Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 478/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 478
Ședința publică de la 8 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. G. M.
JUDECĂTOR - A. A. R.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul M. C. împotriva Sentinței penale nr. 961 din data de 18.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._ – apel după casare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 3 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru 7 aprilie 2014, iar apoi a amânat pronunțarea pentru azi, 8 aprilie 2014 când, in aceiași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală penale nr. 961 din data de 18.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, în baza art. 42 alin. 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 41 alin. 2 C.p., a fost condamnat inculpatul M. C. [fiul lui D. și A. R., născut la 11.11.1979 în București, domiciliat în București . nr.8, ., ., cu reședința în Tunari, ..69A, jud I., studii medii, șomer, necăsătorit, CNP_], la o pedeapsă de 6 ani închisoare (pct. 1 și 2 din Rechizitoriu).
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit. a teza a 2-a, b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 323 alin. 1 C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare (pct 3 Rechizitoriu).
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza a 2-a, b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.p. cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. cu aplic art. 33 lit. a C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza a 2-a, b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prev de art.64 lit. a teza a 2-a, b C.p pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33-34 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpatul urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza a 2-a, b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a teza a 2-a, b C.p pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 14 rap la art. 346 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.500 USD către partea civilă E. Grong Inc. prin Biroul Atașatului Legal F.B.I și la 1.064.872,14 USD către partea civilă I. M. Inc, prin Biroul Atașatului Legal F.B.I.
S-a luat act că partea vătămată A. de S. Economice nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 118 lit. b C.p., s-a dispus dispune confiscarea a 7 hard discuri, de la inculpat, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
În baza art. 163 C.p.p., a fost menținută măsura asiguratorie a indisponibilizării dispuse de organele de anchetă, la data de 21.10.2004 în vederea recuperării prejudiciului, a următoarelor bunuri:
- autoturism marca BMW M3 Cabrio . LDSBR91000 EX11811 culoare gri metalizat în valoare de 2._ lei-nr.înmatriculare_ .
- Autoturism marca BMW 520i culoare gri metalizat . WBADD11XOBN33047 în valoare de 18.000 USD nr.de înmatriculare_ .
- Autoturism marca BMW X54.6 culoare gri metalizat . WBAFB91050LN72281 în valoare de 2._ lei-nr.înmatriculare_ .
În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În luna februarie 2004, urmare unor activități de întreținere, personalul de specialitate al Academiei de S. Economice din București (ASE) a sesizat o activitate neautorizată pe unul din serverele de comunicații având adresa de IP 82.208.184.64, respectiv s-a constat că o persoană, rămasă neidentificată, fără a avea un drept s-a conectat la acest server pentru a beneficia de servicii Internet.
Din activitatea analizată a mai rezultat că persoana care obținuse accesul neautorizat, utiliza serverul pentru a se conecta la servicii IRC, DC++, dar și la alte sisteme precum cel situat la adresa IP 65.209.67.127 cu utilizarea protocolului PPP (GRE).
Administratorii sistemelor informatice ale ASE au deconectat utilizatorul neautorizat, prezervând însă informațiile legate de conectările efectuate și adresa de IP a acestuia.
Ulterior la data de 24.02.2004 și 08.03.2004 au fost sesizate din nou conectări neautorizate în servele cu adresele IP 82.208.184.64 (osiris.ase.ro) și 82.208.184.15 (canmba.ase.ro).
S-a mai constatat că după oprirea serverelor au continuat încercările de reconectare pentru obținerea accesului, fără drept, de la adresa de IP_.169.
Analiza serverului atacat la 02.02.2004 (82.208.184.64) a pus în evidență conexiunea tip PPP și crearea contului „bogdan” în cadrul grupului de utilizatori cu drept de administrator.
Verificarea datelor despre utilizator a relevat faptul că prima conexiune realizată de la acesta s-a efectuat la data de 30.10.2003, iar ultima, la acea vreme, la data de 15.02.2004 (ultima modificare a fișierul NTUSER.D. din cadrul profilului). Totodată au mai fost identificate scripturile și utilitarele rulate pe sistem cu scopul configurării acestuia în sensul dorit de utilizatorul neautorizat, precum și configurarea serverului către ieșirea în rețea cu adresa IP 82._.
Traficul analizat pe durata a cca. 24 ore a evidențiat transferul a aproximativ 12 GB de date informatice, majoritatea provenind din conexiunile la rețeaua DirectConnect (DC++); trafic IRC (rețeaua EFNET prin portul 8231, host/gazda_.70); conexiune PPP (protocol GRE) cu adresa IP 65.209.67.126 ( vol.2 f.1-5).
II. La data de 05.02.2004 o salvare de date de siguranță (backup) eșuată pe sistemele informatice ale companiei americane E. G. Inc., New York a determinat investigarea cauzelor care au produs acest incident. S-a constatat astfel că pe unul din servere fuseseră plasate (salvate) fără autorizare aproximativ 6-7 GB de date informatice (filme).
În 6 februarie 2004 a fost examinat și serverul de mail al companiei (smtp.equinity.. IP 65.209.67.126. Din analiza conexiunilor realizate de la acesta a fost identificată una dintre acestea, activă și neautorizată, lansată de la adresa de IP 82._ ( adresă alocată utilizatorilor de către serverul ASE la ieșirea în rețea).
Datele rezultate ca urmare accesului neautorizat au fost conservate de pe sistemul informatic victimă, aparținând companiei americane E. G.. Inc. și transmise organelor de cercetare (vol.2 f.79-111)
Rezultate: Investigațiile efectuate în legătură cu utilizatorul adresei IP_.169 au condus la identificarea furnizorului de servicii internet PC Net și a contractului de furnizare de servicii prin modem radio către numita P. A. R.; Fizic, locația modemului radio a fost identificată pe ..69A, jud. I., într-un imobil locuit de învinuitul M. C., fiul lui D. și P. A. R., născut la 11.11.1979 în București, domiciliat în București . nr.8, ., sector 2, fără forme legale în ..69A, jud. I. .
La data de 02.02.2004 s-a dispus conservarea datelor informatice, precum și a celor de trafic informațional cu privire la adresa IP_.169 (vol.1 f.27)
La expirarea perioadei de conservare s-a dispus ridicarea echipamentelor pe care s-a efectuat această operațiune, în vederea efectuării de copii, conform art.55 din Legea nr.161/2003.
La data de 29.04.2004, s-au efectuat percheziții domiciliare la ambele adrese identificate (autorizațiile nr.26 și 27 emise la data de 27.04.2004 de Judecătoria sectorului 2 București), din imobilul din ., din dormitorul inculpatului fiind ridicate 15 dischete de 1,44 (vol.5 f.53-61)
La percheziții, în ambele locații, a fost prezent și apărătorul ales al inculpatului M. C., dl. av.Avrămoaiei.
Rezultate: În imobilul din ..69 A, în care inculpatul M. C. locuia în fapt, au fost identificate și ridicate în vederea continuării cercetărilor 7 sisteme informatice (unități centrale), un laptop, 4 DVD-uri, 20 CD-uri, 12 CD-uri cu carcasă, 1 CD în plic, 27 dischete 1,44, mai multe cartele S., o cartelă PCNET Voice, facturi și alte documente. Au mai fost identificate în curtea imobilului, ca aparținând inculpatului 3 autoturisme marca BMW (vol5 f.53-59).
Analiza datelor informatice și a datelor de trafic informațional atestă fără dubiu conexiuni neautorizate realitate de la adresa de IP_.169 aparținând inculpatului M. C. și adresa IP 82.208.184.64 aparținând serverului ASE osiris.ase.ro. De asemenea rezultă faptul că la data de 24.02.2004 când ASE a întrerupt legătura neautorizată, de la adresa IP a învinuitului au fost lansate pachete de date de tip ICMP cu scopul scanării porturilor și crearea unei noi conexiuni frauduloase (vol.5 f.1-51).
La data de 07.03.2004 de la IP_.169 aparținând inculpatului a fost creat un nou tunel cu adresa IP 82.208.184.15 (canmba.ase.ro) care aparține ASE.
Au mai fost identificate conexiuni către diferite pagini web pentru obținerea de informații referitoare la probleme de securitate IT, programe sau aplicații tip „Dameware”.
Totodată a mai fost identificată și o pagină pe care inculpatul M. C. a postat un anunț pentru vânzarea unui autoturism BMW X5 gri metalizat, la vânzător fiind indicată adresa_ și nr._.
Faptul că cea mai mare parte a traficului realizat prin conexiunea ASE a fost dirijată de inculpatul M. C. prin tunelurile criptate create, fapt ce atestă în mod evident dorința de a ascunde activitatea desfășurată.
Percheziția în sisteme informatice realizată (vol.5 f.82-296), a pus evidență pe lângă existența unor fișiere de mari dimensiuni criptate și aspecte care atestă utilizarea sistemelor instalate la domiciliu inculpatului pentru accesarea neautorizată a serverelor ASE, utilizarea poreclei „mengele”, precum și preocuparea în crearea unor programe pentru eventuale interceptări de date informatice ori control al distanță al unor alte sisteme informatice, respectiv: listă cu fișiere executabile care reprezintă programe de monitorizare și control de la distanță a unor computere/servere (HDD nr.3); fișiere de configurare SSH pentru stabilirea unor tuneluri criptate (HDD nr.4); log-uri create de sistemul de operare Windows din care rezultă conectarea la IP 82._ (ASE) folosind utilizatorul „administrator” în ziua de 11.01.2004; aplicația instalată pe server VMWARE, care permite vizualizarea unui alt sistem de operare ( mai poate fi folosit și pentru ascunderea urmelor activităților desfășurate pe Internet) – HDD nr.7; aplicația BestCryp utilizată pentru criptarea de date informatice; utilizatori definit al sistemului de operare cu numele de „mengele” și „administrator” (HDD nr.11); jurnal de comenzi executate de utilizatorul „root” pentru configurarea și instalarea programului VMWare; compilere program „sniffit” (sniffer) – probabil instalat pe un alt computer; urme privind utilizarea adresei de email_.
