Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 119/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 119/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.119C
Ședința publică din data de 9 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. R.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol, se află cauza penală având ca obiect judecarea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 19.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat H. M. A. Al N. (alias Gassim Muhamad A. Shoker, alias Gassim Muhammad A. A.) și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G. B., în baza delegației nr._/31.03.2014.
S-a prezentat interpretul de limbă arabă Dalati Bassam în baza autorizației nr.3622/18.09.2000.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimatul-inculpat arată că este de acord să fie asistat juridic de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii din data de 19.03.2014, în parte, în ceea ce privește înlăturarea obligației prevăzute de art.215 alin.2 lit.a Cpp și, rejudecând, respingerea cererii formulate de inculpat, ca fiind nefondată.
A se constata că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv la data de 28.02.2011 pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și trei infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, trei infracțiuni prev. de art.280 ind.2 din Legea nr.31/1990, două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, două infracțiuni de instigare la uz de fals, trei infracțiuni de folosire a instrumentelor oficiale false și o infracțiune de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni toate cu aplicarea art.37 lit.b Cp și art.33 lit.a Cp.
Arată că inculpatul, prin decizia nr.1620/24.08.2011, a fost pus în libertate sub control judiciar, iar ulterior, după . noului cod de procedură penală, respectiv la data de 13.02.2014 s-a luat față de acesta măsura controlului judiciar, prevăzut de dispozițiile art.211 și urm.Cpp.
Apreciază că menținerea obligației de a nu depăși limita teritorială a țării este necesară în continuare pentru asigurarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cpp, constând în împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.
Consideră că un argument deloc de neglijat în acest sens este faptul că inculpatul este cetățean irakian, că acesta este cunoscut cu trei identități distincte, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 59 din dosarul instanței de fond, iar acest aspect corelat cu faptul că România nu are un tratat de extrădare bilateral cu Irak-ul indică dificultăți sporite de tragere a răspunderii penale a inculpatului, în cazul în care se va dispune o soluție de condamnare pe fondul cauzei, dacă inculpatul nu este de bună credință și nu va reveni în România.
Apreciază că admiterea cererii cu toate consecințele care decurg din aceasta nu se justifică în cauza de față, atât față de gravitatea sporită a activității infracționale, dată de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, dar și de cuantumul ridicat al prejudiciului produs bugetului de stat.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, faptul că instanța de fond a avut în vedere că în urma expertizei contabile dispuse în cursul cercetării judecătorești a rezultat un prejudiciu mai mic decât cel reținut de procuror prin actul de sesizare al instanței, consideră că acest raport de expertiză nu poate fi un element demn de a fi luat în vedere la soluționarea acestei cereri pe măsură preventivă, de încetare a obligației prevăzute de art.215 alin.2 lit.a Cpp.
Astfel, învederează că expertiza realizată în cursul cercetării judecătorești a avut în vedere jurnalele pentru cumpărări, ori achizițiile interne fictive la care se face referire în tot dosarul de urmărire penală sunt exact cele înscrise în jurnalele pentru cumpărături și acestea nu ar fi trebuit să fie avute în vedere la scăderea din prejudiciul total de către expertul care a realizat expertiza în cursul cercetării judecătorești, fictivitatea acestora rezultând, pe de o parte, din faptul că nu există facturi și, pe de altă parte, că o mare parte din societățile care figurează ca furnizori interni sunt de fapt tot societăți fantome.
Pentru aceste motive, apreciază că raportul de expertiză contabilă nu poate fi avut în vedere ca un temei pentru schimbarea celor avute în vedere de către instanță la data de 13.02.2014, când s-a luat față de inculpat măsura controlului judiciar.
Cu privire la faptul că s-a reținut de către instanța de fond că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată, arată că acesta avea această obligație, în caz contrar ar fi existat posibilitatea reală de a se cere revocarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar și luarea dinou a măsurii arestării preventive a acestuia.
A se avea în vedere și faptul că durata măsurii preventive nu a depășit durata rezonabilă indicată de art.2 din Protocolul nr.4, având în vedere că aceasta datează de aproximativ 2 ani și 7 luni, ori Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în două cauze (cauza Antonenkov și cauza Fedorov și Fedorova) că o durată mai mare decât aceasta din speță, respectiv 4 ani și 10 luni și 4 ani și 3 luni, față de circumstanțele concrete ale speței se impuneau și nu reprezintă o măsură disproporționată.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat H. M. A. Al N. (alias Gassim Muhamad A. Shoker, alias Gassim Muhammad A. A.), având cuvântul, solicită respingerea contestației Parchetului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Consideră că în mod corect s-a dispus încetarea obligației prevăzute la art.215 alin.2 lit.a Cpp și s-a respins raportul de expertiză contabilă, având în vedere că prejudiciul pretins de P. este mult mai mic.
