Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 1625/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1625/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-08-2012 în dosarul nr. 1625/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA PENALĂ NR. 1625/R
Ședința publică din data de 31 august 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. M.
JUDECĂTOR: C. E. R.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: R. C. D.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat N. F. D., împotriva încheierii de ședință nr. 58 din data de 16.08.2012 pronunțată de Tribunalul I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat N. F. D., personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu B. I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat N. F. D. solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de recurent, potrivit manifestării de voință a acestuia.
Recurentul-inculpat N. F. D., personal având cuvântul, arată că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva încheierii de ședință nr. 58 din data de 16.08.2012 pronunțată de Tribunalul I..
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de recurent, potrivit manifestării de voință a acestuia.
Recurentul-inculpat N. F. D. solicită să se ia act de retragerea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 58 din data de 16.08.2012 pronunțată de Tribunalul I., a fost admis recursul declarat de declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii penale nr. 25 din data de 31.07.2012, pronunțate de Judecătoria B.– Secția Penală în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul- inculpat N. F. D..
A fost casată încheierea recurată și pe fond rejudecând a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului N. F. D.(fiul lui N. M. și C. M. nascut la data de 08.10.1993 in Bucuresti sector 2, domiciliat in ., . judetul I. CNP:_)
În baza art. 149¹ alin. 10 Cod procedura penala raportat la art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, art. 143 alin. 1 Cod procedura penala si art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura Penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
In temeiul art. 151 Cod procedura penala, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventiva pe numele inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 25 din 31.07.2012 dată de Judecătoria B. - Secția Penală în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: In temeiul art. 149¹ alin. 9 Cod procedura penala raportat la art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, art. 143 alin. 1 Cod procedura penala si art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria B. de luare a măsurii arestării preventive fata de inculpatul N. F. D., ca neîntemeiată.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului N. F. D.,dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin referatul nr. 4310/P/2012 din data de 31.07.2012, emis de P. de pe lângă Judecătoria B. a fost înaintată propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul N. F. D.,, pe o durata de 29 de zile, de la data de 31.07.2012 până la data de 28.08.2012 inclusiv, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 31.07.2012.
In cauză, începerea urmării penale a fost confirmată prin rezoluția nr. 4310/P/2012 din data de 31.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. fata de invinuitul N. F. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 198 alin 1 si art 203 C.p., fiecare cu aplicarea art 41 alin 2 C.p totul cu aplic art 33 lit a) C.p
Învinuitul a fost reținut timp de 24 de ore, începând cu data de 30.07.2012, ora 16:45.
Prin ordonanța nr. 4310/P/2012 din data de 31.07.2012 s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale fata de inculpatul N. F. D.,pentru infracțiunea prev. de art. 198 alin 1 si art 203 C.p fiecare cu aplicarea art 41 alin 2 C.p totul cu aplic art 33 lit a) C.p
In motivarea propunerii s-a arătat că în perioada 2010-2012, inculpaul, în vârstă de 18 ani, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut raporturi sexuale normale, anale și orale, cu sora sa, N. G. I., în vârstă de 14 ani, cu consimțământul acesteia.
S-a invederat, totodata, ca din probele administrate rezultă că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, întrucât acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică – pericol ce rezultă din modalitatea de comitere a faptei, din insistența infracțională a acestuia, care a săvârșit faptele în formă continuată, astfel că modalitatea de săvârșire a acestora este de natura a crea în rândul societății un sentiment de nesiguranță, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un climat de neîncredere în capacitatea autorităților de a acționa ferm pentru reprimarea acestui gen de fapte antisociale de o gravitate deosebită.
S-a mai sustinut că arestarea preventivă a inculpatului se impune cu atat mai mult, cu cât infracțiunile de act sexual cu un minor și incest aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, integritatii sale psihice, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitorilor impresia că pot persista in sfidarea legii, ar echivala cu incurajarea tacita a acestor persoane si a altora la savarsirea unor fapte similare si cu scaderea increderii populatiei in capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protectia cetatenilor impotriva comiterii unor fapte ce afectează sanatatea personală și relațiile familiale.
S-a mai arătat că pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din insusi pericolul social al infractiunilor pentru care inculpat este cercetat.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 4310/P/2012.
Examinand propunerea formulata, instanta de fond a constatat următoarele:
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite: condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice (în sensul art.681 C.pr.pen.) din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, să fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 136 alin. 6 C.pr.pen., respectiv ca pentru infracțiunea săvârșită legea să prevadă doar pedeapsa închisorii și să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C.pr.pen., dispozițiile procedurale sus menționate fiind compatibile cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143. C.pr.pen., instanta a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul N. G. I. a săvârșit fapta prev de art. 198 alin 1 si art 203 c.p., fiecare cu aplicarea art 41 alin 2 c.p., totul cu aplic art 33 lit a) c.p. Aceste indicii constau in probele administrate în cauză pana la acest moment, adica, declarație martori, declarație persoană vătămată N. G. I., concluzii provizorii medico-legale, referat de cosiliere psihologică întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I., precum și declarația inculpatului N. F. D.,, prin care acesta a recunoscut fapta.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, desigur, nu trebuie făcut abstracție de pericolul social al infracțiunii în cauză, însă, trebuie precizat ca o asemenea infracțiune, avand în vedere natura și gravitatea ei, nu justifică „de plano” luarea măsurii arestării preventive, potrivit susținerilor reprezentantului Ministerului Public.
Instanța a avut în vedere faptul că din declarația inculpatului, coroborată cu declarația persoanei vătămate N. G. I., aceștia locuiesc împreună de cand inculpatul avea varsta de 12 ani, cand s-a mutat la domiciliul tatalui său, in .> Ulterior, în anul 2010, aceștia au simțit reciproc anumite sentimente de afecțiune unul față de celălalt, îndrăgostindu-se, evident, contrar firii umane în astfel de situații. Astfel, după aproximativ 3 saptamani, cei doi au intretinut primul raport sexual normal cu consimtamantul ambelor parti.
Se observa ca inculpatul avea la acel moment varsta de 16 ani, iar persoana vatamata 12 ani, prin urmare instanta apreciaza ca atat inculpatul cat si persoana vatamata aveau reprezentarea faptelor la acel moment.
Ulterior, cei doi au continuat sa intretina raporturi sexuale normale, precum si acte sexuale anale si orale pana in luna iulie 2012, în virtutea unei așa zise relații amoroase pe care și-o închipuiau că o au, deși anterior au fost surprinși de sora lor, N. F. L. și se aflase despre relația dintre cei doi.
Instanța a observat că relația dintre inculpat și persoana vătămată a început și s-a derulat de când inculpatul avea numai 16 ani, foarte posibil datorită lipsei de cultură și cunoașterii în primul rând a valorilor morale ce trebuie să existe într-o familie și în societate.
Astfel, instanța a apreciat că luarea măsurii arestării preventive nu ar fi oportună în prezenta cauză, mai degrabă fiind necesar ca cei doi să locuiască separat și să frecventeze ședințe de consiliere psihologică, motiv pentru care va respinge prezenta propunere de arestare preventivă ca neîntemeiată și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă acesta nu este retinut sau arestat in alta cauză.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului N. F. D. dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, în scris, P. de pe langa Judecatoria B., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului I. - Secția Penală sub nr._ la data de 02.08.2012.
Prin motivele depuse la dosarul cauzei, P. de pe langa Judecatoria B. a solicitat admiterea recursului declarat, casarea incheierii recurate și, rejudecand cauza in fond, in baza art.38515pct.2, lit d. Cod de procedura penala, să se dispună admiterea propunerii formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. de luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul N. F. D. pe o durata de 29 de zile, incepand cu data incarcerarii.
Analizând actele și lucrările dosarului,examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art.385/6 Cod Procedură penală Tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură Penală, s-a apreciat că în cauză există indicii temeinice, în înțelesul art.68/1 Cod Procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Deși Tribunalul a împărtășit punctul de vedere al instanței de fond în sensul că relația dintre inculpat și partea vătămată s-a desfășurat pe fondul lipsei de cultură și a valorilor morale ce trebuie să existe în familie și în societate, s-a mai reținut că, în egală măsură, dacă este adevărat că inculpatul avea doar 16 ani la debutul acestei relații, este la fel de real că partea vătămată avea doar 12 ani. Or, nu se poate face abstracție de împrejurarea că, deși ambii aveau o vârstă fragedă, totuși partea vătămată era la vârsta la care, așa cum se cunoaște, prezumția de lipsă de discernământ este absolută.
Tribunalul a apreciat ca evident riscul repetării activității infracționale a inculpatului, așa cum se desprinde din referatul de consiliere psihologică întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I.. Astfel, deși în declarațiile mai recente luate de organul de urmărire penală atât inculpatul cât și partea vătămată susțin că vor înceta relația, totuși nu se poate face abstracție de reacția părții vătămate cu ocazia consilierii psihologice, aceasta negând existența vreunui impediment – afirmă că nu este soră cu inculpatul,de vreme ce nu au aceeași mamă – și amenințând cu sinuciderea. A remarcat Tribunalul că, deși s-a încercat gestionarea relației de către tatăl celor doi, inculpatul fiind trimis să locuiască cu mama sa, în ., totuși partea vătămată a fugit de acasă din Petrăchioaia la Găneasa, fără a întâmpina dificultăți pentru continuarea relației nici din partea familiei și cu atât mai puțin a inculpatului.
A observat Tribunalul că inculpatul a continuat a avea relații nepotrivite cu sora sa minoră deși existaseră deja reacții ale familiei față de această relație.
S-a arătat că este greu de presupus că inculpatul nu va continua relația odată întors în familie, de vreme ce chiar familia este cea care a eșuat în regla această situație.
S-a precizat că așa cum rezultă din declarația dată de inculpat în fața instanței de fond, inculpatul nu a beneficiat de consiliere psihologică față de lipsa mijloacelor materiale. Este îndoielnic faptul că va reuși să beneficieze de atare consiliere odată lăsat în libertate.
Așa fiind, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, la acest moment, prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind, așadar, îndeplinit cazul prevăzut de art.148 litera f Cod procedură Penală.
Față de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art.385/15 alin.1 punctul 2 litera d Cod procedură penală raportat la art.385/6 alin.3 Cod procedură penală Tribunalul a admis recursul, a casat încheierea recurată și, rejudecând, a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
În baza art. 149¹ alin. 10 Cod procedura penala raportat la art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, art. 143 alin. 1 Cod procedura penala si art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura Penala a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
In temeiul art. 151 Cod procedura penala, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventiva pe numele inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul-inculpat,N. F. D., fără a preciza în scris motivele acestui recurs.
La termenul de judecată din data de 31.08.2012, în fața Curții de Apel București, Secția I Penală, recurentul-inculpat, prezent personal a arătat că își retrage recursul formulat.
Față de această manifestare de voință, liber exprimată, Curtea, în baza art. 385 ind. 4 al. 2 C.p.p., rap. la art. 369 al. 1 C.p.p., va lua act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat N. F. D., împotriva încheierii de ședință nr. 58 din data de 16.08.2012 pronunțată de Tribunalul I..
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.3854 al.2 C.p.p. rap. la art. 369 al. 1 C.p.p. ia act de retragerea recursului declarat de recurentul-inculpat N. F. D., împotriva încheierii de ședință nr. 58 din data de 16.08.2012 pronunțată de Tribunalul I..
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-inculpat la 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 august 2012.
Președinte, Judecători,
O. M. C. E. R. M. S.
Grefier,
R. C. D.
Red. C.E.R
2 ex./04.09.2012
Dosar nr._ -Trib. I.
Jud. recurs-P. R. I., P. R., A. Loreana G.
| ← Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p..... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 71/2013. Curtea de... → |
|---|
