Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 103/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 103/A
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: A. A. R.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul Ș. C. M. împotriva sentinței penale nr. 1040/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat Ș. C. M. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R. G.-D., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3882, emisă de Baroul București la data de 29.01.2013 și atașată la fila 5 din dosar, precum și de apărător ales, avocat D. G. M., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 14.02.2014 și atașată la fila 16 din dosar, lipsă fiind intimatul-parte civilă S. C. de Urgență „Sfântul P.” și intimatul-persoană vătămată G. A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat Ș. C. M., prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial cuvenit prin decizie.
La întrebarea Curții, apelantul-inculpat Ș. C. M., personal, arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
În temeiul dispozițiilor art. 420 alin. 4 Cpp rap. la art. 378 Cpp, Curtea procedează la ascultarea apelantului-inculpat Ș. C. M., declarația acestuia fiind consemnată, în condițiile art. 110 Cod procedură penală și atașată la filele 17-18 din dosar.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat Ș. C. M., având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 cu raportare la art. 5 din noul Cod penal, respectiv art. 386 alin. 1 noul Cod penal, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. i rap. la art. 20 vechiul Cod penal în art. 32 rap. la art. 33 și la art. 188 noul Cod penal, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă între 5 și 10 ani, cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Curtea pune în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al apelantului-inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocând dispozițiile art. 386 Cod de procedură penală, cu referire la art. 5 Cod penal, arată că este de acord cu schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin.1, art. 175 alin. 1 lit. i vechiul Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 320 ind. 1 vechiul Cod de procedură penală în infracțiunea prev. de art. 32 noul Cod penal rap. la art. 188 noul Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 noul Cod de procedură penală.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat Ș. C. M., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului, astfel cum a fost formulat, cu reținerea dispozițiilor art. 320 ind. 1 vechiul Cod de procedură penală cu referire la dispozițiile art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, cu consecințele diminuării limitelor de pedeapsă cu o treime, noile limite fiind 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni.
De asemenea, având în vedere modalitatea de apreciere a materialului probator administrat în cauză, solicită să se rețină circumstanțele atenuante ale inculpatului, în sensul că există posibilitatea reținerii acestor circumstanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b noul Cod penal, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 76 alin. 1 din noul Cod penal.
Apreciază că obligativitatea coborârii cu o treime a limitelor de pedeapsă, în cazul constatării existenței circumstanțelor atenuante este mai imperativă decât posibilitatea reducerii până la 1 an, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
Totodată, precizează că, având în vedere modalitatea în care s-au petrecut faptele, acestea se pot circumscrie dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c din noul Cod penal, având în vedere comportamentul persoanei vătămate, care, astfel cum rezultă din declarația dată în fața organului de urmărire penală, precum și din declarațiile date în mediul ambiental, s-a apropiat în viteză și amenințător către inculpat și l-a lovit pe acesta, atingându-l cu șurubelnița în umăr. Consideră că acest aspect poate conduce la reținerea elementelor prev. de art. 75 alin. 1 lit. c din noul Cod penal, referitor la ceea ce a determinat reacția inculpatului, cu atât mai mult cu cât poate avea relevanță în ceea ce privește o anumită caracterizare a periculozității inculpatului.
Mai mult, arată că a fost un incident spontan, izolat, însă la lovirea victimei cu cuțitul au contribuit o . factori, dar, raportat la vârsta inculpatului de 18 ani și 2 luni, precum și la lipsa unui comportament de stăpânire de sine, a fost dus în situația de a se speria și a avea un gest reflex. Apreciază că nu este o provocare în mod direct din partea persoanei vătămate.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile noului Cod penal, apreciază că se poate proceda chiar la o a doua reducere cu o treime în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită. În aceste condiții, solicită să se rețină circumstanțele atenuante ale inculpatului, în sensul că inculpatul a avut un comportament corespunzător în societate, a desfășurat activități licite, în condițiile în care lucra în piața Obor alături de mama sa, aspect dovedit de certificatul de producător atașat la dosarul cauzei. Mai mult, arată că inculpatul este elev la o unitate de învățământ, încercând să își completeze studiile, cu atât mai mult cu cât inculpatul are o vârstă fragedă.
