Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1293/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 1293/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1293/A
Ședința publică din data de 27.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 2036/06.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 20.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, Curtea, în baza art. 391 alineat 1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 27.10.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2036 din 06.06.2014, Judecătoria Sectorului 4 București a dispus condamnarea inculpaților B. G. C. și P. A.-M. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și s-a dispus suspendarea executării acesteia.
A pus în vedere inculpaților dispozițiile referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.
Pe latură civilă, s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților P. A.-M. și B. G. C. la plata către partea civilă S. C. de Urgență B. A. a sumei de 982,69 lei cu titlu de daune materiale și s-a luat act de tranzacțiile încheiate între părțile civile E. M., E. D., E. M., B. L. și D. D. și asigurătorii de răspundere civilă . SA și G. ROMANIA A. – R. SA .
A obligat pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata a câte 1200 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 30.05.2008, orele 17.00, inculpatul B. G. C. a condus autoturismul marca Audi Q7 pe . Popești-Leordeni către Calea Văcărești cu o viteză de minim 75 km/h conform raportului de expertiză tehnică auto.
În același timp, autoturismul Mercedes cu nr._ condus de inculpatul P. A. Mihaiță, se înscrisese în viraj la stânga spre . de pe . Văcărești cu o viteză estimată de ordinul a cea 20-25 km/h pe o traiectorie ce intersecta direcția de înaintare a autoturismului Audi care pătrunsese în intersecția semaforizată.
S-a apreciat că primul aspect care trebuie stabilit în cauză este culoarea semaforului pe care a intrat în intersecție inculpatul B., de aici rezultând eventuala sa culpă sau nu.
Așa cum a rezultat din declarațiile date de martorul Tandalache A., cele date de expertul A. și martorul D. T., a reieșit faptul că inculpatul B. a pătruns în intersecția semaforizată în momentul la care semaforul aflat pe direcția de mers a inculpatului era pe culoarea galbenă, cu o viteză peste limita legală.
Expertul a declarat în fața instanței că a prezumat faptul că acel semafor avea culoarea verde la momentul intrării în intersecție, prezumția fiind derivată din declarațiile date de martorul D., care a declarat că aștepta la acel moment la culoarea roșie a semaforului care era amplasat pe direcția de mers perpendiculară cu cea în care circula inculpatul B..
Însă, s-a apreciat că trebuie observat că martorul D. a declarat că nu a observat momentul în care autoturismul condus de inculpatul B. a intrat în intersecție, iar din declarațiile martorului Tandalache a rezultat că acesta a oprit la culoarea galbenă a semaforului aflat pe direcția de mers a inculpatului B. cu câteva momente înainte ca autoturismul Audi Q7 să pătrundă în intersecție.
Simplul fapt că la semaforul la care se afla martorul D. era încă culoarea roșie nu creează obligatoriu o certitudine cu privire la faptul că la semaforul la care inculpatul B. a trecut era culoarea verde, mai ales în condițiile în care semaforul la care se afla martorul D. ar fi avut afișată culoarea roșie și dacă semaforul la care inculpatul B. a trecut era pe culoarea galbenă.
Din raportul de expertiză efectuat a rezultat că victima E. I. se afla pe trotuarul adiacent scuarului central al . a se putea preciza dacă era în mers sau în staționare, aceasta neavând nici o posibilitate de a evita impactul ce a urmat.
Viteza maximă a autoturismului Audi de la care impactul cu victima putea fi evitat din momentul în care inculpatul B. G. C. a sesizat autoturismul Mercedes în mișcare pe traiectoria de viraj la stânga era de cea. 60km/h, iar viteza maxima admisa în zona era de 50km/h.
Pentru inculpatul B. G. C. a existat posibilitatea tehnică a evitării impactului cu victima dacă circula cu viteza maxima admisă pe sectorul de drum respectiv deoarece spațiul de care dispunea pentru decizie și manevra Sa=cca. 40m a fost superior spațiului necesar pentru oprirea autoturismului prin frânare de la viteza legală de 50km/h Sn= cca. 30m, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză.
