Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 157/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 157/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.157/R
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: C. E.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror C. I..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații W. T. și M. A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 20 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați W. T., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul ales, avocat C. B., în baza împuternicirii nr._/2014 (atașată la fila 12 din dosar) și M. A., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul ales, avocat A. Koszti, în baza împuternicirii nr._/2014 (atașată la fila 11 din dosar) și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Florența D., în baza delegației nr.3089/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 10 din dosar), care încetează, potrivit art.171 alin.5 din Codul de procedură penală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. A. susține că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a reținut în mod eronat, în lipsă de probe și fără a motiva, existența unui pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că, deși inculpatul este acuzat de infracțiuni grave, nu pot fi ignorate împrejurarea că procurarea drogurilor s-a făcut exclusiv în scop de consum, cu ocazia sărbătorilor de iarnă și cantitatea medie a acestora. Mai arată că urmărirea penală a fost deja finalizată și că inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, astfel că nu există pericol de influențare a probatoriului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat W. T. critică încheierea atacată ca fiind netemeinică, susținând că nu mai există motive de menținere a măsurii arestării preventive, având în vedere momentul procesual al cauzei, conduita sinceră a inculpatului, care urmează să solicite aplicarea procedurii simplificate de judecată, bazată pe recunoașterea faptelor, împrejurarea că drogurile au fost procurate numai în vederea consumului propriu și pentru prieteni, dar și datele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale. La întrebarea Curții, arată că nu poate preciza în cât timp ar fi putut consuma inculpatul un kilogram de cannabis, dar, din actele dosarului, nu rezultă că drogurile respective erau destinate vreunui cumpărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de cei doi inculpați, ca nefondate, susținând că, în mod corect, prima instanță a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Precizează că ambii inculpați au fost trimiși în judecată, între altele, pentru o infracțiune de trafic internațional de droguri de risc (cannabis), care a presupus o organizare prealabilă, prin trimiterea unei sume considerabile de bani în Spania, în vederea achiziționării acelor substanțe, dar și stabilirea de legături de încredere cu persoane din țara respectivă, de la care au fost procurate drogurile. Astfel fiind, consideră că inculpații prezintă un pericol social ridicat, ce reclamă privarea lor de libertate. Arată, de asemenea, că inculpatul M. A. a fost depistat deținând, pe lângă cannabis, și un drog de mare risc (cocaină). Mai arată că, în opinia acuzării, cantitatea mare de cannabis deținută nu poate fi justificată doar prin consumul propriu și că modalitatea laborioasă de procurare a drogurilor face verosimilă ipoteza că se intenționa comercializarea acestora.
Recurentul inculpat W. T., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă ce a făcut și că nu și-a dat seama de gravitatea faptelor sale, deoarece, în Spania, legea este permisivă.
Recurentul inculpat M. A., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales și că îi pare rău pentru ceea ce a făcut, considerând că a fost „o prostie” din partea lui.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 20 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr._ 14, Tribunalul București – Secția I Penală, conform art.3001 alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, între alții, a inculpaților W. T. (zis “G.”, fiul lui M. și R. B., născut la data de 22 ianuarie 1969 în municipiul D., județul Hunedoara, CNP_, arestat în baza MAP nr.314/UP/2013 emis de aceeași instanță) și M. A. (zis “A. G.”, fiul lui A. și M., născut la data de 21 iunie 1983 în municipiul București, CNP_, arestat în baza MAP nr.315/UP/2013 emis de aceeași instanță) și, de asemenea, a menținut măsura respectivă.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.1928/D/P/2013 din data de 16 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii următoarelor infracțiuni:
W. T. – trafic internațional de droguri de risc și trafic de droguri de risc (prevăzute de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.2 alin.1 din aceeași lege), constând în aceea că, la data de 22 decembrie 2013, s-a deplasat în Spania, de unde a procurat cantitatea de 1.060,7 grame de cannabis, pe care, la data de 25 decembrie 2013, a introdus-o în țară, iar, la data de 27 decembrie 2013, a transportat-o în municipiul București, unde a înmânat-o, în vederea vânzării, coinculpaților M. A. și M. A. A., care au finanțat cumpărarea și transportul drogurilor respective;
M. A. – finanțare a traficului internațional de droguri de risc, trafic de droguri de risc, deținere fără drept de droguri de mare risc, pentru consum propriu și deținere fără drept de droguri de risc, pentru consum propriu (prevăzute de art.10 rap. la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, de art.2 alin.1 din aceeași lege, de art.4 alin.1, 2 din aceeași lege și respectiv de art.4 alin.1 din aceeași lege), constând în aceea că, la începutul lunii decembrie 2013, împreună cu coinculpatul M. A. A., a trimis coinculpatului W. T. suma de 13.000 lei, în scopul deplasării în Spania, al cumpărării de acolo a cantității de 1.000 grame de cannabis, al introducerii acelor droguri în țară și al transportării lor în București, iar, la data de 27 decembrie 2013, împreună cu coinculpatul M. A. A., a deținut, pentru vânzare, cantitatea de 1.060,7 grame de cannabis, adusă din Spania de coinculpatul W. T. și, de asemenea, a deținut, pentru consumul propriu, 4 punguțe ce conțineau 2,95 grame de cocaină, 3 punguțe ce conțineau 1,97 grame de cocaină și 26 de folii din staniol ce conțineau 34,98 grame de cannabis.
