Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 2063/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2063/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2063/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 2063
Ședința publică de la 01 noiembrie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE S. M.
JUDECĂTOR F. D.
JUDECĂTOR L. C.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: M. S..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 6, inculpatul, Ș. S. A., partea civilă, T. P. A. și F. DE PROTECȚIE AL VICTIMELOR STRĂZII, împotriva sentinței penale nr. 508, din data de 13.06.2013, pronunțată de Judecătoria sector 6, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul – inculpat Ș. S. A., personal și asistat de avocat oficiu, recurent – parte civilă, T. P. D., personal și asistat de avocat ales, lipsind recurent – parte responsabilă civilmente, F. de Protecție al Victimelor Străzii, intimat – parte civilă, S. U. de Urgență București și intimat – parte responsabilă civilmente, ..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Din oficiu, Curtea, ridică excepția de necompetență materială a acestei instanțe de soluționare a celor 4 recursuri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, consideră că, competența de soluționare a recursurilor revine Tribunalului București, solicitând declinarea cauzei către această instanță.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că este de acord cu excepția ridicată de către instanță.
Apărătorul recurentei părți civile arată că este de acord cu declinarea cauzei către Tribunalul București.
CURTEA,
Prin rechizitoriul nr.7559/P/2010 din 11.10.2011 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 18.10.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș. S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.1 și 3 C.pen..
Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului Ș. S. A. că, la data de 20.05.2010 în jurul orei 18:00, a condus pe Splaiul Independenței dinspre Șoseaua Cotroceni către Șoseaua Grozăvești autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr._, iar când a ajuns la intersecția cu . s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga și a intrat în coliziune cu motocicleta Honda cu nr._ condusă de numitul T. P. A., vehicul ce se deplasa pe aceeași direcție de mers și se afla în depășirea vehiculului condus de inculpat, accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a numitului T. P. A..
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului; schița locului accidentului; fotografii judiciare; CD; declarații inculpat; raport de expertiză medico - legală; plângere și declarații parte vătămată; expertiză tehnică auto; decont cheltuieli spitalizare.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la ascultarea inculpatului Ș. S. A. (filele 43-44 d.i.) și a părții vătămate T. P. A. (filele 45-46 d.i.), la audierea martorilor B. R.-F. (fila 55 d.i.), T. M.-C. (filele 56-57 d.i.), S. G. E. (fila 221 d.i.), Dârjean I.-A. (fila 222 d.i.), a fost administrată proba cu înscrisuri (filele 93-96, 104-107, 115, 132-133, d.i.), proba cu expertize tehnice judiciare în specialitatea auto (filele 138-150, 154-166, 212-220, 243-245, 311-328, 336-350 d.i.) și expertiză medico-legală (fila 208 d.i.).
La dosarul cauzei a fost atașată fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului (fila 22 d.i.).
Analizând probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și cea a cercetării judecătorești, instanța reține aceeași situație de fapt ca și cea reținută în actul de sesizare, respectiv:
La data de 20.05.2010 în jurul orei 18:00, inculpatul Ș. S. A. a condus pe Splaiul Independenței dinspre Șoseaua Cotroceni către Șoseaua Grozăvești autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr._, iar când a ajuns la intersecția cu . s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga și a intrat în coliziune cu motocicleta Honda cu nr._ condusă de partea vătămată T. P. A., vehicul ce se deplasa pe aceeași direcție de mers și se afla în depășirea vehiculului condus de inculpat, accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate T. P. A..
