțată de Tribunalul G., în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, combinat cu art. 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. S. la o pedeapsă de 4 (patru ) ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pedeapsă accesorie.
În baza art. 861, 862 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei închisorii de 4 ani sub supraveghere pe o durată de 7 ani termen de încercare.
În baza art. 863 alin. 1,3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
-să nu intre în legătură cu partea vătămată E. C. și soția acestuia E. I..
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii referitoare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată E. C..
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate E. C. suma de 10.000 lei daune morale.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate E. C. suma de 2000 lei cheltuieli judiciare ( onorariu avocat ).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare ( 700 lei urmărirea penală ) și 300 lei în faza de judecată.
În fapt, Tribunalul a reținut că, în data de 05.03.2011, pe o uliță din satul Podul Doamnei, ., în urma unui conflict ce a început cu injurii adresate reciproc de partea vătămată E. C. și inculpatul B. S., acesta din urmă a aplicat cu un cuțit, cu intenția de a ucide, o lovitură într-o zonă vitală a părții vătămate E. C., respectiv regiunea axială stângă, provocându-i grave leziuni traumatice, lovitura de cuțit aplicată de inculpat părții vătămate conducând la secționarea completă de arteră axială stângă și secțiune parțială de venă axială stângă, pentru care s-a intervenit operator de urgență, partea vătămată E. C. având nevoie de circa 30-40 zile de îngrijire medicală de la producerea leziunilor, leziunea produsă punându-i viața în pericol.
Prima instanță a apreciat că declarațiile inculpatului, prin care nu a recunoscut că a lovit partea vătămată cu cuțitul, au fost contrazise de raportul de primă expertiză medico legală nr. A1-D/106/14.03.2011 întocmit de SJML G., raport în care a fost descrisă amănunțit leziunea prezentată de E. C. la data examinării sale medicale, leziunea fiind situată în regiunea axială stângă și continuându-se cu regiunea pectorală torace stâng anterior, secțiune completă de arteră axială stângă și secțiune parțială de venă, această leziune neputându-se produce ca urmare a unei înțepături accidentale, cum a susținut inculpatul în faza de urmărire penală, leziunea poziționată pe o linie fiind rezultatul doar al unei acțiuni directe de lovire, excluzând producerea accidentală a acesteia.
De altfel, declarațiile inculpatului au fost contrazise și de declarațiile părții vătămate E. C. date în cursul procesului penal, care a relatat că, apropiindu-se de inculpat, amândoi adresându-și injurii, a ridicat ambele brațe în sus pentru a-l împinge pe inculpat, însă în momentul imediat următor, a simțit ceva cald sub brațul stâng și a căzut, trezindu-se că mama inculpatului îl lovea cu un papuc în cap, partea vătămată neconfirmând susținerile inculpatului potrivit cărora ar fi avut asupra sa vreun obiect în formă de semilună sau vreun alt obiect.
În opinia judecătorului fondului, relevantă a fost și declarația martorei S. M. T., rudă de altfel cu inculpatul, martoră ce a relatat că, în timp ce partea vătămată și inculpatul se îmbrânceau, a observat că partea vătămată E. C. a căzut, după care acesta s-a ridicat și a spus că-i curge sânge, mai mult decât atât martora declarând în faza de urmărire penală și că a văzut inculpatul și partea vătămată îmbrâncindu-se și apoi când partea vătămată a dus mâna dreaptă în partea stângă zicând” Ioană m-a înțepat”, martoră ce nu a învederat în faza de judecată că asupra sa s-ar fi exercitat presiuni de orice natură de organele de poliție cu ocazia audierii sale.
Martora E. M. Ș., fiica părții vătămate, a relatat la rândul său prin declarațiile date, că a văzut în timp ce se afla lângă casă, când inculpatul l-a tăiat pe tatăl său cu cuțitul, care a căzut în urma loviturii aplicate, motiv pentru care și-a alertat mama.
Martora E. I., soția părții vătămate, a relatat la rândul său prin declarațiile date că pe data de 05.03.2011,a fost alertată de fiica sa, care i-a spus că tatăl său a fost tăiat de moldoveni, motiv pentru care a ieșit să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a observat partea vătămată tăiată și căzută la pământ, cu această ocazie observând că inculpatul avea sub mânecă un cuțit.
Față de cele arătate mai sus, Tribunalul a reținut că apărarea inculpatului potrivit căreia nu a lovit partea vătămată cu un corp tăietor – înțepător, pe data de 05.03.2011, ci, doar i-a aplicat o lovitură cu piciorul, este nefondată, probele administrate în cauză stabilind fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prezumția de nevinovăție instituită de art. 52 Cod procedură penală, în favoarea inculpatului, fiind astfel înlăturată.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului.
