Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 95/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 95/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.95/F
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 06 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect cererea de revizuire formulată de petentele revizuiente C. A. și M. A. M., prin mandatarul M. G., cu privire la Sentința penală nr.291/F din data de 04 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, au răspuns petentele revizuiente, prin mandatarul M. G. (identificat cu C.I. . nr._, CNP_).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul petentelor revizuiente solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a studia actele dosarului.
Curtea comunică mandatarului petentelor revizuiente că nu poate solicita amânarea judecății, întrucât, potrivit art.403 alin.1 din Codul de procedură penală, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează fără citarea părților, în speță dispunându-se citarea lor numai pentru a fi încunoștințate despre existența pe rol a prezentei cauze, în condițiile în care hotărârea ce va fi pronunțată în aceasta nu este supusă niciunei căi de atac.
Mandatarul petentelor revizuiente arată că Tribunalul este competent să soluționeze cererea de revizuire formulată de acestea.
Curtea îi aduce la cunoștință mandatarului petentelor revizuiente că prezenta cerere de revizuire a fost formulată cu privire la o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că această instanță este competentă să o soluționeze.
În considerarea împrejurării că hotărârea ce se va pronunța în cauză este definitivă, Curtea, apreciind că este echitabil a fi supusă dezbaterii admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire deduse judecății, pune în discuție acest aspect.
Mandatarul petentelor revizuiente susține că sunt neadevărate concluziile scrise ale procurorului, prin care s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, întrucât acesta nu a studiat actele dosarului, din care rezultă că nu s-au respectat dispozițiile Codului de procedură penală și nu au fost audiate persoanele implicate. În consecință, solicită admiterea cererii de revizuire. Depune la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia nr.XVII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, susține că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât se referă la o hotărâre prin care a fost respinsă plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată. D. urmare, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a acestei cereri, cu obligarea petentelor revizuiente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. Sentința penală nr.291/F din data de 04 iulie 2012 (definitivă), pronunțată în Dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția I Penală, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a din Codul de procedură penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentele C. A. și M. A. M., prin mandatar M. G., împotriva Ordonanței nr.627/P/2009 din data de 25 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (menținută prin Rezoluția nr.1201/II/2/2012 a Procurorului General al aceluiași P.), prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art.246 din Codul penal), fals intelectual (prevăzut de art.289 din Codul penal), complicitate la înșelăciune (prevăzută de art.26 rap. la art.215 alin.1 și 3 din Codul penal) și evaziune fiscală (prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005) și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în vederea efectuării de cercetări față de numiții D. R. C. și M. G. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals și evaziune fiscală.
La data de 19 decembrie 2012, petentele C. A. și M. A. M., prin același mandatar, au formulat, împreună, cerere de revizuire a sentinței penale anterior menționate, invocând drept temei juridic al acesteia cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală (s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei).
Cererea a fost înregistrată inițial la Curtea de Apel București, care, prin rezoluția administrativă a președintelui Secției I Penală, a dispus să fie transmisă, conform art.397 alin.4 din Codul de procedură penală, Parchetului de pe lângă această instanță, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art.399 din același cod.
În urma efectuării acestor acte de cercetare, P. a înaintat Curții concluziile sale, în sensul respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în considerarea a două argumente: formularea acesteia de către o persoană fără calitate (în condițiile în care mandatarul nu a făcut dovada unui drept special de reprezentare a petentelor revizuiente) și respectiv formularea sa împotriva unei hotărâri care nu conține o rezolvare a fondului cauzei (sub acest aspect, făcându-se referire la soluția obligatorie pronunțată în interesul legii prin Decizia nr.XVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
La primirea dosarului, împreună cu concluziile anterior menționate, Curtea a dispus citarea petentelor revizuiente, considerând că, deși, potrivit art.403 alin.1 din Codul de procedură penală, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează fără citarea părților și fără participarea procurorului, în speță este echitabil ca acest aspect să fie supus dezbaterii, întrucât hotărârea pronunțată asupra lui este definitivă, conform art.407 din același cod.
Examinând, în aceste condiții, cererea de revizuire cu care a fost sesizată, Curtea constată că este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare, în temeiul art.403 alin.3 din Codul de procedură penală, în considerarea următoarelor motive:
În prealabil, Curtea menționează că nu își însușește argumentul Parchetului, privitor la formularea cererii de către o persoană fără calitate, sens în care evidențiază că, prin procura autentificată conform încheierii nr.530 din data de 04 aprilie 2012 a notarului public R. G. C. din cadrul B.N.P. „N. și Asociații”, mandatarul M. G. a fost împuternicit de mandantele C. A. și M. A. M. să le reprezinte, cu puteri depline, în fața instanțelor de judecată, între altele în Dosarul nr.534/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, la data de 09 mai 2010, a fost conexat la Dosarul nr.627/P/2009 al aceluiași parchet, în care a fost emisă ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale la care se referă sentința a cărei revizuire se solicită în prezent.
În schimb, Curtea, însușindu-și cel de-al doilea argument din concluziile Parchetului, evidențiază că analiza reglementării de ansamblu a cazurilor de revizuire și a condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se constata incidența oricăruia dintre acestea (art.393-394 din Codul de procedură penală) conduce la concluzia că numai hotărârile judecătorești prin care se rezolvă fondul cauzei pot fi supuse revizuirii.
Or, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a din Codul de procedură penală (cum este și sentința definitivă la care se referă prezenta cerere de revizuire), nu cuprinde o rezolvare a fondului cauzei, deoarece soluția pronunțată pe acest temei (respingerea plângerii) nu implică stabilirea existenței unei fapte prevăzute de legea penală și a vinovăției făptuitorului, în accepțiunea art.345 din același cod.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr.XVII/2007, dezlegarea dată acestei probleme de drept prin decizia respectivă fiind obligatorie pentru toate instanțele judecătorești, potrivit art.4145 alin.4 din Codul de procedură penală.
Astfel fiind, Curtea constată exercitarea în cauză a unei căii de atac neprevăzute de lege, fapt ce atrage inadmisibilitatea acesteia.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, petentele revizuiente, aflate în culpă procesuală, vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.403 alin.3 și art.407 din Codul de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentele revizuiente C. A. (cu domiciliul în București, . nr.20, ., sectorul 2, CNP_) și M. A. M. (cu domiciliul în București, ..6, sectorul 2, CNP_), prin mandatarul M. G., cu privire la Sentința penală nr.291/F din data de 04 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe petentele revizuiente la plata sumei de 100 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 martie 2013.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
I. P.
Red./Tehnored. jud.C.V.G.
Ex.2 / 18 martie 2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1471/2012.... | Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... → |
|---|