Astfel, conform declarațiilor inculpatului Ș. S. A. (filele 28, 30, 61 d.u.p., 43-44 d.i.) în data de 20 mai 2010 conducea autoturismul marca Daewoo Matiz, proprietatea . în cadrul căreia era angajat, pe Splaiul Independenței dinspre .. Grozăvești, arteră pe care circulația se desfășura în ambele sensuri, pe sensul în care se deplasa inculpatul, pe o singură bandă, iar pe sensul opus pe două benzi de circulație; intenționând să efectueze viraj la stânga, s-a apropiat cât mai mult de axul drumului, a semnalizat această intenție cu aproximativ 50-60 de metri înainte de efectuarea virajului, asigurându-se în prealabil în oglinzile retrovizoare; după ce a semnalizat și înainte de a începe efectiv efectuarea manevrei, s-a asigurat din nou în oglinzile retrovizoare, după care a început efectuarea manevrei de încadrare către axul drumului pentru a putea efectua virajul la stânga și a acorda prioritate autoturismului ce venea din sens opus; a arătat inculpatul că nu a observat-o pe partea vătămată în oglinzile retrovizoare, dar în momentul în care s-a apropiat de axul drumului, a simțit o lovitură în ambele uși de pe partea stângă și a constatat că impactul avusese loc cu o motocicletă, în urma impactului motociclistul căzând la o distanță de aproximativ 30 de metri de mașina sa și 2 metri de la mașina care venea din sens opus; a oprit mașina, a mers să vadă care este starea părții vătămate, a apelat serviciul de urgență 112, ambulanța sosind în aproximativ 5 minute de la momentul efectuării apelului, partea vătămată fiind transportată la spital; ulterior a ajutat-o pe mama părții vătămate să încarce motocicleta într-un mijloc de transport, a participat cu organele de poliție la efectuarea cercetărilor la fața locului, după care a mers la spital să se asigure că partea vătămată se află sub îngrijire medicală, iar ulterior la poliție pentru a da declarații; a precizat inculpatul că recunoaște faptul că s-a lovit cu partea vătămată dar nu recunoaște vinovăția deoarece el circulam cu o viteză redusă de aproximativ 30-40 km la oră, întrucât se pregătea să efectueze viraj stânga, iar partea vătămată circula cu o viteză de peste 100 km la oră, motiv pentru care nu l-a văzut în oglinzile retrovizoare atunci când s-a încadrat pentru virajul la stânga, pur și simplu m-am trezit lovit de acesta în ambele uși de pe partea stângă.
Susținerile inculpatului cu privire la circumstanțele producerii accidentului rutier se coroborează, în parte, atât cu concluziile cercetării la fața locului efectuată de către organele de cercetare penală cât și cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză; în schimb, susținerea acestuia în sensul că nu este vinovat de producerea accidentului rutier, deoarece s-a asigurat la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers este contrazisă de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-10 d.u.p.) rezultă că accidentul rutier s-a produs pe Splaiul Independenței, din București, sector 6, unde circulația se desfășoară în ambele sensuri, suprafața părții carosabile este din asfalt, are o lățime de 10,20 m și are aplicate marcaje longitudinale cu linie simplă continuă și discontinuă de separeu a sensurilor de circulație și cu linie simplă discontinuă de separare a benzilor de circulație pe același sens, fiecare bandă având o lățime de 3,40 m; în zona producerii accidentului rutier, pe sensul opus sunt montate indicatoarele „viteza maximă 60 km/h” și „oprirea interzisă”; autoturismul condus de inculpat prezintă avarii la ușile stânga față și spate, la pragul stâng și la oglinda stângă, iar motocicleta condusă de partea vătămată prezintă avarii la carenă față și spate, carenă motor, oglinzi, radiator, ghidon și rezervor; motocicleta se afla culcată pe partea stângă, perpendicular pe axul străzii, de la roata față până la la bordura din dreapta fiind o distanță de 1,80 m, iar de la motocicletă până la nivelul intersecției cu . o distanță de 3,50 m; poziția acului de kilometraj al motocicletei nu a putut fi verificată datorită avariilor, iar turometrul motocicletei era blocat la nivelul 5.500 rotații/minut.
