Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 208/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 208/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 208
Ședința publică de la 16 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. B. V.
JUDECĂTOR – I. C.
JUDECĂTOR – V. C.
GREFIER – R. S.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror Alestar V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpata T. S. G., părțile civile O. C. și I. ( fost G.) R. M. și părțile vătămate C. D. I. și C. N., împotriva deciziei penale nr. 12 din data de 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 02.10.2014 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a rămas in pronunțare pentru data de 16.10.2014.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față.
Prin decizia penală nr.12 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II a penal la data de 20.11.2013 s-a dispus în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpatul T. P., partile vatamate C. D. I. si C. N. impotriva s.p. nr.886/13.05.2008 pronunțata de Judecatoria Sector 5 București in dos. nr._ .
In baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatii C. G., Tagarta ( fosta C.) S. G., I. M., I. N., partile civile O. C. si I. R. M. impotriva s.p. nr.886/13.05.2008 pronunțata de Judecatoria Sector 5 București in dos. nr._ .
A fost desființată in parte sentinta apelata in sensul ca:
în baza art.11 pct.2 lit.a corob.cu art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen.a fost achitat inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. si ped. de art.189 alin.2 cu aplic. art.37 lit.b C.pen.( parte vătămata O. C.);
în baza art.11 pct.2 lit.a corob.cu art.10 alin.1 lit.a C.pr.pen.a fost achitat inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. si ped. de art.193 C.pen. cu aplic. art.37 lit.b C.pen.( parte vatamata A. M.);
în baza art.11 pct. 2 lit.b corob.cu art.10 alin.1 lit.g C.pr.pen.a încetat procesul penal față de inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. si ped. de art.180 alin.2 C.pen. cu aplic. art.37 lit.b C.pen. (parte vatamata A. M.);
în baza art.11 pct.2 lit.a corob. cu art.10 alin.1 lit.a C.pr.pen.a achitat pe inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. si ped. de art.180 alin.1 C.pen. cu aplic. art.37 lit.b C.pen.( parte vatamata O. C.);
în baza art.11 pct.2 lit.a corob.cu art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen. a achitat pe inculpata Tagarta ( fosta C.) S. G. sub aspectul săvârșirii infractiunii prev. si ped. de art.189 alin.2 cu aplic. art.37 lit.b C.pen.( parte vatamata O. C.);
în baza art.11 pct.2 lit.a corob.cu art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen.a achitat pe inculpatii I. M. si I. N. sub aspectul săvârșirii infractiunii prev. si ped. de art.189 alin.2 C.pen.( parte vatamata O. C.);
s-a respins acțiunea civila formulata de partea civila O. C. fata de inculpatii I. M. si I. N. ca nefondata;
a fost majorat cuantumul daunelor morale la care au fost obligati, in solidar, inculpatii C. G. si Tagarta ( fosta C.) S. G., catre partea civila O. C., la suma de 200.000 lei;
s-au repus in situatia anterioara partile din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.95/13.02.2003 de BNP D. G.;
în baza art.14 si 346 C.pr.pen. si art.998-999, 1003 cod civil vechi s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civila I. R. M. si obliga in solidar inculpatii C. G. si Tagarta ( fosta C.) S. G., la plata sumei de 6700 USD către partea civila I. R. M.;
în baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de cercetarea inculpatilor I. M. si I. N. au rămas in sarcina statului;
în baza art.192 alin.1 pct.1 lit.a si art.192 alin.3 lit.a C.pr.pen. a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul C. G. la 1500 lei si a fost obligată partea vatamata O. C. la plata a 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat;
în baza art.192 alin.1 pct.1 lit.a C.pr.pen. s-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpata Tagarta ( fosta C.) S. G. la 1700 lei si a fost obligată partea vatamata O. C. la plata a 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-au menținut in rest, dispozițiile sentinței apelate.
Onorariul parțial al apărătorilor din oficiu in cuantum total de 750 lei se suporta din fondurile Ministerului Justitiei.
În baza art.192 alin.2 si 4 C.pr.pen. a fost obligat apelantul-inculpat T. P. si apelantele-parti vatamate C. D. I. si C. N. la plata a cate 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de apelantii-inculpati C. G., Tagarta ( fosta C.) S. G., I. M., I. N., si apelantele-parti civile O. C. si I. R. M., au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Prin s.p. nr.886/13.05.2008 pronunțata de Judecătoria Sector 5 Bucuresti in dos. nr._, s-a dispus, in baza art. 189 alin. 2 c.p., condamnarea inculpatei C. S. G. la 7 ani închisoare (p.v. A. M.).
În baza art. 189 alin. 2 c.p., a condamnat pe inculpata la 7 ani închisoare (p.v. O. C.).
În baza art. 215 alin. 1 – 3 c.p. a condamnat pe inculpată la 3 ani închisoare. (pv. C. D. și C. N.).
În baza art. 215 alin. 1 – 3 c.p., a condamnat pe inculpată la 3 ani închisoare (pv .O. C.).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b c.p., s-a menționat ca inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 7 ani 6 luni închisoare.
A făcut apl. art. 71, 64 lit. a, b c.p.
În baza art. 88 c.p. s-a dedus prevenția de la 22.02.2003 la 31.03.2003.
În baza art. 189 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. b c.p. a condamnat pe inculpatul C. G., la 7 ani închisoare. (p.v. A. M.).
În baza art. 189 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. b c.p. a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare. (pv O. C.)
În baza art. 215 alin. 1 – 3 c.p. cu apl. art. 37 lit. b c.p. a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare (p.v. C. D. și C. N.)
În baza art. 215 alin. 1 – 3 c.p. cu apl. art. 37 lit. b c.p. a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare (p.v. O. C.).
În baza art. 180 alin. 1 c.p. a condamnat pe inculpat la 2 luni închisoare (p.v. O. C.).
În baza art. 180 alin. 2 c.p. cu apl. art. 37 lit. b c.p. a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare (p.v. A. M.).
În baza art. 193 c.p. cu apl. art. 37 lit. b c.p. a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. B, s-a menționat ca inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 3 luni, în final 7 ani 3 luni închisoare.
A făcut apl. art. 71, 64 lit. a, b c.p.
În baza art. 88 c.p. a dedus prevenția de la 22.02.2003 la 30.05.2003.
În baza art. 189 alin. 2 c.p. a condamnat pe inculpata I. M. la 7 ani închisoare.
A facut apl. art. 71, 64 lit. a, b c.p.
În baza art. 88 c.p. a dedus reținerea de la 22.02.2003.
În baza art. 189 alin. 2 c.p. a condamnat pe inculpatul I. N. la 7 ani închisoare.
A facut apl. art. 71, 64 lit. a, b c.p.
În baza art. 88 c.p. a dedus reținerea de la 22.02.2003.
În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 – 3 c.p. a condamnat pe inculpatul T. P. la 3 ani închisoare.
A facut apl. art. 71, 64 lit. a, b c.p.
A luat act că părțile vătămate C. D. și C. N. –nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a și art. 346 c.p.p. a dispus anularea următoarelor înscrisuri: procura autentificată sub nr. 2748/11.12.2002 de BNP V. C., procura autentificată sub nr. 2747/11.12.2002 BNP V. C., certificatul de moștenitor nr. 97/12.12.2002 eliberat de BNP M. V., Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2207/20.12.2002 de BNP M. V., Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 140/22.12.2002 de BNP Etica, Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 95/13.02.2003 de BNP D. G..
În baza art. 14, 346 c.p.p. și art. 998, 999 cod civil a obligat inculpații C. S. G. și C. G., în solidar, la 60 lei către partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ și la 574 lei către partea civilă SPITALUL DE URGENȚĂ SFÂNTUL P..
În baza art. 14, 346 c.p.p. și art. 998, 999 cod civil a obligat inculpații C. S. G. și C. G., în solidar, la 30.000 lei daune morale către partea civilă Z. G..
În baza art. 14, 346 c.p.p. și art. 998, 999 cod civil a obligat inculpații C. S. G., C. G.,I. N., I. M. în solidar,la 100.000 lei daune morale și 5351 lei daune materiale către partea civilă O. C..
A respins celelalte pretenții ale părților civile ca neîntemeiate.
În baza art. 191 c.p.p. a obligat fiecare inculpat la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta sentința, Judecătoria Sector 5 București a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 la data de 23.09.2005 sub nr._/302/2005 (nr. în format vechi_/2005) petenta Z. G. a solicitat infirmarea ordonanței nr.1574/P/2003 din 4.04.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că ordonanța de soluționare a plângerii îndreptate împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost semnată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, iar conform art.278 pct.1 Cpp competent era să se pronunțe prim-procurorul acestei instituții și nu adjunctul. Totodată, a arătat că plângerea sa nu a fost luată în calcul, iar dosarul nu a fost studiat de d-na procuror adjunct în momentul în care a dat o soluție de respingere a plângerii, atâta timp cât din probele existente la dosar și chiar din declarațiile intimatei C. S. G. a rezultat vinovăția tuturor intimaților, considerând astfel că ordonanța este nelegală și netemeinică.
În drept au fost invocate disp. art.2781 Cpp.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.1574/P/2003 cuprinzând lucrările efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și ordonanțele atacate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța emisă la 4.04.2005 de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr.1574/P/2003 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de inculpații C. S. G. și C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.189 al.2 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din materialul probator administrat în cauză nerezultând cu certitudine existența elementului material al laturii obiective și prev. de art.215 a1.1-3 c.p. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din materialul probator administrat în cauză nerezultând existența elementului intențional al laturii obiective; scoaterea de sub urmărire penală față de învinuiții I. N., I. M., Stingaciu M. și P. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 c.p. rap. la art.189 al.2 c.p. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii lipsind elementul material al laturii obiective; scoaterea de sub urmărire penală față de inculpații C. S. G. și C. G. și învinuiții I. N., I. M., Stingaciu M. și P. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 al.1 și 2 din c.p. întrucât în cauză nu a fost săvârșită nici una din modalitățile prevăzute de lege ca element material al laturii obiective; scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul T. P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 c.p. rap. la art.215 a1.1,3 din C,p. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind elementul intențional al laturii subiective; neînceperea urmăririi penala față de numitul C. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 al.1 din c.p., întrucât din cercetările întreprinse nu a rezultat existența faptei de distrugere a obiectelor de îmbrăcăminte; neînceperea urmăririi penala față de numiții C. S. G. și C. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.a din c.p. întrucât lipsește intenția sustragerii ca element al laturii subiective; bunurile reclamate ca fiind sustrase, în parte au fost Iăsate în apartamentul din . fiind deplasate la locuința din . de a elibera apartamentul cumpărat; neînceperea urmăririi penala față de numitul C. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 al.2 c.p. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive, deși petentul a reclamat dislocarea a doi dinți, în certificatul medico-Iegal s-a arătat că numitul A. M. prezenta protetice 31 și 41; disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de învinuitul D. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 c.p. rap.la art.182 al.2 din c.p. și art.323 al.1 din c.p.; trimiterea plângerii Judecătoriei Sector 5 București, în vederea efectuării de cercetări față de numitul C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 al.2 c.p. și art.193 din c.p. întrucât partea vătămată A. M. a reclamat săvârșirea de amenințări și loviri care pentru vindecare au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale.
S-a reținut în fapt că partea vătămată A. M. a dat un anunț prin mica publicitate solicitând ajutor gospodăresc. A fost contactat de către intimata C. S. G.. În declarațiile sale, partea vătămată a susținut că la 6.12.2002, contrar voinței sale, a fost dusă în . de către C. S. G. și C. G., adresă la care a fost obligată să rămână până la 21.02.2003. S-a mai arătat că nu s-a putut reține ca fiind reală această susținere a părții vătămate, neexistând probe concludente în acest sens. Inculpata C. S. G. a fost împuternicită de către A. M. prin procuri autentificate să solicite dezbaterea succesiunii defunctei sale soții și să vândă apartamentul situat în . acest sens, la 18.02.2002, intimatul I. M. s-a prezentat la Notarul Public M. V., declarând că a cunoscut-o pe defunctă și pe soțul acesteia, arătând totodată că soții A. nu au descendenți, deși cei doi aveau copii. S-a eliberat certificatul de moștenitor nr.97/18.12.2002 prin care lui A. M. îi revenea întreaga masă succesorală, inclusiv apartamentul din .-a mai arătat de către P. că susținerea lui A. M. în sensul că nu a executat semnăturile de pe procură nu a putut fi reținută ca reală, față de concluziile expertizelor grafologice întocmite în cauză. În temeiul acelorași expertize s-a dispus de către P. de pe lângă Curtea de Apel București și neînceperea urmăririi penale față de notarul Public V. C. pentru săvârșirea infr. prev. de art.246, 289 și art.26 rap. la art.215 al.1-3 Cp.
