Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 803/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 803/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 803/CO
Ședința publică din data de 20.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Departamentul Național Anticorupție a fost legal reprezentat doamna procuror O. L..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Departamentul Național Anticorupție împotriva încheierii din 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata – inculpată S. G. personal și asistată de apărător ales, avocat D. M., cu împuternicire avocațială nr._/16.10.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației în sensul de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu una din cele două măsuri prevăzute de art. 215 alineat 7 Cod procedură penală, respectiv, arestul preventiv sau arestul la domiciliu.
Apreciază că încheierea contestată este nelegală și netemeinică, raportat, atât la scopul măsurilor preventive, cât și la scopul procesului penal. Afirmația instanței că, fără a antama fondul cauzei, în această speță, se conturează o stare conflictuală între o parte dintre inculpați, martorii denunțători și o parte dintre martorii din rechizitoriu, este în contradicție, atât cu scopul măsurilor preventive, cât și cu cel al procesului penal, deoarece instanța are obligația de a preveni ca această stare conflictuală să se înrăutățească, trecând peste lupta pentru funcțiile de conducere care a generat sesizarea D., chiar dacă acesta ar fi fost mobilul real al sesizării.
Cu privire la raționamentul pe care l-a făcut instanța fondului în analiza oportunității, strict raportat la conținutul probelor din dosar, precizează că nu este de acord cu acesta, deoarece nu s-a făcut dovada celor susținute prin depoziția dată la termenul din 10.10.2014 de inculpata S. G.. Nu există nicio dovadă în sensul că înscrisurile depuse, atât de inculpata S. G., cât și de coinculpata T. L. provin de la persoanele de la care se pretinde că ar emana, respectiv, două cadre didactice universitare.
Precizează că ceea ce este cert la acest moment procesual, în acest dosar, este faptul că inculpata a încercat, în intervalul octombrie 2013 – aprilie 2014, să ia legătura și a și luat legătura, în mai multe rânduri, nu numai cu martora D. D., audiată la cererea Parchetului în această cauză, tocmai pe aspectul încălcării obligațiilor, dar și cu numita S. R., care este de asemenea, martor.
Solicită a se avea în vedere că, dacă se coroborează aceste contradicții, în sensul că martora D. D., chiar dacă a fost sau nu determinată să facă respectivele denunțuri, să aducă la cunoștința instanței fondului că s-au încălcat obligațiile stabilite în sarcina inculpatei S. G., învederează un alt aspect care ar fi trebuit a fi evaluat de instanța fondului la momentul analizării necesității și oportunității înlocuirii măsurii preventive și anume că de nenumărate ori a luat legătura nu numai ea, dar și S. R. cu inculpata, că a fost lipsită de libertate în contextul acestor întâlniri pe parcursul derulării cercetării judecătorești în prezenta cauză, incriminând și o eventuală martoră, ca potențial autor al altei infracțiuni, sau al aceleiași infracțiuni, de luare de mită, respectiv, alt cadru didactic universitar, S. R.. Dacă se evalua această afirmație a martorei D. D. se ajungea de către instanța fondului, în mod cert, la concluzia că în prezenta cauză nu poate exista nici un dubiu cu privire la încălcarea obligațiilor de către inculpata S. G., adăugând la acest raționament și atenționarea făcută de judecătorul fondului în octombrie 2013, în sensul că exista un alt înscris la dosarul cauzei, prin care martora denunțătoare Lilios învedera instanței faptul că inculpata a abordat-o pe această martoră denunțătoare, toate acestea coroborate și cu declarațiile celor doi martori denunțători, Ț. și Lilios, care învederează același comportament al inculpatei S. G., care făcea obiectul cererii de înlocuire în concret la data de 10.10.2014.
Pentru toate aceste aspecte apreciază că se impune, deoarece nu există dovada autenticității, înlăturarea celor două înscrisuri olografe depuse de cele două coinculpate la termenul din 10.10.2014 și desființarea încheierii pronunțate de Tribunalul I., urmând a fi admisă contestația Parchetului D. și înlocuită măsura preventivă a controlului judiciar.
Avocatul intimatei – inculpate solicită să se constate că, atât în cererea inițială, cât și în cadrul contestației se face referire de către P., în mod exclusiv, la eventuala conduită procesuală a inculpatei, fără a se motiva cererea, conform art. 242 alineat 3 Cod procedură penală, în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii mai grave, care este contextul și, raportat la circumstanțele cauzei, să arate de ce este necesară înlocuirea măsurii arestării preventive. P. a motivat această cerere exclusiv pe chestiunea încălcării sau pe conduita procesuală considerată de către P. a fi defectuoasă. Din acest punct de vedere, apreciază că această cerere este vădit neîntemeiată.
Solicită a se constata că P. la acest termen solicită înlocuirea măsurii controlului judiciar, ori cu arestul preventiv, ori cu arestul la domiciliu, deși, inițial a solicitat înlocuirea doar cu măsura arestului preventiv. Pe de o parte, P. se află într-o poziție ezitantă la acest moment procesual și, pe de altă parte, există situația în care P. nu poate face dovada unei solicitări pe care a întemeiat-o. Se mai arată că judecătorul fondului s-a aflat în eroare, luând în considerare probe care nu trebuiau fi avute în vedere și că trebuie dată crezare în mod exclusiv martorei D. D. și martorilor denunțători Ț. D. și Lilios G., P. venind chiar cu un element de noutate, față de solicitările formulate la instanța de fond, în sensul că inculpata S. G. a încălcat obligația și prin aceea că a luat legătura cu martora S. R.. Solicită a se constata că P. nu a făcut dovada irefragabilă a faptului că inculpata a luat legătura cu vreunul dintre martorii din această cauză. Există o situație care a fost învederată instanței printr-un înscris de către martora Lilios G. la 01.10.2013, în care aceasta arată că inculpata S. G. ar fi proferat anumite cuvinte împotriva ei, ar fi amenințat-o, iar judecătorul fondului a stabilit că le ia în considerare, sub beneficiu de inventar. Una dintre persoanele care a participat la acea discuție, la care făcea referire martora denunțătoare, declarație despre care judecătorul fondului face vorbire în încheierea contestată, pune în altă lumină întâlnirea dintre Lilios G. și S. G., arătând că a fost vorba despre o intervenție a lui Lilios G. în discuția pe care S. G. o purta cu alte două persoane. În februarie 2014 s-a depus o primă hârtie scrisă la calculator și semnată de D. D.. După o lună s-a depus o altă hârtie. Inculpata a negat cu vehemență acele întâlniri și, la cererea avocatului, a formulat o plângere împotriva martorei D. D. și a celorlalți doi martori denunțători. Există la dosar plângerea care conține cererea de cercetare a celor trei persoane. Anterior termenului din 10.10.2014, coinculpata T. a fost contactată de martora Lilios G., în urma unei regii, solicitându-i-se să scrie o declarație, pe care ulterior să o prezinte notarului spre autentificare, declarația aflându-se la dosar, înscrisul este olograf, scris de numitul A., altă persoană din dosar. Solicită a se constata că probatoriul din cauză este făcut de martorii denunțători, care fac demersuri pentru arestarea preventivă a inculpatei S. G.. Precizează că în mod corect în încheierea de ședință din 10.10.2014 a fost surprins tabloul conflictual existent la acest moment în Universitatea Ovidius. Două persoane, Ț. D. și Lilios G. merg cu reportofoanele în buzunare, fac înregistrări, pe baza cărora șantajează anumite persoane, pentru că vizează funcții de conducere în această universitate, precum și derularea de contracte de prestări de servicii, de pe urma cărora se obțin foloase nenumărate. Văzând acest tablou conflictual, judecătorul fondului a procedat corect, luând sub beneficiu de inventar toate aceste probatorii, fără a face nici un fel de antamare a fondului. Este cert că nu se știe la acest moment dacă martora D. D. a fost contactată de inculpata S. G.. Este declarația martorei D. D. și declarația inculpatei S. G.. În concluzie, solicită respingerea contestației, deoarece este vădit nefondată, solicitând a i se da posibilitatea inculpatei să-și facă apărarea, cu precizarea că, dacă până la termenul din 23.10.2014, nu se va formula o plângere împotriva lui Lilios G., personal va face un denunț pentru infracțiunea de corupere a unei persoane în cadrul acestui proces și, eventual și pentru aceea de șantaj.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, precizează că dispozițiile art. 223 al.2 din Cod procedură penală se invocă în susținerea oricărei măsuri preventive, astfel încât la momentul formulării solicitării de înlocuire a măsurii controlului judiciar, cu măsurile preventive prevăzute generic prevăzute de art. 215 alineat 7 Cod procedură penală, a pornit de la premisa că această condiție, cu atât mai mult există în prezenta cauză, cu cât există o măsură preventivă întemeiată, cu referire la art. 223 alineat 2 Cod procedură penală.
Cu privire la invocarea, în susținerile de la acest termen, a contactării martorei S. R., cu încălcarea interdicției impuse de art. 215 alineat 2 lit. d Cod procedură penală, învederează că nu era atributul Parchetului, atâta timp cât și în cererea scrisă a invocat faptul că cel puțin cu o martoră s-a luat legătura, alta decât martorii denunțători pe parcursul cercetării judecătorești, să exploateze înscrisurile înregistrate la data de 21.02.2014 și 21.03.2014, de către martora D. D., atâta timp cât întrebarea inițială în debutul depoziției acestora, din partea instanței de judecată, a fost dacă-și însușește în integralitate conținutul celor două înscrisuri și semnătura. Din moment ce se precizează când s-a luat legătura și cu o altă martoră, aserțiunea Ministerului Public, în scris, a fost în sensul că există dovezi că până la termenul din 10.10.2014, inculpata cu rea - credință a luat legătura cu cel puțin o martoră și a solicitat coroborarea a trei depoziții de martori din fața instanței de judecată cu înscrisurile care existau la instanța de judecată și cu toată cronologia pe acest aspect în derularea cercetării judecătorești.
Avocatul intimatei – inculpate, în contrareplică, învederează că la momentul la care s-au pus în discuție probele, nu a contestat nicio declarație de martor, declarația martorei D. D. nevizând-o pe inculpată.
Intimata – inculpată, având ultimul cuvânt, precizează că a fost de două ori șefă de promoție la cele două facultăți absolvite, așa cum reiese din dosar, a fost prorector, fiind în toată cariera sa un exemplu de moralitate și un foarte bun cadru didactic din punct de vedere al pregătirii profesionale. Precizează că se află într-o situație jenantă, aceea de inculpat și de a fi acuzată de persoane, care au fost colegi de facultate cu aceasta, de o moralitate îndoielnică și care au fost sancționați de Comisia de etică, înainte de acest proces, tocmai pentru conduita de care dau dovadă și pentru caracterul lor imoral.
Precizează că este greu să accepte să fie judecată și, mai mult, privată de libertate pe baza unei declarații. În fața instanței a solicitat să fie audiați martori care au văzut-o că s-ar fi întâlnit cu persoanele respective. E lipsit de logică să fie privată de libertate pentru că o anumită persoană are interes să declare că a fost contactată de inculpată. Nu a avut încredere în această persoană, care i-a fost asistentă și căreia îi cunoaște profilul moral. Precizează că cei doi martori denunțători, realmente umblă cu aparate de înregistrare și filmare. După ce judecătorul i-a atras atenția să nu încalce obligațiile corespunzătoare măsurii controlului judiciar, cu atât mai mult a fost vigilentă, deoarece are familie și un copil în întreținere, astfel încât, dacă se întâlnea cu martorii din dosar, îi evita, fără chiar a-i saluta. Precizează că își desfășoară activitatea, aceasta și cu cadrele didactice care sunt martori în cauză, în corpuri separate, aflate la distanță mare unul de celălalt. Ca să se întâlnească cu aceștia ar trebui să se deplaseze în corpul în care aceștia își desfășoară activitatea, lucru pe care nu l-a făcut. A avut niște cursuri la plata cu ora, în facultatea acestora, la care a renunțat tocmai pentru a nu se întâlni cu aceștia între pauze, iar doamna Lilios G. a venit și a încercat să o provoace. Precizează că nici nu s-a întors cu fața spre aceasta, deoarece i-a fost teamă că va fi înregistrată. Martora Lilios G. a insistat, a țipat, a făcut un vacarm de nedescris, încercând să o provoace pentru a-și încălca obligațiile stabilite de instanță. Precizează că încă din octombrie 2013 acești martori făceau demersuri în sensul de a o vedea pe inculpată închisă, vehiculând prin universitate că nu se lasă până nu va fi închisă. Menționează că nu are nici un interes să intre în contact cu martorii din cauză.
Referitor la ceea ce a declarat martora D. D. în februarie 2014, la interval de o lună revine cu un nou înscris pentru a fi chemată ca martor. Inițial nu a crezut că aceasta ar fi putut scrie așa ceva, cu atât mai mult cu cât la expeditor era trecut martorul denunțător Ț. D.. Întrebată fiind de ce la expeditor era trecut martorul denunțător Ț. D., aceasta a răspuns că a trecut adresa acestuia ca adresă de corespondență, iar datele din cuprinsul acestora, două declarații scrise și una dată în fața instanței, fiind diferite cu privire la aspecte esențiale.
Menționează că nu poate crede că un organ al statului solicită privarea de libertate pe baza unei declarații a unei colege cu o moralitate îndoielnică. Pe numita S. R. nu a mai văzut-o din septembrie 2013. Menționează că este o persoană foarte responsabilă, își cunoaște obligațiile și drepturile și nu ar face nici un demers împotriva sa și a familiei sale și nu înțelege de ce ar fi trebuit să se întâlnească cu D. D. și S. R.. Încă de la faza de urmărire penală nu s-a prevalat de dreptul la tăcere, a colaborat cu organele de urmărire penală, a dat o declarație, putându-se face cercetări pentru aflarea adevărului. Și-a dat întregul concurs pentru a pune la dispoziția D. probe, așa cum s-a cerut în perioada în care era rector și anumite dovezi și înscrisuri și în continuare dorește să fie lăsată să-și facă apărarea, să-și desfășoare activitatea și să trăiască alături de familia sa normal.
C U R T E ,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele::
Prin încheierea de ședință din 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de P. de pe lângă ÎCCJ- D. de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpata S. G. cu măsura arestării preventive.
Instanța de fond a reținut că inculpata S. G. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul cu nr. 9/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 din Codul penal cu aplic. art. 6 din Legea nr.78/2000 și a infracțiunii prev. de art. 12 lit. b din Legea nr.78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că în luna iulie 2012, în Mun. C., T. L. a remis inculpatei S. G., prorector al Universității Ovidius din C., suma de 1500 euro și a primit în schimb, cu câteva zile înainte de examenul de admitere la Facultatea de Farmacie, un înscris ce conținea pentru disciplina chimie - numărul afișat pe internet al celor 50 de întrebări ce fuseseră alese dintre cele 2000 publicate online, iar pentru disciplina biologie – răspunsul corect pentru fiecare din cele 50 de subiecte individualizate prin numărul de întrebare din foaia de concurs.
În urma remiterii celor 1500 de euro, primirii subiectelor și răspunsurilor de concurs, T. S.-M., fiica numitei T. L., a fost admisă pe locuri cu taxă la Facultatea de farmacie din cadrul Universității Ovidius din C.. Prin primirea sumei de 1 500 euro, în schimbul îndeplinirii unor acte contrare atribuțiilor de serviciu, S. G. a comis infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 din Codul penal cu apl. art. 6 din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, s-a reținut că inculpata S. G., prin folosirea și transmiterea înscrisului ce conținea pentru disciplina chimie numărul afișat pe internet al celor 50 de întrebări ce fuseseră alese dintre cele 2000 publicate online, iar pentru disciplina biologie - răspunsul corect pentru fiecare din cele 50 de subiecte individualizate prin numărul de întrebare din foaia de concurs, a comis și infracțiunea prev. de art. 12 lit. b din Legea nr.78/2000.
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2013 a Tribunalului I., s-a dispus luarea față de inculpata S. G. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, stabilindu-se printre obligații inclusiv aceea de a nu se apropia și a nu comunica, direct sau indirect, cu ceilalți trei inculpați sau cu vreunul dintre martorii audiați în dosarul de urmărire penală nr.9/P/2013 al P.Î.C.C.J. – D.N.A.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că față de materialul probatoriu administrat, respectiv declarații de părți și martori, raport de constatare tehnico-științifică grafică, procese verbale de redare convorbiri telefonice și dialoguri ambientale, procese verbale de percheziție, există suficiente indicii (în accepțiunea art. 68 ind.1 C.p.p.), din care să rezulte la acest moment presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetată
A mai reținut tribunalul că aceste indicii erau la acel moment suficiente pentru a se dispune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate față de aceasta.
La termenul din data de 07.02.2014, în baza art. 16 al. 3 C.p.p. rap. la art. 214 C.p.p. a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpata S. G., până la soluționarea definitivă a cauzei, menținându-se și obligația inculpatei să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii audiați în dup nr. 9/P/2013 și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.
Conform art. 215 al. 7 Cod procedură penală în cazul în care pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă cu rea-credintă obligațiile care îi revin, instanța de judecată, la cererea procurorului, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu arestarea preventivă sau măsura arestului la domiciliu.
În speță, s-a susținut de către reprezentata Ministerului Public că inculpata, astfel cum rezultă din declarația data în fața instanței de către martora D. D. care se coroborează cu cea a martorei Lilios G., cât și cu sesizările înregistrate la dosar la datele de 21.02.2014 și de 21.03.2014, ar fi luat legătura în mod repetat și cu rea-credință cu martorii D. D., S. R. și Lilios G., după sesizarea Tribunalului I. din data de 12.09.2013, încălcând interdicția impusă de instanța de judecată.
Analizând probatoriu administrat până în prezent de către instanță sub aspectul respectării de către inculpata S. G. a obligației impuse de către instanța de judecată de a nu lua legătura cu martorii audiați în timpul urmăririi penale în dosarul cu nr. 9/P/2013 al Parchetului de pe lângă ICCJ-D., s-a reținut, fără a antama fondul cauzei, că până în prezent se conturează o stare conflictuală ce există între cadrele didactice ale Universității Ovidius din C., ce se datorează mai multor probleme legate de funcțiile de rector și prorector (în cazul martorului Ț.) și de contracte de prestări servicii pe care Universitatea le-ar fi încheiat cu cadre universitare (în cazul martorei Lilos G.).
Fără a analiza în acest moment subiectivismul unor declarații date de unii martori în prezenta cauză, este posibil ca unele declarații date în cauză să fie influențate de situația conflictuală existentă în acest moment, dar și de presiunile care se fac asupra martorilor.
Relevantă în acest sens, ar fi declarația inculpatei T. L. în care aceasta a arătat că martora denunțătoare Lilios G. i-a solicitat să dea o declarație de recunoaștere a vinovăției, pe care a scris-o A. S., un alt cadru universitar, și care a fost depusă la dosarul cauzei.
Fără a da o valoare absolută acestei declarații, instanța a considerat că această declarație poate fi luată în considerare în acest moment, sub aspectul modalității în care unii martori din acest dosar se erijează în investigatori sau susținători ai administrării actului de justiție, în afara cadrului procesual și fără a li se fi cerut acest lucru, depășindu-și obligația ce le revine ca martori, aceea de a da declarații conform adevărului.
Analizând înscrisurile din data de 14.05.2014 și 24.09.2014, care cuprind declarația unui alt cadru universitar V. M., instanța constată că episodul întâlnirii dintre martora denunțătoare Lilios G. și inculpata S. G. este zugrăvit de V. M. în mod cu totul altfel decât cel prezentat de martora Lilios G. în memoriu depus la dosar la termenul din 04.10.2013, fiind prezentat ca o provocare din partea martorei Lilios G., punând astfel sub semnul îndoielii că inculpata S. G. ar fi încercat să ia legătura cu această martoră și astfel și-ar fi încălcat obligația impusă de instanță.
S-a mai constatat că imediat după ce martora D. D. a depus un memoriu la instanță, în data de 21.02.2014, în care a arătat că inculpata a luat legătura cu ea, inculpata S. G. a formulat la data de 28.02.2014 plângere pentru denunț calomnios împotriva acesteia, dar și a martorilor Ț. G. și Lilios G., arătând că cele susținute de martora D. D. nu corespund adevărului și sunt făcute sub presiunea martorilor Ț. G. și Lilios G., ceea ce instanța, văzând cele susținute de inculpata T. L. și înscrisul depus de către aceasta, apreciază ca fiind posibil acest lucru urmând a fi însă clarificat în urma finalizării cercetării judecătorești și analizării coroborate a întregului probatoriu.
D. fiind că în acest moment se pune problema doar a respectării de către inculpata S. G. a obligațiilor impuse de instanță de a nu lua legătura cu martorii audiați la urmărire penală, iar declarația dată de martora D. D., care a arătat că înainte de a da declarație s-a consultat cu martorii Ț. G. și Lilios G., martori care, în afara cadrului procesual se erijează în investigatori, trebuie analizată în contextul întregului material probator, s-a apreciat de instanță că nu există o certitudine, dincolo de orice îndoială, că inculpata nu și-a respectat obligațiile impuse.
Pentru a decide în acest fel, instanța a constat că măsura nu este necesară nici pentru buna desfășurare a procesului penal, dat fiind că martorii D. D., Ț. G. și Lilios G. au fost deja audiați sub aspectul situației de fapt, iar în acest moment nu s-a solicitat audierea altor martori, inculpata necontestând declarațiile celorlalți martori audiați în cadrul urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție care a solicitat admiterea contestației, desființarea, în parte, a încheierii atacate, cu privire la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu o altă măsură, prevăzută de art.215 alin.7 C. pr. pen., respectiv arestul preventiv sau arestul la domiciliu, pe considerentul că inculpata S. G., în mod repetat, cu rea-credință a luat legătura cu unii martori din cauză.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea apreciază contestația ca nefiind fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 242 al. 3 Cod procedură penală, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 al. 1 Cod procedură penală.
Condițiile prevăzute de textul menționat trebuie întrunite cumulativ chiar și în situația în care solicitarea de a înlocui măsura preventivă a controlului judiciar se întemeiază pe dispozițiile art. 215 al. 7 Cod procedură penală, ca în situația dată, situație în care la condițiile amintite se mai adaugă și aceea a existenței unor probe care să întemeieze bănuiala legitimă că inculpatul, cu rea-credință, a încălcat obligațiile stabilite în sarcina sa.
Constatarea justificată și motivată a neîndeplinirii oricăreia dintre aceste condiții, face inutilă analiza celorlalte.
În consens cu prima instanță, Curtea consideră că măsura preventivă a controlului judiciar este suficientă pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal, în contextul în care la acest moment procesual nu se mai poate considera că inculpata ar putea influența depozițiile martorilor, ascultarea acestora de către instanța de fond fiind finalizată.
De altfel, cele două martore ce au susținut că inculpata ar fi luat legătura direct sau indirect cu acestea, au adus la cunoștința instanței cu mult înainte aceste aspecte, în februarie, respectiv martie 2014, iar la acel moment nici instanța și nici parchetul nu a apreciat necesară înlocuirea măsurii preventive, instanța apreciind suficient a aminti inculpatei consecințele încălcării obligațiilor impuse.
Reiterarea în declarațiile date în calitate de martor a susținerilor deja expuse în înscrisurile olografe depuse, nu constituie un element de noutate care să aibă aptitudinea de a repune în discuție această chestiune, iar în contextul în care martorele și-au menținut declarațiile date nu se poate considera că depozițiile acestora au fost influențate în vreun fel, iar pe viitor un asemenea risc nu mai poate fundamenta necesitatea luării unei măsuri preventive mai grave.
Prin urmare, Curtea apreciază că la acest moment procesual, nu este necesară luarea unei măsuri preventive mai restrictive față de inculpata S. G., încheierea atacată fiind temeinică și legală sub acest aspect, motiv pentru care Curtea va respinge, ca nefondată, contestația exercitată de Ministerul Public.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația exercitată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, împotriva încheierii pronunțate la data de 10.10.2014 de Tribunalului I.– Secția Penală, în dosarul nr._ 3.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2014.
PREȘEDINTE,
O. B.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./20.11.2014
Dact. A.L. 2 ex.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1236/2014. Curtea de... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
