Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1298/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1298/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1298/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1298
Ședința publică de la 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței penale nr.97/27.08.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul inculpat O. R. G. personal și asistat de apărător ales, avocat Cerceloiu I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul Teleorman - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce Curtea pune in vedere intimatului inculpat dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de apel și critică hotărârea atacată pentru nelegalitate, deoarece instanța de judecată, in mod greșit a aplicat pedepse in alte limite decât cele legale pentru infracțiunile prevăzute de art.87 alin.5 și art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
În acest sens arată că pentru fiecare dintre aceste infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă erau de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar ca urmare a aplicării disp. art.396 alin.10 Cod procedură penală, minimul special se putea reduce cu o treime, adică până la 1 an și 4 luni închisoare, iar nu până la 1 an, astfel cum a dispus instanța de fond. Consideră că se impune aplicarea pentru aceste două infracțiuni a unor pedepse egale cu minimul special – de 1 an și 4 luni închisoare, cu consecința stabilirii unei pedepse rezultante de 1 an și 4 luni închisoare și a majorării corespunzătoare a duratei termenului de încercare de la 3 ani la 3 ani și 4 luni.
Conchizând, solicită admiterea apelului parchetului astfel cum a fost susținut.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea apelului parchetului ca fiind nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Prima instanță a reținut că la stabilirea pedepsei și a modalității de executare va avea in vedere gradul de pericol social al infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că a recunoscut comiterea faptei și că nu are antecedente penale. Așa fiind, consideră că pedeapsa aplicată clientului său a fost corect stabilită.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.97/27.08.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal de la 1969, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul O. R. G. [fiul natural al D., născut la data de 15 decembrie 1987 în Municipiul Roșiorii de Vede, județul Teleorman, domiciliat în comuna Drăcșenei, ., C.N.P._, cetățean român, fără antecedente penale], la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal de la 1969, art. 5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal de la 1969, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal de la 1969, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a mai fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul O. R. G. să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1969, în condițiile art.71 Cod penal din 1969.
În baza art.861 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, s-a fixat un termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.863 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 04 februarie 2013, inculpatul O. R. G. a mers la un bar din centrul comunei Beuca, unde s-a întâlnit cu mai multe persoane și a consumat bere. În jurul orei 22,00, deși barul respectiv s-a închis, inculpatul a mai rămas un timp împreună cu numitul Carvaci M. C. și au continuat să consume bere. În momentul în care au hotărât să meargă la locuințele lor, inculpatul s-a oferit să-l ducă la domiciliul său pe numitul Carvaci M. C., cu mopedul marca Aprilia, proprietatea sa. Cei doi au plecat cu mopedul condus de către inculpat, care a pierdut controlul asupra direcției de mers și s-au răsturnat amândoi într-un șanț. Văzând că numitul Carvaci M. C. a rămas inconștient în urma căzăturii, inculpatul a apelat telefonic Serviciul de Ambulanță și pe fratele persoanei vătămate, numitul Carvaci M. – G., care a venit la scurt timp la fața locului.
Ca urmare a accidentării, numitul Carvaci M. C. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Caritas din municipiul Roșiorii de Vede, în vederea acordării de îngrijiri medicale, unde a rămas internat până la data de 06.02.2013.
După producerea evenimentului rutier și după plecarea ambulanței de la fața locului, inculpatul a plecat la domiciliul său, fără a aștepta sosirea organelor de poliție.
Întrucât nu l-au găsit la fața locului, organele de poliție au mers la domiciliul inculpatului și l-au condus la sediul Poliției municipiului Roșiorii de Vede, unde a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere rezultatul testării au aparatul etilotest, organele de poliție au condus pe inculpat la Spitalul Caritas din municipiul Roșiorii de Vede pentru a-i fi recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul refuzând prelevarea probelor de sânge, în prezența martorei B. I., astfel cum rezultă din procesul – verbal întocmit de organele de poliție.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, declarând totodată că mopedul pe care l-a condus este proprietatea sa, însă nu este înmatriculat sau înregistrat și nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, așa cum rezultă și din adresa nr._/19.02.2013 emisă de I.P.J. Teleorman - Serviciul Rutier.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului O. R. G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fapte prevăzute și pedepsite de art.85 alin.1, art.86 alin.1., art.87 alin.5 și art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a din vechiul Cod penal Cod penal, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, consacrat de art.5 din noul Cod penal, prima instanță orientându-se către legea penală veche.
La alegerea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor comise, determinat de circumstanțele reale ale producerii acestora, astfel cum au fost analizate mai sus, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut în totalitate faptele comise și nu are antecedente penale.
Totodată, la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-a avut în vedere și reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite de acesta, conform dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, motivat de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a precizat că nu solicită administrarea de noi probe în fața instanței și că este de acord ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de legea penală, cu reținerea dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b din vechiul cod penal, ca lege penală mai favorabilă, iar ca modalitate de executare, reținând aplicarea dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, instanța fondului a optat pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 29 august 2014) P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede.
Cererea de apel a Parchetului, însoțită de motivele scrise (filele 4 - 5 d.a.), a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 09 octombrie 2014.
Potrivit acelor motive, astfel cum au fost susținute și în dezbaterile de la termenul din data de 23 octombrie 2014 (consemnate în practicaua prezentei decizii), P. a criticat sentința primei instanțe, ca fiind nelegală, în ceea ce privește durata pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art.87 alin.5 și art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, acestea fiind stabilite în alte limite decât cele prevăzute de normele legale incidente.
Cu ocazia judecării apelului, fiind întrebat în mod explicit, inculpatul intimat nu a dorit să dea declarație în fața instanței de apel, precizând însă că își menține declarațiile anterioare, de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În apel, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor susținute de P., precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei (în mod complet și just evaluat), pe care inculpatul nu a contestat-o, nedeclarând apel împotriva sentinței pronunțate de respectiva instanță.
Astfel, s-a reținut în mod corect că, la data de 05 februarie 2013, inculpatul O. R. G. în timp ce a condus mopedul marca Aprilia, care nu era înmatriculat sau înregistrat, pe DJ 612 B, respectiv pe raza comunei B., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, a fost implicat într-un accident rutier din care a rezultat o victimă omenească, după care a părăsit apoi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
De asemenea, în raport cu situația de fapt anterior menționată, prima instanță a realizat și o încadrare juridică corectă pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, iar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform dispozițiile art.5 din Codul penal, în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr.372 din data de 20 mai 2014), aceasta a stabilit în mod întemeiat, că legea penală veche, în întregul său, este legea penală mai favorabilă inculpatului, cel puțin din perspectiva tratamentului juridic sancționator al concursului de infracțiuni, care potrivit acestei legi, presupune cumulul juridic al pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, cu spor facultativ și variabil (lăsat la aprecierea instanței), spre deosebire de legea penală nouă, care prevede sistemul cumulului juridic al pedepselor, cu spor obligatoriu și fix.
Examinând însă critica invocată pe calea apelului dedus judecății de către P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, Curtea constată că aceasta este întemeiată, întrucât, în cazul infracțiunilor prev, de art.87 alin.5 și art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse individualizate între alte limite decât cele prevăzute de normele legale incidente.
Astfel, Curtea reamintește că potrivit normelor de încriminare a infracțiunilor prev,. de art.87 alin.5 și art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată,, pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre ele este închisoarea cuprinsă între 2 și 7 ani, iar prin aplicarea cauzei legale de atenuare a răspunderii penale, prev. de art.375 alin.1 cu referire la art.396 alin.10 Cod de procedură penală, referitoare la recunoașterea anticipată a învinuirii, al cărei efect legal constă în reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, pedepsele ce puteau fi aplicate inculpatului întru săvârșirea respectivelor infracțiuni nu puteau fi mai mici de 1 an și 4 luni închisoare, cât reprezintă minimul special de pedeapsă redus conform precizărilor de mai sus.
Sub același aspect, Curtea constată că nu poate fi acceptată apărarea invocată de către apărătorul intimatului inculpat, în sensul că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev,. de art.87 alin.5 și art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, ar prezenta caracter legal, prin prisma faptului că instanța de fond ar fi reținut în beneficiul acestuia incidența unor circumstanțe atenuante judiciare, al căror efect juridic ar fi permis coborârea pedepselor sub limita minimului special rezultat din reducerea operată conform art.396 alin.10 Cod de procedură penală, deoarece o asemenea apărare este lipsită de orice fundament faptic real în condițiile în care, nici în dispozitivul, dar nici măcar în considerentele sentinței apelate nu se face vorbire despre recunoașterea unui astfel de beneficiu în favoarea inculpatului.
Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că nici instanța de control judiciar nu consideră oportun a conferi într-o asemenea manieră caracter legal pedepselor aplicate inculpatului prin sentința apelată pentru infracțiunile în discuție, întrucât, astfel cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar (fila 35 d.u.p.), inculpatul nu s-a remarcat nicidecum printr-o conduită socială anterioară impecabilă, ci dimpotrivă în anul 2011 a fost de două ori sancționat administrativ prin ordonanțe ale procurorului pentru comiterea unor fapte de furt calificat, iar conduita procesuală sinceră de care a dat dovadă prin asumarea necondiționată a responsabilității faptelor comise și-a găsit deja expresia juridică adecvată prin reținerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă, prev. de art.396 alin.10 Cod de procedură penală.
Față de toate aceste considerente și întrucât, din oficiu, nu se constată alte motive de reformare a sentinței penale atacate, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede împotriva sentinței penale nr.97/27.08.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._, pe care o va desființa în parte și în fond rejudecând, după ce va repune pedeapsa principală rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată în pedepsele componente, va majora pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, respectiv de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, până la 1 an și 4 luni închisoare pentru fiecare dintre aceste fapte, cu reținerea disp. art.396 alin.10 Cod procedură penală, în fiecare caz în parte.
În temeiul art.33 lit. a rap. la art.34 lit.b din vechiul Cod penal cu aplic. art.5 din noul Cod penal va contopi apoi pedepsele aplicate în cauză pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpatului, respectiv pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic art.5 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și pedepsele de câte 1 an și 4 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic art.5 alin.1 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic art.5 alin.1 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și va da inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare.
În mod corespunzător modificării duratei pedepsei principale rezultante, Curtea va majora și durata termenului de încercare pe durata căruia operează suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, la 3 ani și 4 luni.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în privința cărora nu se constată motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede împotriva sentinței penale nr.97/27.08.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Repune pedeapsa principală rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată în pedepsele componente.
Majorează pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, respectiv de art.89 alin1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, până la 1 an și 4 luni închisoare pentru fiecare dintre aceste fapte, cu reținerea disp. art.396 alin.10 Cod procedură penală, în fiecare caz.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din vechiul Cod penal cu aplic. art.5 din noul Cod penal contopește pedepsele aplicate în cauză pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpatului, respectiv pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic art.5 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și pedepsele de câte 1 an și 4 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic art.5 alin.1 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic art.5 alin.1 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală și dă inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare.
Majorează termenul de încercare pe durata căruia operează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, la 3 ani și 4 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.4
red. jud.D.V.I.-Jud.Roșiorii de Vede
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 103/2014. Curtea de Apel... | Falsificarea de monede sau alte valori. Art.282 C.p.. Decizia... → |
|---|