În baza procurii autentificate intimata C. S. G. a vândut în numele părții vătămate apartamentul către intimatul T. P., contractul fiind autentificat sub nr.2207/2003 de Notarul Public V. M.. La rândul său T. P. a vândut apartamentul lui C. D. și C. N., care nu sunt rude cu intimații C.. S-a mai arătat că prin încheierea contractului de vânzare nu s-a încercat inducerea în eroare a părții vătămate care, conform procurii o mandata pe C. S. G. să vândă apartamentul, astfel încât aceasta din urmă nu a indus în eroare nici una din persoanele implicate în înstrăinarea imobilului. Intimații C. și T. P. nu știau faptul că partea vătămată are descendenți.
În aceeași rezoluție s-a arătat că din declarațiile date de către intimați precum și declarațiile martorilor audiați, coroborate cu înscrisurile de la dosar, nu s-a putut reține că A. M. a fost lipsit de libertate. Acesta s-a aflat la locuința celor doi, însă avea libertate de mișcare. În legătură cu leziunile suferite de către acesta și constatate prin acte medicale, s-a stabilit sesizarea instanței de judecată pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 al.2 Cp.
S-a mai arătat că partea vătămată a susținut și sustragerea bunurilor mobile de soții C. din apartamentul din . care însă nu a fost reală, întrucât o parte din aceste bunuri au fost depozitate în locuința din . unde a stat o perioadă și persoana vătămate, restul fiind lăsate în apartamentul din . au fost identificate de către organele de poliție, însoțite de A. M..
În legătură cu învinuiții I. N., I. M., S. M. și P. I. s-a arătat că aceștia nu au comis acte materiale care să contureze latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.189 al.2 Cp în forma complicității, prin raportare la comportamentul soților C..
S-a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective nici în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.323 al.1 și 2 Cp, în cauză nefiind săvârșită vreuna din modalitățile prevăzute de lege.
Deși persoana vătămată a reclamat și distrugerea de către C. G. a unor obiecte de îmbrăcăminte cu prilejul exercitării unor acțiuni violente, în cauză nu s-a făcut dovada existenței faptei de distrugere, susținerile părții vătămate nefiind confirmate de alte probe.
Prin s.p. 1146/09.03.2006, pronunțată în dosarul nr._/302/2005, s-au dispus următoarele:
,, În baza art.2781 Cpp, respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta Z. G., domiciliată în București, ..4, ., ., sector 3 privind pe intimații C. S. G., domiciliată în București, ., sector 5, C. G., domiciliat în ., I. N., domiciliat în București, . nr.52, sector 5, I. M., domiciliată în București, . nr.52, sector 5, S. M., domiciliat în București, ., sector 2 și ffl în București, ., sector 5, P. I., domiciliat în București, ..67, sector 5 și ffl în București, ., sector 5 și T. P., domiciliat în București, ., sector 2.
În baza art.192 al.2 Cpp obligă pe petentă la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.,,.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs petenta Z. G., iar prin d.p. 1701/12.07.2006 a Tribunalului București secția a I pen. s-a dispus admiterea recursului, casarea în tot a sentinței penale atacate și rejudecând: ,,admite plângerea formulată de petenta Z. G., desființează în parte odonanța emisă la data de 04.04.2005 de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 în dosarul penal nr. 1574/P/2003 și dispune trimiterea cauzei pentru soluționare în fond la Judecătoria Sector 5 în ceea ce îi pricește pe inculpații C. S. G. și C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de libsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 c.p. în raport de parteavătămată A. M. și al infracțiunii de înșelăciune prev.. de art. 215 alin. 1 – 3 cp. în raport cu părțile vătămate C. N. și C. D., precum și pe inculpatul T. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 – 3 c.p.,,.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 sub nr._/302/2006.
Prin Ordonanta nr. 1574/P2003 din 04.04.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala fata de inculpatii C. S. G. si C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. si înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 – 3 C. pen. scoaterea de sub urmărire penala fata de inculpatii I. N., I. M., Stangaciu M. si P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate, prev. de art. 26 C. pen. rap. La art. 189 alin. 2 C. pen. scoaterea de sub urmărire penala fata de inculpatii C. S. G. si C. G. si învinuiții I. N., I. M., Stangaciu M. si P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 si 2 C. pen. scoaterea de sub urmărire penala fata de învinuitul T. P., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1,3 C. pen. neînceperea urmăririi penale fata de inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C. pen. neînceperea urmăririi penale fata de inculpații C. S. G. si C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C. pen. neînceperea urmăririi penale fata de inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 2 C. pen., neînceperea urmăririi penale fata de numitul A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen. si disjungerea cauzei in vederea efectuarii de cercetari fata de invinuitul D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la vatamare corporala grava, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 182 alin. 2 C, pen. si a infractiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni, prev. de art. 323 alin. 1 C. pen. In fine, s-a dispus trimiterea plangerii Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, in vederea efectuarii de cercetari fata de numitul C. G. pentru savarsirea infractiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. si amenintare, prev. de art. 193 C. pen. impotriva partilor vatamate A. M. si O. C..
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 19.04.2005 sub nr._ ( nr. in format vechi 5086/2005 ), având ca obiect săvârșirea de catre inculpatul C. G. a infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. si amenințare, prev. de art. 193 C. pen. impotriva partilor vatamate A. M. si O. C..
Prin încheierea de ședință de la 03.11.2006, instanța, apreciind că este necesar a se înainta dosarul_ la completul 1 din data de 20.11.2006 în vederea conexării cu dosarul_/302/2006, a înaintat dosarul în vederea discutării conexării cu dosarul_/302/2006 și în vederea stabilirii completului competent a judeca aceste dosare.
Prin încheierea de ședință de la 20.11.2006, instanța, verificând actele și lucrările dosarului_, trimis pentru discutarea conexării, a constatat că acesta nu are ca obiect plângerea prealabilă formulată de O. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193 și art. 180 alin. 1 c.p., față de împrejurarea că la termenul din 01.07.2005, petentul O. C. a depus la dosar in plângerea formulată impotriva Ordonanței nr. 1574/P2003 din 04.04.2005 si a Ordonantei 645/VIII-1/2005 din 04.05.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti ( fila nr. 57), însoțita de copia Ordonantei nr. 645/VIII-1/2005 din 04.05.2005 (fila nr. 59 ) si de copia adresei de comunicare ( fila nr. 58 ).
Față de cele constatate, prin aceeași încheiere de la 20.11.2006, instanta a calificat obiectul prezentului dosar ca fiind plângere impotriva ordonanțelor nr. 645/VIII-1/2005 din 04.05.2005 si nr. 1574/P/2005 din 04.04.2005 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti., a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 33, 34 c.p.p., a acordat termen la 24.11.2006, completul 4, în vederea soluționării plângerii formulate, în temeiul art. 278 ind. 1 c.p.p. de petentul O. C. împotriva Ordonanței nr. 1574/P/2003 din 04.04.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5, prorogând discutarea conexării dosarelor_/302/2006 cu dosarul_, după soluționarea acestei plângeri, potrivt art. 278 ind. 1 c.p.p.
Prin încheierea de ședință de la 12.01.2007, dată în dosarul_, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr. 1574/P2003 din 04.04.2005 a Parchetului de pe langa Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala fata de inculpatii C. S. G. si C. G., pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. si inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 – 3 C. pen. scoaterea de sub urmarire penala fata de inculpatii I. N., I. M., Stangaciu M. si P. I., pentru savarsirea infractiunii de complicitate la lipsire de libertate, prev. de art. 26 C. pen. rap. La art. 189 alin. 2 C. pen. scoaterea de sub urmarire penala fata de inculpatii C. S. G. si C. G. si invinuitii I. N., I. M., Stangaciu M. si P. I., pentru savarsirea infractiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni, prev. de art. 323 alin. 1 si 2 C. pen. scoaterea de sub urmărire penala fata de învinuitul T. P., pentru savarsirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1,3 C. pen. neînceperea urmăririi penale fata de inculpatul C. G. pentru săvârșirea infractiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C. pen. neinceperea urmăririi penale fata de inculpatii C. S. G. si C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C. pen. neînceperea urmăririi penale fata de inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 2 C. pen., neînceperea urmăririi penale fata de numitul A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen. si disjungerea cauzei in vederea efectuării de cercetări fata de invinuitul D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la vatamare corporala grava, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 182 alin. 2 C, pen. si a infracțiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni, prev. de art. 323 alin. 1 C. pen. In fine, s-a dispus trimiterea plangerii Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, in vederea efectuarii de cercetari fata de numitul C. G. pentru săvârșirea infractiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. si amenintare, prev. de art. 193 C. pen. impotriva partilor vatamate A. M. si O. C..
In ceea ce-l privește pe petentul O. C., in motivare s-a reținut ca acesta a declarat ca a dat un anunt la mica publicitate, in data de 27.02.2003, in vederea încheierii unei casatorii, la care a răspuns intimata C. S. G., ce s-a prezentat la locuința petentului in data de 11.02.2003, însoțita de o alta persoana pe numele “C.”.
In condițiile in care petentul a observat o diferența mare de vârsta intre el si inculpata, i-a comunicat acesteia ca nu corespunde cerințelor sale, moment in care inculpata a folosit un spray paralizant, in locuința intrând si inculpatul C. G. ce a aplicat petentului numeroase lovituri.
Petentul a mai declarat ca, impotriva voinței sale, a fost dus de catre inculpați la locuința lor situata in . zi fiind obligat de aceștia sa răscumpere de la B. Post certificatele de depozit contra sumei de 60.000.000 ROL. iar ulterior condus la un birou notarial, unde notarul public D. G. i-a prins degetul mainii drepte, aplicandu-i impresiunile digitale pe contractul de vânzare – cumpărare si pe celelalte acte adiționale. In continuare, a fost ținut in . in ., la locuinta invinuitei I. M., pana la data de 21.02.2003 când a fost găsit de organele de politie.
Pe baza declarațiilor martorilor audiați in cauza, prin Ordonanta atacata s-a retinut ca nu pot fi dovedite existenta unor acte de intimidare savarsite asupra partii vatamare la încheierea contractului de vanzare – cumparare, iar, in ceea ce privește lipsirea de libertate, a rezultat ca petentul a avut libertate de mișcare, împrejurare ce a fost confirmata chiar de acesta cu ocazia confruntărilor efectuate de P. de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._ ( nr. in format vechi 5086/2005 ), avand ca obiect săvârșirea de catre inculpatul C. G. a infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. si amenințare, prev. de art. 193 C. pen. impotriva partilor vatamate A. M. si O. C..
La termenul din 01.07.2005, petentul O. C. a depus in sedinta publica plangere impotriva Ordonantei nr. 1574/P2003 din 04.04.2005 si a Ordonantei 645/VIII-1/2005 din 04.05.2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti ( fila nr. 57 ), însoțita de copia Ordonantei nr. 645/VIII-1/2005 din 04.05.2005 (fila nr. 59 ) si de copia adresei de comunicare ( fila nr. 58 ).
In baza acestor înscrisuri, instanța a calificat obiectul prezentului dosar ca fiind plângere impotriva ordonanțelor nr. 645/VIII-1/2005 din 04.05.2005 si nr. 1574/P/2005 din 04.04.2005 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Anterior, prin Decizia penala nr. 1701/R/12.07.2006 a Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala ( filele nr. 217 - 223 ) a fost admis recursul declarat de recurenta petenta Z. G. ( fiica persoanei vatamată A. M., in prezent decedat ), fiind casata sentința penala nr. 1146/09.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțata in dosarul nr._/302/2005, admisa plângerea formulata de petenta, desființata in parte ordonanța emisa la data de 04.04.2005 de P. de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, dispunându-se trimiterea cauzei pentru soluționarea in fond la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in ceea ce-i privește pe inculpatii C. S. G. si C. G., sub aspectul savarsirii infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. in raport cu partea vătămata A. M. si al infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 – 3 C. pen. in raport cu partile vatamate C. N. si C. D., precum si pe inculpatul T. P., sub aspectul savarsirii infractiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 C. pen.
Analizând actele dosarului si reținând din considerentele ordonatelor atacate, ca, in ceea ce privește faptele reclamate de persoana vătămata O. C., au fost efectuate cercetări fata de inculpatii C. G. si C. S. G. ( sub aspectul săvarsirii infractiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. si inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen. ) si fata de invinuitii I. M. si I. N. (sub aspectul savarsirii infractiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. ), instanța a constatat plângerea formulata ca fiind întemeiata, dat fiind caracterul superficial al analizei materialului probator administrat in lucrarea penala nr. 1574/P/2003.
