Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 898/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 898/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.898/R
Ședința publică de la 10.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. M.
JUDECĂTOR - F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de inculpatul S. D. V. și de asigurătorul . SA, împotriva sentinței penale nr.632/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. D. V., personal, recurentul-asigurător . SA, prin consilier juridic T. S., cu împuternicire la fila 37/dosar, intimatul parte civilă M. N., personal, asistat de apărător ales, avocat P. M., cu împuternicire avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București, aflată la fila 36/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat S. D. V. declară că își retrage recursul promovat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia act de declarația privind retragerea recursului.
Recurentul-asigurător . SA, prin consilier juridic T. S., învederează instanței că își menține recursul formulat.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului formulat de asigurătorul . SA.
Recurentul-asigurător . SA, prin consilier juridic T. S., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat în sensul diminuării daunelor morale și materiale acordate părții civile, arătând că în ceea ce privește daunele materiale, conform Ordinului CSA, acestea se acordă în măsura în care sunt probate cu documente justificative.
Solicită să se observe că partea civilă face dovada, cu înscrisuri, doar a sumei de 9.375,15 lei, iar în ceea ce privește suma de 39.938 lei reprezentând contravaloarea unei proteze ce urmează a fi achiziționată în viitor solicită respingerea acordării acesteia întrucât acest prejudiciu este incert.
De asemenea, cu privire la daunele morale, solicită diminuarea acestora arătând că acestea trebuie să asigure o compensare echitabilă a suferințelor a părții civile, și nu trebuie să fie transformate în venituri nejustificate.
Apărătorul ales al intimatul parte vătămată M. N., avocat P. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de asigurător și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, arătând că au fost depuse la dosar înscrisuri din care a rezultat cuantumul cheltuielilor efectuate, precum și dovada achiziționării unei proteze provizorie, urmând a fi achiziționată proteza definitivă. De asemenea, arată că inculpatul este tânăr, muncea la momentul accidentului și dorește să muncească în continuare, are familie, are foarte multe credite la bancă și întrucât nu mai poate munci nu le mai poate achita. Or, pentru a putea munci în continuare are nevoie de proteză.
În ceea ce privește daunele morale, arată că daunele morale sunt proporționale cu suferințele părții vătămate.
Inculpatul S. D. V. solicită respingerea recursului formulat de asigurător.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de asigurător, ca nefondat, considerând că instanța de fond a apreciat corect asupra daunelor materiale și moral. În ceea ce privește proteza ce urmează a fi achiziționată, consideră că acesta este un prejudiciu viitor, dar care este sigur. Totodată, consideră că daunele morale solicitate reprezintă o compensație echitabilă a suferințelor pricinuite de accident.
Intimatul parte civilă M. N., având ultimul cuvânt, arată că are 40 de ani și că nu a solicitat daune pentru a se îmbogăți, ci doar cheltuielile efectuate, precum și daunele pentru suferințele sale.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.632/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 184 alin. 2 și alin. 4 cod penal raportat la art. 3201 Cod proc. P.. a condamnat pe inculpatul S. D. V., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, pe durata și în condițiile art.71 cod penal.
În temeiul art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 al.1 Cod proc.pen. și la art.998-999 cod civil s-a admis acțiunea părții civile S. U. de Urgență București cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 169, sector 5 și va dispune obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 54.435,38 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 al.1 Cod proc.pen. și la art.998-999 cod civil s-a admis în partea acțiunea civilă a părții civile M. N., și a fost obligat inculpatul S. D. V. la plata către partea civilă a sumei de_,15 lei, reprezentând daune materiale și la plata sumei de_ de euro, în echivalent lei la data plății efective, reprezentând daune morale.
În baza art.14 cod proc.pen., art.346 al.1 cod proc.pen. și art.49 și 55 din Legea nr.136/1995,s-a constatat că sumele reprezentând daune morale și daune materiale acordate părților civile la care a fost obligat inculpatul S. D. V. vor fi achitate de către S.C. A. R. ASTRA S.A. în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul CSA 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În temeiul art.191 alin.1 și 3 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul S. D. la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuielii judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4, București din data de 18.05.2012, în dosarul de urmărire penală 1462/P/2010 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că la data 01.02.2010, în jurul orelor 15.30, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe . din direcția . B. V. și când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 22-24, pe fondul faptului că partea carosabilă era acoperită cu zăpadă, a pierdut controlul volanului și a intrat pe sensul opus de mers intrând în coliziune cu autospeciala REBU cu nr. de înmatriculare_ care se afla staționată. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate M. N., gunoier încărcător la REBU, care își desfășura activitatea în spatele autospecialei. Victima a fost transportată la spitalul U. de Urgență București.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului precum și planșele fotografice efectuate cu această ocazie, buletin de analiză toxicologică – alcoolemie, raport de expertiză medico–legală nr.A1/4967/01.10.2010, raport de expertiza tehnica-judiciara, declarațiile inculpatului, declarația martorului C. M., declarația martorului Moderatu Florjn, declarație parte civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ .
În cauză, a fost citat în calitate de asigurator S.C. A.-R. ASTRA S.A, în baza poliței de asigurare RCA ./02/X1/SP, nr._.
Prin adresa nr._/27.07.2011, S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 54.435,38 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate.
La termenul din data de 17.01.2013, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.3201 alin.1 cod proc.pen.
Din analiza materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penal, instanța a reținut următoarea situația de fapt:
La data de la data 01.02.2010, în jurul orelor 15.30, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe . din direcția . B. V. și când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 22-24, pe fondul faptului că partea carosabilă era acoperită cu zăpadă, a pierdut controlul volanului și a intrat pe sensul opus de mers intrând în coliziune cu autospeciala REBU cu nr. de înmatriculare_ care se afla staționată.
Astfel, conform procesului verbal de cercetare la fața locului din, schiței precum și planșelor fotografice efectuate cu această ocazie coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, instanța a reținut că accidentul s-a produs în condițiile descrise în actul de sesizare al instanței. Raportul de expertiză tehnică a stabilit cu exactitate locul accidentului în plan longitudinal și transversal având în vedere că existau probe materiale certe. Din analiza dimensională a locului producerii accidentului și din analiza dinamică a accidentului a rezultat că în momentul premergător accidentului autoturismul Dacia L. circula cu o viteză de 40 – 45 km/h. și derapând, a pătruns pe contrasens, unde era staționată regulamentar autospeciala și a lovit pe partea vătămată, prinzându-l practic pe acesta între autospecială și autovehicul.
Concluziile raportului de expertiză tehnică cu privire la locul și împrejurările producerii accidentului au fost confirmate prin declarațiile martorului C. M., și prin declarația martorului Moderatu Florjn care au văzut momentul producerii accidentului.
Instanța a constatat că la momentul producerii accidentului, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager care a indicat o valoare de 0.00 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind ulterior condus la INML unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând că a avut o alcoolemie de 0,00 g%.
Raportul de expertiză tehnică a mai concluzionat că starea de pericol potențial a fost creată de inculpat care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum și a derapat, pătrunzând pe contrasens, nerespectând dispozițiile art. 35 pct. 1 din OUG 195/2002 republicată și ale art. 123 lit. e) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 republicată.
Expertul a apreciat că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, partea carosabilă fiind acoperită cu un strat de zăpadă și nu ar pătruns nejustificat pe sensul opus de mers. De asemenea, s-a stabilit că nici șoferul autospecialei și nici partea vătămată nu au avut posibilitatea de a evita în vreun fel accidentul.
Victima a fost transportată la spitalul U. de Urgență București unde a primit îngrijirile medicale de urgență necesare. Ulterior, acesta a fost supus unei expertize medicale care a statuat că acesta a necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale, suferind și o intervenție chirurgicală de amputație la nivelul gambei, în urma căreia partea vătămată prezintă infirmitate. De asemenea, s-a concluzionat că vătămările corporale i-au pus în primejdie viața părții vătămate. Din același raport a rezultat că partea vătămată a fost supus intervenției chirurgicale de amputare la nivelul gambei drepte diagnosticul fiind acela de „bont de amputație 1/3 proximală gambă dreaptă cu infecție extensivă. Postraumatism grav produs prin strivire distrugere părți moi și oase gambă”.
Fiind audiat inculpatul a avut o atitudine consecventa, recunoscând în totalitate săvârșirea acesteia în modalitatea descrisă anterior.
În drept, fapta inculpatului care la data 01.02.2010, în jurul orelor 15.30, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe . din direcția . B. V. și când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 22-24, pe fondul faptului că partea carosabilă era acoperită cu zăpadă, a pierdut controlul volanului și a intrat pe sensul opus de mers intrând în coliziune cu autospeciala REBU cu nr. de înmatriculare_ care se afla staționată, în urma impactului rezultând vătămarea corporală a părții vătămate M. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 cod penal.
Instanța a reținut în sarcina inculpatului varianta agravantă prevăzută de art.184 alin.4 cod penal deoarece vătămarea părții vătămate a fost urmarea modalității necorespunzătoare prin care inculpatul a condus autovehiculul, respectiv faptul că inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum și a derapat, pătrunzând pe contrasens, nerespectând dispozițiile art. 35 pct. 1 din OUG 195/2002 republicată și ale art. 123 lit. e) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective a fost caracterizat prin acțiunea inculpatului de a produce o vătămare a integrității corporale a părții vătămate, prin lovirea acestuia cu autoturismul marca Dacia L. la volanul căruia se afla.
Urmarea imediată a constituit-o împrejurarea că în urma accidentului rutier partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale de circa 100 zile, iar leziunile au pus în primejdia viața victimei, amputarea gambei drepte constituind o infirmitate fizică permanentă.
Sub aspect subiectiv, instanța a constatat că infracțiunea de vătămare corporală din culpă a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere conform art.19 alin.1 pct.2 lit.b, inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, producerea unei vătămări a integrității corporale a părții vătămate ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația autoturismelor pe drumurile publice, rezultat care ar fi trebuit și putut să îl prevadă, dacă ar fi redus viteze de deplasare a autoturismului, culpa inculpatului fiind exclusivă în producerea accidentului.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a făcut în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.3201 alin.7 cod proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal.
Inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale la data săvârșirii infracțiunii, a avut o atitudine cooperantă atât cu organele de urmărire penală cât și cu instanța de judecată. Producerea accidentului rutier și accidentarea părții vătămate s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei care nu a redus viteze de deplasare a autoturismului. Nu în ultimul rând, instanța a mai avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au rezultat acestea din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar.
Pe cale de consecință s-a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare va asigura rolul său educativ-preventiv și punitiv iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea ei condiționată pe termenul de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 Cod penal care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.71 alin.5 Cod penal instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prin adresa nr._/27.07.2011, S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 54.435,38 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate.
Potrivit art.313 din legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”. Sumele reprezentând cheltuielile efective sunt recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că potrivit decontului cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate, aceasta a primit servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, în valoare totală de 54.435,38 lei, S. U. de Urgență București având dreptul de a primi contravaloarea serviciilor medicale prestate de la persoana responsabilă de producerea accidentului, respectiv de la inculpat.
Față de cele sus-expuse, în temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 al.1 Cod proc.pen. și la art.998-999 cod civil, instanța a admis acțiunea părții civile, S. U. de Urgență București și a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 54.435,38 lei cu titlu de daune materiale.
Cu privire la celelalte acțiuni civile formulate în cauză s-a reținut că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale: prejudiciul cert și nereparat încă; fapta ilicită; vinovăția; legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită. S-a constatat în speță îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu produs părților civile, cauzat de suferința fizică și psihică produsă ca urmare a accidentului produs de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de fapte și urmările acestora. De asemenea instanța a mai reținut că în ceea ce privește daunele materiale potrivit art. 62 din Codul de procedură penală, este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe. Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanța a ținut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul.
Sub acest aspect s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de_ de euro daune morale și_ euro daune materiale.
Sub aspect material partea civilă a depus la dosarul cauzei un set de chitanțe care indică sumele cheltuite de acesta pe perioada necesară recuperării sale, cheltuieli ce se ridică la suma totală de 5958 lei. În ceea ce privește problema dovedirii cuantumului daunelor materiale, instanța a apreciat că în contextul unui accident auto precum cel din speță, ale cărui consecințe sunt de natură să afecteze grav starea victimei și a celor apropiați lui, este excesiv a se cere acestora să păstreze acte doveditoare și să contabilizeze fiecare cheltuială efectuată, mai ales că, la momentul plății efective a acestor sume, părțile civile nu au avut în vedere procesul penal ce se va desfășura și nici exigențele de probațiune specifice acestei materii. De asemenea, partea civilă a depus la dosarul cauzei comanda efectuată și achitată de acesta pentru obținerea unei proteze pentru gambă, proteză pe care acesta a fost obligat să o cumpere și să o poarte ca urmare a accidentului rutier cauzat de inculpat, valoarea achitată pentru aceasta fiind de 3417,15 lei.
Sunt certe toate prejudiciile actuale, dar și prejudiciile viitoare și sigure. Prin prejudiciu actual se înțelege acela care s-a produs în totalitate până la data când se cere repararea lui. Prejudiciile viitoare și sigure sunt acele prejudicii care, deși nu s-au produs, este sigur că se vor produce, putând fi evaluate în prezent, pe baza de elemente îndestulătoare. Așadar, a rezultat că certitudinea unui prejudiciu viitor se referă atât la existența, cât și la întinderea sa. Instanța a constatat că partea civilă a depus la dosarul cauzei un deviz din partea . prin care s-a arătat că valoarea unei proteze de gambă modulară din carbon, proteză ce evident i-ar permite părții civile o mobilitate mult superioară celei prezente, este de_ lei. Această sumă de bani reprezintă un prejudiciu viitor și determinat suferit de partea civilă. Partea civilă a arătat că are nevoie de o astfel de proteză pentru ca viața sa să fie cât mai apropiată de cea pe care o avea anterior accidentului, o asemenea proteză asigurând posibilitatea pentru partea civilă de a se deplasa cu mult mai mare ușurință decât în prezent. În aceste condiții, costul unei asemenea proteze trebuie asigurat de persoana care este culpabilă de producerea accidentului rutier, mai ales având în vedere că părții civile trebuie să i se asigure posibilitatea de a avea o existență cât se poate de apropiată de cea avută anterior și trebuie să i se asigure condițiile financiare necesare pentru realizarea acestui deziderat. Prin respingerea unei asemenea pretenții civile cu privire la plata daunelor materiale solicitate, ar înseamnă că pe viitor partea civilă va fi obligată la a se adresa instanțelor civile cu o acțiune în pretenții, soluția impunându-se în condițiile în care partea civilă trebuie să plătească echipamente medicale pentru ameliorarea sau înlăturarea vătămărilor suferite. Instanța a considerat că o asemenea soluție nu trebuie primită atât timp cât instanța penală este investită cu latura civilă a cauzei, prejudiciul suferit este unul viitor dar cert sub aspectul întinderii sale, condițiile legale fiind realizate pentru ca partea civilă să poată obține plata contravalorii lor de la inculpatul din prezenta cauză.
Instanța a acordat astfel suma de_,15 lei daune materiale părții civile, apreciind și că aceste sume reprezintă o estimare corectă a cheltuielilor efectuate și al căror nivel este dovedit prin înscrisuri.
Cu privire la daunele morale solicitate de către părțile civile instanța a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. În speța de față nu există elemente de natură a contrazice această prezumție.
S-a apreciat că instanța nu poate stabili un preț pe suferința produsă victimei ca urmare a amputării gambei unuia dintre picioare și a celor 100 de zile îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare în urma accidentului rutier.
A constatat însă că amputarea gambei piciorului drept constituie o infirmitate fizică permanentă ce nu poate fi cuantificată, orice sumă de bani neputând duce la repararea integrală a integrității corporale a părții vătămate lipsită definitiv de un organ al corpului.
Pe de altă parte, cuantumul ce va fi fixat nu se constituie într-o îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului, astfel că obligarea celui din urmă la suma de 50.000 euro în echivalentul în lei la data plății efective, reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
În baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiat de asiguratul inculpat cu . SA (polița ./02/N/SP nr._) a fost obligată societatea de asigurări la plata despăgubirilor civile către partea civilă în limitele stabilite prin Ordinul CSA 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
A fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului iar onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerul Justiției:
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, inculpatul S. D. V. și asiguratorul de răspundere civilă S.C. A. – R. Astra SA- cel dintâi arătând că își retrage calea de atac promovată, asiguratorul sub aspectul diminuării cuantumului despăgubirilor civile și morale acordate părții civile, M. N., apreciate ca fiind disproporționate în raport de suferințele încercate și c/valoarea protezei ce va fi achiziționată în viitor.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul asiguratorului este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În urma accidentului rutier din data de 01.02.2010 provocat din vina exclusivă a inculpatului S. D. V. ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe un carosabil acoperit cu zăpadă, la intersecția străzilor Ș. V. cu . rezultat vătămarea corporală a părții vătămate M. N., gunoier încărcător la REBU în timp ce își desfășura activitatea în spatele autospecialei REBU, fiind transportată la S. U. de Urgență București.
În urma unor expertize medicale s-a constatat că acesta a necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale și a suferit o intervenție chirurgicală de amputație a gambei în urma căreia a rămas cu infirmitate permanentă.
Inculpatul a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul cercetării judecătorești recunoscând fără rezerve fapta comisă astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală reducând cu 1/3 limitele de pedeapsă prevăzute de art.184 alin.2 și 4 Cod penal dispunând condamnarea lui la 1 an închisoare cu executare prin suspendarea ei condiționată.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport de probele administrate, prima instanță a apreciat corect că decontul cheltuielilor de spitalizare a persoanei vătămate, reprezintă cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată în valoare totală de 54.435,38 lei și la acestea trebuie obligat inculpatul către S. U. de Urgență București în conformitate cu dispozițiile art.14,346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil.
În cauză, partea vătămată M. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 euro daune morale și 2000 euro daune materiale depunând acte justificative cu privire la cheltuielile ocazionate de însănătoșirea sa ca și o comandă efectuată și achitată pentru obținerea unei proteze de gambă, prejudicii apreciate de instanță ca fiind certe și actuale față de infirmitatea vădită, dar, în același timp, viitoare și sigure (devizul privind achiziționarea unei proteze de carbon în sumă de_ lei) justificată de partea civilă ca fiind de natură a-i asigura o viață cât mai apropiată de cea pe care a avut-o anterior accidentului.
Sub acest aspect, prima instanță a apreciat just că suma de 49.313,15 lei reprezintă cuantumul daunelor materiale ale părții civile iar această sumă este o estimare corectă a cheltuielilor efectuate și dovedite prin înscrisuri.
În ce privește cuantumul daunelor morale acesta nu este supus unor criterii legale prestabilite ci determinarea lor este lăsată la libera apreciere a instanței.
Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale este în sensul că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o . criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei”. De altfel, în același sens s-a pronunțat și instanța supremă . decizii de speță. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale – în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei – trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acestei. Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de partea civilă, cuantumul despăgubirilor solicitate de acesta este vădit exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării. Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu are nici o importanță starea materială a victimei, a inculpatului sau a părții civile..
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că nu se poate stabili un preț pe suferința produsă acesteia ca urmare a amputării gambei unuia dintre picioare și a celor 100 zile îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare în urma accidentului rutier. Instanța a apreciat că leziunile traumatice ce au necesitat 100 de zile îngrijiri medicale, care i-au pus viața în pericol, amputarea gambei piciorului drept suferită care constituie o infirmitate fizică permanentă nu pot fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrală a integrității corporale a părții vătămate. Totodată, instanța a constatat că în mod definitiv partea vătămată este lipsită de un organ al corpului. Nu în ultimul rând însă, cuantumul daunelor morale nu poate constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului. În aprecierea daunelor morale instanța a reținut însă urmările produse integrității corporale a părții vătămate sus-descrise, suferința fizică la care a fost supus atât în momentul producerii incidentului, cât și ulterior prin intervențiile chirurgicale și îngrijirile medicale la care a fost supus. Pe cale de consecință, instanța a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de_ de euro, în echivalent lei la data plății efective, reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Sumele de bani acordate părții civile M. N. au fost corect cuantificate și în raport de actele doveditoare depuse la dosar și aprecierile judecătorului asupra prejudiciului fizic și psihic încercat de acesta.
Astfel pronunțată, hotărârea primei instanțe se vădește legală și temeinică atât pe latura penală, cenzurată, din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, dar și pe latură civilă în critica motivelor de recurs ale asiguratorului de răspundere civilă S.C.A.-R. Astra SA, încât, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul declarat de aceasta va fi respins, ca nefondat.
În baza art.3854 raportat la art.369 Cod procedură penală, instanța va lua act de retragerea recursului pronunțat de inculpatul S. D. V..
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul părții civile M. N. împotriva sentinței penale nr.632/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
Obligă partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Ia act de retragerea recursului inculpatului S. D. V. pe care îl obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 10 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. F. D. E. U.
GREFIER,
Victorița S.
Red.E.U.
Dact.EA-2ex/12.06.2013
J.S.4 B.- jud.M.A.M
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 895/2013. Curtea de... → |
|---|
