Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 569/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 569/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 569/2013

Dosar nr._

Nr. în format vechi_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 569

Ședința publică din data de 26.03.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: P. V. A.

JUDECĂTOR: C. E. R.

JUDECĂTOR: N. A.

GREFIER: R. D. C.

MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror D. F..

Pe rol, fiind soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 1044/29.11.2012 a Jud. Sector 2 București.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat T. V. personal, și asistat de apărător din oficiu, avocat H. P., cu delegație la dosarul de recurs, precum și de avocat ales Ț. C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat, avocat H. P., având cuvântul, solicită să se constate încetată delegația sa și solicită acordarea onorariului parțial.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului:

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului parchetului, prima instanță a procedat la o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C.p. și ținând cont și de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., dată fiind modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist în modalitatea post executorie, astfel încât raportat la pericolul social al infracțiunilor din cauza de față, nu se justifică aplicarea unor pedepse cu amenda penală. În consecință, solicită admiterea recursului parchetului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând pe fond, aplicarea unor pedepse cu închisoarea care să fie de natură să determine atingerea scopului prev. de art. 52 C.p.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat, avocat Ț. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, în mod corect prima instanță, a făcut aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.proc.pen. și art. 74 alin. 1 lit. a, c C.pen., având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut și regretat faptele și chiar dacă este recidivist, s-a reținut art. 37 lit. b C.p. și nu art. 37 lit. a C.p. Învederează că inculpatul are probleme de sănătate și are 4 copii minori, astfel încât se justifică în raport de toate aceste elemente aplicarea unor pedepse cu amenda penală, așa cum a dispus instanța de fond.

Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său. Regretă cele întâmplate.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 1044/29.11.2012 a Jud. Sector 2 București, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.pen., art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen., art. 74 alin.1 lit. c) și art. 76 alin. 1 lit e) C.pen. a fost condamnat inculpatul T. V. la pedeapsa amenzii în cuantum de 7.000 lei.

În baza art. 293 alin.1 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.pen., art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen., art. 74 alin.1 lit. c) și art. 76 alin. 1 lit e) C.pen. a fost condamnat inculpatul T. V. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5.000 lei.

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.pen., art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen., art. 74 alin.1 lit. c) și art. 76 alin. 1 lit e) C.pen. a fost condamnat inculpatul T. V. la pedeapsa amenzii în cuantum de 7.000 lei.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele stabilite, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită cu 3.000 lei, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 lei.

S-a făcut aplicarea disp. art. 191 alin. 1 C.pen.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis în data de 22.08.2012 în dosarul nr._/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului T. V. pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., ambele cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.pen. și a unei infracțiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen..

În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

La data de 7.11.2007, în jurul orei 1400, învinuitul T. V. a condus autoturismul marca „BMW”, cu numărul de înmatriculare 940-EHP 77 pe . București, sector 2, având direcția de deplasare . de Est, fiind oprit pentru control de către organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – B.P.R. aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu (fila 8).

Cu ocazia depistării, învinuitul s-a prezentat lucrătorilor de poliție sub o identitate falsă, respectiv G. N., fiul lui P. și N., născut la data de 17.08.1975, domiciliat în București, ., sector, CNP:_.

Aceste aspecte rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunilor (fila 8), coroborat cu raportul D.G.P.M.B. – B.P.R. din data de 19.04.2012 (fila 13) și cu declarația învinuitului T. V., dată sub identitatea falsă de G. N. (fila 18).

Deoarece nu avea asupra sa niciun document prin care se putea stabili identitatea învinuitul a fost condus la sediul Brigăzii de Poliție Rutieră.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că adevărata identitate a învinuitului este T. V., fiul lui I. și T., născut la data de 5.05.1973 în ., domiciliat în Oraș Voluntari, ., jud. I., cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, cu antecedente penale (recidivist), CNP_ (filele 8, 15).

De asemenea, din verificările efectuate în baza de date a B.P.R. a rezultat că învinuitul T. V. nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule (filele 8, 10).

Pe baza constatării acestor fapte s-a format la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București dosarul nr._/P/2007.

