Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 135/2014
DOSAR NR._/ 300/2013
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.135/R
Ședința publică de la 27.01. 2014
Curtea constituită din:
P.- O. B.
JUDECATOR- S. C.
JUDECATOR- A. A.
GREFIER- D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI și inculpatul G. M. împotriva sentinței penale nr.790/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/ 300/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G. M. asistat de avocat T. C. S. cu delegație nr._/2014 și de avocat desemnat din oficiu Serni V. cu împuternicire avocațială nr. 696/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In temeiul prev.art.318 C.pr.pen, se procedează la verificarea identității recurentului inculpat G. M., legitimat cu CI . nr._.
Se prezintă avocat din oficiu Serni V. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru recurentul inculpat G. M., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariului parțial.
Curtea, dispune acordarea pentru avocatul din oficiu a onorariului parțial în cuantum de 75 lei.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că dorește a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere constând în caracterizări.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, încuviințează depunerea de înscrisuri în circumstanțiere și constata proba administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că susține motivele de recurs formulate în scris și apreciază că instanța de recurs trebuie să completeze dispozitivul hotărârii dat fiind că există o neconcordanță între considerente și dispozitiv atât cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, cât și cu privire la cheltuielile judiciare.
Apreciază că trebuie să se aplice față de inculpat prev.art.86/1 C.pen raportat la perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă, prev. art.86/2 de asemenea solicită a se aplica și prev. art.86/3 al.3 lit.e C.pr.pen respectiv a i se interzice să mai conducă un autoturism pe perioada termenului de încercare, termen ce solicită a fi mai îndelungat, precum și obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.790/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Solicită a se face aplicarea prev.art.86/1 C.pen și urm., arată că inculpatul a făcut dovada că a promovat examenul de conducere, având permis din anul 2012.
Precizează că la data comiterii era mecanic auto și de aceea a ieșit cu acea mașină în trafic având efectuată școală de șoferi așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, în opinia sa scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție.
În privința recursului parchetului solicită a fi admis deoarece, consideră instanța de recurs, poate complini lipsurile hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de inculpat, arată că solicită a fi admis.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptelor.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.790/01.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București a dispus condamnarea inculpatului G. M. la două pedepse a câte 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală.
A constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 355/04.07.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 17.07.2012 și în consecință a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, a descontopit pedeapsa rezultantă și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002;
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice a unui vehicul cu numere false, prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și art. 36 alin. 1 C.pen., a contopit cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, stabilite prin prezenta sentință, cu pedepsele de 8 luni închisoare; de 8 luni închisoare și de 1 an închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 355/04.07.2012 a Judecătoriei B., și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 31.03.2010, inculpatul G. M. a condus autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_ pe . București, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, astfel cum reiese din declarațiile acestuia coroborate cu procesul verbal emis de către Brigada de Poliție Rutieră a Municipiului București, din care rezultă că inculpatul nu figura cu permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule la respectiva dată. De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a conduce același autovehicul pe data de 02.05.2010, pe . București, sectorul 2, a rezultat tot din declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea faptei, cu procesul verbal de verificare în evidența conducătorilor auto, potrivit căruia inculpatul nu figurează cu permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Prin urmare, instanța a apreciat că faptele inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, fapte săvârșite pe data de 31.03.2010 și respectiv 02.05.2010, au fost probate și întrunesc atât din punct de vedere al laturii obiective, cât și din punct de vedere al laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, dispunându-se atragerea răspunderii penale a inculpatului.
La individualizarea pedepselor ce au fost stabilite, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., sens în care a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru respectiva infracțiune, minim redus cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., însă superioară acestei limite, atâta timp cât inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, conducând în mod frecvent autovehicule fără a poseda permis de conducere, așa cum a rezultat și din conținutul sentinței penale nr. 355/04.07.2012 a Judecătoriei B., prin care inculpatul a fost condamnat pentru o altă infracțiune de acest gen, precum și pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și a unui autovehicul cu numere false. De aceea, instanța a apreciat că aplicarea a câte unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare corespunde atât scopului preventiv, cât și celui educativ al pedepsei, potrivit art. 52 C.pen.