În cauză, s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, din care au rezultat concluzii diferite ale aceluiași expert cu privire la momentul la care a apărut starea de pericol pentru inculpatul B. și cu privire la posibilitatea pe care o avea acesta de a evita producerea accidentului.
Însă, atât cu ocazia audierii sale de către procuror, cât și în fața instanței, expertul a lămurit această împrejurare arătând că diferența dintre vitezele de evitare stabilite în cadrul raportului de expertiză și în suplimentul de expertiză, se datorează faptului că prin ordonanța de dispunere a suplimentului i s-a cerut să țină cont de alt moment al apariției stării de pericol decât cel pe care el îl menționase inițial.
Expertul a arătat că își menține punctul de vedere exprimat inițial în raportul de expertiză, în sensul că starea de pericol pentru inculpatul B. atunci când a observat autoturismul Mercedes angajat în viraj la stânga, în mișcare pe terasamentul liniilor de tramvai, iar autoturismul Audi se afla pe trecerea de pietoni de la . cum a declarat de altfel inițial și inculpatul B..
Expertul a mai arătat că pentru inculpatul B. G. C. a existat posibilitatea tehnică a evitării impactului cu victima dacă circula cu viteza maxima admisă pe sectorul de drum respectiv.
Instanța de fond a apreciat că cel de-al doilea aspect ce trebuie stabilit este dacă inculpatul P. are vreo culpă în producerea accidentului de către inculpatul B..
Prin raportul de expertiză s-a stabilit și că inculpatul P. A. Mihaiță a avut posibilitatea prevenirii producerii accidentului prin respectarea întocmai a legislației rutiere, înscriindu-se în virajul la stânga numai după o asigurare prealabilă și după ce acorda în mod corespunzător prioritate autoturismului Audi și că starea de pericol a fost creată și de inculpatul P. A. Mihaiță prin angajarea în virajul la stânga în timp ce autoturismul Audi pătrundea în intersecție, nerespectând legislația rutieră referitoare la prioritatea de trecere.
Din declarațiile date de inculpatul P. și de martorii Tandalache și S. a rezultat că autoturismul Mercedes a oprit pe banda nr.4 a sensului opus de mers, într-o poziție perpendiculară față de axul drumului, fiind inițiat virajul către stânga, cu partea din spate pe terasamentul liniilor de tramvai și cu partea din față a vehiculului ocupând banda a patra a sensului de mers pe care se deplasa inculpatul B..
S-a făcut precizarea că inculpatul B. nu a pătruns în intersecție pe banda a 4 a, ci pe una dintre celelalte benzi de circulație.
Acordarea de prioritate (cazul identic cu al unui semn de cedează trecerea) de către un autoturism care schimbă direcția de mers (cum este cazul autoturismului condus de către inculpatul P.) înseamnă obligatia oricarui participant la trafic de a nu-si continua deplasarea sau de a nu efectua orice alta manevra, daca prin acestea pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic care se deplasează pe drumul cu prioritate și astfel îi obliga pe aceștia din urmă sa-si modifice brusc directia sau viteza de deplasare ori sa opreasca.
Orice nerespectare a acestor dispoziții îl face pasibil pe conducătorul auto în cauză să suporte toate consecințele faptelor sale, chiar și dacă spre ex. acesta avea autoturismul oprit pe loc însă într-o poziție în care deja a pus în pericol pe ceilalți participanți la trafic.
Acest fapt mai înseamnă și că neacordarea de prioritate de trecere există ori de câte ori conducătorul auto nu adoptă o atitudine preventivă, prin care să nu provoace o reacție din partea celui care circula pe drumul cu prioritate, chiar dacă nu există un impact fizic între cele două vehicule.
În acest sens, din declarațiile date de inculpatul B., coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile date de expertul A., a rezultat că inculpatul B. a fost forțat să vireze către dreapta în scopul de a evita un impact care ar fi fost inevitabil cu mașina condusă de inculpatul P., existând o justificare obiectivă a acestui gest din partea inculpatui B. chiar și în ipoteza în care vehiculul condus de inculpatul P. era pe banda a patra de mers și la momentul efectuării virajului de către inculpatul B. nu îi obtura și mod direct direcția de deplasare.