Fiind audiat în calitate de făptuitor (fila 15), învinuitul T. V. a recunoscut comiterea faptelor, declarând că, la data de 7.11.2007, în jurul orei 1400, a condus autoturismul marca „BMW”, cu numărul de înmatriculare 940-EHP 77 pe . oprit pentru control de către organele de poliție, iar în urma verificărilor lucrătorii de poliție au constatat că nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie.

Învinuitul a mai precizat că nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule dar a urmat cursurile unei școli de șoferi în vederea obținerii permisului de conducere.

La data de 20.08.2009, în jurul orei 2300, învinuitul T. V. a condus autoturismul marca „Opel”, cu numărul de înmatriculare_ pe . București, sector 2, având direcția de deplasare . cel M., fiind oprit pentru control de către organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – B.P.R. aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu (fila 9).

Din verificările efectuate în baza de date a B.P.R. a rezultat că învinuitul T. V. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (fila 9).

Pe baza constatării acestei fapte s-a format la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București dosarul nr._/P/2009.

Fiind audiat în calitate de făptuitor la data de 20.08.2009 (fila 16), învinuitul T. V. a recunoscut comiterea faptei declarând că, la data de 20.08.2009, în jurul orei 2300, a condus autoturismul marca „Opel”, cu numărul de înmatriculare_ pe . direcția de deplasare . cel M., fiind oprit pentru control de către organele de poliție, iar în urma verificărilor lucrătorii de poliție au constatat că nu deținea permis de conducere românesc pentru nicio categorie.

Fiind reaudiat la data de 10.09.2009 (fila 17) învinuitul T. V. a menționat că posedă permis de conducere emis de autoritățile engleze la data de 28.06.2008.

Susținerea învinuitului din declarația dată la data de 10.09.2009 nu are nicio relevanță în cauză deoarece, așa cum rezultă din adresa nr._/PNF/UA/22.09.2009 a I.G.P.R. – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională (fila 12), învinuitul T. V. posedă doar permis de conducere provizoriu, emis la data de 28.06.2008 de autoritățile britanice, cu valabilitate până la data de 4.05.2043, iar acest permis de conducere nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii.

Judecarea cauzei s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 320¹ C.proc.pen., administrându-se proba cu înscrisuri și fiind audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare. A mai arătat: “Am aflat de dosar abia in instanta, mi-a spus tatal meu ca este un dosar penal ceva mai grav, eu am fost plecat in Franta la tratament intrucat am hepatita C. Am dat declaratii la politie dupa savarsirea faptei, dar cand am mers sa ma interesez sa vad ce s-a intamplat cei de acolo nu au stiu sa imi spuna la ce procuror era cauza. In legatura cu fapta de pe . mersesem cu un prieten care a condus, sa cumpar interferon, el a intrat in farmacie, alte masini au inceput sa claxoneze iar eu m-am urcat la volan ca sa parchez masina. In 2009 am condus tot asa pentru a muta masina care fusese condusa de un alt sofer.”

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că starea de fapt invocată de acuzare este pe deplin dovedită de probele administrate în timpul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate mai sus, coroborate cu declarația de recunoaștere a faptelor dată de inculpat în timpul faza judecății.

Astfel s-a probat că la data de 07.11.2007, în jurul orei 14⁰⁰, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare 940-EHP 77 pe drumurile publice (. a poseda permis de conducere și când a fost depistat de lucrătorii de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă, iar la data de 20.08.2009, în jurul orei 23⁰⁰, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice (. a poseda permis de conducere.

În drept, s-a arătat că cele două fapte ale inculpatului de conducere de autovehicule fără permis de conducere întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut atitudinea psihică a inculpatului față de fiecare faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, în sensul dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, starea de pericol, nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia prin comiterea faptei.

S-a mai arătat că fapta aceluiași inculpat care, la data de 07.11.2007, după ce a fost oprit de organele de poliție rutieră, a declarat o altă identitate decât a sa (G. N.) atât verbal cât și în scris (f.8, 18), inducând în eroare organul constatator în scopul de a se sustrage de la cercetare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 C.pen..

S-a reținut că latura subiectivă a infracțiunii este caracterizată de săvârșirea acestei infracțiuni cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este definită de art. 19 alin. 1 lit. a) C.pen, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și să scape de răspunderea penală atunci când a luat rezoluția infracțională de a-și asuma identitatea unei alte persoane.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului și a modului de executare s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 și de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile reținute, precum și de persoana inculpatului.

Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a săvârșit cu intenție infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.37 lit.b) C.pen., după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 3215/5.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 2001/1.11.2004, a Curții de Apel București, la o pedeapsă de 2 ani și 5 luni ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și a unei infracțiuni de șantaj. La data de 6.09.2005 T. V. a fost liberat condiționat, având un rest de pedeapsă neexecutat de 290 zile, rest care s-a împlinit până la data săvârșirii infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar penal, neîmplinindu-se însă termenul de reabilitare pentru această pedeapsă până la data comiterii infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar penal.

Instanța a avut în vedere intervalul mare de timp ce a trecut de la data săvârșirii faptei, faptul că acesta diminuează eficiența sancțiunii aplicate, precum și starea de sănătate a inculpatului, diagnosticat cu hepatită cronică – virus C.

S-a arătat că dispozițiile art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen., prin care se dă eficiență atitudinii sincere a inculpatului, nu împiedică reținerea în plus a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) C.pen. S-a mai precizat că faptul că inculpatul a venit din străinătate pentru a fi prezent la judecarea cauzei justifică reținerea acestei circumstanțe.

S-a constatat că pedeapsa închisorii nu este adecvată în privința inculpatului, impunându-se pedeapsa amenzii.

Pentru aceste considerente, prima instanță a pronunțat soluția de mai sus.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, în sensul majorării cuantumului acestora, respectiv aplicarea unor pedepse cu închisoarea și nu amendă penală, așa cum în mod eronat s-a dispus.

Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, conform art. 385/6 alin.3. c.p.p., constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Curtea observa ca pentru a stabili pedepsele de mai sus, instanta de fond a reținut criteriile prev. de art. 72 C.p., și a făcut aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., in conditiile in care, inculpatul a fost condamnat în prezenta cauza, pentru trei infractiuni și totodată s-au retinut două stări agravante legale, recidiva post-executorie prev. de art. 37 lit. b C.p. și concursul de infracțiuni.

Curtea apreciaza ca prin retinerea acestor două cauze de agravare a pedepsei, respectiv disp. art. 37 lit. b C.p., recidiva post executorie, în raport de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3215/5.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 2001/1.11.2004, a Curții de Apel București, pedeapsă de 2 ani și 5 luni ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și a unei infracțiuni de șantaj, la data de 6.09.2005 T. V. fiind liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 290 zile, împlinit până la data săvârșirii infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar penal, fără însă a fi împlinit termenul de reabilitare până la data comiterii infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar penal și disp. art. 33 lit. a C.p., concursul de infracțiuni, instanta de fond nu a respectat toate criteriile de individualizare judiciară a pedepselor pe care le-a aplicat inculpatului.

Asadar, pedepsele stabilite, deși se incadreaza intre limitele rezultate din incidenta tuturor textelor de lege mentionate, nu respectă în opinia Curții, toate criteriile de individualizare judiciara a pedepsei, în condițiile în care, deși a fost liberat condiționat, inculpatul nu a înțeles să beneficieze de clemența legii, dând dovadă de perseverență infracțională, continuând să încalce legea penală, fără a încerca să se integreze în societate și să-și câștige existența prin muncă cinstită.

Așadar, Curtea consideră că instanta de fond nu a făcut o corecta individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, neținând seama de starea de recidivă post executorie; de perioada în care a fost desfășurată activitatea infracțională (la data de 07.11.2007, două fapte și la data de 20.08.2009, o faptă); de caracterul premeditat al faptelor (conducerea la date diferite, pe drumurile publice a unui autoturism, fără a poseda permis de conducere și prezentarea sub o identitate falsă în fața organelor constatatoare, de natură să le inducă în eroare); de puternica aparență de veridicitate creată (folosirea altei identități, atât verbal, cât și în scris, în scopul de a se sustrage de la cercetare pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis); de repercursiunile faptelor inculpatului asupra desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de necesitatea ocrotirii vieții, integrității corporale și a sănătății participanților la trafic sau aflați în zona drumului public, de necesitatea prevenirii săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.

