Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 44/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 44/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 44
Ședința publică din data de 2 februarie 012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -C. C.
GREFIER -G. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea plângerii formulată de petentulȚ. C. A. împotriva Rezoluției nr.1285/P/2011 din data de 07 noiembrie 2011 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Rezoluția nr.3319/II-2/2011 din data de 23 noiembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimata procuror C. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul Ț. C. A. personal, lipsind intimata T. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri.
Petentul având cuvântul, solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea instrumentării acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală, din actele premergătoare nu a rezultat in niciun mod comiterea vreunei infracțiuni de către intimată, astfel că solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Rezoluția nr.1285/P/2011 din data de 07 noiembrie 2011 P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în baza art.228 alin.4 și 6 Cod de procedură penală cu referire la art.art.10 lit.a din Codul de procedură penală neînceperea urmăririi penale față de intimata T. C. – magistrat procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal, înșelăciune prev. de art.215 Cod penal, fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal, uz de fals, prev. de art.291 Cod penal și tentativă de omor calificat, prev. de art.20 Cod penal rap.la art.174-175 Cod penal, pe motiv că faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza a constatat următoarele:
La data de 24.06.2011, s-a înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București plângerea penală formulată de către numitul Ț. C. A., din București, prin care solicita efectuarea de cercetări față de magistratul procuror T. C., ce ocupă funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal, de înșelăciune prev. de art.215 Cod penal., fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal, uz de fals, prev. de art.291 Cod penal și tentativă de omor calificat, prev. de art.20 Cod penal rap.la art.174-175 Cod penal.
În cuprinsul plângerii, petentul a arătat că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a aflat dosarul penal nr.91l/P/2010, ce a avut ca obiect plângerea penală formulată de acesta împotriva avocaților care l-au asistat și reprezentant în procesele civile referitoare la imobilul situat în București,..108 A, ., sector 1, respectiv numiții Amzuță C., D. M., I. Zamfîrica, C. R., F. V. G., S. M. V., C. V., Z. Vasilena și Todeancă R. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, art.289 Cod penal, art.246 Cod penal, art.247 Cod penal, art.248 Cod penal, art.249 Cod penal, precum și față de avocații părții adverse, respectiv numiții M. C. și M. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal și art.289 Cod penal.
În motivarea plângerii, s-a reținut că petentul Ț. C. A. a solicitat efectuarea de cercetări fată de avocații susmenționați pe motiv că aceștia nu și-ar fi respectat angajamentele încheiate, în sensul că nu au administrat probele care se impuneau pentru câștigarea procesului, nu ar fi respins apărările formulate de către numiții M. C. și M. C., avocații părții adverse, apărări care nu ar fi corespuns adevărului, favorizând astfel câștigarea procesului de către partea adversă T. V..
Acest dosar a fost soluționat de către magistratul procuror T. C., care prin rezoluția cu nr.911/P/2010 din data de 26.05.2011 a dispus în temeiul disp. art.10 lit.a, b, d și f Cod de procedură penală neînceperea urmăririi penale față de avocații Amzuță C.,D. M., I. Zamfirica, C. R., F. V. G., S. M. V., C. V., Z. Vasilena și Todeancă R. P., sub aspectul săv. infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, art.289 Cod penal, art.246 Cod penal, art.247 Cod penal, art.248 Cod penal, art.249 Cod penal, precum și față de avocații M. C. și M. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal și art.289 Cod penal.
În motivarea rezoluției sus-mențiionate, magistratul procuror T. C. a arătat că din probatoriul administrat în dosarul nr.911/P/2010, a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal, art.247 Cod penal, art.248 Cod penal și art.249 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, în condițiile în care s-a constat că în cazul avocaților nu este îndeplinită condiția cerută de lege pentru existența acestor infracțiuni, respectiv ca subiectul activ al acestora să fie funcționar public sau funcționar.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, s-a reținut că din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat că avocații angajați de numitul Ț. C. A. ar fi exercitat o acțiune de inducere sau de menținere în eroare a acestuia cu prilejul încheierii sau pe parcursul executării convenției privind prezentarea în fața instanțelor de judecată.
S-a mai reținut faptul că obligația pe care și-o asumă un avocat în momentul încheierii contractului de asistență juridică nu este una de rezultat, ci una de diligentă.