. faptul ca parchetul a înaintat cauza privind cele doua persoane vatamate judecatoriei, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul savarsirii unor infractiuni pedepsite doar la plangere prealabila, înainte de a expira termenele in care puteau fi atacate ordonanțele emise la 04.04.2005 si 04.05.2005, iar in prezent, urmare a admiterii plângerii petentei Z. G., instanța nici nu ar mai putea soluționa plângerea persoanei vatamate A. M. ca si o plângere penala prealabila, modalitatea de selectare a mijloacelor de proba, prin care s-a dat eficienta doar acelora ce au venit in sprijinul prezumției de nevinovatie a intimatilor, criticata de altfel in considerentele Deciziei penale nr. 1701/R/12.07.2006 a Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala, a fost deopotriva prezenta si in partea din lucrarea penala care priveste faptele presupus savarsite in dauna petentului O. C..
La fel ca si in situatia persoanei vatamate A. M., au fost ignorate împrejurările si conditiile in care O. C. a fost găsit, la data de 21.02.2003, in locuința invinuitilor I. M. si I. N., situata in Bucuresti, ., nr. 52, sector 5 avand la pometul drept o echimoza verzui – gabuie, prezentand o stare de teama si temur in voce, aspecte care au reieșit din procesul – verbal încheiat la acea data de către organele de politie.
Nu a fost totodata analizata cauza pentru care, astfel cum a rezultat din acelasi proces – verbal, odată ajuns la secția de politie, O. C. a declarat ca, din 13.02.2003, este sechestrat si supus la violente, fiind obligat să încheie sub amenințare un contract de vânzare – cumpărare a locuinței sale din Bucuresti, ., .. Astfel, au fost ignorate si au ramas nelămurite contradicțiile dintre aceasta reactie surprinsa imediat dupa intervenția organelor de politie si declarațiile ulterioare, la care a făcut trimitere in mod singular motivarea parchetului si prin care petentul ar fi susținut ca, totuși, s-ar fi bucurat de libertate de mișcare.
Nu in ultimul rând, relevant a fost si caracterul oscilant al declarațiilor intimaților, scos de altfel in evidenta de către instanța de recurs, prezent inclusiv in relatările privindu-l pe petentul O. C., un exemplu edificator fiind chiar ultima declarație a intimatului C. G. ( înainte ca obiectul dosarului sa fie recalificat de către instanța ), diferita fata de orice alta declarație aflata la dosarul de urmarire penala, sub aspectul situatiei de fapt, inclusiv a modalității in care a luat legătura cu persoana vătămata.
Conform art. 2781 alin. 8 lit. c C. proc. pen. in cazul in care plângerea impotriva rezoluției sau ordonanței procurorului este admisa si probele existente la dosar sunt suficiente, cauza va fi retinuta spre judecare, in complet legal constituit, dispozițiile privind judecata in prima instanța si caile de atac aplicându-se in mod corespunzător.
Avand in vedere modalitatea de soluționare adoptata deja prin Decizia penala nr. 1701/R/12.07.2006 a Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala in legatura cu dispozitiile din ordonanta relative la faptele reclamante de persoana vatamata A. M., instanța a admis plângerea petentului O. C., a desființat in parte ordonanta emisa la data de 04.04.2005 de P. de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, in dosarul penal nr. 1574/P/2003, precum si Ordonanța emisa la data de 04.05.2005 de P. de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul penal nr. 645/VIII-1/2005 si, in baza art. 2781 alin. 8 lit. c C. proc. pen. si a reținut cauza spre judecare in ceea ce ii privește pe inculpatii C. S. G. si C. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. si inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen. si invinuitii I. M. si I. N., sub aspectul savarsirii infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. in dauna partii vatamate O. C..
Evident ca, la acel moment, instanta nu s-a raportat decât la încadrarea juridica data faptelor de catre organul de urmarire penala, odata cu judecarea fondului si in funcție de analiza coroborata a probelor putându-se dispune schimbarea acestei încadrări juridice.
Astfel, prin încheierea de ședință de la 12.01.2007 s-au dispus următoarele: ,,Admite plangerea formulata de petentul O. C..
Desfiinteaza in parte ordonanta emisa la data de 04.04.2005 de P. de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, in dosarul penal nr. 1574/P/2003, precum si Ordonanta emisa la data de 04.05.2005 de P. de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul penal nr. 645/VIII-1/2005 si retine cauza spre judecare in ceea ce ii priveste pe inculpatii C. S. G. si C. G., sub aspectul savarsirii infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. si inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen. si invinuitii I. M. si I. N., sub aspectul savarsirii infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 C. pen. in dauna partii vatamate O. C..
In baza Deciziei nr. XV/22.05.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, inainteaza prezentul dosar spre soluționare completului 1 din data de 15.01.2007,,.
Prin încheierea de ședință de la 19.02.2007, instanța a dispus, în baza art. 32 și urm. c.p.p., conexarea dosarului_ la dosarul nr._ .
În ceea ce privește persoanele și infracțiunile ce constituie OBIECTUL SESIZĂRII INSTANȚEI, față de dispozțiile cuprinse în d.p. 1701/R/12.07.2006 a Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala, în Încheierea de ședință de la 12.01.2007, dată în dosarul_ și de dispozițiile din Ordonanța nr. 1574/P/2003 din 04.04.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 în ceea ce privește trimiterea plângerilor prealabile Judecătoriei sector 5 Bucuresti, in vederea efectuării de cercetări fata de numitul C. G. pentru savirsirea infractiunilor prev.de art.180 al.2 și art.193 C.P. față de partea vatamata A. M. și pentru săvirsirea infractiunii prev.de art.180 al.1 reclamata de către partea vatamata O. C., instanța a constatat că este sesizată cu următoarele:
-în ceea ce o privește pe inculpata C. S. G.: art. 189 alin. 2 c.p. (parte vătămată A. M.), art. 189 alin. 2 (parte vătămată O. C.), art. 215 alin. 1 – 3 c.p. (părți vătămate C. N. și C. D.), art. 215 alin. 1 – 3 (parte vărtămată O. C.)
-în ceea ce îl privește pe inculpatul C. G.: art. 189 alin. 2 c.p. cu apl. art. 37 lit. b c.p. (parte vătămată A. M.), art. 189 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. b c.p. (parte vătămată O. C.), art. 215 alin. 1 – 3 c.p. cu apl. art. 37 lit. b c.p. (părți vătămate C. N. și C. D.), art. 215 alin. 1 – 3 cu apl. art. 37 lit. b c.p. (parte vărtămată O. C.), art. 180 alin. 1 c.p. (parte vătămată O. C.), art. 180 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. b c.p. și art. 193 cu apl. art. 37 lit. b c.p. (parte vătămată A. M.)
-în ceea ce o privește pe inculpata I. M.: art. 189 alin. 2 c.p. (parte vătămată O. C.)
-în ceea ce îl privește pe inculpatul I. N.: art. 189 alin. 2 c.p. (parte vătămată O. C.)
-în ceea ce îl privește pe inculpatul T. P.: art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 – 3 c.p. (părți vătămate C. N. și C. D.)
În cursul cercetării judecătorești s-au administrat următoarele mijloace de probă:
- procesele verbale de constatare; plângerile și declarațiile părților vătămate A. M. și O. C.; declarațiile martorilor :Stingaciu M., P. I., C. D. M., I. S., D. M., G. M., Dăițeanu G., C. E., G. I. R., C. R. M., P. V., C. A., D. Ica, D. V., G. Ortansa A., V. F., G. R. M., Șpiț O., C. D. M., I. Dănuța, T. I., T. B., T. E., I. M., I. A., D. Gheghina, S. E., M. Adian I., P. J., S. E., V. E.; declarațiile inculpaților C. G., Comana S. G., I. M., I. N., T. P.; plângerea și declarațiile părților vărtămate C. N. și C. D.; procese verbale de confruntare; planșe foto; procese verbale de recunoaștere din grup;expertize grafice; expertize medico legale; fișele de cazier ale inculpaților;acte medicale privind părțile vătămate A. M. și O. C.; ordonanta nr.1574/P/2003 din 26 02 2003 P. de pe linga Judecătoria sector 5 Bucuresti; rezolutia nr.1290/P/2003 din 26 02 2003 a Parchetului de pe linga Tribunalul Bucuresti; ordonanta .2363/P/2003 din 17 07 2004 P. de pe linga Curtea de Apel Bucuresti; ordonanta nr.2089/P/2004 din 02 11 2004 P. de pe linga Curtea de Apel Bucuresti; raportul de expertiza medico legale nr.A_ din 10 04 2003 partea vatamata A. M. a fost examinata la data de 21 02 2003 constatându-se că prezintă atela gipsata brahine-antebrahiala stinga, deteriorarea lucrarii protitice 31 și 41, echimoza a antebratului sting și tumefactgie pe fata dorsala a mâinii stingi, leziuni care, pentru vindecare, au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale; adresa nr._/30 06 2003 emisa de Directia Impozite Taxe Locale sector 1; certificatul medico legal nr.a1 /1835/2003 din 10 04 2003; procura autentificată sub nr.2748/11.12.2002 de BNP V. C.; procura autentificată sub nr.2747/11.12.2002 BNP V. C.; certificatul de moștenitor nr.97/12.12.2002 eliberat de BNP M. V.; Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2207/20.12.2002 de BNP M. V.; Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 140/22.12.2002 de BNP Etica; Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 95/13.02.2003 de BNP D. G.; decontul cheltuielilor cu îngrijirile medicale acordate părților vătămate A. M. și O. C.; alte acte.
Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.02.2003, lucrători ai Secției 18 Poliție s-au sesizat despre faptul că în imobilul de pe . nr. 52 sector 5 se află sechestrată o persoană de sex masculin, în vârstă de 60 de ani, de către un anume „G.” cu scopul de a obține foloase materiale din vânzarea imobilului acestuia.
În această situație s-a efectuat o descindere la imobilul în cauză, unde au fost depistate următoarele persoane: I. N., C. D., G. M., O. C., iar în timpul legitimării de către organele de poliție a celor de mai sus, la fața locului au sosit C. G. și C. S. G..
Având în vedere sesizarea din oficiu a lucrătorilor de poliție, toate persoanele menționate au fost conduse la sediul secției 18 Poliție pentru continuarea cercetărilor. În sediul secției de poliție, partea vătămată O. C., în vârstă de 73 de ani, a declarat că este bucuros că a fost salvat de poliție întrucât din data de 13.02.2003 a fost sechestrat și supus la violențe de cei doi inculpați C. G. și C. S. G., iar prin amenințare a fost obligat să își vând locuința situată în București . .. A, ..
Partea vătămată a depus plângere în care a arătat că în perioada 13.02.2003 – 21.02.2003 a fost sechestrat, iar prin violența a fost obligat să își vândă locuința situată în București . .. A, . și să răscumpere certificatele de depozit de la BANCPOST.
Având în vedere depistarea celor doi inculpați C. G. și C. S. G., cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că la domiciliul celor doi din București . sector 5 se mai află o persoană de sex masculin, respectiv A. M..
La 21.02.2003, partea vătămată A. M. a depus plângere în care a menționat că începând din data de 06.12.2003 și până la 21.02.2003 a fost sechestrat de inculpații C. G. și C. S. G., a fost bătut și deposedat de imobilul proprietatea sa din București .. 1 . sect. 1.
În declarația dată, partea vătămată O. C. a arătat că în data de 07.02.2003 a dat un anunța la rubrica „Matrimoniale” în ziarul Anunțul Telefonic, prin care a solicitat căsătoria cu o doamnă de aproximativ 60 de ani.
Pe data de 11.02.2003, în jurul orei 14,00, a fost contactat telefonic de o persoană de sex feminin, care s-a recomandat „G.”, precizând că are 30 de ani și că ar fi interesată de un mariaj. Din declarația părții vătămate, instanța a reținut că acesta a refuzat oferta, precizând că dorește o persoană de aproximativ 60 de ani.
Cu toate acestea, partea vătămată i-a dat numitei „G.” (identificată în persoana inculpatei C. S. G.) adresa de domiciliu, iar în aproximativ 5 minute, acesta s-a prezentat la domiciliul părții vătămate însoțită de o altă persoană de sex feminin, „C.”. După unele discuții purtate între inculpata C. S. G. și partea vătămată O. C., respectiv dacă acesta are copii, unde o să stea, inculpata a scos din geantă un spray pe care l-a pulverizat în față părții vătămate. În acest timp a intrat în imobil inculpatul C. G., și profitând de situația în care se găsea partea vătămată, cei doi inculpați, după un control în locuință, au găsit un geamantan în care se aflau actele locuinței.