Instanța a mai apreciat că trebuie arătat faptul că primul raport de expertiză tehnică auto efectuat în cauză a stabilit că accidentul putea fi prevenit de către inculpatul P. A. Mihaiță, conducătorul autoturismului Mercedes cu numărul_, care s-a deplasat în viraj stânga cu pătrundere pe contrasens prin respectarea întocmai a legislației în vigoare, respectiv prin acordarea necondiționată a priorității de trecere autoturismului Audi Q7 care se deplasa în aliniament, fără pătrundere pe contrasens și fără a crea pericolul unei coliziuni.
Instanța a mai apreciat că al treilea aspect ce trebuie stabilit este viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpatul B..
Astfel, instanța a constatat că acesta circula cu o viteză superioară celei legale în respectiva porțiune de drum, concluziile raportului de expertiză fiind dublate sub acest aspect și de urmele descoperite la fața locului, astfel cum acestea au fost descrise în procesul verbal, respectiv o urmă de derapare în lungime de 4,80 m având o poziție oblică față de bordura din stânga a . către . sfârșea la nivelul acesteia. De la începutul urmei de derapare s-au măsurat cătrei înapoi 5 m până la nivelul bordurii din dreapta a . Călea Văcărești. Din declarațiile date de martorii audiați și de inculpatul P., concluziile raportului de expertiză și declarațiile inculpatului B. fiind în același sens, a rezultat că inculpatul B. a virat puternic spre dreapta fiind convins că această manevră era singura prin care putea evita un impact cu vehiculul marca Mercedes, derapând și pierzând controlul mașinii Audi Q7, a pătruns pe spațiul verde unde a accidentat mortal victima.
Conform raportului de necropsie A_ a rezultat că moartea numitei E. I. în vârstă de 59 ani a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie survenit în evoluția unui politraumatism cu fracturi multiple ale craniului și scheletului membrelor și trunchiului și cu hemoragie meningo-cerebrală la nivelul ambelor emisferecerebrale. Leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire cu și de corp/plan dur și comprimare între planuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier și au o legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.
Din coroborarea probelor mai sus menționate instanța a considerat că acest accident s-a produs din cauza lipsei de prevedere a ambilor inculpați, care avea posibilitatea tehnica de evitare a impactului, așa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.
Astfel, inculpatul Băzgă ar fi avut posibilitatea tehnică a evitării impactului cu victima dacă circula cu viteza maxima admisă pe sectorul de drum deoarece spațiul de care dispunea pentru decizie și manevra a fost superior spațiului necesar pentru oprirea autoturismului prin frânare de la viteza legală de 50km/h, iar inculpatul P. ar fi putut preveni producerea acestui accident dacă ar fi respectat întocmai legislația rutieră prin acordarea necondiționată a priorității pe trecere autoturismului Audi Q7, situație în care inculpatul B. nu ar mai fi considerat că este necesar să efectueze virajul la dreapta pentru a evita impactul cu celălalt vehicul.
În aceste condiții, cei doi inculpați sunt vinovați de producerea acestui accident, culpa lor fiind una comună, proporția dintre culpa inculpatului B. și cea a inculpatului P. instanța considerând-o egală.
In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. de a conduce un autovehicul pe drumuri publice, cu o viteză superioară celei legale și de a lovi persoana vătămată E. I. provocandu-i acesteia moartea, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 178 alin.1 și alin. 2 C.pen. din 1969.
In ceea ce priveste elementul material al laturii obiective a infractiunii de ucidere din culpa, instanta a retinut ca acesta a fost realizat de catre inculpat prin desfasurarea activitatii de conducere a unui autovehicul, cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie, respectiv cu nerespectarea obligației de a circula cu viteza maximă admisă pe acel sector de drum, activitate care s-a soldat cu uciderea numitei E. I., legatura de cauzalitate dintre actiunea inculpatului si urmarea imediata, rezultand din raportul medico – legal de necropsie care a concluzionat ca moartea victimei a fost violenta si a fost cauzata de vatamarile ce au derivat tocmai din accidentul care a fost cauzat de inculpat.
