Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 1622/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1622/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-08-2012 în dosarul nr. 1622/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 1622 R
Ședința publică de la data de 28 august 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - O. B.
JUDECĂTOR - E. U.
GREFIER - R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror E. B..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul D. R., împotriva încheierii de ședință din data de 09.08.2012, pronunțată de către Tribunalul București – Secția I a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat D. R. personal si asistat de avocat ales Surghie F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dosarului de urmărire penală nr.1148/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după care:
Reprezentantul Ministerului Public si apărătorul recurentului inculpat D. R. arată că nu insistă în atașarea dosarului de urmărire penală.
Curtea, după deliberare, față de aspectele vizate de recursul inculpatului apreciază că în cauză nu se impune atașarea dosarului de urmărire penală.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului inculpat D. R. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 09.08.2012, pronunțată de către Tribunalul București – Secția I a Penală, în dosarul nr._ si rejudecând solicită modificarea controlului judiciar întrucât inculpatul nu poate ajunge in jud. Dâmbovița fără a trece prin județul I., județ de tranzit între București si jud. Dâmbovița.
Totodată, arată că nu există nici un impediment pentru ca inculpatul să se deplaseze în țară.
Reprezentantul Ministerului Public solicită extinderea teritoriului in care inculpatul e poate deplasa si in jud. I..
Recurentul inculpat D. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele
Prin încheierea de ședință din data de 09.08.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 160³ C.pr.pen. admiterea în parte a cererii formulată de inculpatul D. R..
S-a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului prin decizia penală nr. 1092/29.05.2012 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală în sensul extinderii ariei teritoriale pe care inculpatul nu poate să o părăsească fără acordul instanței la aria municipiului București și a județului Dâmbovița.
S-au menținut toate celelalte obligații impuse în sarcina inculpatului.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpatul D. R. a fost arestat preventiv în baza încheierii din data de 08.03.2012 a Tribunalului București Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, reținându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de complicitate la spălare a banilor, complicitate la evaziune fiscală și complicitate la transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penala ori în scopul îngreunării acesteia, fapte prev. de art. 26 C.p. rap. la 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 și ped. cu închisoarea de la 3 la 12 ani, art. 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1, lit. a) si b) din Legea nr. 241/2005 si ped. cu închisoarea de la 2 la 8 ani, art. 26 C.p. rap. la art. 280¹ din Legea 31/1990 si ped. cu închisoarea de la 2 la 8 ani, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. Sub aspectul situației de fapt s-a reținut, în esență, că în perioada martie 2011- martie 2012, în calitate de administrator și împuternicit pentru conturile bancare ale S.C. DTI Dinamic S.R.L. a retras importante sume de bani virate în conturile acestei societăți și rulate prin operațiuni fictive în raport și de alte firme - . SRL, . Stedocom 200 SRL, folosite de inculpatul G. I. pentru spălarea banilor, permițându-i acestuia să dea o aparență de legalitate transferurilor bancare și operațiunilor comerciale.
Prin decizia penală nr. 1092/29.05.2012 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală s-a admis cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul D. R. și s-a dispus punerea acestuia în libertate cu următoarele obligații: - să nu depășească limita teritorială a municipiului București decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție de la domiciliul său conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit dispozițiilor art. 160³ C.pr.pen. controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Or, inculpatul a dovedit în fața Tribunalului București faptul că există motive temeinice care să determine modificarea ariei teritoriale pe care acesta nu o poate părăsi fără acordul instanței. Astfel după cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar inculpatul este angajat încă din cursul anului 2010 în cadrul societății ., desfășurându-și activitatea la punctul de lucru din ., jud. Dâmbovița (f. 6 d.i.). După cum rezultă din adeverința nr. 382/11.07.2012 eliberată de societatea . atribuțiile de serviciu ale inculpatului se desfășurau până la data arestării preventive la punctul de lucru menționat, coordonând activitatea serviciului de pază.
În opinia Tribunalului, în condițiile în care s-a apreciat că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate este normal ca acestuia să i se acorde și posibilitatea de a desfășura în continuare o activitate care să îi permită obținerea de venituri licite, prin prezentarea la locul de muncă deținut anterior. Contrar susținerilor reprezentantului Ministerului Public nu există nicio obligație a angajatorului de a schimba locul unde inculpatul își desfășoară activitatea, iar pierderea locului de muncă nu ar avea, în actualele condiții economice, decât consecințe negative pentru o persoană care se bucură la acest moment de prezumția de nevinovăție.
În plus, nu a fost învederat nici un motiv pentru care prezența inculpatului în municipiul București în fiecare zi ar fi imperios necesară desfășurării urmăririi penale (astfel de motive nu au rezultat nici din ultimul referat cu solicitarea de prelungire a stării de arest a inculpatului N. O. din data de 26.07.2012 – biblioraft intitulat „capăt”) sau vreun motiv pentru a duce la concluzia că prezența inculpatului la locul său de muncă din județul Dâmbovița ar prejudicia ancheta. Sub acest aspect s-a menționat că deși societatea . a fost la un moment dat administrată de coinculpatul G. I., această societate nu este una din cele ce fac obiectul cercetărilor penale în prezentul dosar.
Eventualele argumente referitoare la faptul că nu a intervenit o modificare a temeiurilor avute în vedere de Curtea de Apel București la instituirea limitei teritoriale a municipiului București au fost înlăturate, din motivarea deciziei nr. 1092/29.05.2012 rezultând cu claritate faptul că instanța care a dispus liberarea provizorie a inculpatului nu a avut în vedere situația locului acestuia de muncă în momentul pronunțării deciziei.
În raport de cele precizate, Tribunalul a apreciat că există motive temeinice pentru a extinde aria teritorială pe care inculpatul nu o poate părăsi fără încuviințarea instanței la aria municipiului București (unde inculpatul locuiește) și aria județului Dâmbovița (unde acesta lucrează), având în vedere și învecinarea dintre cele două unități administrative-teritoriale, fără a exista motive temeinice pentru a se extinde această arie la teritoriul întregii țări.
Având în vedere faptul că județul Dâmbovița nu este județ de frontieră, Tribunalul a apreciat că posibilitatea ca inculpatul să se sustragă în aceste condiții de la urmărirea penală este la fel de redus ca în cazul în care acesta era limitat la aria municipiului București.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D. R..
Examinând încheierea atacată, conform dispoz.art.385 indice 6 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că motivele invocate de inculpatul D. R., respectiv faptul că este angajat în cadrul ., desfășurându-și activitatea la punctul de lucru din ., jud. Dâmbovița, justifică modificarea controlului judiciar în ceea ce privește limita teritorială impusă privind obligația prev. de art. 160/4 al. 2 Cod procedura penală, astfel încât acesta să aibă posibilitatea de a desfășura în continuare o activitate care să-i poată asigura mijloacele de trai.
Critica inculpatului în sensul că pentru a se deplasa la locul de muncă este necesar să se deplaseze și în jud. I., este fondată, mai mult, deplasarea din București spre jud. Dâmbovița pe A1, implică inclusiv parcurgerea unei porțiuni de drum aflată în raza teritorială a județului G., prin urmare prin modificarea controlului judiciar instituit în sarcina inculpatului în sensul extinderii ariei teritoriale pe care inculpatul nu poate să o părăsească fără acordul instanței la aria mun. București și a județului Dâmbovița, nu este aptă a asigura finalitatea urmărită de instanță, aceea de a-i permite inculpatului să-și desfășoare în continuarea activitatea lucrativă.
Totodată, având în vedere că riscul ca inculpatul să se sustragă procesului penal este legat de durata măsurilor preventive ce au fost luate față de acesta, în sensul că descrește odată cu timpul, iar circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil și legături familiale stabile, iar de la punerea sa în libertate sub control judiciar nu a manifestat o conduită care să conducă la concluzia că intenționează să se sustragă procesului penal, această temere să nu poată fi fundamentată, astfel încât pentru a-i permite inculpatului să-și asigure în mod licit mijloacele de trai se impune admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii recurate și modificarea controlului judiciar instituit, în sensul că, pe timpul liberării provizorii inculpatul va fi obligat să nu părăsească teritoriul țării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul D. R. împotriva încheierii de ședință din data de 09.08.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
Casează încheierea recurată și rejudecând, în fond:
Modifică controlul judiciar instituit în sensul că pe timpul liberării provizorii inculpatul este obligat să nu părăsească teritoriul țării.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. O. B. E. U.
GREFIER,
R. S.
Red.B.O.
Th.red.EA-07.09.2012/2ex
T.B.S.I.P.-jud.M.L.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