După ce a lovit partea vătămată, inculpatul C. G. și-a însușit actele găsite, apoi transportând partea vătămată la domiciliul din București . sector 5 cu autoturismul cu nr._ . Inițial partea vătămată a declarat că a fost transportat în . procesul verbal de la fila 302 d.u.p. a rezultat că partea vătămată a confundat numele străzii de domiciliu a inculpaților.
În data de 13.02.2003, partea vătămată a fost transportată de cei doi inculpați la BNP D. G., cu scopul de a-l determina prin amenințare să vândă imobilul. La notariat se găseau G. Ortansa A., G. R. M.. S-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 95/13.02.2003, partea vătămată a primit de la cumpărătoare suma de 6200 USD, sumă care i-a fost luată imediat de către inculpatul C. G.. Tot din declarația părții vătămate instanța a reținut că la biroul notarial se aflau următoarele persoane: C. S. G., jurista E., cumpărătoarea G. R. M. și mama ei G. Ortansa și C. G. care se afla în afara încăperii notariale.
După semnarea contractului, cei doi inculpați l-au luat pe partea vătămată, transportându-l din nou la domiciliul din .> De asemenea, instanța a reținut din declarația părții vătămate că la data de 15.02.2003, a fost urcat într-un autoturism și transportat în ., la părinții inculpatei C. S. G.. După mai multe discuții între partea vătămată și inculpatul C. G., partea vătămată acuzând că a fost bătut de inculpat, partea vătămată a refuzat să rămână la domiciliul părinților inculpatei, ocazie cu care acesta a fost amenințat de inculpatul C. G. – „hai că o să te fac eu pe drum”.
Pe distanța dintre ., partea vătămată a declarat că a fost bătut în permanență de inculpatul C. G., iar în momentul în care au ajuns în . a rămas în autoturism, fiind păzită de I. N., zis „Ș.” și de numitul „Gabone”, iar după aproximativ 20 de minute a fost transportat la domiciliul inculpatei I. M. din . nr. 52 sector 5, unde a stat sechestrat până la 21.02.2003, când a fost găsit de organele de poliție.
Au fost audiați reprezentanții . și . SRL, martorii P. J. și M. Adian I., ca și cumpărătoarea G. R. M. și mama acesteia G. Ortansa .
Din declarația martorei P. J., a rezultat că printr-o colaborare cu firma . SRL, au prezentat spre vânzare imobilul aparținând părții vătămate O. C. situat în București .> La data de 10.02.2003, P. J. a fost contactată telefonic de G. Ortansa stabilind o oră pentru vizionarea imobilului în vederea cumpărării, iar cu ocazia vizionării la imobil au fost găsiți inculpații C. G. și C. S. G., iar din discuțiile purtate a rezultat că inculpata C. S. G. e nepoata părții vătămate O. C..
În acest context a fost stabilit prețul imobilului, urmând ca perfectarea actelor să se facă prin firma imobiliară în cauză.
La biroul notarial D. G. din București . . au fost de față atât cei doi inculpați cât și partea vătămată O. C..
Din declarația reprezentantului firmei imobiliare instanța a reținut că actul notarial a fost întocmit mai întâi în condiții normale, în sensul că vânzătorul urma să semneze (indescifrabil), însă deoarece notarul a constatat că partea vătămată prezenta un tremurat la nivelul mâinilor, a întocmit un alt act notarial în care a prevăzut că partea vătămată este de acord cu aplicarea impresiunilor digitale, degetul arătător de la mâna stângă.
Fiind audiat și reprezentantul firmei . SRL, martorul M. A. I. a arătat că la data de 16.01.2003 a fost contactat telefonic de inculpatul C. G. care i-a oferit spre vânzare o garsonieră în . părții vătămate, locuință despre care inculpatul a afirmat că este proprietatea unchiului soției sale C. S. G.. Din declarația martorului, a rezultat că acesta l-a atenționat pe inculpat că în cazul unei tranzacții imobiliare este obligatorie prezența proprietarului, neacceptând procură, susținere la care a observat un gest de nemulțumire a inculpatului, care a precizat ulterior că o să îl aducă pe proprietar.
Din declarațiile martorilor P. J. și M. A. I. a rezultat că prețul garsonierei s-a discutat între cei doi inculpați C. G. și C. S. G. și cumpărătoarea G. Ortansa A., acesta fiind stabilit la 6700 USD.
Din declarațiile martorilor, a rezultat că G. Ortansa i-a înmânat părții vătămate O. C. suma de 6200 USD, fiind de acord ca restul de 500 USD să fie achitați ulterior. În sediul Biroului Notarial martorii au observat cum C. S. G. a luat de la partea vătămată banii pentru a-i număra.
Martora G. Ortansa a declarat că pentru achiziționarea garsonierei a apelat la o firmă imobiliară prin intermediul ziarului Anunțul Telefonic, necunoscându-i pe cei doi inculpați, iar cu ocazia vizionării garsonierei la fața locului s-au prezentat cei doi inculpați, care au și negociat prețul.
În cauză s-a efectuat o expertiză în ceea ce privește amprenta digitală aplicată la poziția „vânzător” de pe contractul de vânzare cumpărare nr. 95/2003, din constatarea tehnico științifică nr._/24.06.2003 a rezultat că amprenta digitală existentă pe contractul de vânzare cumpărare s-a identificat cu amprenta degetului arătător de la mâna stângă a părții vătămate O. C..
De asemenea, cu ocazia identificării părții vătămate O. C. la imobilul din București ., la 21.02.2003 s-au efectuat recunoașteri din grup, ocazie cu care partea vătămată a recunoscut fără ezitare pe inculpații C. G., C. S. G., I. M., I. N..
Fiind audiat, inculpatul C. G. a declarat că l-a cunoscut pe partea vătămată O. C. prin intermediul verișoarei sale I. M., în realitate însă aceasta era sora inculpatului, partea vătămată dorind să vândă imobilul și să își stabilească domiciliul la I. M..
În legătură cu recunoașterea din grup de către partea vătămată, inculpatul a precizat că este posibil să fi fost văzut de partea vătămată cu ocazia vizitelor la verișoara sa.
În declarația dată în fața procurorului, inculpatul C. G. a arătat că partea vătămată O. C. a insistat să îl ajute să vândă locuința, fapt neadevărat, față de declarațiile martorilor G. Ortansa, G. R., P. J., M. A., analizate mai sus.
La data de 27.03.2003, inculpatul C. G. a fost suspus testului poligraf, din care a rezultat că răspunsurile la întrebările critice relevante ale cauzei au provocat în diagramele obținute modificări semnificative ale stresului emoțional care constituie indici ai comportamentului simulat.
În declarațiile date, inculpata C. S. G. a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu sechestrarea părții vătămate O. C. și vânzarea imobilului acestuia, iar în declarația de la 24.07.2003 a arătat că nu mai dorește să participe la întocmirea vreunui act de urmărire penală.
Inculpații I. M. și I. N. nu au recunoscut participarea la săvârșirea faptei, arătând că în perioada în care a stat în domiciliul lor partea vătămată O. C. a avut libertate de mișcare, ieșind la cumpărături și mergând să își ridice pensia, aspecte contrazise de adresa Companiei Naționale Poște Română din care a rezultat că O. C. și-a ridicat pensia la 27.02.2003, deci după ce a fost găsit de organele de poliție. De asemenea, nu au putut fi reținute nici celelalte susțineri ale inculpaților în sensul că partea vătămată avea libertatea de mișcare și își cumpăra băuturi alcoolice și aducea femei în locuința din ..
În ceea ce îl privește pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 de ani, instanța a reținut următoarele:
Din plângerea și declarația acestuia a rezultat că la sfârșitul lunii noiembrie 2002, prin intermediul ziarului Anunțul Telefonic, a dat un anunț prin care a solicitat sprijin în gospodărie, oferind locuință și a fost contactat telefonic de inculpata C. S. G., care printr-un comportament civilizat i-a câștigat încrederea, și tot cu ocazia convorbirii inculpata l-a întrebat pe partea vătămată dacă este proprietarul imobilului, dacă stă singur, dacă are copii și când se pot întâlni, stabilind să se întâlnească la 04.12.2002.
La această dată, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata în zona blocului unde locuia, după care a invitat-o pe aceasta în locuință. Inculpata i-a promis sprijin gospodăresc, după care pentru a-i câștiga încrederea i-a dat suma de 80 lei (800.000 lei vechi) pentru a-și plăti întreținerea stabilind că la 05.12.2002 vor merge împreună la cumpărături.
La data de 06.12.2002, inculpata s-a prezenta la domiciliul părții vătămate sub pretextul de a merge la cumpărături la Piața Obor, i-a cerut acestuia să meargă cu un taxi, partea vătămată a refuzat, solicitând să meargă cu tramvaiul, apoi a fost introdus cu forța într-un autoturism de cei doi inculpați, C. G. și C. S.. Partea vătămată a fost transportată la domiciliul acestora din București . sector 5, unde a fost găsit de organele de poliție la 21.02.2003.
Tot din declarația părții vătămate, instanța a reținut că între 7 și 10.01.2003 a fost transportat la un notariat din zona Piața Rosetti, unde a fost obligat să semneze o declarație că nu are copii, și a refuzat precizând că are 4 copii, și apoi a fost transportat din nou la domiciliul celor doi inculpați.
Partea vătămată a declarat că a fost bătut în permanență cât s-a aflat în imobilul din . ziua de 15.02.2003 a încercat să fugă din locuința inculpatilor, insă nu a reușit întrucât inculpatul C. G. a agresat-o, iar pe 17.02.2003 a fost transportat la Spitalul Universitar București, unde s-a constatat că prezenta fractură antebraț stâng
Conform raportului de expertiza medico legale nr.A_ din 10 04.2003 partea vatamata A. M. a fost examinata la data de 21 02 2003 constatându-se că prezintă atela gipsata brahine-antebrahiala stinga, deteriorarea lucrarii protitice 31 și 41, echimoza a antebratului sting și tumefactie pe fata dorsala a miinii stingi, leziuni care, pentru vindecare, au necesitat 16-18 zile ingrijiri medicale.
Partea vatamata a arătat că in perioada 06.12._03 a fost sechestrata in locuința din . și păzita continuu atât de către inculpati, cit și de învinuiții I. M., I. N., S. M., P. I. și D. A..
A mai declarat partea vătămată că după data de 05.02.2003 a observat că la imobilul din . au adus o parte din bunurile sale personale, iar cand a întrebat, cei doi inculpați i-au spus că i-au vândut casa.
Instanța a mai reținut că la BNP C. V. și A. D. au fost întocmite procura autentificată sub nr. 2748/11.12.2002 și procura autentificată sub nr. 2747/11.12.2002, partea vătămată A. M. având calitatea de mandant, iar C. S. G. de mandatar, aceasta fiind împuternicită să îl reprezinte pentru dezbaterea succesiunii defunctei A. Evenia și respectiv să vândă imobilul situat în București .. 1 ., să stabilească și să încaseze prețul vânzării. De asemenea, la același Birou Notarial, C. S. G. a semnat declarația autentificată sub nr. 302/20.02.2003, prin care s-a obligat să îngrijească pe partea vătămată A. M. până la sfârșitul vieții acestuia. De remarcat că această declarație a fost semnată de către inculpată, după vânzarea apartamentului aparținând părții vătămate, cu o zi înainte ca acesta să fie descoperit de organele de poliție în imobilul din ..
Instanța a mai reținut că la data de 18 12 2002, numitul I. M., în vârstă de 47 de ani, tatăl inculpatului I. N., s-a prezentat la BNP M. V., declarind că a cunoscut-o pe defuncta A. Enenia și pe sotul acesteia, A. M.. De asemenea numitul I. M. a declarat in fals, că sotii A. nu au descendenti, ascendenti și nici alte rude pâna la gradul IV.
In baza acestei declarații BNP M. V. a eliberat, la cererea inculpatei C. S. G. certificatul de moștenitor nr.97/18 12 2002 conform căruia partii vătămate A. M. îi revenea întreaga masa succesorala, respectiv bunurile mobile și apartamentul din .>
Declarația data de către I. M. in fata notarului public a fost nereala, întrucât partea vătămată A. M. avea patru copii
Cu privire la I. M., prin ordonanța din 27.08.2003, organele de politie au dispus disjungerea.
Întrucât partea vatamata A. M. a arătat faptul că semnăturile aplicate la rubrica „mandant” de pe cele doua procuri notariale nu a fost executata de către el, s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico- științifice și a doua expertize criminalistice grafice.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico- științifica nr._ din 09 04 2003 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, semnăturile de la rubrica „mandant” de pe ambele procuri in discuție nu au fost executate de numitul A. M..
