Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1299/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 1299/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.1299/A

Ședința publică din data de 27 octombrie 2014

Curtea constituită din:

Președinte: M.-A. M.

Judecător: C.-C. D.

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpatul D. N. împotriva sentinței penale nr.1519 din data de 30 aprilie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul-inculpat D. N., pentru care se prezintă apărător ales-avocat R. M., conform împuternicirii avocațiale nr._.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea unei cereri din partea apelantului-inculpat D. N. prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu se poate prezenta din motive medicale. A atașat în acest sens acte medicale.

De asemenea, învederează instanței depunerea unei cereri din partea apelantului-inculpat prin care solicită audierea sa.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apelantul-inculpat a mai depus cereri de amânare a cauzei.

Precizează că se impune acordarea unui nou termen de judecată dacă s-au depus acte doveditoare.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat D. N., având cuvântul, arată că inculpatul se află internat în spital pentru a face câteva investigații medicale.

Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de către apelantul-inculpat, constatând că afecțiunile de care suferă inculpatul nu sunt de natură a-l împiedica pe acesta să se prezinte la termenul de judecată de astăzi.

De asemenea, constată că s-a acordat un concediu medical, însă nu apare nicio mențiune în sensul că ar fi internat în vreun spital.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat D. N. arată că inculpatul dorește să dea declarație în prezenta cauză.

Curtea învederează apărătorului ales al apelantului-inculpat D. N. faptul că i s-a pus în vedere acestuia din urmă să se prezinte în fața instanței de judecată, apreciind că încearcă de fapt să tergiverseze desfășurarea procesului penal.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate.

În privința celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, solicită reținerea disp. art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Pe de altă parte, solicită aplicarea disp.disp. art.71, 64 alin.1 lit.a teza a II-a și litera b Cod penal pentru ambele infracțiuni și eliminarea din hotărâre a disp. art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal și a dispozițiilor cu titlu de pedeapsă complementară și cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pentru infracțiunea de uz de fals, solicită reținerea disp. art.291 teza I Cod penal, deoarece sunt acte oficiale false folosite, cu reținerea disp.art.41 alin.2 vechiul Cod penal.

Consideră aplicabile în prezenta cauză dispozițiile legii vechi întrucât este vorba de un concurs de infracțiuni, iar, instanța de fond nu a aplicat un spor de pedeapsă.

Concluzionând, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat și reducerea termenului de încercare.

Apărătorul din ales al apelantului-inculpat D. N., având cuvântul, solicită achitarea inculpatului, iar, în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, în sensul reducerii termenului de încercare.

Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1519 din data de 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, s-a dispus „În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. N. din infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 26 rap. la art. 288 vechiul C.p. și art. 291 alin. 1 vechiul C.p. cu aplic. 41 alin. 2 vechiul C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p. în infracțiunile prev. de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 vechiul C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și art. 323 C.p. cu înlăturarea art. 41 alin. 2 vechiul C.p. și cu aplic. art. 5 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p. și cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 396, alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul D. N. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (faptă săvârșită în 15.01.2013).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396, alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul D. N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 vechiul C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (faptă săvârșită în 13.01.2013).

În baza art. 396, alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul D. N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. art. 323 C.p. cu înlăturarea art. 41 alin. 2 vechiul C.p. și cu aplic. art. 5 C.p. (faptă săvârșită în 15.01.2013).

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b vechiul C.p. cu aplic. art. 5 C.p., contopește pedepsele aplicate prin prezenta și dispune ca inculpatul D. N. să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 1 ani și 4 luni închisoareși pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b C. pen. pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 86/1 alin. 1 vechiul Cp și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 Cp, suspendă sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București executarea pedepsei principale pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86/2 vechiul Cp.

În baza art. 86/3 alin. 1 vechiul C.p. și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 Cp, impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 404 alin. 2 Cpp, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 vechiul Cp privind revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 vechiul Cp cu aplic. art. 5 Cp, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b Cp în privința executării pedepsei complementare aplicate.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 16.01.2013 până la data de 14.02.2013.

În temeiul art. 404 alin. 4 rap. la art. 25 alin. 3 C.p.p., desființează înscrisurile falsificate, respectiv permisul de conducere cu ._ și pașaportul cu seria_, ambele având datele de identificare și fotografiile inculpatului și figurând ca fiind emise de autoritățile din Cehia.

În baza art. 398 rap. la art. 276 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 3600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 465/P/2013 din data de 13.03.2013, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatului D. N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 26 rap. la art. 288 vechiul C.p. și art. 291 alin. 1 vechiul C.p. cu aplic. 41 alin. 2 vechiul C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p..

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul D. N., la data de 15.01.2013, a condus autoturismul marca Mercedes clasa E cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, pe calea Ș. V. din direcția . . poseda permis de conducere. S-a mai reținut că la aceeași dată, cu ocazia depistării în trafic conducând, a prezentat organelor de poliție un permis de conducere care s-a dovedit a fi fals precum și un pașaport care, de asemenea, s-a dovedit a fi fals, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine, respectiv sustragerea de la răspunderea penală pentru cealaltă faptă săvârșită.