În ceea ce privește fapta comisă de inculpat, s-a reținut că prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere valoarea socială ocrotită prin incriminarea unei astfel de fapte și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane și cărora în cauză li s-a adus o atingere însemnată, partea vătămată intrând în șoc hemoragic ca urmare a loviturilor aplicate cu cuțitul de către inculpat, numai intervenția chirurgicală de urgență salvându-i acesteia viața.
Referitor la persoana inculpatului, s-a constatat că acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită, periculozitate ce a rezultat din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, inculpatul înarmându-se cu un corp tăietor - înțepător (cuțit), deși cunoștea că folosirea unui astfel de obiect poate produce leziuni extrem de grave, cum de altfel s-a și întâmplat în cauză, partea vătămată suferind o plagă înjunghiată în regiune axială stângă, cu secțiune completă de arteră axilară stângă și secțiune parțială de venă axilară stângă, hematom masiv axilar stâng, compresiv, contuzie ramuri plex brahial stâng, periculozitate ce a rezultat și din faptul că inculpatul a fost acela care a declanșat incidentul, acesta adresându-i injurii părții vătămate.
Tribunalul a avut în vedere însă că inculpatul este infractor primar și a cooperat cu organele judiciare, apreciind că în cauză pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal, un cuantum al pedepsei de 4 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere conform art. 811, 862 Cod penal, fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia, având în vedere situația familială deosebită a inculpatului care este singurul întreținător al familiei sale.
În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor materiale formulată de partea vătămată, tribunalul a reținut că, prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, E. C., s-a constituit parte civilă cu suma totală de 35.000 lei din care 25.000 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale.
În ceea ce privește suma de 25.000 lei solicitată de partea vătămată cu titlu de despăgubiri materiale, s-a constatat că aceasta nu a fost dovedită cu probele administrate în cauză pe latura civilă.
Este adevărat că în cauză au fost audiate martorele E. I. (soția părții vătămate), Păturică G. (cumnata părții vătămate) și N. V. (soacra părții vătămate ), martore ce au relatat că partea vătămată a cheltuit în jurul a 100 – 120 milioane lei vechi (Păturică G. și N. V.), precizând că partea vătămată s-a împrumutat la diverse persoane și că familia părții vătămate a fost nevoită să-și vândă bijuteriile, însă instanța a reținut că la dosarul cauzei nu s-a depus de către partea vătămată nici un înscris din cuprinsul căruia să rezulte că într-adevăr partea vătămată a deținut bijuteriile la care s-a referit, materialul din care erau confecționate, gramajul acestora, înscrisuri care să emane de la casele de amanet unde partea vătămată a susținut că a amanetat bijuteriile, necesare în condițiile în care martorii au făcut referire la amanetarea unor bijuterii și care se impuneau a fi depuse la dosar, în condițiile în care martorele audiate pe latură civilă se află în strânse relații de rudenie cu partea vătămată, în acest fel putându-se înlătura orice suspiciune ce ar plana asupra declarațiilor martorelor aflate în relații de rudenie cu partea vătămată .
Martorele audiate pe latură civilă au mai susținut prin declarațiile date că partea vătămată a fost nevoită să vândă și tabla achiziționată pentru a fi amplasată pe casă, însă nici în acest caz la dosar nu s-au depus înscrisuri care să ateste achiziționarea tablei, cantitatea și prețul de piață al acesteia și nici înscrisuri care să facă dovada vânzării tablei și a sumei reprezentând prețul tranzacției, înscrisuri nedepunându-se nici de la magazinul la care s-a făcut referire în declarații că partea vătămată a făcut datorii.
În ceea ce privește suma reprezentând o cotă parte din pensia încasată de soacra inculpatului cu privire la care s-a susținut că ar fi fost cheltuită în vederea ajutorării părții vătămate, tribunalul a reținut că această sumă a fost avansată ca o formă de ajutor de la soacră pentru ginerele său aflat într-o stare precară din punct de vedere medical și nu ca un fel de împrumut ce ar fi trebuit returnat.
Întrucât, în cauză, declarațiile martorelor menționate mai sus nu s-au coroborat cu vreo altă probă care să conducă cu certitudine la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale, probe necesare în condițiile relațiilor strânse de rudenie existente între partea vătămată și martorele audiate pe latură civilă, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni cu privire la cele relatate de martore, tribunalul a reținut că este nedovedită solicitarea părții vătămate de acordare a daunelor materiale și ca atare aceasta a fost respinsă.