Raportul de constatare tehnico științifică sus menționat a avut la dispoziție pentru comparație procesul verbal din 21.02.2003 încheiat de organele de poliție și conținând specimene de semnătură ale părții vătămate, contract de împrumut din 1975, carnet elev A. G.. S-a constatat că între semnăturile executate de partea vătămată pe documentele sus menționate și cele aflate pe cele două procuri au existat numeroase deosebiri, principalele fiind următoarele:
Semnăturile în litigiu au alcătuire semiliterală, conținând majuscula M și minuscula a, gradul de evoluție este mediocru, spontaneitatea execuțională bună, variabilitatea formală are valori relativ mari, traseele sunt înclinate spre stânga, dispuse pe o line de baza ascendentă și au fost realizate cu viteză și presiune moderate, iar semnăturile executate de partea vătămată pentru comparație au alcătuire semiliterală, însă conțin numai minuscula a la debut, gradul de evoluție este mai ridicat, spontaneitatea execuțională este mai bună, variabilitatea formală are valori scăzute, traseele componente sunt situate pe linie ascendentă, dar au fost executate cu viteză mai mare și presiune moderată.
S-a mai dispus în cauză de către P. de pe lângă Curtea de Apel București efectuarea unei noi expertize grafice . Conform raportului de expertiza nr.225/ 17 06 2004 întocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti nu s-a putut stabili daca semnăturile de pe cele doua procuri au fost executate de partea vătămata. Pentru a ajunge la această concluzie, expertul L. C., după examenul comaprtiv al semnăturilor în litigiu cu cele trimise pentru comparație, examen în urma căruia s-a constatat atât asemări cât și deosebiri „ce pot fi observate pe planșa demonstrativă anexată, unde asemănările sunt indicate cu săgeți de aceeși culoare, iar deosebirile cu nuanță diferită”, s-a arătat că nu se exclude posibilitatea ca semnăturile contestate sa reprezinte o varianta a semnăturilor titularului de care nu se dispune, dar nu este exclusa nici contrafacerea acestora prin imitatie libera, din memorie, concluzionând că nu se poate pronunța în vederea „stabilirii paternității semnăturilor contestate, întrucât nu avem convingerea că titularul utilizează numai un specimen de semnătură, cel de pe actele de comparație”.
Având in vedere diferențele existente intre concluziile celor doua rapoarte, astfel cum au fost prezentate mai sus, P. Curții de Apel București a dispus efectuarea unei noi expertize de către Instititul N. de Expertize Criminalistice.
Conform raportului de expertiza nr.386/ 01 11 2004 nu s-a putut stabili cu certitudine daca semnăturile de la rubrica mandant de pe cele doua procuri speciale, autentificate sub nr.2747 și 2748 din 11.12.2002 au fost sau nu executate de titularul A. M.. În cuprinsul raportului, expertul a formulat ipoteza potrivit căreia este posibil ca semnăturile să fi fost executate de partea vatamata . decât cel obisnuit, ipoteză pe care a considerat-o plauzibilă „date fiind materialele dosarului din care rezultă că partea vătămată era amenințată și supusă constrângerii”. Examinând comparativ semnăturile în litigiu și cele depuse pentru comparație, expertul a constatat însă o . deosebiri – inversarea inițialelor numelui și prenumelui, neconcordanța detaliilor constructive ale majusculei M, inexistența minusculei i la semnăturile contestate și existența ei la toate semnăturile de comparație, față de acestea concluzionând că nu se poate stabili cu certitudine dacă semnăturile de pe cele două procuri au fost executate de A. M..
Față de cuprinsul acestor din urmă două rapoarte de expertiză, instanța a reținut în cauză raportul de constatare tehnico științifică nr._ din 09 04 2003 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului București, întrucât în ceea ce privește expertiza realizată de L. C. aceasta nu a motivat pe ce și-a întemeiat bănuiala că „titularul utilizează numai un specimen de semnătură, cel de pe actele de comparație”, față de împrejurarea că între acestea nu a constatat existența unor deosebiri, iar în ceea ce privește expertiza realizată de expert D. S., aceasta și-a întemeiat concluziile, după ce a constatat deosebirile, pe considerația că „apelarea la un alt tip de semnătură care să fie contestată ulterior este plauzibilă în speță date fiind materialele dosarului din care rezultă că partea vătămată era amenințată și supusă constrângerii”.
In baza procurii nr.2748/11 12 2002 inculpata C. S. G. a vândut, in numele partii vătămate, apartamentul aparținând acestuia către inculpatul T. P., contractul fiind autentificat sub nr.2207/20 12 2002 de către notarul public V. M..
La rândul său, T. P. a vândut apartamentul numiților C. D. și C. N..
Inculpatul T. P. a declarat că, in realitate, contractul de vânzare cumpărare încheiat cu partea vătămata A. M. a fost fictiv, el încasând doar un comision in urma revânzarii apartamentului către sotii C. N. și C. D..
În declarația dată la data de 21.02.2003 inculpata C. S. G. a arătat că, in urma unui anunț publicitar a cunoscut-o pe partea vătămata A. M. in cursul lunii septembrie 2002, aceasta din urma „solicitând ingrijire contra locuintei”. Inculpata C. S. G. a declarat că partea vătămata si-a exprimat intenția de a-și vinde apartamentul, sens in care a împuternicit-o atit cu deschiderea succesiuni cit și cu vânzarea imobilului și că, o parte din banii obținuți din vânzarea apartamentului au fost folosiți in interesul sau cu acordul petentului, restul, in interesul celui din urma.
De asemenea, inculpata C. S. G. a declarat ca la data de 21 02 2003, după mutarea partii vatamate in . o parte din bunurile mobile aflate in apartamentul din . fost transportate in locuinta din . au ramas in apartamentul petentului.
Fiind reascultata de P. de pe linga Tribunalul Bucuresti in dosarul penal nr.1205/P72003 la data de 22.02.2003, inculpata C. S. G. a declarat că in ziua de 06.12.2002, când se afla cu partea vatamata pe . hotărât să folosească un taxi, s-au întâlnit și cu inculpatul C. G., ocazie cu care, partea vatamata A. M. aflând că inculpata C. S. G. este căsătorita, și-a exprimat nemulțumirea și a refuzat să-i mai insoteasca.
Inculpata C. S. G. a arătat că, deși partea vătămata a refuzat deplasarea, a fost totuși dusa in . sa-si vinda apartamentul. Inculpata C. S. G. a declarat ca după perfectarea vinzarii către T. P., inculpatul C. G. a lovit-o pe partea vătămata și a luat cheile apartamentului insă, cu privire la aceasta fapta, P. de pe linga Tribunalul Bucuresti s-a pronunțat prin rezoluția nr.1290/P/2003 din 26 02 2003, dispunând neinceperea urmaririi penale.
Prin aceeasi declarație inculpata C. S. G. a arătat că vânzarea catre inculpatul T. P. era fictiva, in sensul că, acesta a primit doar un comision de intermediere, de 500 USD la data revinzarii apartamentului catre sotii C. D. și C. N.. În declarațiile ulterioare, C. S. G. a revenit asupra acestor susțineri, declarând că suma de bani provenită din vânzarea apartamentului părții vătămate a fost însușită de inculpatul T. P., declarație pe care instanța a apreciat-o ca necorespunzând adevărului, fiind în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză și neputând fi reținută ca reală nici motivarea inculpatei în ceea ce privește caracterul primei declarații de a fi fost obținută prin constrângere.
De asemenea, instanța a reținut din declarațiile martorilor G. I. R. și C. E., reprezentanții firmelor imobiliare că la oferta pentru vânzarea apartamentului părții vătămate, inculpata C. S. G. s-a prezentat tot ca nepoată a proprietarului, aceasta participând la toate actele de înstrăinare a imobilului în cauză, inclusiv la încheierea contractului de vânzare cumpărare între T. P. și C. N. și C. D..
În ceea ce privește cele două contracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 2207/2002 și nr. 140/2003 în care inculpatul T. P. avea calitatea de cumpărător și, respectiv vânzător s-a efectuat în cauză o expertiză grafică care a stabilit că semnăturile de la rubricile sus menționate au fost executate de inculpat.
Din declarația părții civile Z. G., fiica părții vătămate A. M. instanța a reținut că aceasta a depus la 13.03.1998 la Administrația Financiară Sector 1 o cerere de notare a interdicției de vânzare a apartamentului situat în București .. 1.
Instanța a mai reținut că inculpata C. S. G. la 17.12.2002 a depus la Administrația Financiară Sector 1, folosindu-se de procurile autentificate sub nr. 2747 și 2748/2002, o cerere de ridicare a interdicției de vânzare până la dezbaterea succesiunii, interdicție notată la cererea fiicei părții vătămate.
La data de 24.05.2003, partea vătămată A. M. a fost condus de organele de poliție la imobilul situat în .. 1 ., unde, în prezența martorului Șpiț O., a recunoscut o . bunuri personale aflate încă în apartamentul ce constituie în prezent domiciliul părților vătămate C. N. și C. D..
Instanța a mai reținut că și în ceea ce privește plângerea părții vătămate A. M., inculpatul C. G. a fost supus testului poligraf, din ale cărui concluzii a rezultat că întrebările critice relevante ale cauzei au provocat în diagramele obținute modificări semnificative ale stresului emoțional care constituie indicii ale comportamentului simulat.
Totodată, instanța reține că după depozitarea sa în imobilul din . sector 5, partea vătămată A. M. a participat la recunoașteri din grup, indicând fără ezitare pe inculpații C. S. G., C. G., ca și pe numiții I. M., I. N., I. M..
La data de 21.03.2003 partea vătămată a fost condus la imobilul din . sector 5, unde în prezența inculpatei C. S. G. acesta și-a recunoscut o . bunuri personale care i-au fost predate pe bază de dovadă.
La percheziția efectuată în imobilul din . sector 5 au fost găsite documente de identitate ale părții vătămate A. M., documente ce au fost restituite acestuia.
Din probele administrate, instanța a mai reținut că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparține martorului T. B. M., fratele inculpatei C. S. G..
Instanța a mai reținut că:
Prin ordonanta nr.2363/P/2003 din 17 07 2004 P. de pe linga Curtea de Apel Bucuresti a dispus:
-neinceperea urmaririi penale fata de notarul public D. G. pentru infractiunile prev.de art.246 și art.249 Cp
-disjungerea cauzei și declinarea competentei de solutionare in favoarea Parchetului de pe linga Judecătoria sector 5 Bucuresti, in vederea continuarii cercetarilor pentru savirsirea infractiunii prev.de art.189 al.2 și art.215 al.1 și 3 Cp de către inculpatii C. S. G. și C. G. și a infractiunii prev.de art.189 al.2 Cp de către invinuitii I. M. și I. N., disjungerea privind doar fapta comisa in dauna partii vatamate O. C., dosarul fiind inregistrat la P. de pe linga Judecătoria sector 5 Bucuresti sub nr.1574/P/2003.
-disjungerea cauzei și continuarea cercetarilor de către P. de pe linga Curtea de Apel Bucuresti, fata de notarul public V. C. pentru infractiunile prev.de art.246 și 249 Cp și fața de inculpatii C. S. G. și C. G. pentru infractiunile prev.de art.189 al.2 și art.215 al1,3 Cp și fata de invinuitii I. M. și I. N., T. P. și S. M., pentru savirsirea infractiunii prev.de art.189 al.2 Cp, continuarea cercetarii de către P. de pe linga Curtea de Apel Bucuresti privind doar fapta savirsita în dauna partii vatamate A. M..
Prin ordonanta nr.2089/P/2004 din 02 11 2004 P. de pe linga Curtea de Apel Bucuresti a dispus:
-neinceperea urmaririi penale fata de notarul public V. C. sub aspectul savirsirii infractiunilor prev.de art.246, art.289 și art.26 rap.la art.215 al1-3 Cp
-disjungerea cauzei și declinarea competentei de solutionare in favoarea Parchetului de pe linga Judecătoria sector 5 Bucuresti, in vederea continuarii cercetarilor pentru comiterea infractiunilor prev.de art.189 al.2 și art.215 al.1 - 3 Cp de către inculpatii C. S. G. și C. G. și a infractiunii prev.de art.189 al.2 Cp de către invinuitii I. M., I. N., S. M. și a infractiunii prev.de art.26 rap.la art.215 al.1-3 Cp de către invinuitul T. P., formîndu-se prezentul dosar, inregistrat la P. de pe linga Judecătoria sector 5 Bucuresti sub nr._/P/2004.
Prin ordonanta nr.1574/P/2003 din 07 03 2005 a Parchetului de pe linga Judecătoria sector 5 Bucuresti s-a dispus conexarea dosarului penal nr._/P/2004 la dosarul nr.1574/P/2003.
Totodată, instanța a mai reținut că în ceea ce îl privește pe notarul public V. C. calitatea acestuia de notar public a încetat potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 2406/10.10.2002, fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 c.p. prin s.p. 8/28.09.2001, def. d.p. 3799/17.09.2002 a CSJ.
Instanța a reținut că partea vătămată A. M. a decedat la 28.10.2004, până la acea dată neavând unde să locuiască, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor, iar partea vătămată O. C. se află în evidența Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, beneficiind de cazare și alimente prin intermediul acesti instituții.
În ceea ce privește susținerile formulate de inculpați în apărare, instanța le-a înlăturat ca nesincere, necoroborându-se cu restul materialului probator administrat în cauză, de altfel susținerile inculpaților fiind contradictorii între ele, între declarațiile date inițial (inculpata C. S. G. și inculpatul T. P. recunoscând și descriind săvârșirea faptelor) și cele ulterioare existând numeroase contradicții, contradicții nejustificate într-un mod credibil de către inculpați. De asemenea, instanța a înlăturat și declarațiile martorilor propuși de inculpați, rude cu aceștia, acestea fiind evident subiective față de relațiile dintre ei dar în formulate pro causa, față de împrejurarea că părțile vătămate au declarat constant că au fost păzite de rude ale inculpaților, transportate la domiciliul acestor rude sau cu autoturismul apaținând acestora.
ÎN D.:
Faptele inculpatei C. S. G., care în perioada 06.12.2002 – 21.02.2003, împreună cu inculpatul C. G. a lipsit de libertate pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 ani, iar la 20.12.2002, prin mijloace frauduloase, respectiv procuri false, certificat de moștenitor obținut prin utilizarea procurilor și prin declarații necorespunzărtoare adevărului, a vândut imobilul proprietatea acestuia inculpatului T. P., care la rândul său l-a vândut părților vătămate C. N. și C. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p. Faptele inculpatei care în perioada 11.02.2003 – 21.02.2003, împreună cu inculpații C. G., I. M. și I. N. a lipsit de libertate pe partea vătămată O. C., în vârstă de 73 ani, iar la 13.02.2003, prin mijloacele frauduloase descrise mai sus, a vândut imobilul aparținând acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p.
Faptele inculpatului C. G., care în perioada 06.12.2002 – 21.02.2003, împreună cu inculpata C. S. G. a lipsit de libertate pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 ani, pe care l-a lovit, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 -18 zile îngrijiri medicale și l-a amenințat, iar la 20.12.2002, prin mijloace frauduloase, respectiv procuri false, certificat de moștenitor obținut prin utilizarea procurilor și prin declarații necorespunzărtoare adevărului, a vândut imobilul proprietatea acestuia inculpatului T. P., care la rândul său l-a vândut părților vătămate C. N. și C. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p., art. 180 alin. 2 și art. 193 c.p. Faptele inculpatului care în perioada 11.02.2003 – 21.02.2003, împreună cu inculpații C. S. G., I. M. și I. N. a lipsit de libertate pe partea vătămată O. C., în vârstă de 73 ani, l-a lovit, iar la 13.02.2003, prin mijloacele frauduloase descrise mai sus, a vândut imobilul aparținând acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p., art. 180 alin. 1 c.p. Infracțiunile enumerate mai sus au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, din fișa de cazier a acestuia rezultând că inculpatul a suferit începând cu anul 1989 numeroase condamnări, ultima fiind de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin s.p. 328/1995 a Judecătoriei Sector 4, def. d.p. 1239/1995 a TB.
Faptele inculpaților I. M. și I. N., care au lipsit de libertate, împreună cu inculpații C. G. și C. S. G. pe partea vătămată O. C. în perioada sus menționată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2 c.p.
Faptele inculpatului T. P., care a ajutat pe inculpații C. S. G. și C. G. la inducerea în eroare, prin miloace frauduloase, a părților vătămate C. D. și C. N. cu ocazia încheirii contractului de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul situat în .. 1 sector 1 aparținând părții vătămate A. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 – 3 c.p.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunile descrise mai sus, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare, de modalitatea de săvârșire a faptelor – profitând de vârsta înaintată a părților vătămate și de singurătatea acestora, de urmarea produsă, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor și de atitudinea inculpaților în cursul procesului penal. Astfel, instanța a reținut că inculpații au avut o conduită nesinceră, iar inculpatul C. G. este recidivist.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:
În declarația dată în fața instanței partea vătămată C. D. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, partea vătămată C. N. neformulând pretenții civile pe parcursul procesului penal, până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată O. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei daune morale, 6000 lei contravaloarea certificatelor BANCPOST, restituirea apartamentului, daune materiale reprezantând contravaloarea bunurilor mobile aflate în apartament și a sumelor achitate pentru cazare, anularea actelor false.
Fiica părții vătămate A. M., partea civilă Z. G. a solicitat daune morale în cuantum de 100.000 lei, daune materiale în cuantum de 1600 lei și contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în cuantum de 18.600 lei. A mai solicitat repunerea în situația anterioară, anularea actelor false, repunerea moștenitorilor în posesia imobilului.
Spitalul Universitar de Urgență s-a constituit parte civilă cu suma de 60 lei, iar Spitalul de Urgență Sfântul P. s-a constituit parte civilă cu suma de 574 lei, depunând la dosar decontul cheltuielilor efectuate cu îngrijirile acordate părților vătămate.
Din actele depuse la dosar de partea civilă O. C., instanța a constatat că acesta a achitat suma de 5351 lei – contravaloare cazare – după înstrăinarea apartamentului de către inculpați. În ceea ce privește celelalte pretenții formulate, instanța a constatat că partea civilă O. C. nu a solicitat și administrat probe în dovedirea cuantumului despăgubirilor constând în contravaloarea obiectelor de mobilier și a celorlalte bunuri aflate în imobil și nici în ceea ce privește existența certificatelor de depozit BANCPOST, din probele administrate nerezultând cu certitudine însușirea contravalorii acestora de către inculpați.
Instanța a apreciat că prin lipsirea de libertate, violențele și amenințările la care au fost supuși cele două părți vătămate A. M. și O. C. au suferit un prejudiciu moral, constând în starea de temere produsă, suferința fizică și psihică, prejudiciu ce se impune a fi reparat. În ceea ce privește pe defunctul A. M., creditor al obligației de reparare a prejudiciului, acest drept, transmițându-se pe cale succesorală fiicei sale Z. G., despăgubirea a fost acordată acestei părți civile. Constatând existența acestui prejudiciu moral, instanța, față de vârsta victimelor, de urmarea produsă, a apreciat că pentru repararea lui se impune a fi acordate daune morale în cuantum de 30.000 lei părții civile Z. G., fiica def. A. M. și de 100.000 lei părții civile O. C..
Totodată, instanța a constatat că partea civilă Z. G. nu a solicitat și administrat probe în dovedirea celorlalte pretenții formulate, respectiv în dovedirea cuantumului contravalorii de folosință a imobilului și a daunelor materiale solicitate. În ceea ce privește solicitarea formulată de partea civilă, prin apărător, în sensul repunerii moștenitorilor def. A. M. în posesia imobilului, instanța a apreciat că dezbaterea succesiunii defunctului A. M. urmează a fi făcută în contradictoriu cu ceilalți moștenitori ai acestuia, după dezbaterea succesiunii și eliberarea unui certificat de moștenitor, aceste aspecte neputând face obiectul laturii civile a procesului penal. Restabilirea situației anterioare nu a putut fi apreciată ca și cuprinzând dezbaterea succesiunii defuncților A. Evenia și A. M. (acesta din urmă decedat în cursul procesului penal), aceste aspecte fiind soluționate pe cale separată în cadrul procedurii succesorale notariale sau a unui proces civil, în condițiile în care în prezenta cauză penală, pe latură civilă restabilirea situației anterioare fiind făcută în natură prin anularea înscrisurilor folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor.
Față de cele arătate mai sus, în baza art. 14 alin. 3 lit. a și art. 346 c.p.p., instanța a dispus anularea următoarelor înscrisuri: procura autentificată sub nr. 2748/11.12.2002 de BNP V. C., procura autentificată sub nr. 2747/11.12.2002 BNP V. C., certificatul de moștenitor nr. 97/12.12.2002 eliberat de BNP M. V., Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2207/20.12.2002 de BNP M. V., Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 140/22.12.2002 de BNP Etica,Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 95/13.02.2003 de BNP D. G..
În baza art. 14, 346 c.p.p. și art. 998, 999 cod civil au fost obligați inculpații C. S. G. și C. G., în solidar, la 60 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență și la 574 lei către partea civilă Spitalul de Urgență Sfântul P. .
În baza art. 14, 346 c.p.p. și art. 998, 999 cod civil au fost obligați inculpații C. S. G. și C. G., în solidar,la 30.000 lei daune morale către partea civilă Z. G..
În baza art. 14, 346 c.p.p. și art. 998, 999 cod civil au fost obligați inculpații C. S. G., C. G., I. N., I. M. în solidar,la 100.000 lei daune morale și 5351 lei daune materiale către partea civilă O. C..
Au fost respinse celelalte pretenții ale părților civile ca neîntemeiate.
Impotriva acestei soluții au declarat apel inculpații I. M., I. N., C. G., C. S. G., T. P. si partea civilă O. C. criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea orală a apelului de către apelanții C. G. și C. S. G. a arătat că apelurile formulate vizează desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 5 București, pentru că judecata a avut loc în lipsa unei părți, care nu a fost nici măcar citată și pentru nulitatea sentinței datorită faptului că, la stabilirea cadrului procesual, instanța a omis una dintre părți, respectiv numita I. R. M. care trebuia audiata atât pe latura civilă, cât și pe latura penală. în sentința apelată nr. 886/13.05.2008, instanța stabilește care este obiectul sesizării.
Totodată, a arătat că, apelurile vizează și achitarea inculpaților pentru fapta de înșelăciune și lipsire de libertate în mod ilegal privind pe partea vătămată O. C., în temeiul disp. art. 11 pct. 2 litera a C.p.p. rap. la art. 10 pct. a, - fapta nu există. Expertiza grafoscopică a stabilit faptul că amprenta digitală aparține părții vătămate. In cauză nu au fost îndeplinite condițiile necesare ca elementul material al acestei infracțiuni de înșelăciune, să poată fi reținut în sarcina inculpaților.
S-a solicitat ca inculpaților să le fie aplicate pedepse orientate către minimum special, astfel că, unul dintre motivele de apel a vizat și redozarea pedepsei.
In ceea ce privește infracțiunea de lovire, au solicitat a se constata că a intervenit prescripția acestei infracțiuni.
În ceea cel privește pe inculpatul C. G. au solicitat a se dispune achitarea inculpatului privind fapta de înșelăciune privind părțile vătămate C. D. și C. N., în temeiul disp. art. 11 pct. 2 litera a C.p.p. rap. la art. 10 pct. a, - fapta nu există.
Apelanții –inculpați I. N. și I. M., au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere motive de nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de nelegalitate privesc faptul că instanța de fond nu a stabilit cadrul procesual, aceasta pronunțându-se cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare, anulare care produce efecte directe și asupra părții care nu este parte în acest proces.
Cu privire la motivele de netemeinicie, au solicitat achitarea pe disp. art. în temeiul disp. art. 11 pct. 2 litera a C.p.p. rap. la art. 10 pct. a, - fapta nu există.
In situația în care, instanța va constata că nu se impune achitarea inculpaților, solicită a se avea dispune redozarea pedepselor, aplicarea unor pedepse pentru ambii inculpați, orientată sub minimum special, cu aplicarea art. 86/1 Cp.
Apelantul-inculpat T. P., a arătat că apelul vizează modalitatea de executare a pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepsei cu suspendarea condiționata a executării, conf. art. 81 Cp. a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a suferit o intervenție chirurgicala pe cord, în prezent fiind pensionat pe caz de boală, Gradul II.
Apelantul- parte civilă O. C., a arătat că a formulat apel, având în vedere că în cuprinsul hotărârii Judecătoriei Sector 5, s-a menționat că urmează să se stabilească situația anterioara prin anularea contractului de vânzare cumpărare, acest lucru nefiind specificat și în dispozitivul sentinței menționate. Față de aceasta împrejurare, partea vătămată O. C. este în imposibilitate de a pune în executare acesta hotărâre.
Pe latura penală, a apreciat că soluția instanței de fond a fost legală și temeinică. A solicitat respingerea apelurilor formulate de inculpați ca nefondate.
In ședința publică din data de 15.12. 2008 numita I. R. M. ( fostă G.) a formulat cerere de intervenție în interes propriu în prezenta cauză solicitând respingerea cererii apelantului-parte civilă O. C. de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât intervenienta a cumpărat apartamentul de la partea civilă, fiind cumpărător de bună-credință si a solicitat admiterea cererii de intervenție.
In sedința publica din data de din 4. 01. 2010, Tribunalul a respins ca inadmisibila, cererea de intervenție în interes propriu având în vedere ca procedura penala nu reglementează formularea unei astfel de cererii in procesul penal.
Prin decizia penală nr.87A/15.02.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații I. M., I. N., C. G., C. S. și T. P. și partea civilă O. C. împotriva sentinței penale nr.886 din 13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr._, desființată sentința penală apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
În considerentele deciziei s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt si vinovăția celor patru inculpați, pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești .
In mod corect, s-a stabilit că, faptele inculpatei C. S. G., care în perioada 06.12.2002 – 21.02.2003, împreună cu inculpatul C. G. a lipsit de libertate pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 ani, iar la 20.12.2002, prin mijloace frauduloase, respectiv procuri false, certificat de moștenitor obținut prin utilizarea procurilor și prin declarații necorespunzărtoare adevărului, a vândut imobilul proprietatea acestuia inculpatului T. P., care la rândul său l-a vândut părților vătămate C. N. și C. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p. Faptele inculpatei care în perioada 11.02.2003 – 21.02.2003, împreună cu inculpații C. G., I. M. și I. N. a lipsit de libertate pe partea vătămată O. C., în vârstă de 73 ani, iar la 13.02.2003, prin mijloacele frauduloase descrise mai sus, a vândut imobilul aparținând acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p.
Faptele inculpatului C. G., care în perioada 06.12.2002 – 21.02.2003, împreună cu inculpata C. S. G. a lipsit de libertate pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 ani, pe care l-a lovit, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 -18 zile îngrijiri medicale și l-a amenințat, iar la 20.12.2002, prin mijloace frauduloase, respectiv procuri false, certificat de moștenitor obținut prin utilizarea procurilor și prin declarații necorespunzărtoare adevărului, a vândut imobilul proprietatea acestuia inculpatului T. P., care la rândul său l-a vândut părților vătămate C. N. și C. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p., art. 180 alin. 2 și art. 193 c.p. Faptele inculpatului care în perioada 11.02.2003 – 21.02.2003, împreună cu inculpații C. S. G., I. M. și I. N. a lipsit de libertate pe partea vătămată O. C., în vârstă de 73 ani, l-a lovit, iar la 13.02.2003, prin mijloacele frauduloase descrise mai sus, a vândut imobilul aparținând acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 c.p., art. 180 alin. 1 c.p. Infracțiunile enumerate mai sus au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, din fișa de cazier a acestuia rezultând că inculpatul a suferit începând cu anul 1989 numeroase condamnări, ultima fiind de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin s.p. 328/1995 a Judecătoriei Sector 4, def. d.p. 1239/1995 a TB.
Faptele inculpaților I. M. și I. N., care au lipsit de libertate, împreună cu inculpații C. G. și C. S. G. pe partea vătămată O. C. în perioada sus menționată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2 c.p.
Faptele inculpatului T. P., care a ajutat pe inculpații C. S. G. și C. G. la inducerea în eroare, prin miloace frauduloase, a părților vătămate C. D. și C. N. cu ocazia încheirii contractului de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul situat în .. 1 sector 1 aparținând părții vătămate A. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 – 3 c.p.
In cea ce privește apelurile declarate, Tribunalul le-a apreciat ca întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit deciziei penale nr. 1701/R/2006 pronunțata de către Tribunalul București Secția I-a Penala, in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c cod proc. penala, s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria sector 5 București, in vederea judecării pe fond in ceea ce privește pe inculpații C. S. G. si C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prev de art. 189 alin. 2 cod penal in raport cu partea vătămata A. M. si sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 215 alin. 1 si 3 cod penal in raport cu părțile vătămate C. N. si C. D..
Potrivit incheierii de ședința din data de 12.01.2007, pronunțata de către Judecătoria sector 5 București portivit art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c cod proc pen. s-a dispus reținerea cauzei spre judecare in ceea ce privește pe inculpații C. S. si C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal prev de art. 189 alin. 2 cod penal si inselaciune prev de art. 215 alin. 1 si 3 cod penal in dauna pârtii vătămate O. C..
Tribunalul București Secția I penala, a desființat in parte ordonantele atacate de către Z. G. si a stabilit ca instanța de fond, Judecătoria sector 5 București, sa judece cauza cu privire la partea vătămata A. M. numai sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal (189 alin. 2 cod penal). Iar sub aspctul infracțiunii de înselaciune (art. 215 alin. 1 si 3 cp.), a stabilit ca părțile vătămate sunt C. D. si N..
In concluzie următoarele parti vătămate sunt: A. M. pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 cp. (retinandu-se ca acesta a fost răpit si sechestrat in locuința inculpaților C. S. G. si C. G. din .); C. D. si C. N. pentru infracțiunea prev de art. 215 alin. 1 si 3 cp.; O. C. pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin„_2 si art. 215 alin. 1 si 3 C.p. (reținându-se că a fost răpit si sechestrat de către inculpații C. S. G. si C. G. in complicitate cu I. N. si I. M. in locuința acestora din urma si ca la obligat sa-si vânda apartamentul).
Numita I. (fosta G.) R. M. prin avocat, a formulat in fata instanței de apel o cerere de intervenție in interes propriu arătând ca prin sentința apelata i-au fost incalcate drepturile la apărare prin aceia ca s-a dispus anularea inscrisului autentificat sub nr. 95/13.02.2003 fara ca aceasta sa fie parte in proces.
Ulterior in fata aceiași instanțe a calificat acea cerere ca fiind un apel peste termen, solicitând admiterea apelului si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, urmând a solutiona cauza cu aceasta in calitate de parte vătămata si parte civila.
Tribununalul a reținut că se impunea ca instanta de fond, la stabilirea cadrului procesual, odată stabilind cu ce infracțiuni este sesizata sa stabilească si ce persoane au calitate de parti.
Cum calitatea de parte vătămata nu se solicita si nu se acorda in urma exprimării voinței ci aceasta se constata in mod obligatoriu de organul competente cu soluționarea unei cauze penale urma a pune in vedere parții daca intelege sa ridice anumite pretenții.
S-a făcut distincție intre persoana vătămata sau victima infracțiunii, care este o persoana ce a suferit orice vătămare prin infractiune si partea vătămata, care este acea persoana ce s-a constituit in formele prescrise de lege ca parte in proces.
Constituirea unei persoane ca parte vătămata se materializează in cererea acesteia, care poate fi făcuta oricând in cursul urmăririi penale, iar in cursul judecații doar, cel mai târziu, pana la citirea actului de sesizare al instanței, care poate consta in citirea rechizitoriului sau a plângerii prealabile a persoanei vătămate.
S-a solicitat ca instanta sa constate încălcarea disp.art. 76 C.pr.P., prin care se stabilește ca:
Organul de urmărire penala sau instanța de judecata are obligația sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, precum si persoana civilmente responsabila, înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vătămata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, aceasta se poate constitui parte civila. De asemenea, i s-a atras atenția ca declarația de participare in proces ca parte vătămata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmăririi penale, iar in fata primei instanțe de judecata, pana la citirea actului de sesizare.
Ori in cauza este evident ca organul de urmărire penala si ulterior instanța de fond nu au solicitat pârtii a preciza daca intelege sa se constituie parte vătămata si civila și nici nu a citat partea cu mențiunea de a preciza daca se constituie sau nu parte vătămata sau parte civila.
Aceasta obligație revenea si instanței de fond ce era obligata a depune toate diligentele necesare in vederea obținerii cadrului procesual corect atâta timp cat fusese sesizata cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de inselaciune la intocmirea unui act de vânzare cumpărare ce vatama in mod evident atât vânzătorul cat si cumpărătorul.
Citarea numitei I. (fosta G.) R. M. se impunea intrucat chiar si literatura de specialitate a arătat ca judecarea cauzei de către prima instanta in cadrul unei judecați procedural neregulate sau cu incalcarea prevederilor legale ce stabilesc modalitatea desfășurării atât a laturii penale dar si civile a procesului penal nu poate reprezenta un prim examen al cauzei in fond, deoarece acest examen a fost viciat in mod esențial.
Legiuitorul a conferit instanței de apel dreptul de a reexamina cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, de a da o noua apreciere probelor din dosar, putând stabili daca judecata in prima instantă s-a făcut cu respectarea regulilor procedurale. Toate acestea nu se pot realiza decât pe fondul existentei unei activități judiciare desfășurat de către instanța de fond ..
Instanta a constatat ca, la solutionarea fondului cauzei nu s-a respectat principiul contradictorialitatii privind anularea contractului de vânzare cumpărare, prin citare se asigura nu numai contradictorialitatea dar si exercitarea drepturilor procesuale de către parti in special a dreptului la apărare.
Chiar si in situația in care deși citata in calitate de martor, partea a refuzat sa se prezinte, instanta avea obligația de a o cita pe aceasta cu mențiunea de a preciza daca intelege sau nu sa se constituie parte civila.
In ce privește pe partea ce nu a fost citata la judecata in condițiile legii si care nu a avut cunoștința de judecarea cauzei, aceasta nu si-a exercitat un drept prin lipsa la judecata, ci dimpotrivă in cauza a fost lipsita de un drept - dreptul la apărare.
Împotriva deciziei penale nr.87/A din 15.02.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosar nr._, au declarat recurs părțile civile O. C. și Z. G., pentru nelegalitate, susținând, în esență, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt cu privire la calitatea procesuală a petentei I. (fostă G.) R. M..
Totodată, la termenul de judecată din data de 3 decembrie 2010, când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor declarate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 3859 alin. 3 și 4 Cod procedură penală, a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, în varianta omisiunii instanței de apel de a se pronunța asupra unei cereri esențiale pentru una din părți, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului.
Prin decizia penală nr.1901, pronunțată la data de 03.12.2010 de Curtea de Apel București în dosar nr._, au fost admise recursurile declarate de recurenții părți civile O. C. și Z. G. împotriva deciziei penale nr.87/A din 15.02.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosar nr._, extinzând efectele recursurilor asupra intimatului petent I. R. M., a fost casată, în totalitate, decizia penală și s-a dispus trimiterea cauzei, spre continuarea judecării apelurilor, la aceeași instanță de judecată, respectiv – Tribunalul București – Secția a II-a Penală.
În considerentele deciziei Curții de Apel București s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 378 alin. 3 Cod procedură penală, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, în vederea garantării intereselor legitime ale părților în proces și respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.
Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunțată, instanța de apel are obligația - dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri - să le examineze pe toate și să se pronunțe asupra tuturor, inclusiv asupra tuturor motivelor de apel invocate în susținerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greșelile care, eventual, ar exista în cauza supusă verificării sale.
În speță, Curtea a constatat că, la termenul de judecată din data de 15.12.2008, petenta I. (fostă G.) R. M. a depus la dosar o cerere intitulată „ cerere de intervenție în interes propriu”, prin care, invocând faptul că nu a fost citată în proces de către instanța de fond, a criticat soluția acesteia de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 95/13.02.2003, autentificat de BNP D. G., pe care l-a încheiat, în calitate de cumpărător, cu partea civilă O. C., arătând, în motivare, că a fost de bună-credință la perfectarea acestuia.
În ședința publică din data de din 4.01.2010, fără a pune în discuție calificarea juridică a cererii, instanța nefiind ținută de cea dată acesteia de către petenta I. (fostă G.) R. M., Tribunalul a respins-o, ca inadmisibilă, arătând, în considerente, că procedura penală nu reglementează formularea unei astfel de cereri în procesul penal.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 01.02.2010, petenta, a invocat aceleași aspecte și critici, a depus o nouă cerere, intitulată „apel peste termen”, prin care a solicitat desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță sau, în subsidiar, restituirea cauzei la procuror, conform art. 380 Cod procedură penală.
În ședința publică de la aceeași dată, Tribunalul a constatat că “nu poate primi” apelul peste termen formulat de petentă, față de împrejurarea că, la termenul din 4.01.2010, s-a respins cererea acesteia de introducere în cauză în calitate de intervenient în interes propriu, iar petenta nu are nicio calitate în cauză.
De asemenea, prin decizia dată în speță, Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la apelul peste termen formulat de petenta I. (fostă G.) R. M..
Procedând în acest mod, Curtea a apreciat că instanța de apel a nesocotit atât dispozițiile art. 378 alin. 3 Cod procedură penală, cât și pe cele ale art. 362 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, potrivit cărora apelul poate fi declarat de orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței, pronunțând, sub acest aspect, o hotărâre nelegală.
Astfel, s-a constatat că instanța fondului a procedat la anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 95/13.12.2003, încheiat de partea civilă O. C., autentificat de BNP D. G., situație în care este evident că trebuia analizată de către Tribunal pretinsa vătămare suferită de petenta I. (fostă G.) R. M. ca urmare a desființării convenției, dată fiind calitatea sa de cumpărător.