Constatând că sunt aplicabile dispozițiile privind anularea suspendării condiționate a executării unei pedepse rezultante, instanța a procedat la aplicarea art. 85 și art. 36 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei rezultante, instanța a apreciat că nu se impune executarea în regim de detenție, faptul că inculpatul a intrat în contact cu organele judiciare și cu rigorile legii penale constituind, în opinia instanței, un avertisment suficient pentru inculpat, în sensul de a-și corecta pe viitor comportamentul și de a nu mai săvârși fapte penale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, și inculpatul G. M..
Astfel, P. a criticat hotărârea instanței de judecată, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului G. M., pedeapsă pe care a apreciat-o ca fiind prea blândă în raport de numeroasele infracțiuni la regimul circulației comise de acesta
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul G. M., acesta vizează reindividualizarea modalității de executare a pedepsei închisorii, inculpatul solicitând suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr. 5526/P/2010 din data de 25.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. M., pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut, în esență, că pe data de 31.03.2010 în jurul orelor 10:00 – 10:30, inculpatul G. M. a condus autoturismul marca Dacia 1310 de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare_, pe . București, sectorul 2, dinspre .. Voluntari, ocazie cu care a fost oprit în trafic, pentru control, de către un echipaj al poliției rutiere, constatându-se, în urma verificărilor efectuate în bazele informatizate de date, că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. De asemenea, s-a mai reținut că pe data de 02.05.2010, inculpatul a condus același autovehicul pe . București, sectorul 2, către . oprit de către un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat, din nou, că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesele verbale de constatare a infracțiunilor flagrante din datele de 31.03.2010 și din 02.05.2010 și procesele verbale de verificare în evidența conducătorilor auto din data de 29.10.2010 și de 03.09.2012.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate de instanța de fond, Curtea constată că acestea au fost în mod just individualizate prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, în principal caracterul repetat al faptelor similare comise de acesta. Astfel, în condițiile în care pedepsele aplicate sunt situate între limita minimă și cea maximă a pedepsei prevăzută de textul incriminator, Curtea consideră că nu se impune modificarea cuantumului acestora, regulile sancționatorii incidente în cauză fiind de asemenea corect stabilite și aplicate.
Premergător reaprecierii modalității de executare ce se impune în cauză, Curtea constată că dispoziția din minută referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și cele privind cheltuielile judiciare nu se regăsesc în dispozitiv, existând totodată contradictorialitate între considerente și dispozitiv sub acest aspect. Curtea apreciază că atâta timp cât contradicția constatată nu mai constituie în prezent caz de casare cu trimitere spre rejudecare, urmare a modificării art. 385 indice 9 Cod procedură penală, constatarea acestei situații, cu atât mai puțin nu va putea conduce la trimiterea spre rejudecare în calea de atac a recursului exercitat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel.
Astfel, având în vedere caracterul devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea procedând la reevaluarea aspectelor relative la fapte și la persoana inculpatului relevante în procesul de individualizare a modalității de executare, consideră că în cauză se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, singura modalitate aptă să asigure scopul preventiv-educativ al pedepsei. Distinct de gravitatea, în sine, a faptelor, Curtea are în vedere mai ales ușurința cu care recurentul inculpat a încălcat în mod repetat regulile privind circulația rutieră, aspect care conduce la concluzia că este necesară intervenția unei instituții specializate pentru ca acesta să interiorizeze consecințele unui astfel de comportament, astfel încât pe viitor să adopte o conduită socială corectă, suspendarea condiționată a executării nefiind suficientă, iar executarea pedepsei în regim de detenție nefiind necesară în realizarea scopului pedepsei.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea, va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și inc. G. M., va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Se impune de asemenea, obligarea inculpatului la plata cheltuieli judiciare avansate de în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și inc. G. M. împotriva sentinței penale nr.790/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Casează, în parte sentința penală atacată și rejudecând, în fond:
În baza art.86 indice 1 alin.1 Cod penal suspendă executarea pedepsei sub supraveghere - pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea recurată, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.86 indice 2.
În baza art.86 indice 3 alin.1 Cod penal pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență .
În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra disp.art.86 indice 4 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.191 alin.1 cod penal obligă inculpatul la 510 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate în fond, din care 50 lei, onorariu parțial avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red: B.O./04.02.2014
Thred:V.D./2 ex./31.01.2014
J. S 2 – Jud.B. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
