Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 524/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 524/2015
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.524/A
Ședința publică de la 31.03.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - D. DONȚETE
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul L. M. împotriva sentinței penale nr.1213/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat L. M., personal și asistat de apărător ales I. I., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu C. M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpat L. M. identificat cu CI . nr._ arată că menține declarațiile date în cauză și că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat L. M. arată că apelul declarat de acesta vizează reducerea cuantumului pedepsei și modalitatea de executare a acesteia. Solicită a se da eficiență dispozițiilor art.861 și 862 din vechiul Cod penal raportat la art.5 Cod penal și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Arată că gravitatea faptei nu este foarte ridicată, nu s-a produs un pericol concret și nicio urmare gravă, apreciind astfel că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege. Arată că inculpatul nu a făcut decât să conducă autoturismul pe parcursul a 15 metri și când a refuzat recoltarea de probe biologice, nu a conștientizat faptul că săvârșește o infracțiune, atâta timp cât recunoscuse anterior că a consumat băuturi alcoolice. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal și să se aibă în vedere și situația acestuia personală, așa cum rezultă din actele de la dosar. Cu privire la faptul că s-a revocat suspendarea condiționată din pedeapsa anterioară, apreciază că s-ar aplica pluralitatea intermediară, fiindu-i favorabilă inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpat și aplicarea regulilor pluralității intermediare. Cu privire la cererea inculpatului de reindividualizare a pedepsei, solicită respingerea acesteia, având în vedere modalitatea de comitere a faptei și împrejurarea că inculpatul nu este la prima abatere. Apreciază că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond este cea corectă.
Apelantul inculpat L. M., în ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și solicită acordarea unei șanse de a se îndrepta.
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1213 din 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 337 din noul cod penal, cu aplicarea 396 alin. 10 cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul L. M. (fiul lui G. și A., născut la data de 16.05.1970 în ., domiciliat în or. Căzănești, jud. Ialomița, CNP_), la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a luat act că prin sentința penală nr. 148 din 08.03.2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală a Tribunalului Ialomița cu nr. 126/A din 17.09.2010 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o durată de 4 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare, pedeapsă aplicată inculpatului prin aceeași sentință.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat prin sentință a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 148 din 08.03.2010 a Judecătoriei Slobozia.
În baza art. 83 din vechiul cod penal și art. 15 din Legea nr. 187/2012 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 148 din 08.03.2010 a Judecătoriei Slobozia și s-a dispus executarea acesteia în întregime, cumulând-o cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 274 alin. 1 din noul C. pr. pen. a fost obligat inculpatul L. M. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2228/P/2013 din data de 15.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, înregistrat sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului inculpatul L. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuzul unui conducător auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art.87 alineat 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 08.09.2013, în jurul orelor 18.50, inculpatul L. M. a condus autovehiculul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe . Ciochina din județul Ialomița având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
La data de 17.10.2013 inculpatul a declarat că a consumat băuturi alcoolice, respectiv 50 grame de țuică și aproximativ 2 litri de bere pe tot parcursul zilei, după care, iar în jurul orelor18:50, după ce s-a urcat la volanul autoturismului pentru a deplasa autoturismul din calea unui alt vehicul care claxona cu vehemență pentru a ieși din aglomerație, a condus mașina circa 15 metri, după care a fost oprit de către echipajul de poliție, dus apoi la Poliția orașului Căzănești, unde a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,77 mg/l alcool pur în aerul respirat.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că recunoaște comiterea faptei și că nu are de formulat cereri sau de propus probe noi, declarația sa fiind consemnată în procesul-verbal . nr._.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a constatat că la data de 08.09.2013, în jurul orelor 18:50, organele de poliție rutieră din cadrul IPJ Ialomița, au oprit pe . comunei Ciocănești, autoturismul marca Dacia 131 cu numărul de înmatriculare_ . La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul L. M. care, mirosind puternic a alcool, a fost testat cu aparatul Drager, rezultând o valoare de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 19.
Inculpatul a refuzat să fie fost condus la Spitalul de Urgență Slobozia unde i s-ar fi recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În declarația olografă din 17.10.2013, inculpatul a recunoscut că a consumat 50 gr de țuică și aproximativ 2 litri de bere, iar în jurul orelor 18:50 a fost oprit de un echipaj de poliție și a fost testat cu aparatul Drager, rezultatul fiind 0,77mg/l alcool pur în aerul respirat.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat că, în data de 08.09.2013, în jurul orelor 18:50, agenții de poliție rutieră din cadrul IPJ Ialomița, au oprit pentru control pe conducătorul autoturismului marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ care circula pe . Ciochina și s-a constatat că inculpatul se afla pe scaunul șoferului, în interiorul autoturismului, declarând că a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul doar circa 15 metri pentru a descongestiona traficul, unde a fost oprit de către agenții de poliție.
Declarația inculpatului din 17.10.2013, de recunoaștere a faptei, precum și declarația dată de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, din data de 10.09.2014, s-a coroborat cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu buletinul de analiză Drager, precum și cu declarația martorului A. C..
Inculpatul a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei și a solicitat să se aplice dispozițiile art.375 C. pr. pen.
Instanța de fond a constat că, în drept, la data de 08.09.2013, în jurul orei 18:50, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea autovehiculul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ iar urma testării cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat și a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 337 alin.1 NCp.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv refuzul unui conducător auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art. 16 alin.3 lit. b NCp, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Instanța de fond a dispus în temeiul art.337 cu aplic. art.396 alin.10 C. pr. pen. condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere potrivit art. 74 Cod penal, împrejurările în care a fost săvârșită fapta corelativ cu gradul de pericol social concret al acesteia, natura și limitele pedepsei stabilite pentru infracțiunea comisă, dispozițiile părții generale a Codului penal, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și aspectele legate de persoana inculpatului.
S-a mai constatat că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, prin sentința penală nr. 148 din 08.03.2010, definitivă prin decizia penală nr. 126/A a Tribunalului Ialomița la data de 17.09.2010.
La stabilirea limitelor pedepsei s-au avut în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în conformitate cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
S-a luat act că prin sentința penală nr. 148 din 08.03.2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală a Tribunalului Ialomița cu nr. 126/A din 17.09.2010, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o durată de 4 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare, pedeapsă aplicată inculpatului prin aceeași sentință, iar infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 148 din 08.03.2010 a Judecătoriei Slobozia, astfel pedeapsa finală de executat fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul L. M. care a criticat cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este fondat, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză (procesul-verbal de constatare; declarațiile inculpatului L. M.; declarațiile martorilor P. V., D. S. și L. V.; protocolul Drager; copii de pe sentințele penale; cazierul judiciar), instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, care nu a fost contestată în apel și care constă în esență în aceea că, la data de 08.09.2013, în jurul orei 18:50, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea autovehiculul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ iar urma testării cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat și a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Fapta săvârșită de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, în raport de legea în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Întrucât de la data săvârșirii faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă reglementare penală, devin incidente dispozițiile art.5 alin.1 C. pen., potrivit cărora: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
În acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că este mai favorabilă inculpatului legea nouă față de posibilitățile de individualizare a modalităților de executare a pedepsei, situație în care reține ca fiind corectă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat în dispozițiile art.337 C. pen.
Cum din probele dosarului rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de către inculpat, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
Cât privește critica inculpatului privitoare la individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că nu este fondată în condițiile în care instanța de fond s-a conformat criteriilor prevăzute de art.74 C. pen., având în vedere pericolul social relativ ridicat al infracțiunii comise și ținând cont de faptul că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr.148/2010 a Judecătoriei Slobozia la 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.81 și art.82 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.1, art.178 alin.2 C. pen., precum și la 5 luni închisoare, prin sentința penală nr.772/2010 a Judecătoriei Slobozia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
În aceste condiții, nici modalitatea de executare aleasă – respectiv executarea pedepsei într-un loc de detenție – nu este greșită, astfel că nu poate fi primită nici această critică a inculpatului.
În ceea ce privește mecanismul de stabilire a pedepsei finale, Curtea constată că în mod greșit a dispus instanța de fond cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedeapsa anterioară, în condițiile în care trebuiau aplicate regulile de la pluralitatea intermediară, respectiv dispozițiile art.44 alin.2 raportat la art.39 alin.1 lit.b C. pen., urmând să se aplice pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care să se adauge sporul de 4 luni închisoare (adică 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză). Prin urmare, sub acest aspect apelul este fondat, situație în care se va proceda în consecință.
Celelalte aspecte ale cauzei au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate alte motive de desființare a hotărârii, care să fie invocate din oficiu.
Așa fiind, în baza art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va fi admis apelul declarat de inculpatul L. M., va fi desființată, în parte, sentința penală apelată și va fi înlăturată dispoziția privind cumulul pedepse de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/2010 a Judecătoriei Slobozia și în temeiul art.44 alin.2 rap. la art.39 alin.1 lit.b Cod penal, se va aplica pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care se va adăuga sporul de 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 2 ani și 10 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va dispune ca onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din bugetul Ministerului Justiției, conform art.82 din Legea nr.51/1995.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul L. M..
Desființează, în parte, sentința penală nr.1213/17.11.2014 a Judecătoriei Slobozia și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția privitoare la cumularea pedepsei de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/2010 a Judecătoriei Slobozia și în temeiul art.44 alin.2 rap. la art.39 alin.1 lit.b Cod penal, aplică pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care adaugă sporul de 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 2 ani și 10 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 31.03.2015 .
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuDaniel Donțete
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./20.04.2015
Jud. Slobozia – jud.: L. C.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