De asemenea, precizează că inculpatul a reacționat în mod involuntar, aspect care rezultă și din înregistrarea din mediul ambiental, potrivit căreia persoana vătămată, după ce s-a întors la domiciliu, s-a întâlnit cu inculpatul, au stat de vorbă circa 30 de minute, timp în care acesta și-a cerut iertare și i-a spus că nu a dorit să facă acest lucru, fiind doar un gest reflex.
Menționează că persoana vătămată a afirmat, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, că aceasta l-a sfătuit pe inculpat să dea declarații, în sensul unui accident în ceea ce privește înțepătura și că nu a fost produsă de inculpat .
Concluzionând, invocând dispozițiile art. 86 ind. 1 vechiul Cod penal, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere apariția unei noi obligații, respectiv munca în folosul comunității, cu privire la care inculpatul și-a dat acordul în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, precizează că, în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante, apreciază că acestea nu se impun a fi reținute în cauză, având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, în condițiile în care inculpatul a aplicat o lovitură cu un cuțit persoanei vătămate, într-o zonă vitală, pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, punându-i viața în pericol.
De asemenea, solicită să se rețină și poziția oscilantă a inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale, în sensul că, inițial a negat în mod constant comiterea infracțiunii, motiv pentru care, cercetările s-au efectuat cu dificultate, dispunându-se începerea urmăririi penale chiar și față de persoana vătămată, ulterior, aceasta revenind asupra declarației.
Apreciază că ulterior administrării materialului probator, care a conturat în mod categoric comiterea infracțiunii de către inculpat, inclusiv împrejurările comiterii acesteia, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. Astfel, consideră că această recunoaștere ulterioară este una formală, aceasta necontribuind cu adevărat la aflarea adevărului în prezenta cauză.
Prin urmare, arată că în cauză nu se impune a fi reținută niciuna dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 noul Cod penal, raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta și, în consecință, apreciază că nu se impune o nouă reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime.
Concluzionând, solicită aplicarea unei pedepse pentru limitele prev. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Solicită aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 cu privire la pedepsele accesorii și complementare, în sensul interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b, având în vedere că a fost reținută încadrarea juridică din legea nouă, deducerea prevenției la zi și menținerea modalității de executare stabilite de către instanța de fond.
Apelantul-inculpat Ș. C. M., având cuvântul, arată că nu a știut cum să reacționeze, având în vedere că nu a mai trecut prin incidente de acest gen, cu atât mai mult cu cât, văzând-o pe persoana vătămată venind cu șurubelnița în mână, s-a speriat. Arată că nu a avut intenția de o răni.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1040/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în baza art. 20 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 –art. 175 alin. 1 lit. i C.p., cu aplicarea art.320/1 al. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul Ș. C. M. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art.65 al. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului Ș. C. M., iar în temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, de la 31.10.2013 la zi.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a luat act că partea vătămată G. A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. raportat la art.1349 din noul C.civ. și art. 1357 din noul C.civ., art. 16/1 al. 3 C.p.p., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență „Sfântul P.” și a fost obligat inculpatul Ș. C. M. la plata către partea civilă a sumei de 2.318,46 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate pentru partea vătămată G. A. I., precum și a dobânzii legale aferentă sumei de 2.318,46 lei, calculată până la momentul plății efective a sumei menționată anterior.
În baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul Ș. C. M. la plata sumei de 3.600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.05.2013, în jurul orei 20:30, în timp ce partea vătămată G. A. I. se afla în curtea imobilului situat pe . B, sector 3, împreună cu martorul T. I. C., reparând un scuter, aceasta a observat că minorul C. I., fiul concubinei sale - C. E. făcea flotări pe stradă, astfel că partea vătămată i-a solicitat concubinei sale să-l aducă acasă pe minor.
În acest context, martora C. E. s-a deplasat la un imobil vecin în fața căruia se afla fiul său, ce făcea flotări, ocazie cu care minorul i-a comunicat martorei faptul că a fost pus de inculpatul Ș. C. M..
În continuare, martora C. E. i-a reproșat inculpatului Ș. C. M. atitudinea sa față de minor, între cei doi izbucnind o ceartă în cadrul căreia au fost adresate injurii.
În aceste condiții, partea vătămată G. A. I. s-a îndreptat în fugă spre locul conflictului ivit între cei doi, împrejurare în care partea vătămată i-a reproșat inculpatului conduita sa.
În momentul în care a ajuns lângă inculpat, partea vătămată G. A. I. a fost înjunghiată de acesta cu un cuțit în zona abdominală, iar partea vătămată l-a lovit cu pumnul pe inculpat.
După agresiune, inculpatul a plecat de la locul faptei, iar partea vătămată G. A. I. a apelat Serviciul 112 sesizând faptul că a fost înjunghiată cu un cuțit în timp ce se afla pe stradă.
Partea vătămată a fost transportată la S. C. de Urgență „Sfântul P.” cu autoturismul aparținând martorului C. M., fiind însoțită de martorii C. E. și T. I. C..
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. A_ emis de I.N.M.L. „M. Minovici” București s-a concluzionat că numitul G. A. I. a prezentat o leziune traumatică abdominală, transfixiantă la nivel hepatic cu hemoperitoneu de circa 1500 ml.,leziunea traumatică a necesitat 25-30 zile de îngrijire medicală și a pus viața victimei în primejdie.
S-a menționat că situația de fapt, astfel, cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului Ș. C. M. - care la data de 12.05.2013, în jurul orei 20.30, în timp ce se afla pe ., în contextul unui conflict spontan, a înjunghiat-o pe partea vătămată G. A. I. cu un cuțit în zona abdominală, provocându-i astfel o plagă transfixiantă la nivel hepatic cu hemiperitoneu de circa 1500 ml, care a pus în primejdie viața victimei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 C.pen.–art.175 alin. 1 lit. i C.pen.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 345 C.pr.pen., Tribunalul a constatat că fapta există, constituie infracțiune, a fost săvârșită de către inculpatul Ș. C. M. și a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, Tribunalul a ținut seama de dispozițiile art. 72 C.pen. privind criteriile generale de individualizare, respectiv natura și limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea comisă de inculpat, de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările concrete în care a fost comisă, urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune contra vieții persoanei; limitele mari de pedeapsă; gradul ridicat de pericol social concret relevat de modalitatea concretă de comitere a faptei - violența actului comis - prin aplicarea unei lovituri cu un cuțit într-o zonă vitală, fapta fiind săvârșită în public, cu ocazia unui conflict spontan; urmarea produsă (plagă transfixiantă la nivel hepatic cu hemiperitoneu de circa 1500 ml, fiind pusă în primejdie viața victimei); îndrăzneala infracțională de care a dat dovadă și adoptarea cu ușurință a unei rezoluții infracționale.
De reținut este și conduita manifestată de inculpat ulterior comiterii faptei, care a plecat de la fața locului și a aruncat cuțitul, iar ulterior, între inculpat și partea vătămată, cu implicarea și a altor persoane, a intervenit o înțelegere frauduloasă, în vederea sustragerii inculpatului de la răspunderea penală.
De remarcat este și poziția procesuală oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, care în faza de urmărire penală, pe parcursul desfășurării acesteia, în esență, a negat în mod constant comiterea infracțiunii, prezentând o altă situație de fapt ce excludea intenția acestuia de a înjunghia victima, însă la finalul urmăririi penale, după ce partea vătămată și aproape toți martorii audiați în cauză și-au schimbat declarațiile mincinoase date, când existau probe certe cu privire la vinovăția sa, inculpatul a avut o poziție procesuală parțial sinceră. În schimb, în fața instanței, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea faptei așa cum este descrisă în actul de sesizare.
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, judecătorul fondului a avut în vedere că inculpatul este tânăr (în vârstă de 18 ani), necăsătorit, fără copii, se află la prima abatere de la legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale (fișa de cazier judiciar – fila 198 vol. I d.u.p.), are un grad de instrucție mediu.
A arătat prima instanță că înscrisurile în circumstanțiere depuse la termenul de judecată din data de 20.12.2013 de către inculpat, prin apărător, relevă doar că din punct de vedere social inculpatul a avut un comportament conform fără însă a se evidenția în sens pozitiv, or, acest element ce are caracter de normalitate nu poate avea valența unei circumstanțe atenuante.
Având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii și gradul ridicat de pericol social concret al faptei, precum și comportamentul inculpatului după comiterea faptei, dar și conduita inculpatului și atitudinea procesuală a acestuia în faza de urmărire penală, în vederea îngreunării urmăririi penale și sustragerii de la răspunderea penală, Tribunalul a apreciat că nu se justifică a se reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, astfel că a apreciat ca neîntemeiată solicitarea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciază că se impune ca inculpatul Ș. C. M. să execute pedeapsa cu închisoarea, stabilită mai sus, în regim de detenție, funcțiile pedepsei preventiv, educativ, dar și coercitiv – prevăzute de art. 52 C.pen., putând fi atinse numai prin privarea de libertate a inculpatului, înlăturând - ca neîntemeiată - apărarea inculpatului privind modalitatea de executare a pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, în faza de urmărire penală, partea vătămată G. A. I. nu a precizat dacă se constituie parte civilă în cauză.
După învestirea instanței cu rechizitoriu, partea vătămată G. A. I. a precizat la termenul de judecată din data de 20.12.2013, faptul că nu are pretenții civile în cauză.
Pe cale de consecință, instanța de fond a luat act că partea vătămată G. A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În faza de urmărire penală, prin adresa nr._/20.11.2013 emisă de S. C. de Urgență “Sfântul P.” s-a comunicat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 2318,46 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru numitul G. A. I., ce a fost internat, în Secția Chirurgie, în perioada 12.05._13, cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere penetrantă abdominală regiunea epigastrică”. S-a mai solicitat obligarea vinovatului de crearea acestui prejudiciu la plata sumei arătate anterior, ca și a dobânzii legale de la data părăsirii spitalului de către pacient și până la data achitării debitului.(fila 211 vol. I d.u.p. nr. 2542/P/2013).
De asemenea, după sesizarea instanței cu rechizitoriu, prin adresa nr._/04.12.2013 emisă de S. C. de Urgență “Sfântul P.” s-a comunicat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 2318,46 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru numitul G. A. I., ce a fost internat, în Secția Chirurgie, în perioada 12.05._13, cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere penetrantă abdominală regiunea epigastrică”, solicitându-se totodată și dobânda legală. La adresa menționată s-a anexat decontul cheltuielilor de spitalizare (filele 31, 33-37d.i.).
Ori, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (actualizată), persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, în litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, aceștia din urmă subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândind calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Dispozițiile art. 1349 al. 1 din noul C.civ. prevăd că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar la al. 2 din același articol, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Totodată, potrivit art. 1357 al. 1 din noul C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Judecătorul fondului a apreciat că din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții: existența unei fapte ilicite; a prejudiciului; a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză cu privire la infracțiunea de tentativă la omor calificat, îngrijirile medicale acordate victimei de S. C. de Urgență „Sfântul P.”, producându-i acestei unități sanitare un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate G. A. I., prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale privind pe inculpat.
De asemenea, potrivit art. 16/1 al. 3 C.p.p., în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.
Cu ocazia audierii sale în fața instanței, inculpatul Ș. C. M. a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă S. „Sf. P.”, cu suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă. (fila 44 d.i.).
Având în vedere vinovăția dovedită a inculpatului Ș. C. M., existența faptei ilicite și a raportului de cauzalitate stabilit între acestea, precum și principiul disponibilității care guvernează latura civilă a cauzei, instanța de fond a admis admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență „Sfântul P.” și a dispus obligarea inculpatului Ș. C. M. la plata către partea civilă a sumei de 2318,46 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate pentru partea vătămată G. A. I., precum și a dobânzii legale aferentă sumei de 2318,46 lei, calculată până la momentul plății efective a sumei menționată anterior.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul Ș. C. M., solicitând admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. i rap. la art. 20 vechiul Cod penal în art. 32 rap. la art. 33 și la art. 188 noul Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu consecințele diminuării limitelor de pedeapsă cu o treime, noile limite fiind 3 ani și 4 luni, respectiv 6 ani și 8 luni, reținerea de circumstanțe atenuante, în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b noul Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. c din noul Cod penal, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 76 alin. 1 din noul Cod penal. Totodată, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 86 ind. 1 vechiul Cod penal, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere apariția unei noi obligații, respectiv munca în folosul comunității, cu privire la care inculpatul și-a dat acordul în acest sens.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 417 Cpp și art. 418 Cpp, Curtea constată că apelul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut in mod corect situația de fapt, din probele administrate pe parcursul procesului penal și anume, procesele verbale încheiate de organele de poliție, declarațiile părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală, procesele verbale de redare a discuțiilor, declarațiile martorilor, procesul verbal de recunoaștere de pe planșele foto și declarațiile inculpatului, rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului Ș. C. M. cu privire la săvârșirea faptei pentru care a fost trimis in judecată, acesta, în seara zilei de 12.05.2013, în timp ce se afla pe ., în contextul unui conflict spontan, a înjunghiat pe G. A. I. cu un cuțit în zona abdominală, provocându-i o plagă transfixiantă la nivel hepatic cu hemiperitoneu de circa 1500 ml, care a pus în primejdie viața victimei.