Din declarațiile părții vătămate T. P. A. (filele 28, 30, 61 d.u.p., 45-46 d.i.) rezultă că la data de 20 mai 2010, conducea motocicleta pe Splaiul Independenței dinspre Șoseaua Cotroceni înspre Șoseaua Grozăvești, a efectuat manevra de depășire, semnalizând corespunzător, iar în momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului condus de inculpat, acesta a ieșit brusc de pe banda pe care se deplasa pentru a efectua viraj stânga; l-a claxonat și a turat cât a putut motorul motocicletei pentru ca inculpatul să-l audă, însă acesta nu l-a auzit pentru că vorbea la telefon; a încercat să evite impactul cu mașina inculpatului, prin aceea că a tras puțin stânga și a accelerat, însă imediat după ce l-a claxonat, nefiind auzit de inculpat, s-a produs impactul fiind lovit cu autoturismul condus de inculpat în zona ușii din stânga spate; după această primă lovitură, a încercat în continuare să tragă stânga, însă nu a reușit și a fost lovit a doua oară, de data aceasta cu partea din stânga a ușii din față, în urma acestei de-a doua lovituri, fiind proiectat în fața motocicletei; după ce a căzut la pământ, a încercat prin prinderea ghidonului motocicletei să o pună la pământ, aceasta fiind aproape căzută, însă nu a reușit, motocicleta s-a ridicat și s-a deplasat singură pe o distanță de aproximativ 100 - 150 metri; nu este reală susținerea inculpatului, în sensul că avea o viteză foarte mare, de peste 100 km la oră, în realitate viteza cu care se deplasa fiind de aproximativ 70-75 km la oră.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, de expert E. I. (filele 34-42 d.u.p.), dinamica producerii accidentului rutier este următoarea: în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, motocicleta condusă de partea vătămată se deplasa pe . sensul de mers dinspre Șoseaua Cotroceni către Șoseaua Grozăvești cu o viteză de aproximativ 75 km/h, în spatele autoturismului condus de inculpat; la un moment dat, partea vătămată se angajează în depășirea autoturismului condus de inculpat și când se afla la o distanță de 14 m de acesta, inculpatul decide să vireze brusc spre stânga pentru a intra pe .; din acest moment, autoturimsul a parcurs o distanță în viraj spre stânga de 1,5 m cu o viteză de 8 km/h, secvență pe care traiectoriile de deplasare a celor două vehicule devenind ireversibile, producându-se inevitabil impactul; impactul s-a produs pe carosabilul străzii Splaiul Independenței, pe senul de mers către Șoseaua Cotroceni, sensul opus sensului inițial de deplasare, la o distanță logintudinală de cca. 5 – 7 m mai înainte de intersecția cu . în profilul transversal al drumului la o distanță de cca. 1 m față de marcajul median.
În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza cercetării judecătorești, de expert I.-D. B. (filele 311-325 d.i.), potrivit cărora locul impactului este situat pe direcție longitudinală cu cca. 10 metri înainte de colțul intersecției cu . și la cca. 1 metru lateral stânga față de marcajul longitudinal ce separă sensurile de mers; cât privește dinamica producerii accidentului rutier, expertul a stabilit că în momentele premergătoare impactului, motocicleta se deplasa cu cca. 114 km/h în timp ce autoturismul se deplasa cu cca. 59 km/h; starea de pericol efectiv a fost creată de conducătorul autoturismului în momentul în care s-a angajat în efectuarea virajului către stânga fără să se asigure; din momentul apariției stării de pericol până la impact autoturismul a parcurs 3,5 metri în timp ce motocicleta a parcurs 6,7 metri; conducătorul autoturismului putea preveni accidentul dacă nu se angaja în virajul către stânga fără să se asigure corespunzător; conducătorul motocicletei nu putea evita accidentul deoarece timpul pe care l-a avut la dispoziție (0,21 secunde) a fost inferior duratei întârzierilor fiziologice (0,8 secunde) dar putea preveni accidentul dacă nu se angaja în depășire prin depășirea liniei continue care separă sensurile de circulație; în condițiile date, accidentul nu putea fi evitat indiferent de viteza de circulație, deoarece starea de pericol a intervenit în intervalul întârzierilor fiziologice; conducătorul motocicletei a încălcat prevederile legale referitoare la depășire (deoarece a depășit trecând peste marcajul linie continuă în condițiile în care pe sensul său de mers era o singură bandă de circulație) și de asemenea prevederile referitoare la viteza de circulație, deoarece a circulat cu o viteză mult superioară limitei pentru acel sector de drum; conducătorul autoturismului nu a respectat prevederile referitoare la schimbarea direcției de mers în sensul că nu s-a asigurat corespunzător.