De asemenea, în data de 13.01.2013, inculpatul s-ar fi întâlnit cu o persoană care s-a recomandat a fi „O. G.” și i-a înmânat acestuia copie de pe cartea sa de identitate în vederea falsificării de către această din urmă persoană a unor înscrisuri oficiale, respectiv un permis de conducere și un pașaport.

Cauza penală a fost înaintată pentru competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_ .

La termenul de judecată din data de 23.09.2013 (f. 80), instanța a constatat, în temeiul art. 300 vechiul C.p.p., regularitatea actului de sesizare .

La termenul de judecată din data de 02.12.2013 (f. 164), a fost audiat martorul S. A. M. (f. 163).

La termenul de judecată din data de 13.01.2014 a fost audiat inculpatul (f. 180) și martorul O. M. (fila 181) și au fost respinse cererile de probatorii solicitate de către inculpat pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la acea dată. (f. 184).

La termenul de judecată din data de 24.02.2014 instanța a pus în discuția contradictorie a părților încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimiși în judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe langă judecătoria Sector 4 București prin care s-a solicitat desființarea sentinței apelate avand în vedere greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei închisorii raportat la pericolul social al faptelor inculpatului. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a aplicat pedepsele inculpatului în mod eronat, avand în vedere aplicarea pe instituții a legii penale mai favorabile, precum și că în mod eronat s-a dispus înlăturarea cauzei de agravare a pedepsei a formei continuate în cazul infracțiunii de uz de fals.

De asemenea, a formulat apel în cauză și apelantul inculpat care a solicitat desființarea soluției instanței de fond, avand în vedere că nu se face vinovat de săvarșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

.Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că doar apelul declarat de Ministerul Public este parțial fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că la data de 15.01.2013, in jurul orei 16.00, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes clasa E cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, pe calea Ș. V. din direcția . . în trafic pentru un control. Cu această ocazie, a prezentat organelor de poliție un permis de conducere cu ._ pentru categoriile A și B și un pașaport cu ._, ambele emise de autoritățile din Cehia. La verificarea documentelor prezentate de inculpat, organele de poliție au constatat la fața locului că documentele prezentate erau false, neavând elementele specifice de siguranță, astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 15.01.2013. Potrivit adresei nr._/17.03.2013, DGPMB- Brigada Rutieră a comunicat că, la solicitarea organelor judiciare, autoritățile cehe au infirmat că inculpatul nu a obținut niciodată permis de conducere autovehicule sau pașaport de la autoritățile cehe iar înscrisurile prezentate de către inculpat cu ocazia controlului din data de 15.01.2013 sunt emise de către autoritățile cehe pe numele unor cetățeni cehi. Prin raportul de constatare tehnică-științifică nr._/08.02.2013 s-a reținut că permisul de conducere cu ._ întocmit pe numele D. N. nu este autentic iar documentul este o contrafacere realizată cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală full color. S-a mai reținut că pașaportul cu ._, întocmit pe numele D. N. a fost falsificat prin atașarea unei file cu fotografia și datele de identificare ale inculpatului, peste fila cu fotografia și datele de identitate ale titularului inițial.

La controlul efectuat asupra autovehiculului condus de inculpat, a mai fost găsită în portbagaj o borsetă în interiorul căreia se afla un înscris cu denumirea de permis de conducere, având . cu fotografia inculpatului și un număr de 10 carduri bancare.

Potrivit procesului-verbal din data de 15.01.2013 (fila 13 d.u.p.), după verificări s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Au fost audiați în cursul urmăririi penale, martorii S. și O. care au fost prezenți cu ocazia controlului efectuat asupra inculpatului la data de 15.01.2013 și care au fost prezenți la momentul respectiv cu ocazia luării declarațiilor inculpatului. Martorii au fost reaudiați și în cursul cercetării judecătorești, menținând declarațiile date în cursul urmăririi penale și confirmand astfel cuprinsul proceselor verbale întocmite de organele judiciare.

Inculpatul a arătat că la data de 15.01.2013, în jurul orei 15.00, în parcarea centrului comercial Auchan, situate pe . cumpărat contra sumei de 3000 euro de la numitul O. Gifi, două înscrisuri oficiale, respectiv permisul și pașaportul emise de autoritățile cehe. A declarat că a dat suma de 3000 euro în două tranșe, la 14.01.2013 suma de 500 euro iar la data de 15.01.2013 restul de 15.01.2013. Acesta a mai arătat că, cu ocazia oferirii primei sume de bani, inculpatul i-a oferit numitului O. Gifi două fotografii de tip legitimație în scopul realizării falsurilor.

Inculpatul a arătat că deținea permis de conducere valabil însă nu îl avea la data controlului asupra sa deoarece fusese ridicat de DIICOT în 2009 cu ocazia unei percheziții iar cu privire la documentele falsificate, a arătat că i-au fost predate de către numitul I. L. pentru a dovedi familiei Haisam că poate procura documente care permită scoaterea lui Haisam din țară.