În schimb, în ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale formulată de aceeași parte vătămată, instanța a constatat că în cauză se impune acordarea de daune morale, având în vedere atât suferința fizică, dar și cea îndurată pe plan mental de partea vătămată ca urmare a vătămării aduse integrității corporale a acesteia, în urma agresiunii fiindu-i afectată sănătatea pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 30-40 zile, pentru care s-a intervenit operator de urgență, starea sănătății acesteia având repercusiuni asupra desfășurării în condiții optime și a celei mai mici activități gospodărești sau a unor activități ce țin de asigurarea bunei stări de sănătate, această diminuare a posibilităților părții vătămate fiind cu atât mai greu de suportat cu cât partea vătămată este singurul susținător al familiei sale, această suferință fizică a părții vătămate având repercusiuni și din punct de vedere economic, partea vătămată fiind nevoită să apeleze la alte persoane pentru asigurarea deplasării la spital, veniturile realizate de aceasta scăzând dramatic.
Așa fiind, având în vedere necesitatea asigurării părții vătămate și a familiei acestuia a acelorași condiții de viață ca cele anterioare producerii traumatismului corporal și reluării vieții sociale, suferința îndurată de aceasta conducând la retragerea de pe plan social, instanța a apreciat că se impune acordarea de daune morale, un cuantum al acestora de 10.000 lei fiind în măsură să asigure împlinirea dezideratelor menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. DE PE L. TRIBUNALUL G., inculpatul B. S. și partea vătămată E. C..
P. a invocat, în esență, greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că aceasta este prea blândă în raport de pericolul social ridicat al infracțiunii, natura și circumstanțele de comitere a acesteia, urmările produse și datele ce caracterizează persoana inculpatului, reținerea circumstanțelor atenuante nefiind justificată.
Partea vătămată E. C. a criticat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului,solicitând majorarea acesteia, iar în privința laturii civile, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale, în cuantumul solicitat.
Inculpatul B. S. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, apreciind că, din materialul probator, nu rezultă că acesta a lovit partea vătămată cu un cuțit, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, sub aspectul laturii subiective. În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prav. de art.73 lit. a,b din Codul penal, iar în privința laturii civile, a considerat că nu s-a făcut dovada prejudiciului.
Curtea, examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.371 al. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând indubitabil că, în ziua de 05.03.2011, între inculpatul B. S. și partea vătămată E. Constatntin a avut loc o altercație, inculpatul aplicând părții vătămate o lovitură cu un cuțit în zona axilară stângă, în urma căreia aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-40 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în pericol viața.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv moartea victimei E. Constatntin și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere obiectul întrebuințat pentru atac, zona vitală în care a fost aplicată lovitura, intensitatea acesteia și leziunile suferite de victimă.
Curtea nu poate accepta apărarea inculpatului potrivit căreia nu a lovit partea vătămată cu un corp tăietor – înțepător, ci doar i-a aplicat o lovitură cu piciorul, această variantă fiind infirmată de concluziile raportului de primă expertiză medico legală nr. A1-D/106/14.03.2011 întocmit de SJML G., care se coroborează cu declarațiile părții vătămate E. C. și cele ale martorilor S. M. T., E. M. Ș. și E. I..
De asemenea, analizând atitudinea părților pe toată durata conflictului, nu se justifică reținerea în beneficiul inculpatului a dispozițiilor art.73 lit. a, b Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante ale depășirii legitimei apărări și provocării.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, evaluând coroborat aspectele reținute de prima instanță în detrimentul și în beneficiul inculpatului, Curtea apreciază că în mod just au fost reținute circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. 1 lit. a și c din Codul penal iar scopul pedepsei, așa cum este reglementat la art. 52 din Codul penal, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, suspendarea executării în condițiile art. 861 din Codul penal, fiind suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea acestuia, în scopul evitării săvârșirii unor noi fapte similare.
Referitor la latura civilă, Curtea reține ca pertinentă concluzia judecătorului fondului în sensul că este nedovedită solicitarea părții vătămate de acordare a daunelor materiale, declarațiile martorilor audiați în privința acestui aspect necoroborându-se cu vreo altă probă care să conducă cu certitudine la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, probe necesare în condițiile relațiilor strânse de rudenie existente între partea vătămată și martori. În privința daunelor morale, sumele acordate părții civile oferă, în aprecierea Curții, o satisfacție echitabilă și rezonabilă acesteia pentru suferințele pricinuite de fapta inculpatului.
Așadar, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de de P. de pe lângă Tribunalul G., inculpatul B. S. și partea vătămată E. C., ca nefondate, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul apelant și pe partea civilă la plata cheltuielilor judiciare, în apel, avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul G., inculpatul B. S. și partea vătămată E. C., împotriva sentinței penale nr. 253 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul G..
Obligă pe inculpatul apelant și pe partea civilă la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. L. C.
GREFIER,
M. G.
Red.L.C.
Dact.EA-3ex/19.03.2013
T.G.-jud.O.Ghi.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1656/2012. Curtea... → |
|---|