Cu privire la posibilitățile de evitare a accidentului, instanța reține concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în faza de urmărire penală de expert E. I. (filele 34-42 d.u.p.), precum și pe cele ale raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în faza cercetării judecătorești de expert I.-D. B. (filele 311-325 d.i.), potrivit cărora starea de pericol a fost creată de inculpat, care nu s-a asigurat în mod temeinic la efectuarea schimbării direcției de deplasare, apreciindu-le ca fiind confirmate de celelalte probe administrate în cauză, înlăturând concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în faza cercetării judecătorești de expert R. M. E. (filele 138-150 d.i.), potrivit cărora starea de pericol a fost creată de partea vătămată prin aceea că a circulat cu viteza de 114 km/h și nu a respectat regulile la efectuarea manevrei de depășire, apreciind că aceste concluzii ale expertului nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză. Astfel, în ceea ce privește aprecierea expertului raportat la persoana care a creat starea de pericol, concluzia acestuia se bazează pe împrejurarea că, în momentul în care partea vătămată s-a angajat în depășire, autoturismul condus de inculpat era deja pe sensul opus circulației, în executarea schimbării direcției de mers, oblic la un unghi de cca. 200 – 300 și la o distanță de cca. 2 metri față de axul drumului, astfel încât partea vătămată trebuia să execute manevra de depășire pe partea dreaptă; or, acest aspect al poziționării autoturismului pe sensul opus de circulație anterior angajării părții vătămate în efectuarea manevrei de depășire nu este pe deplin lămurit, expertul ajungând la o asemenea concluzie bazându-se doar pe înregistrarea video, înregistrare video care nu este concludentă, aceasta surprinzând imagini ulterioare producerii impactului; în plus, această concluzie a expertului vine în contradicție chiar cu declarațiile inculpatului, care a arătat că a simțit lovitura în timp ce se apropia de axul drumului.
De asemenea, instanța a înlăturat concluzia raportului de expertiză tehnică efectuat de expert I.-D. B., în sensul că partea vătămată a încălcat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice referitoare la depășire (deoarece a depășit trecând peste marcajul linie continuă în condițiile în care pe sensul său de mers era o singură bandă de circulație), având în vedere că această apreciere este contrazisă de probatoriul administrat în cauză (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice) din care rezultă că pe sensul de mers al părții vătămate era marcaj linie discontinuă, așa încât acesta avea dreptul de a efectua manevra de depășire.
În schimb, instanța a reținut concluzia raportului de expertiză tehnică efectuat de expert I.-D. B., care se coroborează și cu cea a expertului R. M. E., în sensul că partea vătămată a încălcat prevederile referitoare la viteza de circulație, deoarece a circulat cu o viteză mult superioară limitei pentru acel sector de drum, respectiv 114 km/h. De menționat că și expertul din faza de urmărire penală a reținut această încălcare a prevederilor legale de către partea vătămată, referitoare la viteza cu care s-a deplasat, stabilit însă o viteză de 75 km/h, instanța nereținând această valoare, față de concluziile celorlalte două rapoarte de expertiză care se coroborează cu probatoriul administrat în cauză (declarații, inculpat, mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, în ceea ce privește avariile produse și blocarea turometrului motocicletei la nivelul 5.500 rotații/minut).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză (filele 19-20 d.u.p.), în urma acestui accident de circulație, partea vătămată T. P. A. a suferit leziuni traumatice care nu i-au pus viața în primejdie, dar care au necesitat un număr de 35-40 zile de îngrijire medicală pentru vindecare.
În drept, fapta inculpatului Ș. S. A. care, la data de 20.05.2010 în jurul orei 18:00, a condus pe Splaiul Independenței dinspre Șoseaua Cotroceni către Șoseaua Grozăvești autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr._, iar când a ajuns la intersecția cu . s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj la stânga și a intrat în coliziune cu motocicleta Honda cu nr._ condusă de numitul T. P. A., vehicul ce se deplasa pe aceeași direcție de mers și se afla în depășirea vehiculului condus de inculpat, accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a numitului T. P. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin 1 și 3 C. pen.
Elementul material al laturii obiective constă în lovirea părții vătămate cu autoturismul condus de inculpatul T. P. A..
Urmarea imediată constă în producerea unei leziuni traumatice părții vătămate, ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale între 35-40 de zile.
Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea produsă există, întrucât fără activitatea infracțională a inculpatului nu s-ar fi produs leziuni traumatice părții vătămate T. P. A..
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere (prev de art. 19 alin.1 pct.2 lit.a C.pen.) întrucât acesta a prevăzut că prin efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers fără o asigurare corespunzătoare poate produce un accident din care să rezulte vătămarea unei persoane, rezultat pe care însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
Instanța reține că, din probatoriul administrat – astfel cum a fost analizat anterior – rezultă că în speță sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele patru condiții prevăzute în literatura și practica judiciară pentru existența acestei forme a infracțiunii în discuție, respectiv: - inculpatul efectua activitatea de conducător auto, - fapta a fost comisă în exercițiul acestei activități, - există anumite dispoziții legale și măsuri de prevedere pentru efectuarea activității de conducere a autovehiculelor pe drumuri publice, - fapta este urmarea nerespectării acestor dispoziții legale și măsuri de prevedere.
Astfel, conform art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers sau de virare spre dreapta ori spre stânga este obligat să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, dispoziții pe care inculpatul nu le-a respectat.
Prin urmare, apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză, a fost pronunțată sentința penală nr. 508/13.06.2013 prin care a fost antrenată răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
La individualizarea pedepsei principale, având în vedere cele expuse și luând în considerare art. 52 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele fixate în partea specială (și anume închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda), gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite (concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – integritatea fizică și psihică a părții vătămate), modalitatea de comitere a faptei (respectiv prin nerespectarea măsurilor legale impuse conducătorilor de autovehicule care trebuie să adopte o atitudine prudentă față de ceilalți participanți la traficul rutier), urmarea imediată (concretizată în leziunile traumatice suferite de partea vătămată).
De asemenea, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta aflându-se la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, vârsta tânără a acestuia, faptul că are o ocupație (este angajat ca agent de vânzări la S.C. New Sport Solutions S.R.L.).
În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pedeapsă pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare pentru fapta dedusă judecății.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului pentru infracțiunea sancționată cu pedeapsa închisorii, ținând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 Cod procedură penală, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c Cod penal în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 Cod penal.
În cauză, natura faptei comise de inculpat reflectă o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă, în mod indubitabil, existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte – deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii – prin care Curtea EDO a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al CEDO – instanța apreciază că, în speță, în raport cu natura concretă a faptei comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. În acest sens, instanța a avut așadar în vedere că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurarea că infracțiunea în discuție a avut un caracter izolat și nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. c, lit. d și lit. e C.p.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța reține că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute la art. 81 C.pen.
Astfel, pe de-o parte, pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior; pe de altă parte, ținând cont de vârsta tânără și deplina integrare în familie și în societate (așa cum rezultă din probatoriul administrat, respectiv înscrisuri și martori în circumstanțiere), instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În consecință, în temeiul art. 81 rap. la art. 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni și, pe cale de consecință, s-a făcut aplicarea art. 71 al. 5 C.pen., referitor la suspendarea și a executării pedepselor accesorii ce urmează a-i fi aplicate acestui inculpat, pe durata mai sus arătată - iar în temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepselor prev. de art. 83 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că partea vătămată T. P. A. s-a constituit parte civilă încă din cursul urmăririi penale.
În cursul judecății, a precizat cuantumul despăgubirilor, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente .. și F. de Protecție a Victimelor Străzi la plata sumei suma de 70 000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale.
Instanța învederează că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. (Codul Civil de la 1864 ), în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestuia: fapta ilicită (infracțiunea săvârșită), prejudiciul (cuantumul lui urmând a fi analizat în continuare), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei cu previziune (ușurință).
Totodată, instanța precizează că pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.
Sub aspectul prejudiciului material, instanța reține că acesta constă în contravalorea reparației motocicletei, în dovedirea acestor daune materiale, partea civilă atașând la dosar un deviz privind reparațiile necesare (fila 242 d.i.) și solicitând efectuarea unei expertize în acest sens.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în faza cercetării judecătorești de expert R. M. E. (filele 138-150 d.i.), valoarea reparațiilor motocicletei este de 68.988,95 lei.
Față de împrejurarea că, așa cum s-a arătat anterior, și partea vătămată a încălcat la rândul său prevederile legale referitoare la viteza de deplasare, instanța a reținut în sarcina acestuia o culpă comună cu cea a inculpatului în producerea accidentului rutier și consecințele acestuia, în procent de 50%.
Pe cale de consecință, suma cuvenită părții civile cu titlu de despăgubiri materiale este în cuantum de 34.494,47 lei.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța reține din coroborarea probelor anterior menționate că, urmare a accidentului rutier a cărui victimă a fost, partea civilă a îndurat atât suferințe fizice, cât și psihice, incontestabile.
Mai mult decât atât, instanța reține că partea vătămată-parte civilă nu este pe deplin recuperată după accident nici în prezent, deoarece așa cum reiese din completarea la raportul de expertiză medico-legală (fila 208 d.i.), acesta prezintă sechele morfo-funcționale posttraumatice la nivelul genunchiului drept, consecutive traumatismului suferit în urma accidentului rutier din 20.05.2012, neîncadrabile în noțiunea medico-legală de infirmitate.
Instanța constată că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:
- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv (în speță, prin raportare la intensitatea suferinței părții civile, ca urmare a leziunilor suferite);
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele (în cauză, vătămarea integrității fizice și psihice a părții civile).
De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri fizice și/sau psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește.
În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Așadar, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
Statuând în echitate, instanța apreciază că suma de 4.000 euro, reprezentând daune morale, este rezonabilă și justificată.
Față de culpa comună reținută în sarcina părții vătămate, în procent de 50 %, suma cuvenită acestuia cu titlu de daune morale este de 2.000 euro.
În ceea ce privește persoana care va fi obligată la plata acestor daune, instanța reține următoarele:
La momentul producerii accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții civile T. P. A. (20.05.2012), potrivit verificărilor efectuate în baza de date a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, autovehiculul condus de inculpat nu era asigurat pentru pagube produse prin accidente de vehicule.
Prin art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, a fost reglementat F. de protecție a victimelor străzii - scopul său, prevăzut în alin. 10 lit. b) al articolului menționat anterior, printre altele, fiind acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă autovehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspunderea civilă pentru pagube produse prin accidente.
Art. 3 alin. 4 teza I din Ordinului CSA nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii arată că F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire, fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului.
Răspunderea civilă a Fondului de protecție a victimelor străzii este guvernată de regulile speciale cuprinse în Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară incidentă în cauză și urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi - ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care autovehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat (pct. 14) și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile (pct. 18).
În acest sens, Normele privind F. de protecție a victimelor străzii stabilesc în art. 11 alin. 1 și 2 că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului și că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești, iar art. 13 se prevede că, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate - persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze Fondului despăgubirile plătite.
În conformitate cu disp. art. 14 alin. 1 și 2 din C. proc. pen., acțiunea civilă, care poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul unui proces penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, iar potrivit art. 24 alin. 3 din același cod, persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numește parte responsabilă civilmente.
Or, în raport cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, F. de protecție a victimelor străzii este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și, în consecință, în această ipoteză, F. are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Prin urmare, soluționând acțiunea civilă analizată, instanța a admis în parte actiunea civilă exercitată de partea civilă T. P. și, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 – 999 cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptei), art. 251 din Legea nr. 32/2000, art. 11 din Normele privind punerea în aplicare a Ordinului nr. 1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și a obligat partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, la plata către aceasta a sumei de_,47 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 2000 euro (în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuării plății) cu titlu de daune morale.