Materiale puse la dispoziție de partea vătămată ASE au fost analizate rezultând fără dubiu conexiunile fraudulos create de la adresa IP_.169 aparținând inculpatului M. C. către serverele ASE. Prin intermediul adresei IP 82._ (ASE) au fost create de către inculpatul M. C. tuneluri pentru a putea accesa mai departe serverul 65.209.67.126 (smtp.equinity.. date realizat a mai fost constituit și din conexiuni tip P2P în interiorul cărora au fost transferate cantități mari de informații (vol.2 f.6-78).
A arătat judecătorul fondului că, în drept, fapta inculpatului M. C., care în perioada octombrie 2003 – martie 2004, a accesat în mod neautorizat, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale și cu depășirea măsurilor de securitate sistemele informatice aparținând părților vătămate A. de S. Economice din București și E. G. Inc., din Statele Unite ale Americii (pct.I și II din Rechizitoriu) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces neautorizat prevăzută de:art.42 al. 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 al.2 C.p.
Conform plângerilor părților vătămate A. de S. Economice, București și E. G. Inc., New York activitatea neautorizată executată pe sistemele informatice care le aparțin, le-a produs prejudicii materiale prin utilizarea serviciilor acestora.
A. de S. Economice deși arată că a suferit prejudicii urmare activității inculpatului nu făcut precizări suplimentare în acest sens.
Compania americană E. G. Inc., NY apreciază prejudiciul suferit la suma de 11.500 USD, suma cu care se constituie parte civilă (vol.2 f.79-111)
În cursul anilor 1999-2003 compania americană I. M. din Statele Unite, având ca obiect de activitate comercializarea de produse hardware, a suferit prejudicii materiale substanțiale, ca urmare unei activități frauduloase concertate, constând în crearea de false comenzi de bunuri în sistemul de vânzări on-line, pe numele și pe seama unor clienți reali, urmate apoi de expedierea bunurilor achiziționate fraudulos.
Din plângerea înaintată organelor de cercetare rezultă un prejudiciu de cca. 6 milioane USD (vol.2 f.113-171).
Inculpatul M. C. întrezărind posibilitatea obținerii de foloase materiale din exploatarea unor vulnerabilități în sistemul de comenzi (vânzare – cumpărare) al companiei la distanță al companiei I. M., a creat în jurul său o rețea de persoane, co-interesate material, cu ajutorul căreia a reușit plasarea unui număr nedeterminat de comenzi, urmate mai apoi de achiziționarea și primirea efectivă de bunuri în valoare de cca. 1.064.872, 14 USD.
Conform înțelegerii cu numiții Olufemi Tinubu, Warren Bailey, Jeremy Long, Brandon Boring, C. V., Michael Guidry, Tarion Finley, Katrice Y. King, încă de la data recrutării acestora prin Internet sau prin intermediar, au fost de acord să fie folosiți drept „drop box” – locație de tranzit pentru primirea, redirecționarea produselor comandate prin fraudă de M. C., punând la dispoziția acestuia date personale și adresele poștale.
Prin urmare, M. C., prin accesarea fără drept/neautorizată, a sistemului de comenzi on-line al companiei I. M., cu utilizarea datelor unor clienți legitimi, plasa comenzile de cumpărare pentru diverse componente de calculator cu indicarea datelor sus numiților.
Aceștia din urmă primind produsele pe numele lor, le re-împachetau și le re-trimiteau către M. C. sau către destinațiile indicate de acesta. După realizarea acestor operațiuni, M. C., în baza aceleiași înțelegeri trimitea către Olufemi Tinubu, Warren Bailey, Brandon Boring, Jeremy Long, C. V. sau alte persoane indicate de aceștia, personal sau prin interpuși o parte din beneficiul material obținut ca urmare comercializării produselor achiziționate fraudulos.
Tot conform înțelegerii, în anumite situații complicii americani re-împachetau și re-transmiteau doar parțial bunurile fraudulos comandate, parte din aceste fiind păstrate pentru a fi comercializate în Statele Unite, ori se ocupau efectiv de comercializarea integrală a bunurilor.
În această situație, către M. C. sau către alte persoane indicate de acesta, sus numiții transmiteau banii sau parte din banii obținuți din vânzarea acelor produse.
Pentru primirea pachetelor re-împachetate în Statele Unite de Olufemi Tinubu, Warren Bailey, Brandon Boring, Jeremy Long, V. C., Michael Guidry, ori pentru recepționarea unui procent din profit ori pentru transmiterea unui asemenea procent din profit către complicii din Statele Unite, inculpatul M. C. a recrutat mai multe persoane în România între care și pe Crall G.-D., D. A., C. I. ș.a.
Pe numele celor din urmă au fost parțial identificate colete poștale provenite din Statele Unite precum și transmiterii bănești din/către Statele Unite prin sistemul de plată Western Union.
a. O primă comandă realizată de M. C. a fost plasată în sistemul I. M. la data de 10.02.1999 pe contul clientului Hardware Street Inc., urmată mai apoi de alte două, toate având drept obiect achiziționarea a 3 laptopuri IBM Thinkpad în valoare de 5.821,38 USD.
Produsele au fost direcționate pentru a fi recepționate în România către inculpatul D. A., București, . nr.60, . .> Bunurile au fost ridicate de învinuitul D. A. (vol.2 f.173-195).
b. În 11.02.1999 alte 22 de comenzi au fost plasate de M. C. în sistemul I. M. pe seama clienților Buy.. Inc pentru achiziționarea unor componente de calculator în valoare de 82.193, 15 USD.
Produsele au fost direcționate spre a fi recepționate în România către inculpatul D. G. Crall, București . ..
Întrucât cei doi clienți Buy.. Inc. au negat plasarea comenzilor în sistem, I. M. a reușit anularea acestora cu excepția uneia referitoare la cumpărarea a șase hard discuri în valoare de 4.148,70 USD, care fusese deja expediată.
Bunurile au fost ridicate de inculpatul Crall G. D.(vol.2 f.173-195).
c. În 11.02.1999 alte șase comenzi privind achiziționarea de laptop-uri, carduri video și hard discuri în valoare de 16.047, 02 USD au fost plasate de M. C. în sistemul ce achiziții al I. M. și au fost direcționate spre a fi recepționate în România de inculpatul D. A. . nr.60, ..
Bunurile au fost ridicate de inculpatul D. A. (vol.2 f.173-195).
În același interval de timp, 10-12.02.1999, inculpatul M. C. a plasat alte 21 de comenzi, pe seama acelorași clienți ai I. M., dar cu indicarea pentru primire a coletelor comandate a unor adrese din România aparținând cetățenilor români M. B., V. L. ș.a
Comenzile au fost identificate ca fiind frauduloase, motiv pentru care au fost anulate mai înainte de a fi fost efectuate alte demersuri privind livrarea.
Aceste incidente au condus la suprimarea oricăror comenzi direcționate pentru a fi primite în România, situație care însă nu l-a descurajat pe inculpatul M. C., care a căutat și în final a găsit o nouă modalitate de fraudare a sistemului de achiziții on-line al companiei I. M..
Astfel, pentru a eluda interdicția direcționării comenzilor către România, inculpatul M. C. a recrutat mai multe persoane, cetățeni americani pentru a recepționa pachetele conținând bunuri achiziționate fraudulos prin sistemul de cumpărare on-line al I. M..
d. Una dintre acestea a fost Olufemi Tinubi care a primit efectiv patru din cele șase comenzi, plasate de M. C. în mai 1999 în sistemul de cumpărare on-line al companiei Ingtam M., în valoare de 21.799 USD.
Cele șase comenzi au fost plasate pe seama clienților Pacific Business System Inc. și Educational Recourses Limited, care însă au infirmat existența acestora.
Olufemi Tinubu a recepționat comenzile reușite la adresa sa din Atlanta, 230 Tonawanda Drive, S.E,_ statul G. (vol.2 f.267-278)
e. În iunie 1999 învinuitul M. C. a plasat o nouă comandă privind cumpărarea a două laptop-uri în valoare de 6.000 USD cu indicarea adresei 230 Tonawanda Drive, S.E,_ statul G. aparținând numitului Olufemi Tinubu.
Identificând frauda I. M. a formulat plângere și la data recepției bunurilor autoritățile americane au organizat o livrare supravegheată pentru prinderea lui Olufemi Tinubu.
f. În perioada 17.07.2000 – 17.10.2000, inculpatul M. C. a plasat în sistemul de achiziții I. M. 24 de comenzi privind achiziționare de componente de calculator, în valoare de 94.453,32 USD pe seama clienților Continental Resources, RCS Computer, Global Directmail cu indicarea pentru recepție a firmei T&TAutomotors și a adresei 2505 Forest Park Rd, Atlanta, GA,_.
D. 20 de comenzi au fost onorate și livrate la adresa indicată, trei fiind anulate mai înaintea efectuării livrării, iar una a fost recuperată până la recepționarea de către beneficiar constatându-se existența fraudei.