A se avea în vedere că inculpatul are o familie în Irak, care trebuie întreținută, nu s-a sustras de la nici un termen de judecată.
Intimatul-inculpat H. M. A. Al N. (alias Gassim Muhamad A. Shoker, alias Gassim Muhammad A. A.), personal, prin intermediul interpretului, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său. Arată că, chiar dacă este cetățean irakian va respecta obligațiile și toate condițiile stabilite în sarcina sa. Mai precizează că soția sa a fost operată și este foarte bolnavă.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală s-au respins, ca neîntemeiate, obiecțiunile la raportul de expertiza contabilă întocmit de expert Batranu L. V., formulate de P. de pe lângă Tribunalul București si partea civila A.N.A.F. București.
S-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul H. M. A. Al N., împotriva măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanța procurorului din 24.02.2011 (dosar nr.5896/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu).
In baza art.215 alin.9 C.pr.pen. s-a admis cererea formulata de același inculpat, privind înlocuirea/încetarea unor obligații stabilite in sarcina sa prin încheierea de ședință din data de 13.02.2014.
A dispus încetarea obligației prevăzute de art.215 alin.2 lit.a C.pr.pen., aceea de a nu părăsi teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar, impusa inculpatului prin încheierea de ședință din data de 13.02.2014.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de fata, astfel cum a fost precizata, inculpatul a solicitat instantei sa inlature interdictia de depasire a limitei teritoriale a Romaniei, aratand in esenta ca au fost administrate toate probele necesare solutionarii cauzei pe fond iar masurile restrictive de libertate ce i-au fost impuse nu mai sunt sustinute si motivate de argumente concrete, neexistand nici un fel de elemente care sa arate ca s-ar sustrage de la judecata.
Examinând actele dosarului Tribunalul a constatat ca, de la data instituirii controlului judiciar si pana in prezent au intervenit împrejurări noi, in raport de care nu se mai justifica menținerea in sarcina inculpatului a obligatiei prevăzute de art.215 alin.2 lit.a C.pr.pen.
Este de observat astfel ca, anterior instituirii controlului judiciar prin încheierea menționata, fata de inculpatul H. M. A. Al N., inițial arestat preventiv la data de 19.11.2010, s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar prin decizia nr.1620/24.08.2011 a Curții de Apel București, in sarcina acestuia fiind stabilite obligatii si interdictii identice ca si continut cu cele enumerate in cuprinsul încheierii din data de 13.02.2014 (intre care si aceea de a nu parasi teritoriul României decât cu incuviintarea prealabila a organului judiciar).
In pofida repetatelor cereri ale inculpatului de ridicare/modificare a controlului judiciar formulate pe parcursul procesului penal, măsura preventiva a fost menținuta in integralitatea ei (cu obligațiile si interdictiile impuse initial), pana la data de 13.02.2014 când a fost inlocuita cu cea prevăzuta de art.215 din actualul Cod de procedura penala, argumentul principal fiind acela ca cercetarea judecătoreasca nu era finalizata, in cauza dispunându-se administrarea probei cu expertiza contabila ce impunea prezenta inculpatului la fiecare termen de judecata, date fiind particularitatile spetei (intre care numărul de persoane implicate, modalitatea de comitere a faptelor si gravitatea infracțiunilor de care este acuzat, reflectata, intre altele, de cuantumul prejudiciului pretins cauzat bugetului de stat).
Tribunalul a constatat insa ca, la momentul actual, proba in cauza a fost administrata, prin prezenta incheiere urmand a fi respinse obiectiunile la raport formulate de Ministerul Public si partea civila, astfel incat argumentul sus-aratat nu mai subzista.
S-a mai constatat ca menținerea in continuare, fata de inculpat, a obligatiei de a nu parasi teritoriul tarii apare ca fiind excesivă atât sub aspectul duratei (după cum s-a arătat anterior, H. M. A. Al N. se afla sub puterea unor masuri preventive, inclusiv privative de libertate, de mai bine de 3 ani si 6 luni) cat si raportat la stadiul procedurii, la momentul actual nemaiputandu-se vorbi despre o proportionalitate intre ingerinta adusa libertatii sale de deplasare si scopul urmarit, având in vedere ca ultima proba dispusa in cauza a fost administrata iar asigurarea prezentei inculpatului la judecata – in ipoteza in care ar fi fost necesar sa dea anumite lamuriri – nu mai apare ca fiind necesara.
Nu in ultimul rând, instanța a avut in vedere si contradictiile existente intre cele menționate in rechizitoriu si raportul de expertiza contabila întocmit de expert Batranu L. V. sub aspectul cuantumului prejudiciului pretins cauzat bugetului de stat, in raport stabilindu-se o valoare a pagubei mult mai redusa decât cea aratata de procuror, aspect de natura sa creeze suspiciuni cu privire la gravitatea reala a acuzatiei aduse inculpatului.
Împotriva încheierii din data de 19.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ * a formulat contestație Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București solicitându-se menținerea obligației inculpatului H. M. A. Al N. de a nu depăși limita teritorială a României în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, măsura fiind necesară pentru atingerea scopului prev.de art.202 alin.1 Cod pr.penală constând în împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată, în opinia contestatorului neintervenind vreo modificare a temeiurilor ce au stat la baza instituirii măsurii controlului judiciar cu obligarea de a nu părăsi țara.
În dezvoltarea motivelor de contestație Ministerul Public arată că acest inculpat este cetățean al Republicii Irak, fiind o persoană care, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, figurează cu 3 identități distincte, respectiv H. M. A. AL N., GASSIM MUHAMAD A. SHOKER și GASSIM MUHAMMAD A. A., aspecte care coroborate cu faptul că nu există un tratat bilateral de extrădare relevă posibilitatea ivirii unor dificultăți majore în buna desfășurare a procesului penal și ulterior din perspectiva unei posibile condamnări inculpatului a inculpatului.
Mai arată contestatorul că asumarea unui asemenea risc nu se justifică față de gravitatea sporită a activității infracționale desfășurate de către inculpatul H. M. A. Al N. indicată de modalitatea concretă de comitere a faptelor dar și de cuantumul ridicat al prejudiciului produs bugetului de stat, în cauză durata obligației nedepășind un termen rezonabil în condițiile complexității speței atât prin raportare la numărul inculpaților cât și la amploarea activității infracționale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 28.02.2011 emis de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu în dosarul nr.5896/P/2010, inculpatul H. M. A. Al N. a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii:
- a trei infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005;
- trei infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art. .9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005;
- trei infracțiuni de determinare a înmatriculării unei societăți în temeiul unui act constitutiv fals prev.de art.2802 din Legea nr.31/1990,
- două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 288 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic.art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal;
- două infracțiuni de instigare la uz de fals prev.de art. 25 rap la art.291 din vechiul Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din vechiul Cod penal;
- o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 alin.1 din vechiul Cod penal
- o infracțiune de instigare la uz de fals prev.de art. 25 rap la art.291 din vechiul Cod penal,
- trei infracțiuni de folosire a instrumentelor oficiale false prev.de art. 287 alin.2 din vechiul Cod penal cu aplic.art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal și
- asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 323 din vechiul Cod penal
- cu aplic.art.37 alin.1 lit.b și art.33 lit.a Cod penal.
În esență, activitatea infracțională a inculpatului H. M. A. Al N. s-a desfășurat astfel:
Inculpatul H. M. A. Al N. întocmea procuri false prin care numiții Codăuși S. ori S. D. erau împuterniciți, de diferiți cetățeni străini (persoane fictive) să efectueze demersuri pentru înființarea și înregistrarea unor societăți fantomă. După ce societatea fantomă era înființată, inculpatul H. găsea diferite persoane pe care le punea împuternicite pe conturile bancare. Încă de la deschiderea contului bancar, persoana împuternicită era pusă să semneze în alb mai multe dispoziții de plată externe, acestea fiind folosite ulterior la efectuarea plăților către furnizorii externi. La deschiderea contului bancar, persoana împuternicită era însoțită la bancă de unul dintre inculpați. În continuare, inculpații Elaiwi A.H. Salamaleh și Samer M.A. Abu Shaireh efectuau achiziții intracomunitare de legume, fructe și carne pe care le comercializau către mai mulți clienți. Deși marfa se ducea direct de la furnizorul extern către clientul final, pentru a îngreuna activitatea de cercetare, dar și pentru a ascunde adevărata proveniență a mărfurilor, aceeași inculpați treceau marfa scriptic prin mai multe societăți comerciale. Societățile fantomă înființate cu acte false de către inculpatul H. (., . și .) aveau administratori statutari persoane fictive, ele fiind administrate în fapt de către inculpații H. M. A. Al N., Elaiwi A.H. Salamaleh și Samer M.A. Abu Shaireh care nu au declarat la organele fiscale decât o mică parte din operațiunile comerciale efectuate, iar pentru a nu plăti către bugetul statului nici măcar TVA-ul aferent operațiunilor comerciale declarate au înscris în actele contabile (deconturi de TVA) achiziții fictive de bunuri din interiorul țării (pentru care nu au fost găsite/prezentate facturi sau chitanțe de plată). În acest fel, TVA-ul colectat s-a compensat cu TVA-ul deductibil corespunzător acestor achiziții fictive. În această activitate infracțională inculpații au mizat pe faptul că, scriptic, aceștia nu apăreau în nici un document emis pe numele firmelor fantomă, astfel încât, teoretic, aceștia ar fi fost greu de identificat și, implicit, de tras la răspundere.