Instanța de fond a reținut în mod corect că materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost coroborat anterior, probează indubitabil că inculpatul nu avea permis de conducere valabil la data de 15.01.2013, iar procesele—verbale de contravenție întocmite pe numele inculpatului anterior anului 2005 nu fac dovada în sensul contrar, nedovedind existența unui permis valabil pentru data de 15.01.2013. Declarațiile date de acest inculpat, lasand de o parte faptul că nu sunt dublate sub aspect probatoriu de absolut nici un mijloc de probă, cuprind elemente contradictorii evidente, ceea ce conduce Curtea la concluzia că sunt mincinoase, avand ca unic scop nu prezentarea adevărului ci simpla înlăturarea a răspunderii penale a inculpatului.

În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de inculpat și implicita schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia, Curtea reține că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale la momentul pronunțării acestei sentințe. Astfel Curtea reține că la data de 01.02.2014 Codul Penal a fost modificat în sensul că au fost reduse considerabil pedepsele prevăzute pentru infracțiunile ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților.

Însă, prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvarșite nu s-au redus considerabil ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, iar în cazul în care instanța se orientează către o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre aceste infracțiuni, lege penală mai favorabilă este vechea reglementare penală, aceasta prevăzand în art. 34 și următoarele o modalitate de contopire a pedepselor care este mult mai favorabilă inculpatului decat cele prevăzute de noua reglementare de drept penal.

În ceea ce privește forma continuată a infracțiunii de uz de fals, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se impune reținerea formei continuate a acestei infracțiuni. Inculpatul a prezentat, cu aceeași ocazie, organelor de poliție un permis de conducere cu ._ pentru categoriile A și B și un pașaport cu ._, ambele emise de autoritățile din Cehia, adică două acte care fuseseră falsificate, iar această unică acțiune a inculpatului nu poate fi considerată că întrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni continuate. Simplul fapt că au fost folosite două înscrisuri nu conferă automat caracter continuat acțiunii inculpatului din moment ce nu sunt întrunite celelalte elemente ale fostului art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate de prima instanță pentru inculpat, Curtea consideră că aceasta a fost una blandă în raport cu persoana inculpatului și cu gravitatea concretă a faptelor acestuia, impunandu-se o reapreciere a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului. La stabilirea pedepselor, Curtea va ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social ridicat al faptelor, rezultând din modul concret de săvârșire a acestora, și de atitudinea inculpatului. Curtea constată că prin modul în care acesta a acționat, prin acțiuni repetate, a dovedit că prezintă un pericol social ridicat. De asemenea, inculpatul nu pare a fi deloc străin de noțiunea de încălcare a legii penale dacă luăm în calcul cazierul acestuia ceea ce denotă o obișnuință infracțională din partea acestuia și o lejeritate în încălcarea rigorilor sociale.

Din modalitatea de săvârșire a faptelor care denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de normele legale dar și din atitudinea procesuală a inculpatului care a încercat în mod evident tergiversarea soluționării acestei cauze rezultă că acest inculpat, deși nu trebuie exclus din societate, trebuie supravegheat în mod corespunzător de organele abilitate în acest sens. D. urmare, față de atitudinea inculpatului și față de modul cum acesta înțelege să respecte normele legale, Curtea apreciază că, în cazul în care inculpatul nu va fi sancționat într-un mod care să corespundă gradului de periculozitate al faptelor lui, este mai mult decat sigur ca acesta va săvârși din nou și alte astfel de infracțiuni, având în vedere atitudinea lui de completă indiferență față de normele de conviețuire socială. Curtea consideră că acest inculpat trebuie să fie învățat că regulile de conviețuire socială sunt mai presus de propriul lui interes și este necesar să i se arate că astfel de atitudini nu pot fi tolerate sau acceptate de către societate, reacția normală a societății fiind aceea de a verifica în mod constant comportamentul social al unor astfel de indivizi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr. 1519 din data de 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

Desființează, în parte, sentința penală nr. 1519 din data de 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și rejudecând:

În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul D. N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 71 C.p., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 C.penal din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul D. N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 71 C.p., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 291 alin. 1 C.penal din 1969, cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul D. N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 71 C.p. din1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. din1969 cu aplic. art. 5 C.p., contopește pedepsele aplicate prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, inculpatul executand în final pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C.p., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C.pen. din1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform dispozițiilor art.86² C.pen.

În baza art. 86³ alin.1 C.pen. din1969, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În temeiul art. 86³ alin.1 lit. a C.pen. din1969, impune inculpatului obligația de a desfășura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 200 de ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404C.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen. din1969, privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 16.01.2013 până la data de 14.02.2013.

În baza art.421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat D. N. împotriva sentinței penale nr. 1519 din data de 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1519 din data de 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare aferente soluționării apelului declarat de P. de pe langă Judecătoria Sector 4 București răman în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat D. N. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de către acesta.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului inculpat va fi avansat din fondurile MJ către Baroul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M.-A. M. C.-C. D.

GREFIER,

E.-A. A.

Red./Dact.M.A.M.-05.11.2014/5 ex

J.S.4 B.- jud.A.I.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1293/2014. Curtea...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 351/2014.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI