Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 189/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.189/A
Ședința din camera de consiliu de la data de 09 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror G. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de inculpatul condamnat C. D. cu privire la Decizia penală nr.1477/A din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Cauza este judecată, potrivit dispozițiilor art.431 alin.1 din Codul de procedură penală, în camera de consiliu, fără citarea contestatorului inculpat condamnat C. D. (deținut în Penitenciarul G.), care a fost reprezentat juridic de apărătorul ales, avocat I. M., din cadrul Baroului Teleorman, în baza împuternicirii . nr._/2014 (atașată la fila 3 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea Dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, în care a fost pronunțată decizia penală contestată, precum și a dosarului cu același număr al Tribunalului Teleorman – Secția Penală, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat condamnat solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, pentru motivul indicat în cuprinsul cererii scrise. Astfel, arată că, în speță, este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art.426 lit.h din Codul de procedură penală, întrucât inculpatul nu a fost ascultat de către instanța de apel, deși a fost prezent și că, la dosarul cauzei, există dovezi în susținerea acelui caz.
Reprezentantul Ministerului Public susține că motivul invocat nu se încadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art.426 lit.h din Codul de procedură penală, întrucât, în fața primei instanțe, inculpatul a uzat de procedura simplificată de judecată, recunoscând toate faptele menționate în rechizitoriu, astfel că, în opinia sa, nu era obligatorie ascultarea acestuia de către instanța de apel. În consecință, solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat condamnat, în replică, arată că textul legal ce reglementează cazul de contestație în anulare invocat nu face nicio distincție, cu privire la ascultarea inculpatului de către instanța de apel, în raport cu poziția procesuală adoptată de acesta în fața primei instanțe. Mai mult, prin unul dintre motivele de apel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în legătură cu implicarea sa în săvârșirea unei infracțiuni cu consecințe deosebit de grave, astfel că, fie și sub acest aspect, era obligatorie ascultarea lui.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.90/F din data de 26 august 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul Teleorman – Secția Penală a hotărât, între altele, astfel:
În temeiul art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.4 și pct.5 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.5 din Codul penal în ref. la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul C. D. (fiul lui G. și I., născut la data de 14 decembrie 1972 în ., CNP_) la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave.
În temeiul art.65 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.5 din Codul penal în ref. la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată (patru acte materiale, comise împotriva părților civile C. V.-D., M. I., Hîrlavu D.-E.-T. și S. I.).
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b și la art.35 alin.1 din vechiul Cod penal, a contopit pedepsele anterior menționate și a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În temeiul art.71 alin.2 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În temeiul art.404 din Codul de procedură penală rap. la art.88 din vechiul Cod penal, a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11 aprilie 2013 până la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.274 alin.2 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că inculpatul C. D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți 13 inculpați, prin Rechizitoriul nr.58D/P/2013 din data de 03 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Teleorman, sub acuzația săvârșirii celor două infracțiuni anterior menționate, în raport cu următoarea situație de fapt:
În perioada august 2005 - aprilie 2013, pe raza județului Teleorman, a activat un grup infracțional organizat, specializat în comiterea de infracțiuni grave (șantaj, înșelăciune, violare de domiciliu, distrugere și cămătărie), ale cărui baze au fost puse de către coinculpatul P. G. și în care a fost atras, între alții, inculpatul C. D..
Acesta a exercitat, în cadrul grupului infracțional organizat, atribuții de racolare a unor victime (precum Ochilă P., M. M. și V. P.-I.), în scopul acordării de împrumuturi cu dobândă, intermediind unele dintre contractele de împrumut ori acordând sume de bani provenind de la liderul grupului, în nume propriu, cu titlu de împrumut, altor persoane.
De asemenea, a sprijinit pe coinculpatul P. G. în recuperarea, prin mijloace violente, a sumelor de bani împrumutate și a dobânzilor aferente de la părțile vătămate M. I., C. V.-D., Hîrlavu D.-E.-T. și S. I., expunându-se, împreună cu alți membrii ai grupului, în mod repetat și sprijinind, prin prezența sa, dar și prin acțiuni personale, pe coordonatorul grupului, în situațiile în care acesta devenea agresiv, spărgând obiecte sau agresând persoane în localul „Pergola” din ., aparținând părții vătămate C. V.-D., dar și în preluarea abuzivă a localului acesteia din ., precum și cu ocazia efectuării unui act de executare silită îndreptat împotriva localului din ..
În derularea activităților infracționale îndreptate împotriva victimelor, inculpatul C. D. s-a conformat cu promptitudine comenzilor coinculpatului P. G., sprijinindu-l prin prezența sa constantă, dar și prin susținerea efectivă în actele de agresiune și de amenințare a părților vătămate sau a altor persoane, în actele de distrugere a unor bunuri și acționând în scopul asigurării protecției coordonatorului grupului, în împrejurările în care se impunea, cum sunt: participarea la actul de executare silită a imobilului părții vătămate C. V.-D., în scopul descurajării acesteia de a riposta în vreun mod, urmărirea în trafic a părților vătămate Hîrlavu D.-E.-T. și S. I., pentru determinarea retragerii plângerilor penale formulate împotriva coinculpatului P. G., intimidarea părții vătămate C. V.-D., prin adresarea amenințării cu incendierea localului său, pentru a o determina să nu depună memoriul privind activitatea infracțională a tuturor membrilor grupului sau protejarea coinculpatului P. G., în situațiile în care, pe fondul consumului de alcool, acesta devenea deosebit de violent.
Totodată, a participat, în urma convocării de către coordonatorul grupului, la evenimentul în care acesta din urmă a adus, în interiorul localului „Pergola”, mai multe sticle cu combustibil tip Cokteil Molotov, în vederea pregătirii apărării, împreună și cu alți membrii ai grupului, în caz de exercitare de represalii din partea unui grup din etnia lăutarului „Sarganis”, agresat anterior de el, de coinculpatul R.-Scoreț B.-A. și de o altă persoană rămasă neidentificată, la comanda liderului grupului.
În sfârșit, la comanda coinculpatului P. G., împreună cu coinculpatul R.-Scoreț B.-A., având asupra lor două recipiente de plastic, a câte 5 litri de combustibil, s-au deplasat, cu autoturismul condus de coinculpatul D. M.-C., la marginea localității Lăceni, județul Teleorman, în scopul incendierii unei ferme, activitatea planificată nereușind, datorită neidentificării pe timp de ceață a obiectivului.
Prin Sentința penală nr.631/F din data de 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel București – Secția I Penală (sesizată inițial cu judecarea cauzei), dând eficiență dispozițiilor art.3201 din vechiul Cod de procedură penală, a hotărât condamnarea coinculpatului V. M.-I. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și, respectiv, a coinculpatului D. M.-C. la pedeapsa rezultantă de 1 an și 7 luni închisoare, amândoi în condițiile art.861 din vechiul Cod penal.
Prin Sentința penală nr.85/F din data de 05 februarie 2014, Curtea de Apel București – Secția I Penală, în temeiul art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 rap. la art.52 din aceeași lege, a declinat competența de judecare a cauzei privind pe ceilalți 12 inculpați, între care și C. D., în favoarea Tribunalului Teleorman.
Prin Sentința penală nr.80/F din data de 02 iunie 2014, Tribunalul Teleorman – Secția Penală, dând eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe coinculpatul V. M. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile art.861 din vechiul Cod penal.
Prin Sentința penală nr.85/F din data de 17 iulie 2014, Tribunalul Teleorman – Secția Penală, dând eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe coinculpatul N. V.-A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile art.861 din vechiul Cod penal.
La termenul din data de 19 august 2014, alți trei inculpați, între care și C. D., alături de Năpristoc G.-A. și T. D.-I., au făcut declarații de recunoaștere integrală a faptelor ce li se impută prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să se realizeze conform procedurii simplificate, cu consecința prevăzută de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală.