În ceea ce-l privește pe avocatul Amzuță C., s-a constat că acesta a mai fost cercetat pentru aceleași fapte în dosarul nr.611/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care prin rezoluția cu același număr, din data de 10.11.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Pentru aceste motive, având în vedere principiul de drept „non bis in idem", potrivit căruia nicio persoană nu poate fi cercetată sau judecată cu privire la aceeași faptă, reexaminarea cauzei putând fi realizată numai în căile de atac prevăzute de lege, în temeiul disp. art.10 lit.f Cod de procedură penală, s-a dispus în dosarul nr.911/P/2010 neînceperea urmăririi penale față de avocatul Amzuță C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin 1, 2 și 3 Cod penal.
Împotriva soluției dispuse de magistratul procuror T. C., în dosarul nr.911/P/2010 din data de 26.05.2011, petentul Ț. C. A. a formulat plângere în temeiul disp. art.278 Cod de procedură penală, iar prin rezoluția nr.1795/II-2/2011 din data de 06.07.2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului.
În motivarea acestei rezoluții, s-a reținut că „din probatoriul administrat a rezultat că activitatea avocaților s-a circumscris mandatului rezultat din contractul de asistență juridică, iar afirmația petentului că a reclamat Baroul București și nu avocații nu are relevanță asupra soluției adoptate, deoarece cei care au susținut cauzele în instanță au fost avocații și nu Baroul.".
Analizând plângerea penală care formează obiectul prezentei cauze, precum și declarația petentului Ț. C. A., procurorul de caz a reținut că acesta își motivează plângerea penală pe care a formulat-o împotriva magistratul procuror T. C., prin faptul că este nemulțumit de soluția dată în dosarul nr.911/P/2011, deoarece procurorul nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor avocaților din Baroul București și nu doar cu privire la avocații care l-au reprezentat și ai părții adverse, însă petentul nu a fost în măsură să motiveze în ce constau faptele săvârșite de Baroul București în integralitatea sa.
De asemenea, petentul a arătat că în data de 19.09.2010, după ce a fost audiat de către magistratul procuror T. C. în dosarul nr.911/P/2010, la scurt timp s-a răzgândit asupra aspectelor declarate și s-a întors în biroul procurorului de caz, solicitându-i să îi înapoieze declarația, fapt care ar fi fost refuzat de către procuror, care i-ar fi spus totodată că nu va folosi declarația în dosar.
Referitor la infracțiunea de „tentativă de omucidere" petentul își explică această încadrare juridică prin faptul că de „14 ani i s-a dat negativ de către instituțiile statului", fapt ce a fost de natură să îi agraveze starea de sănătate, astfel că soluția din dosarul nr.911 /P/2010 ar putea avea „consecințe" asupra sănătății sale, aspecte care însă nu se circumscriu laturii obiective și subiective prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 Cod penal.
Analizând cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a apreciat că nu se poate reține săvârșirea de către magistratul procuror T. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal, de înșelăciune prev. de art.215 Cod penal, fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal, uz de fals, prev. de art.291 Cod penal și tentativă de omor calificat, prev. de art.20 Cod penal rap.la art.174-175 Cod penal, faptele neexistând.
S-a apreciat astfel că nu se poate susține că în soluționarea unui dosar penal procurorul ar comite un abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau o înșelăciune, în ipoteza în care, prin rezoluție motivată, dată în conformitate cu legea și în baza analizării probatoriului din dosar, acesta ar dispune în cauză o soluție de care una din părțile din dosar este nemulțumită.
Astfel, potrivit disp. art.64 alin.2 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară: „în soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege", iar potrivit disp. art. 64 alin 3 din aceeași lege: "Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale", lucru care în cauză nu s-a întâmplat, din contră, soluția dispusă de către magistratul procuror T. C. a fost menținută de către procurorul ierarhic superior, respectiv Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru situațiile când părțile sunt nemulțumite de soluția dispusă de către procurorul ierarhic superior, în urma soluționării plângerii formulate împotriva soluției date într-un dosar penal, Codul de procedură penală a prevăzut în art.2781 Cod ee procedură penală dreptul persoanei vătămate sau a oricărei persoane ale cărei interese legitime ar fi fost vătămate prin soluția dispusă, de a face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea rezoluției prim-procurorului, la instanța de judecată competentă să judece cauza în primă instanță.
Împotriva rezoluției procurorului de caz, s-a formulat plângere de către petentul persoană vătămată Ț. C. A., la data de 17.11.2011, adresată conform art.278 din Codul de procedură penală, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin Rezoluția nr.3319/II-2/2011 din data de 23 noiembrie 2011 în baza art.278 alin.1 din Codul de procedură penală, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul persoană vătămată Ț. C. A. împotriva soluției emisă la data de 07.11.2011 în dosarul nr.1285/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În considerentele acestei rezoluții s-a arătat că criticile formulate de petent nu pot constitui fapte care să atragă o responsabilitate penală, astfel încât în mod corect s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de magistratul T. C..