În faza de urmărire penală, ambii inculpați au fost reținuți, pentru 24 de ore, la data de 27 decembrie 2013, iar, în ziua următoare, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr._/3/2013, Tribunalul București – Secția I Penală a dispus arestarea lor preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 28 decembrie 2013 și până la data de 25 ianuarie 2014, inclusiv.
În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a constatat că măsura respectivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale incidente și a apreciat că temeiurile care au determinat-o (prevăzute de art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală) se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesul-verbal de prindere în flagrant și planșa fotografică aferentă, documentele privind deplasarea făcută în Spania de către inculpatul W. T., rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de percheziții domiciliare, declarațiile martorilor asistenți T. G., T. D. și B. C., precum și declarațiile inculpaților înșiși) a condus Tribunalul la concluzia că, în speță, există indicii temeinice care susțin bănuiala legitimă că inculpații au săvârșit faptele penale reținute în sarcina lor, pedepsibile cu închisoare mai mare de 4 ani.
Totodată, Tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în evaluarea căruia a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor imputate, modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise, valorile sociale lezate, recrudescența acestui tip de activitate infracțională, impactul negativ asupra societății și sentimentul de insecuritate pe care îl generează.
În considerarea acelorași argumente, dar și a necesității de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, Tribunalul a apreciat că nu se justifică luarea față de inculpați a unei alte măsuri preventive, mai puțin drastică.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs în termenul legal (la data de 21 ianuarie 2014) inculpații W. T. și M. A. (prin cereri formulate atât personal, din locul de deținere, cât și de apărătorii acestora, în numele lor).
Cererile de recurs ale inculpaților (nemotivate) au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 24 ianuarie 2014.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpații recurenți, care au beneficiat de asistența juridică a apărătorilor aleși, au solicitat punerea lor în libertate, susținând că nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care au invocat împrejurarea procurării și deținerii de droguri numai pentru consumul propriu, cantitatea medie a drogurilor respective și conduita procesuală cooperantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul anterior menționat și cu argumentele invocate în susținerea acestuia, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursurile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații recurenți, alături de coinculpatul M. A. A., au fost arestați preventiv la data de 28 decembrie 2013 și trimiși în judecată, în această stare, la data de 16 ianuarie 2014, sub acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, între care se remarcă traficul, intern și internațional, al unei cantități considerabile dintr-un drog de risc (peste 1 kilogram de cannabis, adus din Spania și destinat comercializării pe raza municipiului București).
Probatoriul pe care se întemeiază actul de trimitere în judecată conferă caracter plauzibil acuzațiilor aduse inculpaților recurenți, inclusiv în ceea ce privește destinația drogului anterior menționat (singurul aspect contestat de aceștia, care au susținut că procurarea lui s-a făcut exclusiv în scopul consumului), întrucât cantitatea mare a acelui drog, suma considerabilă de bani cu care se presupune că a fost finanțată achiziționarea și aducerea lui din Spania (13.000 lei), dar și modul elaborat în care par a fi fost concepute operațiunile respective (mizându-se, cel mai probabil, pe lipsa de vigilență a autorităților în perioada sărbătorilor de iarnă, în condițiile în care drogul a fost introdus în țară chiar în ziua de C.) fac verosimilă teza acuzării că, în realitate, drogul urma să fie vândut pe raza capitalei, fie și către persoane din anturajul foarte apropiat al distribuitorilor.
Aspectele anterior menționate dovedesc, contrar susținerii comune a apărării celor doi inculpați recurenți, și pericolul concret pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică, întrucât conceperea unui plan laborios de aducere în țară a unei cantități considerabile dintr-un drog tot mai solicitat pe piața consumatorilor interni și conlucrarea lor fructuoasă în atingerea acelui scop, prin împărțirea rolurilor (se presupune că inculpatul W. T. a asigurat, prin relațiile în mod evident preexistente, procurarea drogului din străinătate, iar inculpatul M. A., alături de coinculpatul M. A. A., a finanțat operațiunea respectivă și urma să se ocupe de distribuirea drogului), constituie argumente pertinente ale unui comportament antisocial lipsit de inhibiție și foarte îndrăzneț, care îi expune pe amândoi unui risc major de săvârșire a unor fapte similare, în ipoteza punerii în libertate.
Existența acestui risc (potențat, în cazul inculpatului M. A., de faptul deținerii, pentru consumul declarat de acesta, și a altor cantități de droguri de risc și chiar de mare risc, respectiv cannabis și cocaină) face inoportună luarea, în cazul ambilor inculpați recurenți, a unei măsuri alternative la arestarea preventivă, întrucât o astfel de măsură, neprivativă de libertate, nu este suficientă pentru a-l preîntâmpina, chiar dacă, la nivelul aparenței, aceștia afișează o conduită procesuală relativ cooperantă și parțial sinceră.
Față de considerentele anterior expuse, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică, neconstatându-se, nici din oficiu, motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații W. T. și M. A., care, aflându-se în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 și 4 din același cod.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală rap. la art.6 din Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat M. A. (în condițiile în care, la momentul înregistrării dosarului la instanța de recurs, nu s-a cunoscut faptul angajării de către acesta a unui apărător ales) va fi suportat din fondul ministerului respectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații W. T. și M. A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 20 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 14.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru recurentul inculpat M. A., în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. V. B. C. V. G.
GREFIER,
C. E.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 10 februarie 2014
C.C. - T.B.S.I.P.
| ← Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 135/2014.... → |
|---|