In ceea ce priveste latura subiectiva, instanta a retinut ca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptelor sale si cu atat mai putin a urmarit producerea acestuia, desi ar fi trebuit si ar fi putut sa prevada acest rezultat, forma de vinovatie fiind cea prevazuta de art. 16 alin.4 lit. b) C.pen.
In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. care de a conduce un autovehicul pe drumuri publice, fără a respecta obligația de acordare a priorității de trecere, fapt ce a condus la efectuarea de către inculpatul B. a unei manevre în urma căreia acesta a lovit persoana vătămată provocandu-i moartea, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. art. 178 alin.1 și alin. 2 Cod penal din 1969.
In ceea ce priveste elementul material al laturii obiective a infractiunii de ucidere din culpa, instanta a retinut ca acesta a fost realizat de catre inculpat prin desfasurarea activitatii de conducere a unui autovehicul, cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie, respectiv acordarea priorității de trecere pentru un un alt vehicul, activitate care s-a soldat cu efectuarea de către inculpatul B. a unei manevre în urma căreia acesta a lovit persoana vătămată provocandu-i moartea.
In ceea ce priveste latura subiectiva, instanta a retinut ca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptelor sale si cu atat mai putin a urmarit producerea acestuia, desi ar fi trebuit si ar fi putut sa prevada acest rezultat, forma de vinovatie fiind cea prevazuta de art. 16 alin.4 lit. b) C.pen.
La stabilirea si aplicarea pedepsei s-a ținut seama, de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanta a avut in vedere imprejurarea ca inculpații nu au antecedente penale, ceea ce conduce la concluzia ca fapta comisa poate constitui doar un accident, ce nu se va mai repeta in viitor, si ca inculpații vor intelege importanta deosebita a respectarii normelor de circulatie rutiera. De asemenea, instanța a avut în vedere că situația personală a fiecăruia dintre inculpați.
De asemenea instanța a avut în vedere că apelul a aparținut inculpaților și nu le poate înrăutăți acestora situația juridică.
F. de cele retinute, instanta a considerat ca aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevazut de lege, pentru infractiunea savarsita de fiecare dintre cei doi inculpați este suficienta pentru reeducarea acestora si pentru atingerea scopului pedepsei.
De asemenea, instanta a considerat ca pericolul social redus face ca executarea pedepsei cu inchisoarea in modalitatea suspendarii conditionate a acesteia să fie cea mai adecvata modalitate de reintegrare sociala a inculpaților, scopul pedepsei putând fi atins si fara privarea de libertate a inculpaților.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că S. C. de Urgență Dr.B. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 982,69 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate victimei.
Potrivit art.313 din legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că potrivit decontului cheltuielilor de spitalizare ale persoanei decedate, aceasta a primit servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, în valoare totală de 982,69 lei, S. C. de Urgență Dr.B. A., având dreptul de a primi contravaloarea serviciilor medicale prestate de la persoana responsabilă de producerea accidentului, respectiv de la inculpat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul P. A. M., criticând soluția atacată sub aspectul temeinciei condamnării sale, susținând, în esență, că nu este vinovat de producerea accidentului pentru că nu era în situația de a acorda prioritate, deoarece inculpatul B. G. nu avea dreptul de a primi prioritate, trebuind să oprească la culoarea galbenă – roșie a semaforului. Prin urmare, el nu se află în împrejurarea reglementată de art.6 punctul 1 din OUG nr.195/2002, care este principalul argument în acuzarea sa. A mai arătat inculpatul că a văzut mașina condusă de coinculpatul B. venind cu viteză mare, respectiv, 160 de km/h.
Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că inculpatul P. A. M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti nr. 5139/P/2008, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin.1 si alin. 2 Cod penal din 1969, constând în aceea că la data de 30.05.2008, în timp ce conducea autoturismul Mercedes cu nr._, pe . Văcărești, la intersecția cu Calea V. Bîrzești, s-a înscris cu intenția de a efectua virajul la stânga spre Splaiul Unirii, fără a acorda prioritate de trecere autoturismului marca Audi Q7, condus de inculpatul B. G. C. care circula pe . Popești-Leordeni către Calea Văcărești cu o viteză peste limita legală, și care, încercând să evite impactul a virat brusc de volan dreapta, situație în care a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a pătruns pe trotuarul din dreapta unde a accidentat o persoană de sex femeiesc, care se afla pe trotuar. Victima accidentului, numita E. I., a decedat la Spital în aceeași zi ca urmare a complicațiilor medicale survenite.
Procedând la reeavaluarea materialului probator exclusiv prin prisma culpei în producerea accidentului soldat cu decesul numitei E. I., Curtea reține cu precădere ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că decesul a survenit urmare a leziunilor cauzate de impactul autoturismului marca Audi Q7, condus de inculpatul B. G. C. cu victima, elemente de fapt ce rezultă indubitabil din coroborarea declarațiilor martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului și planșa foto, raportul medico-legal de necropsie, raportul de expertiză tehnică judiciară și lămuririle expertului, dar și din declarațiile inculpaților.
Este, de asemenea, necontestat faptul că pătrunderea în intersecție a autoturismului condus de inculpatul B. G. C. s-a făcut cu o viteză superioară celei maxime admise pe porțiunea de drum respectivă, cât și faptul că inculpatul B. G. C. a virat brusc și urmare a acestei manevre și a vitezei excesive a pierdut controlul autoturismului și a lovit victima aflată pe trotuarul situat pe scuarul median de pe . aspecte de fapt rezultă din coroborarea procesului verbal de cercetare la fața locului cu declarațiile martorilor și ale inculpaților.
Prin urmare, pentru lămurirea asupra existenței culpei comune a inculpatului P. A. M., în contextul în care între cele două autoturisme nu a existat un contact material, este necesar a clarifica ce a determinat schimbarea bruscă de direcție a autoturismului condus de inculpatul B. G. C..
Or, sub acest aspect declarațiile coinculpaților sunt contradictorii, inculpatul B. G. C. susținând în mod constant că reacția sa a fost determinată de încercarea de a evita impactul cu autoturismul Mercedes cu nr._, condus de inculpatul P. A. M., care efectua în acel moment viraj la stânga pe o traiectorie care intersecta direcția sa de deplasare. Inculpatul B. G. C. a mai arătat în declarațiile sale că a observat când autoturismul condus de coinculpatul P. a intrat în intersecție cu intenția de a efectua virajul la stânga, însă a crezut că acesta va opri pentru a-i acorda prioritate, ceea ce nu s-a întâmplat.
La rândul său, inculpatul P. A. M. a arătat că a observat autoturismul condus de coinculpatul B. apropiindu-se de intersecție cu viteză excesivă, însă a apreciat că acesta se va opri la semafor, care, în opinia sa, avea aprinsă lumina roșie, ceea ce nu s-a întâmplat, și de asemenea, a apreciat că acesta avea suficient spațiu pentru a-și continua drumul, considerând că nu conduita sa în trafic a forțat pe inculpatul B. să efectueze manevra la dreapta.
Dată fiind poziția diferită a celor doi inculpați asupra acestei chestiuni a cărei dezlegare este esențială pentru a stabili dacă accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului B. G. C. sau la producerea lui a concurat culpa comună a inculpatului P. A. M., este necesară analiza celorlalte elemente probatorii apte a lămuri acest aspect. D. fiind că motivul determinant al manevrei fatale efectuate de inculpatul B. G. C. reprezintă un element faptic de natură subiectivă, este evident că nu poate fi stabilit în baza unei probe directe, cu excepția depoziției inculpatului, astfel încât Curtea urmează a statua asupra chestiunilor de fapt din coroborarea cărora se poate stabili indirect cauza manevrei.
Apreciem determinante în stabilirea situației de fapt din acest punct de vedere, poziția autoturismului condus de inculpatul P. A. M. la momentul efectuării manevrei la dreapta a autoturismului condus de inculpatul B. G. C., dar și culoarea semaforului la pătrunderea în intersecție a acestuia din urmă, ambele elemente de fapt, ce nu pot fi stabilite decât prin coroborarea depozițiilor celorlalte persoane care au perceput în mod direct accidentul.