De asemenea, s-a precizat că nemulțumirile petentului în legătură cu soluțiile adoptate de un magistrat, în baza principiului independenței acestuia și a propriei convingeri în baza probelor administrate, nu pot fi valorificate decât în căile de atac legal prevăzute de lege, în condițiile art.278 - 2781 Cod de procedură penală, lucru de care de altfel a și uzat, plângerea sa fiind respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,
S-a observat totodată că în plângerea formulată împotriva soluției petentul reia critici formulate în plângerea inițială, arătând că este nemulțumit de soluția adoptată întrucât procurorul nu a cercetat toți avocații din Baroul București, ci doar cei indicați de el.
În legătură cu aceste critici, s-a considerat că nu pot fi primite, întrucât au format obiect al plângerii împotriva soluției în dosarul nr.911/P/2010, analizat de procurorul general Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a respins plângerea împotriva soluției.
Aspectul vizând tentativa de omor menționată în plângere, a fost apreciat a constitui o opinie personală a petentului, în urma analizei făcute de acesta, dar care nu are nicio legătură cu obiectul cauzei.
În continuare, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul Ț. C. A. a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.2781 din Codul de procedură penală,, plângerea respectivă fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 12 decembrie 2011 sub nr._ .
În motivarea plângerii astfel formulate, petentul a susținut în esență că rezoluțiile date de P. de pe lângă Curtea de Apel București în ceea ce o privește pe intimata procuror T. C. sunt nelegale și abuzive, întrucât plângerea pe care a formulat-o împotriva acestui procuror nu a fost instruită în mod corespunzător, procurorul de caz neprocedând nici măcar la audierea d-nei procuror T. C., astfel încât a solicitat admiterea plângerii și retrimiterea cauzei la P., în vederea efectuării cercetărilor necesare în legătură cu plângerea penală pe care a formulat-o.
În vederea soluționării plângerii, la cererea instanței, P. de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat dosarele în care au fost emise rezoluțiile contestate de petentul Ț. C. A..
În cursul judecării plângerii, petentul persoană vătămată a administrat proba cu înscrisuri în condițiile art.2781 alin.7 din Codul de procedură penală, în cadrul acestei probe fiind depuse la dosarul cauzei copii ale unor cereri, plângeri, petiții și memorii formulate de-a lungul timpului în legătură cu soluționarea diverselor proceduri judiciare desfășurate în legătură cu revendicarea unui imobil situat în București, ..108 A, ., sector 1, copii de pe diverse înscrisuri aflate în dosarele respective, copii ale mai multor hotărâri judecătorești pronunțate în cauzele respective, precum și înscrisuri cu caracter medical privitoare la starea sa de sănătate.
Verificând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și respectiv rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, contestate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarele înaintate de P. și a înscrisurilor noi prezentate de petentul persoană vătămată, Curtea constată că plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În prealabil, din conținutul tuturor plângerilor și memoriilor formulate de petentul persoană vătămată Ț. C. A. pe parcursul procedurilor întreprinse de organele judiciare în vederea soluționării prezentului dosar, Curtea observă că afirmațiile acuzatoare ale acestuia la adresa intimatei magistrat C. T., care ocupă funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au ca fundament nemulțumirile sale în legătură cu modul în care intimata a instrumentat și a soluționat dosarul nr.911/P/2010 în care prin rezoluția din data de 26.05.2011, în temeiul disp. art.10 lit.a, b, d și f Cod de procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocații Amzuță C., D. M., I. Zamfirica, C. R., F. V. G., S. M. V., C. V., Z. Vasilena și Todeancă Rs ăzvan P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, art.289 Cod penal, art.246 Cod penal, art.247 Cod penal, art.248 Cod penal, art.249 Cod penal, precum și față de avocații M. C. și M. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal și art.289 Cod penal, susținându-se de către petentul persoană vătămată că, de fapt, plângerea penală ce a făcut obiectul dosarului sus-menționat, a vizat întreg Baroul București și nu doar pe avocații care l-au reprezentat în procesele pe care le-a purtat timp de 14 ani în scopul redobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentul nr.7 situat în București, ..108 A, . și respectiv pe avocații părților adverse din aceste cauze, însă intimata procuror prin abuz, fraudă și înșelăciune l-a determinat să dea o altă declarație prin care a modificat plângerea inițială, în sensul efectuării de cercetări exclusiv față de avocații indicați în acea declarație, iar toate încercările sale ulterioare de a retracta această declarație au rămas fără niciun rezultat, aspecte care în opinia sa, contribuie la agravarea stării sale de sănătate, putând să conducă chiar la un rezultat fatal.