Instanța face precizarea că nu este necesar să se facă mențiune în dispozitivul hotărârii despre obligația persoanei responsabile de producerea accidentului (inculpatul) de a rambursa Fondului despăgubirile achitate (în baza prezentei hotărâri) de acesta din urmă persoanei prejudiciate – întrucât existența acestei obligații este prevăzută de lege, iar nu lăsată la aprecierea instanței, pentru a putea dispune în legătura cu aceasta prin hotărâre.
Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată că, în cursul urmăririi penale, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, unitatea spitalicească implicată în actul medical, respectiv S. U. de Urgență București, s-a constituit parte civilă pentru suma de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții civile, în cuantum de 12.677,44 lei.
Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Având în vedere că prin comiterea de către inculpat a accidentului de circulație s-a cauzat lovirea părții civile T. P. A., care a suferit leziuni traumatice, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin decontul justificativ depus la dosar, reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile instituirii răspunderii civile delictuale a inculpatului - privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăția inculpatului. Având în vedere culpa comună reținută în sarcina părții vătămate T. P. A., instanța a redus cuantumul acestor despăgubiri raportat la culpa reținută, de 50 %.
Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. U. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și, în baza art.14, art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 – 999 Cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptei), art. 251 din Legea nr. 32/2000, art. 11 din Normele privind punerea în aplicare a Ordinului nr. 1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul Ș. S. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. C. GROUP SRL, la plata către aceasta a sumei 6338,72 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea părții vătămate.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul Ș. S. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. C. GROUP SRL, la plata către partea civilă T. P. a sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu expertiză și onorariu avocat, respectiv 50 % din totalul cheltuielilor efectuate de partea civilă.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul Ș. S. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. C. GROUP SRL, la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6, inculpatul, partea civilă T. P. A. și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii.
Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, a criticat sentința pentru aceea că, hotărârea este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului fiind insuficientă față de gradul de pericol social ridicat al faptei și în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.p. Pedeapsa este insuficientă, în condițiile în care instanța a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Partea civilă a criticat sentința, în principal, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia, dar și sub aspectul laturii civile, solicitând casarea sentinței recurate și obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente, F. de Protecție a victimelor Străzii, la plata către partea civilă a sumei de 68.988,95 lei, contravaloarea motocicletei distruse, a sumei de 2859 lei, cheltuieli cu îngrijirile medicale și a sumei de 5000 Euro, cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței a declarat recurs și Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, criticând sentința pentru aceea că, daunele materiale reprezentate de contravaloarea motocicletei distruse nu au caracter cert, solicitând efectuarea unei expertize prețuitoare, dar și pentru aceea că, inculpatul nu a fost obligat în solidar cu recurenta și cu partea responsabilă civilmente . la plata despăgubirilor către persoana prejudiciată.
Inculpatul Ș. A. S. a criticat sentința pentru aceea că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, anume vinovăția sub forma culpei. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers și s-a asigurat, respectând toate dispozițiile legale referitoare la efectuarea direcției de mers. Măsurile de prevedere ce ar fi trebuit luate de recurentul inculpat trebuie raportate la toate probele administrate în cauză, inculpatul neavând cum să prevadă, că, pe sensul opus se află o motocicletă, fără control, care circula cu 116 Km/oră.
Curtea, examinând cu prioritate competența de soluționare a prezentului recurs, constată că, nu are competența materială de a soluționa cauza, aceasta revenind Tribunalului București, potrivit art. 27 alin. 3 C.p.p.
Potrivit acestui text de lege, tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Instanța de fond a fost investită cu infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.p, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Ca urmare, față de cele mai sus menționate, potrivit art. 42 C.p.p., Curtea va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sector 6, inculpatul Ș. S. A., partea civilă T. P. A. și F. de Protecție al Victimelor Străzii, împotriva sentinței penale nr. 508, din data de 13.06.2013, pronunțată de Judecătoria sector 6, în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. MustațăFlorică D. L. C.
GREFIER,
V. B.
Red./dact. L.C. 2 ex./25.11.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2037/2013. Curtea de Apel... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 316/2013. Curtea de... → |
|---|