Astfel, cât privește poziția autoturismului condus de inculpatul P. A. M. relevante sunt depozițiile martorului S. D. (filele 68-69 dup), , ce se deplasa cu același autoturism în calitate de pasager și care precizează că inculpatul P. A. M., a pus în mișcare autoturismul pentru a efectua virajul la stânga după ce autoturismele care veneau din sensul opus au oprit la semafor, banda I fiind liberă, martorul precizând că a văzut venind înspre autoturismul în care se afla, autoturismul condus de inculpatul B. G. C., moment în care „am strigat la prietenul meu și în același moment a și frânat”. În continuarea declarației sale martorul a arătat că odată ajuns în apropiere, autoturismul marca Audi Q7 a virat dreapta și a avut o traiectorie dezordonată, confirmând astfel susținerea inculpatului B. G. C. în sensul că pierderea controlului autoturismul a intervenit ulterior efectuării manevrei la dreapta și nu cum susține inculpatul că manevra la dreapta a fost rezultatul pierderii direcției.
Din declarația aceluiași martor reiese totodată că în momentul imediat premergător manevrei la dreapta, cele două autoturisme s-au aflat la o distanță foarte mică una de cealaltă, impactul fiind previzibil și iminent, ceea ce explică și justifică reacția inculpatului B. G. C. de a trage dreapta de volan. De altfel, în condițiile unui carosabil uscat, viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul B. G. C., chiar superioară celei legale, estimată între 60 și 75 km/h (viteza aproximată de inculpatul P. de 160 km/h nefiind atestată de nicio probă și nici verosimilă față de avariile autoturismului) nu poate explica pierderea controlului autoturismului decât dacă aceasta a fost subsecventă schimbării poziției de mers și nu invers.
Este adevărat că, audiat în fața instanței, martorul a retractat inițial susținerea că ar fi strigat la inculpatul P. pentru a-i atrage atenția asupra apropierii autoturismului marca Audi Q7, pentru ca ulterior să arate că este posibil să fi uitat cele petrecute. Poziția martorului apare justificată dată fiind relația de prietenie pe care o are cu inculpatul P. în contextul în care după trimiterea în judecată a realizat implicațiile declarațiilor sale. Curtea exclude posibilitatea ca martorul, audiat fiind de organele de poliție imediat după producerea accidentului să fi relatat fapte nereale, cât și posibilitatea ca mențiunea la care am făcut referire să fi fost consemnată fără ca martorul să fi făcut o astfel de afirmație.
În ceea ce privește culoarea semaforului la momentul pătrunderii în intersecție a autoturismului condus de inculpatul B. G. C., relevantă este declarația dată de martorul Tandanache A. în cursul urmăririi penale (filele 70-71 dup, ), care se deplasa în aceeași direcție de mers cu acesta și care a oprit la semafor imediat după schimbarea acestuia din verde în galben, precizând explicit că în același moment a observat un autoturism Audi Q7 cum „pătrunde în intersecție pe culoarea galbenă, având viteză mare”. Aprecierea inculpatului P. A. M. referitor la faptul că semaforul avea lumina roșie aprinsă se dovedește astfel a fi fost una subiectivă, eronată, bazată pe faptul că autoturismul condus de martor a oprit într-adevăr la semafor la schimbarea acestuia din culoarea verde în culoarea galbenă, lucru pe care inculpatul B. G. C. nu l-a putut face dată fiind viteza cu care circula, cu respectarea dispozițiilor art. 53 al. 1 din HG 1391/2006 în vigoare la data producerii accidentului, potrivit cărora „Când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul vehiculului care se apropie de intersecție nu trebuie să treacă de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepția situației în care, la apariția semnalului, se află atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță.”
Curtea nu își explică motivul pentru care expertul ce a realizat expertiza tehnică a considerat că martorul a afirmat cu privire la culoarea semaforului că aceasta ar fi fost roșie, decât printr-o eroare, eroare ce s-a perpetuat, declarația martorului fiind expresă în sensul că semaforul avea lumina galbenă aprinsă la momentul pătrunderii în intersecție a inculpatului B. G. C.. Este adevărat că în declarația dată în fața instanței la 4 ani și jumătate de la eveniment, martorul a arătat că autoturismul Audi Q7 a trecut pe culoarea roșie a semaforului, însă această neconcordanță este explicabilă dat fiind timpul scurs de la eveniment și faptul că martorul a arătat expres că „pot presupune că autoturismul Audi Q7 a trecut pe ciloarea roșie” deoarece își aduce aminte că se afla la rândul său oprit la semafor, fără a putea rememora împrejurarea cu precizie.