Prin decizia nr.1620 din 24 august 2011 a Curții de Apel București a fost admisă cererea inculpatului H. M. A. Al N. și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, cu impunerea obligației de a nu depăși teritoriul României fără încuviințarea instanței.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod pr.penală, prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2012, cu privire la inculpatul H. M. A. Al Noami (Gassim Muhammad A.), în baza art.211 alin. (2) Cod pr.penală raportat la art. 214 Cod pr.penală, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul H. M. A. AL N. până la soluționarea definitivă a cauzei. În baza art.215 alin.(1) Cod pr.penală i s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii: a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecata cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la sectia de politie pe a carei raza teritoriala locuieste, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat. În baza art. 215 alin. (2) Cod pr.penală, pe timpul controlului judiciar, i s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.
În baza art. 215 alin. (3) Cod pr.penală i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care ii revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată că probele administrate până la acest moment procesual confirmă suspiciunea rezonabila că inculpatul H. M. A. Al N.ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, iar în cauză se impune menținerea obligațiilor impuse inculpatului cu ocazia luării măsurii controlului judiciar prevăzută de art.211 Cod penal, măsura fiind apreciata ca proporționala cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului si totodată necesară pentru realizarea bunei desfășurări a procesului penal.
La justificarea luarii masurii preventive a controlului judiciar, în mod corect s-au avut in vedere circumstantele concrete în care se presupune că au fost comise faptele, specificul acestora, numărul de persoane implicate, necesitatea soluționarii cu celeritate a cauzei, iar stabilirea unor obligatii in sarcina inculpatului (intre care si aceea de a nu parasi teritoriul tarii), a fost apreciata în mod just ca fiind necesara pentru ca acesta sa fie permanent la dispoziția organelor judiciare, pentru a da lămuriri ori de câte ori va fi necesar.
Sub acest ultim aspect se reține ca cercetarea judecătoreasca nu a fost finalizată în cauză nu a fost încă pronunțată o soluție, chiar nedefinitivă, prezența inculpatului la judecată fiind în continuare indispensabilă soluționării pricinii așa încât menținerea obligației de a nu depăși limita teritoriului României este în continuare necesară pentru atingerea scopului prev.de art.202 alin.1 Cod pr.penală, constând în împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.
Curtea apreciază astfel că masurile restrictive de libertate ce i-au fost impuse inculpatului sunt în continuare susținute si motivate de argumente concrete, instanța de control judiciar constatând că ingerința este proporțională cu scopul urmărit – buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpatului de la o eventuală sustragere de la judecată, aceasta nedepășind o durată rezonabilă prin raportare la complexitatea cauzei dată atât de numărul inculpaților cât și de amploarea activității infracționale.
În speță, obligația de a nu părăsi limita teritoriului României este conformă legii și urmărește un scop legitim, fiind necesară pentru atingerea scopurilor prev. de art.202 alin.1 Cod pr.penală (în același sens fiind și cauza Antonenkov și alții împotriva Ucrainei, cauza Fedorov și Fedorova împotriva Rusiei, N. împotriva Ungariei, P. împotriva României).
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 425/1 alin.7 lit. a Cod procedură penală rap. la art.206 Cod procedură penală va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București și va proceda în consecință.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 alin.7 lit. a Cod procedură penală rap. la art.206 Cod procedură penală admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință publică din data de 19.03.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția I Penală, în dosarul nr._/3/11*/a13.
Desființează în parte încheierea atacată și în fond:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul H. M. A. Al N. privind înlocuirea/încetarea unor obligații stabilite în sarcina sa prin încheierea de ședință din data de 13.02.2014.
Înlătură dispoziția privind încetarea obligației inc. H. M. A. Al N. prev. de art.215 alin.2 lit.a Cod procedură penală, respectiv aceea de nu părăsi teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a organului
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției cât și contravaloarea a trei ore interpret de limba arabă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.04.2014.
PREȘEDINTE
G. R.
GREFIER
D. T.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. I.R. B. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 478/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 64/2014.... → |
|---|