În urma analizării probatoriului cauzei, Tribunalul a apreciat că faptele respective sunt dovedite, iar, cu privire la încadrarea juridică, a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.4 și pct.5 din Legea nr.39/2003 și, respectiv, șantaj, în formă continuată, prevăzut de art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal (patru acte materiale, comise împotriva părților civile C. V. D., M. I., Hîrlavu D.-E.-T. și S. I.).
Referitor la prima infracțiune, s-a reținut incidența dispozițiilor art.2 lit.b pct.4 și pct.5 din Legea nr.39/2003, cu motivarea că infracțiunile care au intrat în scopul grupului, de natură să aducă beneficii însemnate membrilor acestuia, au fost comise prin acțiuni de șantaj și înșelăciune în convenții, care au cauzat o pagubă materială importantă mai multor persoane vătămate, între care C. V.-D. și M. I..
Cu privire la legea penală mai favorabilă, determinată potrivit art.5 din Codul penal, Tribunalul, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/2014, a apreciat că aceasta este legea veche, în raport cu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel, între alții, inculpatul C. D., care a solicitat aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă, schimbarea încadrării juridice, cu referire la infracțiunea prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, în sensul înlăturării raportării la dispozițiile art.2 lit.b pct.5 din aceeași lege, acordarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și alin.2 din vechiul Cod penal și reducerea corespunzătoare a pedepselor principale, până la o limită care să permită stabilirea unei pedepse principale rezultante de cel mult 3 ani închisoare, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, potrivit art.91 din noul Cod penal.
Prin Decizia penală nr.1477/A din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția I Penală, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. D., deducând din pedeapsa principală rezultantă aplicată acestuia prin sentința penală atacată durata detenției preventive, începând cu data de 11 aprilie 2013 până la zi.
Referitor la cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice, Curtea a constatat că este nefondată, întrucât, cu privire la infracțiunea de participare la constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, dispozițiile art.2 lit.b pct.4 și pct.5 din Legea nr.39/2003 au fost reținute în raport cu faptul că infracțiunile care au intrat în scopul grupului, de natură să aducă beneficii însemnate membrilor acestuia, au fost comise prin acțiuni de șantaj și înșelăciune în convenții, care au cauzat o pagubă materială importantă, între altele, persoanelor vătămate C. V.-D. și M. I.. Susținerea inculpatului că, atât timp cât prin actul de sesizare a fost scos de sub urmărire penală pentru participarea, în calitate de complice, la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, raportarea la dispozițiile art.2 lit.b pct.5 din Legea nr.39/2003 este nelegală, a fost apreciată lipsită de temei, cu motivarea că, potrivit art.7 alin.3 din Legea nr.39/2003, dacă faptele prevăzute la alin.1 au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, dintre cele enumerate în art.2, se aplică regulile concursului de infracțiuni, acest text de lege fiind preluat și în actuala reglementare (art.367 alin.3 din noul Cod penal). Prin urmare, constatarea săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.5 din Legea nr.39/2003 este independentă de reținerea în sarcina acestuia a unei alte infracțiuni, încadrabilă în prevederile art.2 lit.b pct.5 din legea respectivă, atât timp cât, astfel cum rezultă în speță, infracțiunile care au intrat în scopul grupului au fost dintre cele menționate de acele prevederi. Dacă, în sarcina inculpatului, ar fi fost reținută și săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile scop, prevăzute de art.2 lit.b pct.5 din Legea nr.39/2003, ar fi existat un concurs de infracțiuni, astfel cum, de altfel, s-a și constatat în raport cu infracțiunea de șantaj (o altă infracțiune scop, menționată de art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003).
De asemenea, și celelalte critici ale inculpatului au fost constatate nefondate, arătându-se că legea penală mai favorabilă a fost corect determinată, că nu se justifică acordarea de circumstanțe atenuante judiciare (în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările de comitere și consecințele acestora) și că modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante, solicitată de apărare (suspendarea sub supraveghere), nu poate fi în mod legal dispusă (față de durata acelei pedepse, de 4 ani închisoare).