Referitor la comenzile reușite, bunurile în valoare de 78.854,12 USD livrate adresa de mai sus au fost ridicate de către Olufemi Tinubu.
g. În perioada 17.10.2000 - 7.03.2001 inculpatul M. C. a plasat 15 comenzi privind achiziționarea unor echipamente prin sistemul I. M. în valoare de 44.488,28 USD pe seama mai multor clienți ai companiei, cu indicarea pentru recepție a persoanei Chris Parker la adresa 876 Parson St Sw Atlanta, GA30314. Datele pentru recepție au fost transmise inculpatului M. C. de către Olufemi Tinubu.
Nici una din comenzile plasate nu a fost însă finalizată sub aspectul ridicării bunurilor, dat fiind faptul că frauda a fost identificată, respectiv opt dintre aceste comenzi au fost recuperate, iar trei au fost anulate mai înainte de a fi fost efectuate formalitățile de livrare.
h. În perioada mai 2000 – septembrie 2001 inculpatul M. C. a plasat fraudulos pe seama unor clienți ai I. M. comenzi pentru cumpărarea unor componente de calculator (procesoare) în valoare totală de 63.000 USD. Aceste produse au fost direcționate și ulterior primite de către numitul Warren Bailey în Anchorage, 3201 C Street, Suite 403, Alaska.,_ sau la alte adrese indicate de acesta precum: 8910 Forest Village Dr, Anchorage; 860 Molannary Drive Anchorage, 3100 Wendyway apt.B, Anchorage.
I. M. a reușit, în timp, identificarea parțială a fraudei și stoparea a 13 din totalul comenzilor efectuate.
Restul bunurilor aferente comenzilor reușite au fost recepționate, ridicate de către Warren Bailey (vol.2 f.503-511)
i. În perioada 17.10._01 inculpatul M. C. l-a recrutat pe numitul Jeremy Long și a plasat în sistemul I. M. cca. 44 comenzi, pe seama unor clienți ai companiei, cu privire la achiziționarea unor componente de calculator în valoare de 182.474,52 USD (vol.3 f.10-18).
Pentru recepție/ridicare, Jeremy Long i-a indicat inculpatului M. C. adresele: 1217 Lauderdale Drive, Richmond V.,_, 411 1/2 South Pine Street Richmond V., 200 West Franklin Street#9, Richmond V., 325 West Franklin Street#9 și 3736 Fareview Circle Suite 1838 Winter Park Florida_; 660 Beltrees St apt 221; 413 South Pine Street Richmond V..
D. opt comenzi în valoare de 34.441,85 au putut fi identificate în timp și stopate, restul bunurilor, în valoare de 148.032, 67 USD au fost ridicate de către Jeremy Long, precum și de alte persoane cunoscute și recrutate de acesta din urmă.
j. În aprilie 1999 inculpatul M. C. l-a cunoscut prin Internet pe Michael Guidry, pe care ulterior l-a recrutat în rețeaua sa re-împachetatori (vol.4 f. 35-41).
Michael Guidry i-a furnizat inculpatului M. C. datele sale și adresa poștală de la domiciliu, 3904 Grilletta Court, Marrero, LA,_ precum și adresa poștală a surorii sale, respectiv 2632 Oklahoma Drive, Marrero.
Astfel că inculpatul M. C. a plasat în sistemul de cumpărare on-line al I. M., în perioada 21.07._00, 24 de comenzi privind achiziționarea unor produse și sub-ansamble de calculator, pe seama unor clienți legitimi ai companiei precum Wareforce Inc, Amherst LLC, Global Computers, în valoare totală de 65.934,97 USD.
Bunurile au fost recepționate și ridicate de către Michael Guidry.
k. În perioada decembrie 1999 inculpatul M. C. l-a recrutat în rețeaua sa de re-împachetatori pe Brandon Boring, care în perioada următoare i-a pus celui din urmă la dispoziție mai multe identități și adrese poștale pe care să le utilizeze pentru finalizarea comenzilor frauduloase, privind achiziționarea de produse prin sistemul de cumpărare on-line al I. M. (vol.4 f.29-34).
Brandon Boring i-a furnizat inculpatului M. C. pe lângă datele sale și identitățile lui Steven Teague, B. Lang, A. Honich ș.a precum și adresele poștale: 3481 Beechwood Blvd.Pittsburgh, PA_; 1001 Boyda Hollow Rd, Buena Vista, PA_, 4501 Parade St. Pittsburgh PA_.
Comenzile în valoare de cca. 86.895,24 USD au fost plasate în perioada 01.03.2000 – 24.04.2000 de către inculpatul M. C., în mod fraudulos pe seama unor clienți reali ai I. M., precum Arlington Computer, En Pointe Technology, Buy.Cpm Inc, Stornet Inc., iar bunurile au fost ridicate de către Brandon Boring și persoanele recrutate de către acesta din urmă.
l. În perioada 01.11.2000 – 31.05.2001 recrutându-l pe C. V., inculpatul M. C. a plasat în sistemul de achiziții al I. M. cca.91 de comenzi privind achiziționarea de bunuri, pe seama unor clienți legitimi ai companiei, în valoare de 369.172, 68 USD cu indicarea pentru recepție a datelor și adreselor indicate de C. V., respectiv: 612 South Dixie Highway, Hollywood Florida_; 1921 Jefferson Street Hollywood Florida_; 1722 V. Buren Street apt.6, Hollywood Florida,_; 809 South Federal Highway US11, Dania, Florida_; 325 North Federal Highway Hollywood Florida_; 1753 Jackson St apt.107; 915 S 21 Ave. Apt.14B (vol..3 f.151-167).
Dintre comenzile identificate, o parte au fost anulate sau recuperate, în final rezultând că V. C., personal sau prin interpuși a ridicat bunuri în valoare de 274.502, 66 USD.
m. Pe 29.05.2002 inculpatul M. C. a plasat fraudulos două comenzi în valoare de 8.975, 76 USD pe seama clientului Wareforce.. două calculatoare, cu indicarea pentru recepție a firmei PC Technology inc. la adresa 1041 Lawton Ave., Altanta,_ statul G..
Până la identificarea fraudei, numai una dintre comenzi fost efectiv primită la adresa indicată.
Bunurile au fost recepționate și ridicate de către numitul Olufemi Tinubu.
n. La aceeași dată, M. C. a mai plasat alte două comenzi privind achiziționarea de computere în valoare de 9.295,45 USD, de această dată pe seama clientului OmiTech, cu indicarea pentru recepționarea a firmei Computer City Inc. la adresa 931 Forrest Circle, Atlanta G.,_. Omi Tech a negat că ar fi realizat vreuna din cele două comenzi.
I. M., identificând frauda a putut stopa numai una dintre comenzi. Bunurile aferente celeilalte comenzi au fost recepționate și ridicate de Olufemi Tinubu.
o. În 5.06.2002 inculpatul M. C. a plasat în sistemul I. M. mai multe comenzi privind achiziționarea de componente de calculator în valoare de 8.000 USD cu indicarea adresei de recepție 931 Forrest Circle, Atlanta G.,_.
Bunurile au fost ridicate de numitul Olufemi Tinubu, conform înțelegerii ce învinuitul M. C..
p. În 16 iulie 2002 M. C. a mai plasat o comandă privind achiziționarea de echipamente de calculator cu indicarea pentru recepționare a adresei 3155 Olive Tree Court, Decatur, G., 3004.
I. M., identificând frauda a putut stopa comanda și deci livrarea produselor către destinatarul indicat.
r. În 26 februarie 2003, inculpatul M. C. a plasat mai multe comenzi în sistemul de achiziții on-line al I. M., în valoare de 3.990, 91 USD pe seama clientului GE Capital IT Solutions.
Pentru ridicarea comenzii a fost indicată compania fictivă Computer Access Inc și adresa 3155 Olive Tree Court, Decatur, G., 3004, menționată mai sus.
La adresa indicată la pct. p și r a fost identificată numita Katrice Y. King, recrutată de către Olufemi Tinubu și Tarion Finley pentru a recepționa produsele comandate de învinuitul M. C..
Tot pentru primirea coletelor cu produse comandate fraudulos, Katrice Y. King a indicat numiților Olufemi Tinubu și Tarion Finley adresa 3242 Strawberry Lane, Decatur G._, la care a fost plasată de către M. C. o comandă privind cumpărarea de produse în valoare de 5.306,22 USD.
Autoritățile americane, urmare plângerilor formulate de compania I. M. au deschis mai multe anchete, o parte din rezultatul acestora fiind transmisă organelor de anchetă române pentru a servi la cercetarea penală a persoanelor, cetățeni români membrii ai grupului infracțional coordonat de învinuitul M. C. (vol.6; vol.4 f. 1-28).
I. M. a transmis și autorităților române o plângere penală împotriva inculpatului M. C. și a altor persoane implicate.
În cauză prin ordonanțele din 26.04.2004 și 27.08.2004 procurorul a recunoscut conform procedurii prevăzută de art. 519 C.p.p. documentele înaintate de autoritățile americane și le-a atașat la dosarul cauzei ca mijloace de probă (vol.1 f.14; 19).
Astfel, cu privire la comenzile frauduloase plasate în sistemul companiei I. M., precum și cu privire la bunurile recepționate de urmare, arătate la pct. d - r, au fost audiați sau s-au întocmit rapoarte privind audierea numiților Olufemi Tinubu, Warren Bailey, Katrice Y. King, Tarion Finley, Brandon Boring, Michael Guidry, Jeremy Long, C. V. și alte persoane implicate în schema infracțională.
Olufemi Tinubu a fost audiat cu prilejul prinderii sale la data de 11.06.1999, recepționând comanda a două laptop-uri în valoare de 6.000 USD (supra pct.e). La domiciliul lui Tinubu au fost identificate cu acea ocazie mai multe cutii ale produselor comandate de la I. M. (vol. 2 f.307-308).