Cu referire la aplicarea art. 5 Cp, respectiv legea penală mai favorabilă, în speță, această lege a fost identificată ca fiind legea nouă, raportat la încadrarea juridică a faptei și la regimul sancționator.
Totodată, se are în vedere principiul care se impune cu prioritate în recenta practică judiciară creată de la . noilor coduri, penal și de procedură penală, vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome și nu global.
Astfel, inculpatul Ș. C. M. a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cp din 1968 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit. i Cp din 1968, pedepsită cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, limite care se reduc cu o treime prin reținerea dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 Cpp din 1968.
În actuala reglementare, încadrarea juridică a faptei deduse judecății este tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 Cp rap. la art. 188 Cp, sancționată cu închisoarea de la 5 ani la 10 de ani, limite care se reduc cu o treime prin reținerea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cpp.
Potrivit art. 12 al. 1 Legea nr. 187/2012, „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă in raport cu infracțiunea comisă”, ceea ce echivalează cu împrejurarea că legea aplicabilă pedepsei principale va fi aplicabilă și pentru pedepsele accesorii sau complementare.
Mai trebuie arătat, cu referire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, că instanța de apel opinează că această chestiune nu reprezintă o instituție autonomă ce trebuie tratată separat și independent de instituția pedepselor, ci derivă tocmai din această mare instituție, astfel încât, dacă pentru identificarea legii penale mai favorabile din punct de vedere al limitelor pedepsei principale, se aplică o anumită lege, în mod automat, pentru stabilirea în concret a fiecărei pedepse, între aceste limite, se aplică aceeași lege identificată ca fiind mai favorabilă.
În raport de împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, de persoana inculpatului care este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale și a solicitat judecarea sa potrivit procedurii recunoașterii vinovăției, având în vedere dispozițiile art. 74 Cp, Curtea va aplica o pedeapsă în cuantumul limitei minime prevăzute pentru tentativă la infracțiunea de omor, reduse cu o treime potrivit art. 396 alin.10 Cpp, respectiv 3 ani și 4 luni, apreciind că nu este justificată solicitarea inculpatului de reținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin.1 lit.c Cp și art. 75 alin.2 lit.b Cp.
Curtea consideră că executarea pedepsei în regim de detenție este de natură a-l reeduca pe inculpat, nefiind suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.
Față de cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul Ș. C. M. împotriva sentinței penal nr. 1040/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 386 Cpp va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 20 din Codul penal din 1968 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.i din Codul penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 32 Cp rap. la art. 188 Cp cu aplicarea art. 5 Cp.
În baza art. 32 Cp rap. la art. 188 Cp cu aplicarea art. 396 alin.10 Cpp și art. 5 Cp va condamna inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor.
În baza art. 67 Cp rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cp pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 Cp va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cp ca pedeapsă accesorie.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 424 alin.3 Cpp va deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 31.10.2013 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul Ș. C. M. împotriva sentinței penale nr. 1040/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 386 Cpp schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 20 din Codul penal din 1968 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.i din Codul penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 32 Cp rap. la art. 188 Cp cu aplicarea art. 5 Cp.
În baza art. 32 Cp rap. la art. 188 Cp cu aplicarea art. 396 alin.10 Cpp și art. 5 Cp condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor.
În baza art. 67 Cp rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cp pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 Cp interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cp ca pedeapsă accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 424 alin.3 Cpp deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 31.10.2013 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. R. A. A.
GREFIER
B. L.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.2/13.03.2014
jud.L.E.C.-T.B.-S.I.Penală.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 85/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1298/2014.... → |
|---|