La data de 03 decembrie 2014, inculpatul condamnat C. D. a formulat contestație în anulare cu privire la decizia definitivă a instanței de apel, în susținerea căreia a invocat cazul prevăzut de art.426 lit.h din Codul de procedură penală, pe motiv că instanța de control judiciar ordinar nu a procedat la ascultarea sa, deși aceasta era posibilă, conform art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, în condițiile în care, deși a recunoscut învinuirea, a solicitat schimbarea încadrării juridice a uneia dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În vederea judecării contestației în anulare astfel motivate, a fost atașat Dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, în care a fost pronunțată decizia penală contestată și dosarul cu același număr al Tribunalului Teleorman – Secția Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivul anterior menționat, Curtea constată că este inadmisibilă contestația în anulare cu judecarea căreia a fost sesizată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.431 alin.2 din Codul de procedură penală, contestația în anulare este admisibilă numai dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se întemeiază este dintre cele prevăzute în art.426 din același cod și, în sprijinul său, se depun ori se invocă dovezi care există la dosar.
Dacă îndeplinirea primelor două condiții este neîndoielnică, întrucât introducerea cererii s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut de art.428 alin.1 din Codul de procedură penală, iar motivul invocat în susținerea acesteia se încadrează, formal, în dispozițiile art.426 lit.h din același cod, Curtea constată, în schimb, că dovezile existente la dosar, altele noi nefiind depuse, nu confirmă incidența cazului legal pe care se sprijină contestația în anulare ce face obiectul judecății.
Astfel, în cursul judecății în primă instanță, inculpatul C. D. a optat pentru procedura simplificată de judecată, făcând, la termenul din data de 19 august 2014, potrivit art.375 alin.1 rap. la art.374 alin.4 din Codul de procedură penală, o declarație de recunoaștere, în totalitate, a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare (fila 88, vol.I, d.f.).
În fața instanței de apel, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales (același care l-a reprezentat juridic în dezbaterile asupra admisibilității în principiu a prezentei contestații în anulare), nu a învederat, la niciunul dintre cele două termene de judecată, din datele de 21 octombrie 2014 și, respectiv, 18 noiembrie 2014, modificarea poziției procesuale, astfel că o nouă ascultare a acestuia, deși posibilă, potrivit art.420 alin.4 din Codul de procedură penală (în condițiile prezenței sale în fața instanței respective, în stare de arest preventiv), era vădit formală și complet inutilă, întrucât nu ar fi condus decât la reafirmarea declarației inițiale, de recunoaștere integrală a faptelor imputate (care nu a fost vreodată retractată, nici măcar prin actuala cerere).
Soluția instanței de apel asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii departicipare la constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, în sensul înlăturării raportării art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 la art.2 lit.b pct.5 (cu menținerea pct.4) din aceeași lege (fără vreun efect asupra limitelor speciale ale pedepsei închisorii prevăzute în norma de incriminare pentru acea infracțiune), nu putea fi influențată în niciun fel de ascultarea nemijlocită a acestuia, întrucât unicul motiv pe care s-a întemeiat cererea respectivă (asupra căreia instanța de apel s-a pronunțat motivat), conform mențiunilor din practicaua încheierii de dezbateri din data de 18 noiembrie 2014, rezulta deja, cu certitudine, din actele dosarului (dispunerea de către procuror, prin rechizitoriul întocmit la data de 03 iulie 2013, a unei soluții de scoatere a sa de sub urmărire penală, pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave).
Față de toate aceste considerente, constatând neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, Curtea, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, acea contestație, obligându-l pe autorul său, aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.431 din Codul de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de inculpatul condamnat C. D. cu privire la Decizia penală nr.1477/A din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul inculpat condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. O. R.-N.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 12 martie 2015
C.A.București - jud.V.A.P. / E.R.C.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