De asemenea, deși au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, între care și aceea că a mai fost condamnat pentru alte infracțiuni, precum și starea de sănătate a inculpatului, cărora li s-a dat eficiență prin reținerea disp. art. 74 al. 1 lit. c C.p. și art. 76 C.p., instanța de fond a procedat la acordarea unei duble eficiențe juridice acestor texte legale, atunci când a considerat că poate aplica inculpatului pedepse cu amenda penală.

În consecință, deși în mod corect s-a concluzionat de către judecătorul fondului că în favoarea inculpatului se poate reține circumstanțe atenuantă prevăzută de art.74 al. 1 lit. c C.p., dupa incidență a disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., pedepsele stabilite, care așa cum s-a reținut anterior, se incadreaza intre limitele rezultate din incidenta tuturor textelor de lege mentionate, nu sunt apte să atingă scopul prev. de art. 52 C.p.

În al doilea rând, indiferent de modalitatea în care a ajuns să aplice pedepsele cu amenda penală, instanța de fond a făcut o greșită individualizare, întrucât, deși circumstanțele de fapt sunt corect reținute, iar gravitatea faptelor este de necontestat, în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut faptele, Curtea apreciază că se justifică aplicarea unor pedepse care sunt în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în raport de toate elementele de circumstanțiere reținute în cele de mai sus.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

În consecință, Curtea constata ca se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, iar prin executarea de către inculpat a pedepsei rezultante in regim privativ de libertate, respectiv in regim de detentie, această pedeapsă va îndeplini și funcțiile de exemplaritate, represiune și, în special, prevenție.

În plus, Curtea observa ca prin reținerea stării de recidivă post-executorie, modalitatea de executare a pedepsei rezultante este una pe deplin justificată din punct de vedere legal.

Pe cale de consecință, Curtea considera ca se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în cuantumuri sub minimul special rezultat din reținerea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p. și a disp. art. 74 al. 1 lit. c C.p., cu consecința incidenței disp. art. 76 C.p., întrucât pedepsele cu amenda penală ar fi insuficiente pentru realizarea scopului pedepsei penale, si nu ar asigura atingerea standardelor de protecție penală impuse de infractiunile deduse judecății, intrucat majorarea pedepselor stabilite de instanța de fond, de catre instanta de recurs, nu ar impieta asupra reeducarii inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 1044/29.11.2012 a Jud. Sector 2 București, va casa în parte, sentința recurată și rejudecând pe fond:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10.000 lei amendă penală, aplicată prin sentința recurată, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 7000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b C.p., art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. c C.p. și art. 76 lit. e C.p. ;

- pedeapsa de 5000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 293 al. 1 C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b C.p., art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. c C.p. și art. 76 lit. e C.p. ;

- pedeapsă de 7000 lei, amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b C.p., art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. c C.p. și art. 76 lit. e C.p. ;

- sporul de 3000 lei amendă penală.

Va majora cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță, astfel:

- de la 7000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b C.p., art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. c C.p. și art. 76 lit. d C.p., la 7 luni închisoare;

- de la 5000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 293 al. 1 C.p. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b C.p., art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. c C.p. și art. 76 lit. e C.p., la 1 lună închisoare;

Va înlătura sporul de 3000 lei, amendă penală, aplicat prin sentința recurată.

În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p. va contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 7 luni inchisoare, cu aplic. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.p.

Restul dispozițiilor sentinței recurate, vor fi menținute.

Văzând și disp. art. 192 al. 3 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 1044/29.11.2012 a Jud. Sector 2 București.

Casează în parte, sentința recurată și rejudecând pe fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10.000 lei amendă penală, aplicată prin sentința recurată, în pedepsele componente, respectiv:

- sporul de 3000 lei amendă penală.

Majorează cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță, astfel:

Înlătură sporul de 3000 lei, amendă penală, aplicat prin sentința recurată.

În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p. contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 7 luni inchisoare, cu aplic. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.p.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat, vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2013.

Președinte, Judecători,

P. V. A. C. E. R. N. A.

Grefier,

R. C. D.

Red. C.E.R

2 ex./28.03.2013

Dosar nr._ -Jud. Sector 2 București

Jud. fond - M. M.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 100/2013.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 569/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 569/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI