Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 837/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 837/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.837/R
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: O. B.
Judecător: S. C.
Judecător: A. A.
Grefier: E. – A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.27 din data de 31 ianuarie 2013 a Judecătoriei Urziceni, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – inculpat, personal și asistat de apărător ales – avocat Balcan C., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul Ialomița.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al recurentului-inculpat M. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv o adeverință medicală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru recurentul – inculpat M. I., pe care o consideră administrată prin atașarea acestui înscris la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, în temeiul disp. art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, iar, pe fond rejudecând, pronunțarea unei pedepse mai mici făcând aplicarea disp. art.74 – 76 Cod penal.
Solicită a se avea în vedere comportamentul bun al inculpatului avut atât înainte cât și după săvârșirea faptelor și sinceritatea acestuia pe parcursul urmăririi penale.
Mai solicită a se avea în vedere profesia inculpatului, locul de muncă al acestuia, care este condiționat de permisul de conducere, că este singurul întreținător al familiei și are un copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, raportat la gravitatea infracțiunii, respectiv la alcoolemia din sânge pe care o avea în momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice.
În opinia sa, precizează că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante.
Totodată, solicită obligarea recurentului – inculpat la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul – inculpat M. I., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.27 din data de 31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului M. I. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 320 1 alin 7 Cod procedură penală.
În baza art. 81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen., conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și b C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act ca apărătorul din oficiu nu a solicitat plata onorariului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 19.11.2012, în timp ce se afla în ., la locuința mamei sale, în jurul orelor 1400, inculpatul M. I. a consumat 2 sticle de bere, 0,5 1 fiecare, după care a plecat la volanul autoturismului său proprietate personală, marca Dacia Super N. cu nr. de înmatriculare_, la un magazin din localitate pentru a cumpăra bere.
Pe ., inculpatul a fost oprit de către un echipaj de poliție pentru control. Agenții de poliție, însoțiți și de către martorul asistent P. I., au procedat, astfel, la legitimarea conducătorului auto, și întrucât acesta emana halenă alcoolică, a fost condus la sediul Poliției Mun. Urziceni, unde a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, rezultând o valoare de 1,60 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost însoțit la Spitalul Municipal Urziceni unde s-a procedat la prelevarea probelor de sânge la orele 15 și 16, în vederea stabilirii gradului de îmbibație alcoolică în sânge. Cu această ocazie, s-a stabilit că inculpatul M. I. prezenta o alcoolemie de 3 gr 0/00 (orele 15), respectiv 2,85 g 0/00 (orele 16).
Instanța a reținut această situație de fapt din coroborarea declarațiilor inculpatului M. I. cu declarațiile martorului P. I. și cu actele medicale depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește gradul de îmbibație alcoolică în sânge prezentat de inculpat la momentul la care a fost oprit de către lucrătorii din cadrul Poliției Municipiului Urziceni – Biroul Poliției Rutiere, instanța a reținut că acesta este constatat prin actele medico-legale întocmite și depuse la dosar, respectiv buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 484/21.11.2012.
În drept, fapta inculpatului M. I. care, la data de 19.11.2012 a condus pe drumurile publice un autovehicul în condițiile în care avea în sânge o alcoolemie peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și față de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen. deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unei stări de pericol) și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a realizat o acțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, s-a produs rezultatul socialmente periculos, anume crearea unei stări de pericol, între elementul material și rezultat existând legătură de cauzalitate.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen., reținând în acest sens gradul de pericol social al infracțiunii, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea constant sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, acesta recunoscând și regretând fapta comisă, vârsta acestuia, dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală potrivit cărora limitele de pedeapsa s-au redus în speță cu o treime.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen., care reglementează instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, stabilind termenul de încercare conform art. 82 C.pen. În acest sens, instanța a constatat că inculpatul nu prezintă antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei și a regretat-o, aspecte față de care există motive rezonabile a considera că scopul pedepsei, respectiv de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, de a forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Sub aspectul pedepsei accesorii, instanța a reținut că în ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat încălcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a statelor și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1. În prezenta cauză, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., având în vedere natura faptei penale săvârșite de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea în baza art.3856 alin.3 C. pr. pen., constată recursul formulat de inculpatul M. I. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr. 2387/P/2012, emis la data de 11.01.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că în data de 19.11.2012 în jurul orei 14:35 inculpatul M. I. a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia Super N. cu numărul de înmatriculare_ pe . având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 484/21.11.2012 și declarațiile martorului P. I..
De altfel, recurentul inculpat nu a contestat situația de fapt reținută de prima instanță, acesta solicitând exclusiv redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost în mod just individualizată prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Se reține că în practica judiciară s-a statuat constant că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, Curtea apreciază că nu este justificată reținerea de circumstanțe atenuante, în raport de faptul că:
- „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale, din datele cauzei nereieșind și alte aspecte referitoare la conduita anterioară a inculpatului care să justifice reținerea acestei circumstanțe;
- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunii, nu are aplicabilitate;
- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, simpla recunoaștere nu justifică o reducere succesivă a pedepsei întemeiată pe această împrejurare, în condițiile în care s-a dat eficiență dispozițiilor art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. I. împotriva sentinței penale nr. 27 din data 31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 27 din data 31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, 50 lei, onorari parțial avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției:
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi., 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
A.-E. N.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/30.05.2013
J.Urziceni – jud.E.D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