Voluntar Olufemi Tinubu a predat investigatorului de la acea dată, mai multe înscrisuri și chitanțe de transfer bănesc prin sistemul Western Union către M. C., în valoare de cca. 8.050 USD (pentru perioada martie 1999-iunie 1999), reprezentând cota parte a acestuia din urmă din valorificarea produselor comandate fraudulos de la I. M..
De asemenea, Olufemi Tinubu a predat un înscris pe care era notată adresa dată de învinuitul M. C., pentru a primi bani, respectiv București, . nr.8 . . f.298)
În declarația dată, la 11.06.1999 Olufemi Tinubu a arătat că l-a cunoscut pe M. C. prin Internet în urmă cu un an, iar cu circa patru luni în urmă Olufemi Tinubu declară că M. C. i-a spus că lucrează la o firmă ce calculatoare și i-a propus să facă bani mulți din vânzarea unor componente de calculator. Urma ca pentru vânzarea fiecărui laptop Tinubu să-și oprească un procent de 50%, și restul să-l transmită lui M. prin Western Union. Olufemi Tinubu declară că a primit și vândut cam 12 laptop-uri și a trimis conform înțelegerii sumele de bani aferente către M. C. la adresa indicată de acesta. Datele aferente transferurilor, conform declarației lui Olufemi Tinubu, i-au fost transmite lui M. prin Internet, canalul de IRC Efnet.
Olufemi Tinubu mai declară și faptul că deși M. C. i-a spus că lucrează pentru hardwarestreet.. în România, a fost totuși îngrijorat și suspicios cu privire la modul în care fuseseră achiziționate laptop-urile, care i-au fost trimise.
Pe timpul cât a avut loc percheziția la adresa lui Olufemi Tinubu acesta a fost de acord să intre pe Internet și să poarte discuții cu M. C. în legătură cu pachetul trimis. Pe chat, M. C. s-a identificat sub nick-name-ul de „DRmENGELE”. Pe timpul acestei conversații Olufemi Tinubu (folosind nick-name-ul „cee_lo”) i-a confirmat lui M. primirea pachetului cu toate că acesta din urmă, efectuând verificări cu privire la stadiul efectuării livrării putuse constata că livrarea nu se efectuase. Olufeni Tinubu a trebuit să depună eforturi pentru a-l convinge pe M. că livrarea avusese loc (vol.2 f.281-285)
În 5 iunie 2002 Olufemi Tinubu a fost din nou identificat la adresa din 931 Forrest Circle, Atlanta (adresa lui Kimberly Ross), primind bunuri comandate fraudulos de M. C. prin sistemul de achiziții on-line al companiei I. M..
La acea dată, în mașina sa a mai fost identificată și o cutie în care fuseseră trimise produse comandate fraudulos de la I. M., dar pentru care fusese indicată adresa 1041 Lawton Ave. Atlanta.
După ce a fost recunoscut de Kimberly Ross ca fiind persoana care primise în realitate coletul, Olufemi Tinubu a fost arestat de către autoritățile americane pentru implicarea sa în primirea de bunuri furate dar, conform datelor primite de la autoritățile americane, acesta a refuzat să mai dea vreo declarație.
Pentru comenzile de la pct.p-r, a fost audiată numita Katrice Y. King. Aceasta arată că a fost contactată de Tarion Finley prieten al lui Olufemi Tinubu și că i s-a propus, contra unei sume de bani, să primească pe adresa sa diferite colete. Fiind de acord cu acest lucru, Katrice Y. King declară că le-a indicat celor doi adresa sa din Decatur, 3242 Steawberry Lane, precum și adresa bunicii sale din 3155 Olive Tree Court, Decatur, G., 3004. Pentru acest serviciu, Katrice King declară că a fost plătită cu suma de 1000 USD (vol.2 f.314-322)
Tarion Finley, prieten al lui Olufemi Tinubu, a acceptat, contra unui comision, propunerea acestuia din urmă de a face rost de persoane și adrese pe care să fie recepționate și primite colete cu bunuri, cunoscând că acestea sunt obținute prin fraudă (furate). Una dintre aceste persoane a fost Katrice Y. King. Conform declarației lui Finley, pentru fiecare colet ar fi trebuit să primească între 300-400 USD (vol.2 f.323-329).
Warren Bailey, implicat în recepționarea comenzilor frauduloase de la supra pct.h, declară că l-a cunoscut pe M. C. pe Internet pe canalele #CC din rețeaua de IRC Efnet, sub porecla de „DRmENGELE”, (canalul #CC este cunoscut ca fiind unul pe care diferite persoane trafichează numere de cărți de credit furate sau prin care se pot recruta persoane doritoare să tăinuiască bunuri furate contra unor sume de bani) – vol.2 f.523-526.
Warren Bailey declară că a acceptat propunerea lui „DRmENGELE” de a primi pe adresa sa bunuri (colete) și de a le retrimite în România.
De asemenea, acesta arată că după ce s-a dovedit de încredere, „DRmENGELE” i-a spus despre accesarea neautorizată a serverului I. M. și plasarea de comenzi în acest sistem cu crearea aparenței că acestea sunt legitime și totodată și despre faptul că alte persoane primesc în România bunurile comandate.
Warren Bailey a mai arătat că a vorbit la telefon în mai multe rânduri cu „DRmENGELE”, și că acesta avea un accent estic pronunțat (listingul acestor convorbiri a fost obținut și depus la dosar) și de asemenea că, a trimis și sume de bani în România.
Jeremy Long a declarat că, fiind un utilizator al Internetul și al canalelor de chat, la un moment dat, pe unul din canalele pe care se discuta despre „carding” a cunoscut un individ sub porecla de „Mengele”. Long arată că el personal folosea porecla „Erbyn”. După mai multe contacte pe acel canal, Long declară că cel care se identifica sub porecla de „Mengele” i-a propus să câștige niște bani, respectiv i-a precizat că i-ar putea trimite niște produse hardware, dacă cel din urmă i-ar fi putut furniza adrese poștale din SUA (supra pct.i) – vol.3 f.10-18.
Conform declarației lui Long, inițial „Mengele” i-a spus că are un depozit și că are nevoie de adrese din SUA pentru a trimite acolo produsele de calculator. Dar ulterior, Long susține că „Mengele” i-a precizat că de fapt pătrunsese neautorizat într-un computer al companiei I. M. și că putea obține astfel echipamente hardware în mod ilegal. Cunoscând că produsele ar fi putut fi furate, Long a fost de acord să asigure primirea bunurilor, contra unei treimi din cantitatea de bunuri. Din declarația lui Jeremy Long mai rezultă și faptul că majoritatea produselor primite de urmare înțelegerii, le-a retransmis în România, către „Mengele”, pe numele lui I. C., nume despre care Long crede că nu este numele adevărat al lui „Mengele”.
De asemenea Long arată că a fost plătit de „Mengele” pentru serviciile sale, când a fost cazul, prin Western Union, precum și cel puțin o data banii i-au fost transmiși în contul său de PayPal.
În final Long precizează că adresele și numele la care au fost trimise colete cu bunurile comandate fraudulos, au fost false (Chuck Walgreen, Tarbash Reynolds, Amber Computers, Jerry Langhorn, James Newheart). La adresele precizate de Jeremy Long precum1317 Lauderdale Drive, 200 West Franklin Street ș.a. au fost identificare trimiteri de colete conținând produse comandate fraudulos prin sistemul companiei I. M. (vol. 4 f.77-203).
Totodată, Jeremy Long precizează și faptul că fiindu-i frică că ar putea fi prins de poliție la un moment dat a încetat colaborarea cu „Mengele”.
C. V. l-a cunoscut pe M. C. prin Internet, prin rețeaua IRC eFnet pe canalul #Romania, dar l-a mai întâlnit și pe alte canale sub porecla de „metal”, „mengele”, „drmengele”. Conform declarației lui C., numele adevărat al lui M. l-a aflat chiar de la acesta. La un moment dat, după mai mult timp și discuții M. i-a declarat lui C. că a pătruns fără drept în computerul unei mari companii din California și că putea crea în sistemul acesteia false comenzi cu privire la cumpărarea unor produse. Pentru aceasta însă, M. i-a precizat că ar avea nevoie de adrese din SUA, unde să fie primite produsele, întrucât în România nu puteau fi trimise. C. confirmă faptul că a acceptat ideea că bunurile urmau să fie dobândite ilegal. Fiindu-i frică că ar putea fi identificat de poliție, C. a fost de acord să-i furnizeze lui M. nume și adrese la care să fie trimise produsele comandate fraudulos (supra pct.l) - vol.3 f.151-167
Inițial C. a recepționat personal colete pe numele său, iar acestea au fost trimise integral în România pe numele furnizat de Mateias C., respectiv I. C.. D. urmare, C. a primit partea sa din banii obținuți din comercializarea bunurilor de către M., prin transfer Western Union.
Ulterior însă, C. i-a furnizat lui M. și alte nume ale unor persoane din SUA: Tony Windom, V. R., Anchidim R., D. B. ș.a, persoane cărora, conform declarației sale, le-a spus despre proveniența frauduloasă a bunurilor, dar și adrese poștale: Dixie Highway, 600 N.E. 8th Ave apt.B, Hallandale Florida; 1722 V. Buren Street, apt.6, Hollywood, Florida; 809 și 801 South Federal Highway U.S 1, Dania, Florida; 325 North Federal Highway, Hollywood, Florida, dar și alte adrese despre care nu și mai amintea precis.
C. V. a mai precizat și faptul că plățile prin Western Union referitoare la numele de I. C., M. F. și M. C. au legătură cu bunurile obținute fraudulos. Totodată, C. V. declară că a vorbit în mai multe ocazii la telefon cu M. precum și faptul că l-a cunoscut și întâlnit și personal pe M. C., cu ocazia unei vizite în România (vol.3 f324-386).