Raportându-se la aspectele de nemulțumire semnalate de către petentul persoană vătămată, Curtea constată că procurorul de caz a stabilit cu argumente de fapt și de drept convingătoare că materialul probator strâns în cauză în faza actelor premergătoare nu relevă existența vreunor motive pertinente de începere a urmăririi penale față de intimata magistrat C. T. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ci dimpotrivă pune în evidență incidența unei cauze care împiedică, în mod absolut, dispunerea unei astfel de măsuri, conform art.228 alin.1 din Codul de procedură penală, în concret fiind vorba de cea prevăzută de art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, în sensul că faptele imputate acesteia nu există în materialitatea lor.
Astfel, reținând ca fiind întru-totul conformă cu actele dosarului situația de fapt expusă în rezoluția atacată, Curtea constată că aceasta nu se circumscrie elementului material al laturii obiective a niciuneia dintre infracțiunile reclamate de petentul persoană vătămată.
În acest sens, referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal, Curtea reamintește că aceasta presupune, ca element material al laturii obiective, o acțiune sau o inacțiune a unui funcționar public, prin care acesta, cu știință, cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Raportându-se la conținutul elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni, Curtea constată că în speță, nu s-a dovedit că intimata făptuitoare sus menționată, în împrejurarea instrumentării dosarului nr.911/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ar fi săvârșit, cu știință, acțiuni sau inacțiuni prin care să lezeze interesele legale ale petentului.
Ba dimpotrivă, ținând seama de exigențele instituite prin dispozițiile art.222 Cod de procedură penală referitor la conținutul plângerii penale ca mod de sesizare a organelor judiciare, s-ar putea chiar considera că posibila îndrumare pe care magistratul procuror C. T. a făcut-o față de petentul persoană vătămată cu privire la circumstanțierea plângerii formulate, a reprezentat un sfat juridic pertinent, de vreme ce ar fi fost de-a dreptul cu neputință ca acesta să poată preciza, în mod concret, în ce anume au constat pretinsele fapte de natură penală comise de către fiecare din cei câteva mii de avocați ai Baroului București sau de către instituția Baroului București ca persoană juridică.
În considerarea acelorași argumente, Curtea arată că în cauză nu pot fi identificate nici motive plauzibile de a crede că intimata, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, ar fi procedat la inducerea în eroare a petentului persoană vătămată în vreuna din modalitățile încriminate prin dispozițiile art.215 Cod penal.
De altfel, temeinicia și conformitatea cu legea a rezoluției de netrimitere în judecată emisă de intimata magistratul procuror C. T. la data de 26.05.2011, în dosarul nr.911/P/2010 a fost confirmată în cadrul procedurilor jurisdicționale la care petentul a apelat prin intermediul plângerilor formulate în temeiul dispozițiilor art.278 și respectiv art.2781 din Codul de procedură penală, atât prin rezoluția 1795/II-2/2011 din 06.07.2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât și prin sentința penală nr.417 din 27.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._ care este definitivă și beneficiază astfel de autoritate de lucru judecat .
De asemenea, și în ceea ce privește acuzația petentului persoană vătămată de săvârșire de către intimata procuror a infracțiunii de tentativă de omor calificat, Curtea constată că aceasta este vădit netemeinică, întrucât nu există nicio rațiune pentru care activitatea propriu-zisă întreprinsă de magistratul procuror C. T. în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, constând instrumentarea unei cauze în care a emis o soluție de neîncepere a urmăririi penale care nu a fost în concordanță cu așteptările petentului, să poată fi asimilată săvârșirii unei acțiuni sau inacțiuni, aptă de a genera moartea unei persoane. .
Față de toate aceste considerente, întrucât nu există motive de desființare a rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata procuror C. T., Curtea, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a teza a III-a din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul persoană vătămată Ț. C. A., menținând rezoluția respectivă ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, petentul persoană vătămată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod de procedură penală, respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ț. C. A. împotriva rezoluției nr.1285/P/2011 din data de 07 noiembrie 2011 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.3319/II-2/2011 din data de 23 noiembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimata procuror C. T..
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură, penală obligă pe petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă. 0
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 februarie 2012.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
G. I.
Red.jud.C.C.
Ex.3
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 569/2013.... → |
|---|