De altfel, faptul că la momentul în care inculpatul B. G. C. a pătruns în intersecție semaforul nu avea încă aprinsă lumina roșie este confirmată de susținerile martorului D. T., care a arătat constant că se afla oprit la semafor, fiind aprinsă lumina roșie, perpendicular față de sensul de mers al inculpatului B. G. C., când a auzit un zgomot, pentru ca imediat după aceasta propriul autoturism să fie avariat de bucăți desprinse din caroseria autoturismului Audi Q7, depoziție luată în calcul și de expertul A. I. M. conform lămuririlor date de acesta și care confirmă teza că autoturismul condus de inculpatul B. G. C. avea încă, la momentul intrării în intersecție, prioritate de trecere.
Oricum, acordarea priorității în efectuarea unei manevre de viraj la stânga nu este apreciată în funcție de culoarea semaforului de pe sensul pe care se deplasează autoturismele care au prioritate, fiind chiar absurd a pretinde unui conducător auto să facă presupuneri la momentul la care are obligația de a acorda prioritate cu privire la culoarea unui semafor pe care nu îl poate vedea, situație în care aprecierea în acordarea priorității ar fi de pur subiectivă, teză extrem de periculoasă, ce nu poate fi primită de instanță și care cu siguranță nu a fost avută în vedere nici de legiuitor. Obligația de a acorda prioritate presupune pur și simplu ca punerea în mișcare să se facă după ce conducătorul auto s-a asigurat că nu împiedică circulația unui autoturism ce se deplasează pe drumul prioritar sau nu îl obligă pe acesta la efectuarea unei manevre bruște, ceea ce s-a și întâmplat în speța dată.
Astfel, în mod corect a statuat prima instanță asupra existenței unei culpe comune, ambii inculpați efectuând manevre care au pus în pericol participanții la trafic, inculpatul B. G. C. forțând . viteză, pe culoarea galbenă a semaforului, iar inculpatul P. A. M., forțând . efectuarea unei manevre la stânga, fără a acorda prioritate autoturismelor care veneau din sensul opus de mers și fără a aștepta oprirea acestora la semafor. Ambii inculpați au realizat că astfel de conduite pun în pericol participanții la trafic, însă au sperat, bazându-se pe capacitățile tehnice ale autoturismelor conduse și pe abilitățile lor în conducerea de autoturisme că nu se va produce niciun eveniment, însă acțiunile lor periculoase conjugate au condus la rănirea gravă a unei persoane și decesul subsecvent al acesteia.
Curtea constată că în mod just a apreciat prima instanță asupra legii penale mai favorabile în cauză, statuând în sensul că legea veche este mai favorabilă deoarece permite aplicarea unei modalități de executare a pedepsei mai puțin oneroase pentru inculpat, în condițiile în care suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii sub imperiul vechiului cod nu stabilește în sarcina inculpatului decât obligația generală a oricărui individ de a nu comite infracțiuni. De altfel, situația acestuia nu poate fi agravată oricum în propriul apel nici sub acest aspect și nici sub aspectul pedepsei aplicate constând în cuantumul minim al pedepsei închisorii în condițiile în care nu au fost identificate elemente ce ar putea atrage reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în considerarea gravității faptei, dar și a atitudinii procesuale a inculpatului, astfel încât nu se impune reaprecierea asupra temeiniciei pedepsei și a modalității de executare.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. A. M., cu obligarea acetuia la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 2036/06.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2014.
Președinte, Judecător,
S. C. O. B.
Grefier,
I. D.
Red.B.O./26.11.2014
Thred.V.D./9 ex./18.11.2014
Jud.Sect.4– jud.C.D.M.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1299/2014.... → |
|---|