Tot în legătură cu coletele primite de C. V. la adresele indicate de acesta, 801 South Federal Highway U.S 1, Dania, Florida, 1722 V. Buren Street, apt.6, Hollywood, Florida a fost intervievat Anthony Gilbert Whymns, care a confirmat faptul că pe aceste adrese au fost primite de către C. V., prin FedEx sau UPS diferite colete.
Boring Brandon arată că prin ianuarie 2000 l-a cunoscut pe chat pe „Dr. Mengele” și chiar de la primul contact au discutat despre hardware. După mai multe conversații pe IRC, „Dr. Mengele” i-a propus lui Boring să găsească persoane doritoare să primească marfă, pe care ulterior Boring să o retransmită către el, în România. Fiind de acord, Boring a recrutat mai multe persoane pentru a primi marfa trimisă de Dr.Mengele și îi menționează pe B. Lang, Steven Teague, P. Collins, dar despre afacere a mai relatat și lui Jonathan C. și Michael Honse. Boring mai arată și faptul că la rândul lor Steven Teague l-a recrutat pe San Segal, iar Jonathan C. l-a recrutat pe Honick A. (supra pct.k) vol. 4 f.29-34
Cu privire la banii obținuți din comercializarea produselor retransmise în România, pe numele lui M. C., Boring declară că partea sa i-a fost trimisă prin Western Union, de o relație a lui M. C. alias, „Dr.Mengele”, din Atlanta (au fost identificate transferuri bănești între Olufemi Tinubu și Boring).
Michael Guidry, l-a cunoscut pe M. C., prin aprilie sau martie 1999 pe unul din canalele de chat sub porecla de „Dr.Mengele” și având adresa de e-mail mateiaș@hotmail.., M. C. i-a propus să primească colete pe numele său, lucru cu care a fost de acord. Guidry de asemenea declară că avea cunoștință despre faptul că și alte persoane, de pe canalele de chat, făceau asemenea afaceri cu M. (supra pct.j) – vol.4f.35-41.
Guidry precizează că M. i-a declarat la un moment dat că a intrat ilegal într-un site de unde putea comanda echipamente hardware, dar nu i-a precizat numele companiei.
Pentru primirea produselor Michael Guidry i-a indicat lui M. adresa sa de la domiciliu, precum și pe cea a surorii sale, (3904 Grilletta Court, Marrero, LA,_ 2632 Oklahoma Drive, Marrero), adrese la care a și primit/recepționat mai multe colete, pe care ulterior le-a retransmis în România (vol.4 f.49-64)
A mai declarat și faptul că, deși M. C. i-a precizat că s-a mutat de la adresa din România, din București, . 8, despre care îi spusese anterior că aparține prietenei sale, încă o mai poate folosi.
În legătură cu activitatea desfășurată sub coordonarea inculpatului M. C. au fost audiați și învinuiții D. A. și Crall G. D., C. I., precum și martorul F. M..
Învinuitul D. A. declară că l-a cunoscut pe M. C. în liceu, fiind colegi de clasă, iar mai apoi au rămas în relații de amiciție. Învinuitul D. A. arată că la rugămintea inculpatului M. C. a fost de acord că primească pe numele său niște colete din străinătate, despre care M. C. i-a precizat că sunt trimise de niște rude și conțin haine, blugi, adidași. Tot cu privire la aceste colete M. C. i-a mai spus învinuitului D., că el personal are probleme cu cei de la vamă, care îi desfac pachetele pe care le primește și îi fură din bunuri (vol.1 f.89-102)
Fiind de acord să primească pachete pe numele său, învinuitul D. A. precizează că i-a dat lui M. adresa sa, respectiv . nr.60. Învinuitul D. A. declară faptul că frecvența cu care primea și ridica pentru inculpatul M. C., colete provenind din străinătate (o dată la câteva zile) l-a făcut să-și pună întrebări cu privire la proveniența acestora, motiv pentru care a refuzat să mai efectueze alte ridicări.
De asemenea, cu privire la sumele de bani care apar în sistemul Western Union în noiembrie 2000 învinuitul D. A. declară că personal nu transmis și nici primit bani în acest mod.
Fiindu-i teamă de probabilitatea ca activitatea inculpatul M. C. să fie ilegală, și că acesta din urmă ar putea încerca să dea vina pe el, învinuitul D. A. arată că a încercat în numeroase rânduri să obțină dovezi, sens în care a efectuat la nivelul anului 1999-2000 și mai târziu în anul 2005, mai multe înregistrări în mediu ambiental ale unor discuții purtate cu inculpatul M., pe care le-a pus la dispoziția organelor de anchetă (vol.1 f.158-177).
S-a procedat la transcrierea acestora, dar calitatea sunetului este foarte proastă, motiv pentru care multe pasaje nu au putut fi redate.
Cu privire la aceste înregistrări învinuitul D. A. declară că a încercat să demonstreze că acele colete pe care le-a ridicat nu-i erau destinate și nici bunurile conținute nu fuseseră comandate de el. Cu privire la convorbirea telefonică din anul 2005, după data începerii urmăririi penale, învinuitul D. A. arată că inculpatul M. C. s-a oferit să-l ajute în anchetă, inclusiv prin plata unui avocat cu condiția ca acesta să stea de vorbă cu el, prealabil audierii. Învinuitul D. A. a predat organelor de poliție mai multe documente din care rezultă primirea unor colete (vol.1 f.105-157).
Învinuitul C. I. declară că l-a cunoscut pe inculpatul M. C., prin anul 2000 prin intermediul lui D. A., cu care era vecin. Învinuitul C. I. arată că la un moment dat M. C. i-a cerut ajutorul pentru ridica niște colete conținând obiecte de îmbrăcăminte de la oficiul poștal, colete provenite din străinătate de la rude, inculpatul M. spunându-i că nu le poate ridica singur fiind prea multe. În acest sens inculpatul M. C. i-a cerut datele sale de identitate și adresa de domiciliu. C. I., precizează că a fost de acord, motiv pentru care, la foarte scurt timp, M. C. l-a anunțat că pot merge să ridice coletele. Învinuitul C. I. arată că nu-și poate aduce aminte nici câte colete a ridicat și nici perioada precisă cât a făcut acest lucru. Arată însă, că M. C. îl anunța telefonic că are ceva de ridicat, venea să-l ia cu mașina iar la ghișeu, tot acesta se ocupa și de formalitățile necesare ridicării coletelor. Cu privire la conținutul coletelor, învinuitul C. I. precizează că într-adevăr a văzut că unele dintre acestea conțineau haine sau cărți, dar că acasă la M. a văzut și unele colete care conțineau echipamente electronice.
Cu privire la sumele de bani identificate în sistemul Western Union, învinuitul C. declară că a trimis și a primit astfel de sume de bani din străinătate tot la rugămintea lui M. C., acesta din urmă asigurându-l că nu este nimic ilegal în aceasta activitate. Nici de această dată învinuitul C. I. nu și poate aduce aminte de câte ori a efectuat acest lucru și nici dacă a completat personal formularele de ridicare sau depunere bani (vol.1 f.179-191).
Învinuitul Crall D. G. declară că l-a cunoscut pe inculpatul M. C. în anul 2000 devenind amici. Învinuitul precizează că nu are cunoștință despre existența unor comenzi frauduloase în sistemul de comenzi on-line al companiei I. M.. De asemenea, învinuitul arată că au fost situații când a ridicat colete poștale și de asemenea că a transmis unele sume de bani în străinătate prin intermediul Western Union sau prin card bancar (vol.1 f.192-194).
Numitul F. M., pe numele căruia au fost identificate în sistemul Western Union o . transmiteri de bani declară că nu are cunoștință despre acest lucru, că a nu a transmis și nici primit astfel de sume de bani. F. M. declară că nu-l cunoaște de C. V., persoană ce pare că i-ar fi trimis bani în perioada ianuarie 2001-iunie 2001, ori pe Olufemi Tinubu, persoană care i-a transmis suma de 3.000 USD în ianuarie 2002.
Totodată F. M. precizează că îl cunoaște pe inculpatul M. C., întrucât au fost colegi de clasă în școala generală (vol.1 f.200-202).
Fiind audiat inculpatul M. C. nu recunoaște participarea sa la săvârșirea nici uneia din faptele reținute în sarcina sa, arătând însă că a efectuat comenzi privind cumpărarea unor bunuri prin intermediul site-ului de licitații eBay.. arată că a trimis acelor vânzători sumele de bani corespunzătoare intermediul prin Western Union. Inculpatul nu a putut preciza numele său de utilizator pe site-ul eBay.. de la care a ridicat acele colete, ori numele persoanelor de la care a cumpărat bunuri (vol.1 f.75-87).
Documentele Western Union parțial recuperate din SUA, au evidențiat transferuri între persoanele precizate mai sus (vol.2 f.434-500).
Astfel, conform acestora rezultă că în perioada septembrie 1999 – decembrie 1999 M. C. a trimis cu indicarea adresei sale de domiciliu ., către Olufemi Tinubi cca. 7.700 USD.
Cu aproximație în aceeași perioadă Olufemi Tinubu a trimis prin Western Union către M. C. aproximativ 9.050 USD.
Ulterior, în perioada septembrie 2001- mai 2002 Olufemi Tinubu a trimis diferite sume de bani și altor persoane din România, precum C. I. (ex. transferul din data de 13.03.2002 în valoare de 2.300 USD).
Alte transferuri privesc pe C. I. care a trimis în aceeași perioadă către Olufemi Tinubu cca.10.500 USD.
Între C. V. și M. C. au fost recuperate 4 transferuri bănești, din perioada 7.11._00 în valoare de 7.150 USD, iar între C. V. și C. I. și M. F. au fost recuperate în perioada ianuarie-iunie 2001, 9 transferuri bănești în valoare de 18.700 USD.
În România au fost identificate de asemenea unele din transmiterile financiare primite/trimise implicându-i pe M. C., Crall G. D. și Crară I..
I. M. a efectuat identificări cu privire la coletele livrate și totodată, de la unele dintre persoanele implicate au fost recuperate sub diferite forme, înscrisuri, etichete care dovedesc primirea produselor (ex. de la domiciliul lui Olufemi Tinubu au fost recuperate etichete ale unor colete, din mașina acestuia a fost recuperată o cutie de împachetat, de la domiciliul lui Michael Guidry au fost ridicate unele înscrisuri).
Și din România s-au recuperat parțial situații privind primirea unor colete din străinătate pe numele lui M. C., Crall G. D., D. A. sau C. I..
Asupra unora dintre documentele Western Union recuperate în original s-a dispus și efectuat o constatare tehnico-științifică grafoscopică.
A rezultat că parte dintre acestea au fost completate si/sau semnate de M. C. sau Crall D. G. (vol.1 f.205-291).
Constatarea tehnico științifică nu a putut stabili scrisul sau sub-scrierea de pe toate documentele înaintate.
Față de învinuiții D. A., C. I. și Crall G. D., F. M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.323 al.1 C.p., întrucât din actele de urmărire penală nu au rezultat probe care să indice participarea sau aderarea acestora conștientă la asocierea infracțională descrisă.
Față de învinuiții D. A., C. I. și Crall G. D. s-a dispus totodată scoaterea de sub urmărire penală, întrucât probele administrate în cauză indică faptul că învinuiții deși au executat acte specifice complicității la înșelăciune, sprijinind activitatea inculpatului M. C. prin aproprierea beneficiului material rezultat din înșelăciune, nu au acționat cu intenția prevăzută de lege, pentru ca faptele comise că constituie complicitate la înșelăciune, respectiv nu au avut reprezentarea că sprijină o activitate infracțională.
Neînceperea urmăririi penale s-a dispus și față de F. M., având în vedere că din activitatea de urmărire penală nu au rezultat probe care să confirme participarea acestuia la faptele reținute în prezentul rechizitoriu.
Analizând declarația inculpatului din faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a reținut că inculpatul M. C. nu a recunoscut săvârșirea faptelor descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu, precizând că el nu a accesat neautorizat sistemele informatice aparținând părților vătămate ASE si E. G. INC SUA, deoarece nu are pregătire în acest domeniu, este doar absolvent a 11 clase de liceu.
Inculpatul a menționat că pe INETRNET coresponda cu prieteni de-ai săi care locuiau în Europa dar in America nu avea cunoștințe.
De asemenea, acesta nu a recunoscut că ar fi dat comenzi în sistemul de cumpărare on-line către Compania I. M. INC, deoarece pînă în anul 2004, nu a auzit de această companie și nu a recrutat sau coordonat persoane pentru a forma o rețea de obținere a unor beneficii pe nedrept din sistemul on-line.
Este adevărat că a recunoscut că a cumpărat componente electronice în valoare de câteva mii de dolari, prin comenzi efectuate pe INTERNET și a primit sume de bani de la învinuitul OLUFEMI TINUBU, deoarece prin aceeași metodă și inculpatul i-a vândut componente de calculator.
Inculpatul a mai precizat că pentru bunurile pe care le-a recepționat prin intermediul Poștei Române a depus documente justificative la dosar.
În circumstanțiere, acesta a declarat că în anul 1999 era elev la liceu și până în anul 2008, când s-a angajat la o firmă cu carte de muncă, a lucrat sporadic ca șofer, cărând diverse produse.
Din declarația martorului Crall D. G., Tribunalul a reținut că acesta împreună cu inculpatul se cunoșteau din perioada anilor 1999-2000, jucau diverse jocuri pe calculator iar martorul comanda din străinătate componente de calculator și imprimante, activitate ce nu avea legătură cu inculpatul.
Din declarația martorului C. I. D., luată în faza de cercetare judecătorească, tribunalul reține că acesta, împreună cu inculpatul, se cunosc deoarece au locuit în același cartier, au fost colegi de liceu la Mecanică Fină și în momentul în care martorul se afla în clasa a X-a a fost solicitat de inculpat să-l ajute, pentru a primi pe numele său, niște colete cu haine din străinătate.
Din declarația acestui martor rezultă că între cei doi s-a creat o legătură pentru a pune la punct primirea de colete din străinătate, inculpatul însoțindu-l pe martor la Poștă, de unde coletele erau ridicate și înmânate personal inculpatului.
Pentru această activitate, martorul era recompensat cu o sumă de bani, iar coletele conțineau haine, cărți, adidași.
Acest martor a mai declarat că s-a apropiat mai mult de inculpat prin intermediul unui prieten de-al martorului pe nume D. A..
Audiat în fața Tribunalului, martorul F. M. nu a recunoscut faptele reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului sau că acesta din urmă ar fi avut o legătură cu martorul în comiterea lor.
Analizând raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosarul cauzei în faza de cercetare judecătorească, Tribunalul reține concluziile acestuia în următorul sens:
Având in vedere rapoartele privind analiza datelor si informațiilor conținute de cele 17 unități de hard disc găsite in sistemele de calcul identificate cu ocazia percheziției din data de 23.04.2004 si reținute ca proba pe parcursul cercetării penale nu exista indicii sau probe de natura tehnica care sa certifice ca s-a realizat legătura intre sistemele de calcul aparținând inculpatului Mateias C. (7 unități centrale si un laptop identificate cu ocazia percheziției din data de 29.04.2004) si sistemele informatice ale părtilor vătămate.
Această concluzie a expertizei tehnice judiciare efectuată în faza de cercetare judecătorească nu poate fi reținută de Tribunalul întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate pe intreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
Astfel, conform dispoz. art. 62 C.p.p., în vederea aflării adevărului organului de urmărire penală si instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
In acest sens, nu se poate considera că numai raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în faza de cercetare judecătorească exprimă prin sine, numai adevărul atâta timp cât acesta nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
In consecință, instanța este îndreptățită a reține ca probe care exprimă adevărul, toate cercetările si perchezițiile domiciliare efectuate de organul de anchetă la domiciliul inculpatului, pe parcursul urmăririi penale care se coroborează cu declarațiile învinuiților, ale martorilor ce conduc la concluzia vinovăției inculpatului.
Având in vedere rapoartele privind traficul de comunicație aparținând adresei de IP_.168 in perioada 04.02._04 exista indicii de natura tehnica care conduc la concluzia ca intre echipamentele aflate la adresa IP_.169 si echipamentele aflate la adresele IP 82.208.184.15, 82.208.184.64, 65.209.67.124 si 65.209.67.125 s-au realizat legaturi de transmisie de date prin Internet.
Explicația regăsită în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în faza de cercetare judecătorească în sensul că nu exista probe sau indicii de natura tehnica care sa certifice ca echipamentele de calcul aparținând inculpatului Mateias C. (7 unități centrale si un laptop identificate cu ocazia percheziției din data de 29.04.2004) au fost singurele echipamente care au fost conectate in rețeaua Internet prin intermediul adresei IP_.169 se datorează împrejurării că între momentul desfășurării faptelor penale și expertizarea tehnică judiciară s-a interpus o perioadă care a făcut dificilă analiza datelor si informațiilor din sistemele informatice ale părților vătămate.
De asemenea, raportul de expertiză menționează că echipamentele de calcul aparținând inculpatului nu pot constitui probe sau indicii de natură tehnică suficiente care să certifice că acestea au fost singurele care au fost conectate in rețeaua INTERNET prin intermediul adresei IP_.
In acest sens, Tribunalul ajunge la concluzia că echipamentele respective, este posibilă să nu fi fost singurele folosite de inculpat la desfășurarea faptelor, dar, pe de altă parte, nu este exclus ca si acestea, prin ele însele să fi contribuit la realizarea legăturii dintre sistemele de calcul apartinând inculpatului M. C. și sistemele informatice ale părților vătămate.
Deși inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, iar o parte din martorii audiați în cauză nu au dat declarații suficient de ample, care să dovedească legătura infracțională dintre aceștia și inculpat, prin coroborarea întregului material probator efectuat printr-o participare amplă si laborioasă a unor servicii de urmărire penală existente atât pe teritoriul țării noastre, cât și pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, respectiv, plângerile părților vătămate, expertiza grafoscopică, percheziții în sisteme informatice, documente suport, percheziții domiciliare, documente poștale, facturi comenzi, transferuri WESTERN UNION, 17 hard discuri, judecătorul fondului – în primul ciclu procesual - a constat că inculpatul M. C. se face vinovat pentru comiterea faptelor penale descrise mai sus.
În acest sens, în drept, Tribunalul a concluzionat că fapta inculpatului M. C. - care în perioada octombrie 2003 – martie 2004, a accesat în mod neautorizat, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale și cu depășirea măsurilor de securitate sistemele informatice aparținând părților vătămate A. de S. Economice din București și E. G. Inc., din Statele Unite ale Americii (pct.I și II din Rechizitoriu) - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces neautorizat prevăzută de: art.42 al.3 din Legea nr.161/2003.
In acest sens, sunt îndeplinite condițiile preexistente, constând în obiectul infracțiunii si subiectul acesteia.
Astfel, obiectul juridic generic este reprezentat de valoarea socială numită sistem informatic și de relațiile sociale care iau naștere în legătură cu utilizarea sistemelor automate de prelucrare a datelor în societate.
Infracțiunile informatice sunt infracțiuni care, în raport cu dispoziția legală de încriminare, se caracterizează prin aceea că lovesc în două valori sociale, în cazul de față, accesul neautorizat la un sistem informatic, lovind în instituția sau persoana titulară a sistemului penetrat, cât și în siguranța națională si capacitatea de apărare a unui stat.
Din punct de vedere al obiectului material, infracțiunea s-a realizat în entitățile materiale care compun sistemele informatice, respectiv, calculatoare, rețele de calculatoare, elemente Hardware, servere și din datele informatice spre care s-a îndreptat atenția inculpatului.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea s-a produs prin accesul fără drept într-un sistem informatic, realizat printr-o interacțiune a inculpatului cu tehnica de calcul vizată prin intermediul echipamentelor sau diverselor componente ale sistemului vizat. Manipularea acestor dispozitive se transformă în solicitări către unitatea centrală de prelucrare a sistemului, care va procesa date ori va rula programe de aplicații în beneficiul intrusului.
Va exista acces ilegal în formă simplă și în cazul în care intrusul, manipulând propriile echipamente periferice de la distanță, găsește și utilizează o cale externă de intrare . de calcul. Este cazul tipic al accesării unei alte stații de lucru aflate într-o rețea.
Raportat la cazul de față, inculpatul, astfel cum a dovedit personalul de specialitate al Academiei de S. Economice din București, cu ocazia unor activități de întreținere, a desfășurat o activitate neautorizată pe unul din serverele de comunicații ale acestei instituții și fără a avea drept, s-a conectat la acest server pentru a beneficia de servicii INTERNET.
În acest sens, inculpatul care a obținut accesul neautorizat, a utilizat serverul pentru a se conecta la servicii speciale in acest sens dar si la alte sisteme precum cel situat la adresa IP 65.209.67.127 cu utilizarea protocolului PPP (GRE).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de acces neautorizat la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate săvârșită de inculpat s-a comis cu intenție directă, calificată prin scopul de a se obține un câștig material injust.
Din punct de vedere fizic, urmarea imediată a faptei este modificarea pe care acțiunea încriminată a produs-o în lumea externă.
În practică, urmarea formei de acces fără drept a sistemului informatic este trecerea într-o stare de nesiguranță a acestuia sau a resurselor sale (hardware, software).
Dacă scopul accesului neautorizat a fost obținerea de date informatice starea de nesiguranță a sistemului de calcul este dublată de nesiguranță a datelor informatice stocate în acesta.
Din punct de vedere juridic, sub aspectul consecințelor pe care acțiunea incriminată le are asupra valorii sociale ce constituie obiectul juridic, urmarea este tocmai starea de pericol, de amenințare, la adresa domiciliului informatic ori a spațiului informatic.
Între activitatea inculpatului M. C. și urmarea produsă rezultă o legătură de cauzalitate, ex re, adică din materialitatea faptei, în cazul accesului neautorizat în forma cea mai simplă, iar în cazul de acces fără drept, conform dispozițiilor art. 4 pct 3 din legea nr. 161/2003 a fost demonstrată forțarea măsurilor de securitate, respectiv, a parolelor, a codurilor de acces.
Prin măsuri de securitate, se înțelege folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate, cu ajutorul cărora accesul la un sistem informatic este restricționat sau interzis pentru anume categorii de utilizatori, acces ce a fost încălcat, în speța de față prin modalitățile descrise mai sus, ce reprezintă o agravantă a faptei ce urmează a fi interpretată, conform dispozițiilor art. 42 alin. 3 C.p.p.
Fapta descrisă mai sus a fost săvârșită în forma continuată prev de art.41 alin. 2 C.p.p., deoarece inculpatul a săvârșit-o la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni.
Având în vedere modalitatea de operare, în considerarea criteriilor generale ce au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, conform dispoz art. 72 C.p., precum și gradul de pericol social ridicat al faptei comise, persoana inculpatului, care este tânăr, este absolvent a 11 clase liceu și a avut o atitudine nesinceră pe întreg parcursul procesului penal, dar nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a aplicat acestuia, în temeiul dispoz. art. 42 alin. 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea faptelor descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu.
Referitor la fapta descrisă la pct. 3 rechizitoriu, Tribunalul a constatat că inculpatul a recrutat si coordonat, în perioada februarie 1999 – februarie 2003, mai multe persoane (Olufemi Tinubu, Warren Bailey, Brandon Boring, C. V., Jeremy Long, ș.a) în vederea formării unei rețele de sprijin a activității sale frauduloase, prin desfășurarea de către persoanele recrutate în Statele Unite ale Americii și România de acțiuni materiale necesare realizării scopului însușirii pe nedrept a beneficiului material ilegal obținut, ceea ce constituie elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 al.1 C.p. cu aplicarea art.33 lit.a C.p.
În acest sens, din probe s-a demonstrat că activitatea de asociere săvârșită de inculpat a constat din activitatea de constituire, prin consensul mai multor persoane, respectiv, martorii sau învinuiții din prezenta cauză, a unui nucleu autonom, cu scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza si conduce la îndeplinirea planurilor de comitere a infracțiunilor descrise în situația de fapt relatată.
Elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt evidente datorită existenței unei pluralități de infractori, supuși rolurilor privind ierarhia, respectiv rolul inculpatului care îi coordona în realizarea obiectivului planurilor infracționale adoptate.
Pentru a se reține în sarcina unei persoane infracțiunea prev de art.323 C.p., nu este necesar ca aceasta să fi militat în cadrul asociației și nici măcar să cunoască pe toți membrii grupului, este suficient ca ea să-și fi manifestat voința de a se integra în grupul constituit în vederea săvârșirii unor infracțiuni.
În cazul asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, pericolul social provine din însăși constituirea și ființarea pluralității, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracțiuni; asocierea are o existență independentă, cu o durată de timp și implică o activitate de organizare a acțiunilor infracționale.
A arătat Tribunalul că, în speță, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor Crall D. G., C. I. D. și ale învinuiților, inculpatul le-a solicitat să-l ajute pentru a primi pe numele lor niște colete din străinătate, mergea împreună la Poștă cu aceștia pentru a le ridica, după care se primea o recompensă constând într-o sumă de bani, respectiv, câteva sute de lei.
Aceeași procedură a fost întreprinsă și cu învinuitul D. A., care la rugămintea inculpatului a fost de acord să primească pe numele său niște colete din străinătate .
Declarații în defavoarea inculpatului au dat si Olufemi Tinubu care a predat investigatorului de la acea dată, mai multe înscrisuri si chitanțe de transfer bănesc prin sistemul WESTERN UNION către M. C., reprezentând cota/parte a acestuia din urmă din valorificarea produselor comandate fraudulos de I. M. .
În acest sens, au declarat și numiții Warren Bailey, Katrice Y. King, Tarion Finley, Brandon Boring, Michael Guidry, Jeremy Long, C. V. și alte persoane implicate în schema infracțională.
Chiar si autoritățile americane, urmare a plângerilor formulate de Compania I. M. au deschis mai multe anchete, o parte din rezultatul acestora fiind transmisă organelor de anchetă române pentru a servi la cercetarea penală a persoanelor, cetățeni români, membrii ai grupului infracțional, coordonat de inculpat.
Ca atare, a fost dovedită, în sarcina inculpatului infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 pct 1 C.p., al cărui pericol social provine din însăși constituirea si inființarea pluralității care reprezintă in sine un element de accentuare a pericolului care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulți infractori ci din comiterea infracțiunii.
A arătat Tribunalul că, referitor la infracțiunea inculpatului de a plasa în perioada anilor 1999-2003, în sistemul de achiziții on-line al Companiei americane I. M. cu utilizarea datelor de acces ale unor clienți legitimi ai companiei, comenzi privind cumpărarea unor calculatoare și componente de calculator în valoare de peste 1.064.872, 14 USD, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma continuată și agravantă prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. 3 rechizitoriu).
Și față de această faptă, Tribunalul a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal, sens în care a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată la 10 ani închisoare.
În baza art. 14 rap la art. 346 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.500 USD către partea civilă E. Grong Inc. prin Biroul Atașatului Legal F.B.I și la 1.064.872,14 USD către partea civilă I. M. Inc, prin Biroul Atașatului Legal F.B.I.
S-a luat act că partea vătămată A. de S. Economice nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 118 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea a 17 hard discuri, de la inculpat, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
În baza art. 163 C.p.p., a fost menținută măsura asiguratorie a indisponibilizării dispuse de organele de anchetă, la data de 21.10.2004 în vederea recuperării prejudiciului, a următoarelor bunuri:
-autoturism marca BMW M3 Cabrio . LDSBR91000 EX11811 culoare gri metalizat în valoare de 2._ lei –număr de înmatriculare_ .
-Autoturism marca BMW 520i culoare gri metalizat . WBADD11XOBN33047 în valoare de 18.000 USD nr. de înmatriculare_ .
-Autoturism marca BMW X54.6 culoare gri metalizat . WBAFB91050LN72281 în valoare de 2._ lei - nr.înmatriculare_ .
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, vizând: nerespectarea prevederilor art.197 alin.2 Cod procedură penală, cu raportare la art.263 Cod procedură penală, susținând că, în actul de sesizare al parchetului nu există probe pentru toate faptele reținute în Rechizitoriul nr.274/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.; instanța fondului nu a respectat procedura de citare cu părțile vătămate Equite G. Inc și I. M., pronunțând o soluție lovită de nulitate absolută – art.197 alin.2 Cod procedură penală – solicitându-se, față de acest aspect, admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea spre rejudecare a cauzei; în mod greșit a fost condamnat, probele efectuate în cauză au demonstrat nevinovăția sa, sens în care a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul prev.de art.11 pct.2, lit.a, rap.la art.10 lit.a din Codul de procedură penală, sub aspectul săvârșirii tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prev. de art.42 alin.3 din Legea nr.141/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.323 alin.1 Cod penal, art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar în subsidiar, a solicitat achitarea, în temeiul prev.de art.11 pct.2, lit.a rap.la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, pentru aceleași încadrări juridice.
S-a mai susținut că, în cauză, nu există prejudiciu.
Motivele de netemeinicie au vizat modul în care s-au încuviințat și administrat probele, inclusiv încuviințarea efectuării unei expertize tehnice judiciare.
Prin decizia penală nr.56 din data de 29 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr.961 din data de 18.11.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr._, cu obligarea apelantului la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.3011 din 26 septembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de inculpatul M. C. împotriva deciziei penale nr.56 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
A fost casată decizia penală atacată și a fost trimisă cauza la Curtea de Apel București în vederea rejudecării apelului declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr.961 din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.
Astfel investită, Curtea apreciază apelul formulat de inculpat drept fondat.
Va reține în acord cu opinia exprimată de prima instanță că în perioada octombrie 2003 – martie 2004 inculpatul M. C. a accesat în mod neautorizat, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, depășind măsurile de Securitate, sistemele informatice aparținând părților vătămate ASE BUCURESTI și E. G. INC din SUA.
Astfel, inculpatul M. C. și-a creat în perioada oct 2003-fev 2004 în mod fraudulos un cont de administrator, denumit ``bogdan``la serverele aparținând ASE București.
Utilizând acest cont de administrator fraudulos, fără de care nu putea folosi toate facilitățile sistemelor informatice ale ASE, inculpatul s-a conectat la servicii IRC, DC++ dar si la alte sisteme, cu utilizarea unui protocol PPP.
După ce personalul de specialitate din cadrul ASE a sesizat intruziunea, a înlăturat drepturile de administrator al utilizatorului ``bogdan``, dar au mai observat și încercări ulterioare de reconectare.
Este nefondată apărarea inculpatului că ar putea fi vorba cel mult de o descărcare neautorizată de filme în condițiile în care, după ce și-a arogat titlul de administrator a rulat scripturi și utilitare pe sistemele informatice ale ASE în scopul reconfigurării acestuia în scopul urmărit de inculpat și de asemenea a procedat la reconfigurarea serverului către ieșirea în rețea cu adresa IP 82._.
Inculpatul de asemenea a mai plasat, fără a avea autorizație și cu încălcarea sistemelor de Securitate a firmei americane E. G. INC din SUA 6-7 GB de informații. Inculpatul a reușit să pătrundă în serverul de mail al acesteia (smtp.equinity.. ASE susamintită, respective IP 82._.
Scopul inculpatului nu era downloadarea de filme și informații (acesta fiind doar un aspect marginal al activității sale infracționale) ci lansarea de oferte de licitații internaționale pe internet, cu mașini de lux (licitații fictive) folosind serverele ASE.
Astfel, la data de 7.03.2004 de la ip_.169 aparținând inculpatului a fost creat un tunel informatic cu adresa IP 82.208.184.15, acesta din urma aparținând ASE. Deci, în urma manoperelor infracționale ale inculpatului, ASE apărea practic persoana care permitea lansarea acelor licitații pe internet.
Inculpatul se apără arătând că nu s-a dovedit că el este autorul, ipoteză îmbrățișată de autorul expertizei judiciare efectuate la Tribunalul București.
Apărarea apare ca fiind nefondată. Utilizatorul adresei IP_.169 este localizat fizic pe șoseaua P. Tunari nr.69A, județul I., în imobilul locuit de inculpat. Nu este el titularul contractului de internet ci numita P. A., aceasta locuind insă cu inculpatul.
Conform percheziției în sistem informatic pe sistemele ridicate de la inculpat, rezultă că acesta avea instalate programe care permiteau conectarea neautorizată la serverul ASE, dar și o preocupare pentru crearea unor programe de control la distanță a altor calculatoare, extrem de utile pentru dezvoltarea activității infracționale pe seama ASE.
S-au mai găsit de asemenea fișiere de configurare pentru stabilirea unor tuneluri criptate, pentru a se disimula adevărata persoana care postează pe internet anunțurile fictive de licitații.
De asemenea, au mai fost identificate și logo-uri create de sistemul de operare Windowns din care rezultă conectarea cu calitatea de administrator la sistemele informatice ale ASE.
Utilizarea unor astfel de programe specializate și unidirecționate în ascunderea adevăratei identități ale utilizatorului crează convingerea clară a instanței că inculpatul se face vinovat de faptele ce i se impută și nu ne regăsim în fața unei persoane pasionată de downloadarea de filme și muzică de pe internet.
Expertiza efectuată în faza de judecată, expert Scopelitis L., este lipsită de orice utilitate, expertul nefăcând altceva decât să reevalueze înscrisurile de la dosarul cauzei și să conchidă că nu sunt probe care să-l învinovățească pe inculpat. Or, acesta este un element pe care expertul nu are căderea să-l stabilească, instanța fiind singura în măsură să aprecieze dacă există sau nu probe de vinovăție într-un dosar. Expertul nu a adus niciun aport științific la prezenta cauză, nu a analizat în mod nemijlocit materialele informatice și a formulat concluzii tipic avocațiale, respectiv de aprecieri asupra vinovăției inculpatului.
O va înlătura, deci, ca nefiind utilă cauzei.
Apreciază deci că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.42 alin 3 din Legea nr. 261/2003 cu aplicarea art.41 al. 2 din Cp din 1968 (sunt 2 părți vătămate) și art. 5 Cp, sens în care va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 6 ani închisoare.
O astfel de pedeapsă este de natură a îndeplini scopurile și funcțiile pedepsei, activitatea infracțională descrisă anterior fiind doar infracțiunea mijloc față de infracțiunea scop, respectiv de înșelăciuni pe internet.
Inculpatul nu a recunoscut nici măcar formal faptele săvârșite și a încercat să plaseze întreaga vinovăție pe alți membri ai grupului infracțional din care făcea parte.
Nu se poate reține forma simplă a acestei infracțiuni și implicit constatarea ca prescrisă a răspunderii penale deoarece, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a depășit în mod fraudulos sistemele de protecție informatică a ASE București și E. G. INC din SUA, acesta arogându-și ilicit drept de administrator și abia în urma arogării acestei calități a putut să instaleze programe și să reconfigureze serverul ASE. De asemenea a utilizat ilicit serverul de mail al societății americane.
Referitor la problematica efectuării unor comisii rogatorii în SUA, Curtea a apreciat că nu se mai impune în cauza de față având în vedere . Legii nr.286/2009, această comisie rogatorie având doar rolul de a clarifica anumite aspect pe infracțiunile care s-au prescris, după decizia Î.C.C.J., prin care s-a dispus un astfel de procedeu probator. Chiar și așa, după ce s-a revenit asupra probei, a sosit la dosarul cauzei răspunsul autorităților americane, care nu reprezintă o reaudiere a persoanelor solicitate ci nu este altceva decât un rezumat al autorităților americane despre ce au declarat inițial concetățenii lor (declarațiile acelea fiind deja la dosar încă din faza de urmărire penală). Răspunsul SUA apare deci ca fiind de o vădită inutilitate și chiar dacă ar fi considerat ca probă, nu ar avea utilitate în cauză.
Partea vătămată ASE București nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel încât, va obliga inculpatul doar la plata sumei de 11.500 USD în favoarea părții civile E. G. INC din SUA, reprezentând prejudiciul generat de dowloadarea ilegală de date informatice și postarea lor ilicită pe serverul de email aparținând acestei companii.
Se impune în aceste condiții menținerea sechestrelor asiguratorii dispuse de prima instanță asupra unor autovehicule în vederea acoperirii prejudiciului adus acestei părți civile. Nu prezintă relevanță prețul cu care s-au evaluat aceste vehicule în anul 2009, valoarea acestora depreciindu-se accentuat.
Raportat la celelalte infracțiuni reținute în actul de sesizare, Curtea își va însuși în mod integral motivarea primei instanțe, aceasta făcând o judicioasă analiză a probelor administrate în cauză.
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 215 al 1,2,3,5 Cp din 1968 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp din 1968 în art. 244 al 1, 2 Cp și a faptei prev. de art. 323 Cp din 1968 în art. 367 al 1 Cp, urmând a constata intervenția prescripției răspunderii penale pentru aceste fapte.
Va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M. Inc și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 961/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 42 alin.3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1968 și art. 5 Cp condamnă inculpatul M. C. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp din 1968 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cp din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 386 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din art. 215 al. 1,2,3 și 5 Cp din 1968 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1968 în art. 244 al. 1,2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1968 și art. 5 C.p.
În baza art. 396 al. 6 Cp.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p. încetează procesul penal privind pe inculpatul M. C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 al. 1,2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1968 și art. 5 C.p.
În baza art. 386 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din art. 323 Cp din 1968 în art. 367 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.
În baza art. 396 al. 6 Cp.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p. încetează procesul penal privind pe inculpatul M. C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 C.p. cu aplicarea art.5 C.p.
În baza art. 25 al. 5 C.p.p. lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M. Inc..
Menține dispoziția din sentința penală referitoare la obligarea inculpatului către partea civilă E. G. Inc la plata sumei de 11.500 USD.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. G. M. A. A. R.
GREFIER,
G. A. I.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.15
red.V.D.-T.B.-S.II.P.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