Pe de altă parte,a trebuit avut în vedere și faptul că, deși prin încheierea din data de 01.02.2010, instanța de apel a constatat că petenta nu are nicio calitate în cauză, soluția de admitere a căilor de atac promovate de celelalte părți și de trimitere a cauzei spre rejudecare s-a întemeiat tocmai pe considerentul că aceasta nu a fost citată de către instanța de fond pentru a preciza dacă se constituie sau nu parte vătămată ori parte civilă, apreciindu-se că au fost nesocotite dispozițiile art. 76 Cod procedură penală și a fost încălcat dreptul la apărare al petentei, ceea ce echivalează, implicit, cu o recunoaștere a vătămării suferită de aceasta prin hotărârea pronunțată de instanța fondului. Totodată, Curtea a apreciat că o asemenea soluție a instanței de apel, întemeiată pe aceste considerente, nici nu putea fi pronunțată în lipsa căii de atac promovate de petenta I. (fostă G.) R. M., căci neîndeplinirea procedurii de citare nu poate fi invocată decât în condițiile art. 197 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, respectiv numai de persoana ale cărei drepturi procesuale au fost nesocotite, în termenul prevăzut de lege și cu dovedirea vătămării ce i-a fost adusă și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, respectiv desființarea hotărârii judecătorești.
Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra apelului peste termen declarat de petenta I. (fostă G.) R. M. a atras, în opinia Curții, incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, fiind vorba de o cerere esențială formulată de o parte (apelant) cu privire la care, în mod eronat, instanța de apel a constatat că nu îndeplinește condițiile impuse de art. 362 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
În rejudecare, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 C.pen.p., tribunalul a apreciat apelurile ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.362 al.1 lit. f C.pen.p., poate face apel orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.
În ceea ce privește apelul peste termen formulat de apelanta I. R. M., Tribunalul a reținut că aceasta face parte, potrivit art.362 al.1 lit. f Cod procedură penală, dintre persoanele care pot face apel întrucât, prin sentința instanței de fond nr.886 din 13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr._, s-a dispus, în ceea ce o privește în baza art.14 al.3 lit. a și art.346 Cod procedură penală, anularea contractului de vânzare –cumpărare autentificat sub nr.95/13.02.2003 de BNP D. G., contract prin care I. R. M. cumpăra de la O. C., apartamentul situat în București, .. Socului) nr.18, ., ., sector 2, fiindu-i astfel vătămat dreptul său de proprietate asupra apartamentului.
Prin prevederile art.365 al.1 Cod procedură penală, sub denumirea de apel peste termen, este reglementată situația persoanei care a lipsit de la toate termenele de judecată cât și de la pronunțarea hotărârii și care declară apel în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
La termenul din data de 27.04.2011, Tribunalul a recalificat cererea de intervenție în interes propriu ca o declarație de apel peste termen, având în vedere motivele invocate de I. R. M., necitarea sa de către instanța de fond, precum și cadrul procesual penal în care a formulat cererea.
Instanța a constatat că apelul formulat de I. R. M. îndeplinește condițiile apelului peste termen, aceasta lipsind la termenele de judecată și la pronunțarea hotărârii și că a formulat apelul înainte de începerea executării, fiind astfel îndeplinite condițiile conținute de art.365 al.1 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a constatat că pe parcursul cercetării judecătorești la prima instanță, Judecătoria Sectorului 5 București, numita I. R. M., cumpărător de bună credință al apartamentului, aparținând părții civile O. C., vândut prin folosirea de mijloace frauduloase de către inculpații C. G. și T. (fostă C.) S. G., nu a fost citată, în calitate de parte vătămată, pentru a i se aduce la cunoștință dreptul de a dobândi calitatea de parte și termenul până la care poate dobândi calitatea.
Nu s-a putut reține că I. R. M. a avut cunoștință despre desfășurarea cercetării judecătorești în cauză, aceasta fiind citată de către instanța de fond în calitate de martor, întrucât, în fapt, nu a fost respectat dreptul său ca, până la începerea cercetării judecătorești, să i se aducă la cunoștință dreptul de a participa la proces în calitate de parte vătămată sau de a se constitui parte civilă în cauză.
Tribunalul a arătat că, prin citare se asigură nu numai contradictorialitatea judecății, dar și exercitarea drepturilor procesuale de către părți, în special a dreptului la apărare, astfel încât partea să perceapă în mod nemijlocit mijloacele de probă, să folosească modalitățile procesuale pe care legea le pune la îndemâna lor și să prezinte instanței toate argumentele ce se pot aduce în susținerea intereselor lor.
Tribunalul a arătat că, potrivit art.379 pct.2 lit. d Cod procedură penală, dispozițiile procedurale instituie ca motiv de desființarea a sentinței primei instanțe și rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, dacă judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate.
Justificarea reglementării pleacă de la modul în care legiuitorul a înțeles să asigure realizarea justiției în cauzele penale. Acordând instanței de apel dreptul de a reexamina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, cu aptitudinea de a schimba sau modifica soluția dată de prima instanță, în limitele impuse de efectele apelului, legiuitorul a dorit ca în cauzele penale fondul cauzei să poată fi examinat de două instanțe de grad diferit.
Or, în prezenta cauză, prin necitarea persoanei vătămate I. R. M., judecata în primă instanță pentru aceasta nu a existat, prima analiză a cauzei, desfășurată în fața primei instanțe fiind viciată în mod esențial, întrucât nu s-au respectat nici prevederile legii ce impun citarea părților la judecată, nici dreptul la apărare, nici egalitatea în fața legi și a organelor judiciare a părților.
Același motiv de apel, necitarea de către instanța de fond a persoanei vătămate I. R. M., a fost invocat și de către apelanții inculpați T. (fostă C.) S. G., C. G., T. P., I. N. și I. M..
Ca urmare, prin decizia penală nr.157/A din 25.05.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în temeiul art.379 pct.2 lit. b Cod procedură penală, au fost admise apelurile formulate de apelanții-inculpați T. (fostă C.) S. G., C. G., I. N., I. M. și T. P., de apelantul partea civilă O. C. și apelul peste termen formulat de apelanta I. R. M., împotriva sentinței penale nr.886 din 13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr._ .
A fost desființată sentința penală nr.886 din 13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr._ și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă O. C. și partea vătămată Z. G., în termen legal, împotriva deciziei penale nr.157/A/25 mai 2011 a Tribunalului București - Secția a II -a penală, din Dosarul nr._, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ambele solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, menținerea hotărârii instanței de fond
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București – Secția I penală sub nr._ .
În motivarea scrisă a recursului, partea civilă O. C., prin apărătorul ales, a arătat că instanța de apel a admis o cale de atac introdusă tardiv, deoarece nu erau întrunite condițiile apelului peste termen formulat de numita I. R.-M., deoarece aceasta nu are calitatea de parte vătămată în cauză, ci aceea de martor.
Astfel, I. R.-M. a fost citată ca martor în fața instanței de fond însă nu a înțeles să se prezinte și să precizeze, eventual, dacă înțelege sau nu să participe ca parte vătămată în cauză. A arătat că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că I. R.-M. nu are calitatea de parte vătămată în cauză și în opinia recurentului citarea sa în această calitate ar fi echivalat cu o antepronunțare.
Mai mult, recurentul a mai arătat că I. R.-M. a formulat o acțiune civilă împotriva vânzătorului O. C., deschisă pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, soluționată prin renunțarea sa la judecată.
În drept, a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.11 Cod procedură penală.
În motivarea recursului, partea vătămată Z. G. a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se formula apel peste termen, întrucât anterior cererii de introducere în acest dosar, numita I. a formulat o acțiune civilă în pretenții care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București și s-a finalizat prin renunțarea la judecată. Prin urmare nu s-a putut presupune că necitarea acesteia la instanța de fond ca parte vătămată, ci doar ca martor i-ar fi afectat drepturile procesuale.
În drept, a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859 punctul 11 Cod procedură penală.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, respectiv al cazului de casare prevăzut de art.3859 punctul 11 Cod procedură penală, Curtea a constatat recursurile ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3858 alin.1 C. proc. pen. „instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului”.
Curtea a constatat că instanța de apel a nesocotit dispoziția imperativă enunțată, în sensul că, deși prin decizia penală nr.1901/3.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I-a Penală (dosar nr._ ) au fost admise recursurile declarate de partea civilă O. C. și partea vătămată Z. G. și s-a dispus trimiterea cauzei spre continuarea judecării apelurilor la aceeași instanță, tribunalul a admis toate apelurile formulate în cauză, inclusiv cel peste termen formulat de I. R.-M. și a dispus trmiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin această soluție tribunalul a încălcat prevederile art.38518 alin.1 C. proc. pen., întrucât dispoziția de casare a fost neechivocă, în sensul ca instanța de apel să se pronunțe pe fondul apelurilor declarate în cauză, inclusiv pe apelul peste termen formulat de I. R.-M.. Din considerentele deciziei de casare, a rezultat cu claritate intenția instanței de recurs de a obliga tribunalul să se pronunțe asupra căilor de atac declarate, iar dacă ar fi socotit necesar reluarea judecății de către instanța de fond, cu citarea și a părții vătămate I. R.-M., instanța de recurs ar fi dispus în acest sens. Că nu a fost așa a rezultat din dispozitivul deciziei de casare cât și din considerentele acesteia, Curtea având în vedere la acel moment faptul că apelul, cale de atac integral devolutivă, putea soluționa și criticile aduse hotărârii primei instanțe de către I. R.-M., persoană vătămată prin soluția instanței de fond, respectiv prin repunerea părților în situația anterioară și anularea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul căruia devenise proprietar de bună-credință al imobilului.
Curtea a apreciat că I. R.-M. a formulat în mod corect apel peste termen, nefiind incident cazul de casare invocat de către recurenți, însă este prezent cazul de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.172 C. proc. pen., hotărârea fiind contrară legii, respectiv prevederilor art.38518 alin.1 C. proc. pen., instanța de apel urmând a se pronunța pe fondul tuturor apelurilor declarate în cauză, inclusiv al apelului peste termen formulat de partea vătămată I. R.-M..
Ca urmare, prin decizia penală nr.2156/04.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală în dosarul nr._, în temeiul art. 38515 punctul 2, litera c, Cod procedură penală, au fost admise recursurile declarate de recurenții - părți civile O. C. și Z. G. împotriva Deciziei penale nr. 157/A/25 mai 2011 a Tribunalului București - Secția a II - a penală, din Dosarul nr._ .
A fost casată, în parte, decizia penală și s-a dispus trimiterea cauzei, spre continuarea judecării apelurilor, la aceeași instanță, respectiv la Tribunalul București - Secția a II-a penală.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II - a Penală la data de 27.12.2011 sub nr._ .
La termenul din 04.04.2012, Tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului București, excepție pe care a admis-o, pentru considerentele următoare:
Potrivit art. XXIV alin. 3 din Legea 202/2010 în ipoteza casări cu trimitere spre rejudecare, se aplică dispozițiile acestui act normativ în materie de competență. Ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 202/2010, tribunalele nu mai au în competență soluționarea de apeluri împotriva sentințelor judecătoriilor, singura cale de atac cu privire la care Tribunalul are competența materială și funcțională de a se pronunța fiind cea a recursului. Cum potrivit art. 281 pct. 3) C.proc.pen. rap. la art. 27 pct.3) C.proc.pen., tribunalele sunt competente să soluționeze doar recursurile împotriva hotărârilor judecătoriilor expres și limitativ prevăzute la pct. 3) al art. 27 C.proc.pen., iar hotărârea de față nu se încadrează în vreuna din categoriile respective, competența materială și funcțională de soluționare a recursului revine Curții de apel București.
Tribunalul a apreciat că o astfel de interpretare nu nesocotește prevederile alineatului (1) al art. XXIV din Legea 202/2010, dispozițiile alineatelor (1) și (3) ale acestui articol trebuind a fi coroborate și interpretate în spiritul legii, acela de a se ajunge la o accelerare a soluționării proceselor.
Ca urmare, prin decizia penală nr.8/., pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului București.
În baza art.42 C.proc.pen. raportat la art.281 pct.3 C.proc.pen. cu referire la art.XXIV alin.3 din Legea nr.202/2010, s-a declinat competența de soluționare a căilor de atac declarate împotriva sentinței penale nr. 886/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, în dosarul nr._, în favoarea Curții de apel București.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C. G. și T. S. G., arătând că, instanța de control judiciar, Curtea de Apel București, a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București și a dispus restituirea cauzei la Tribunalul București pentru rejudecarea apelului, iar față de decizia Tribunalului București – Secția a II a Penală, este incident art. 29 alin.5 din Codul de procedură penală și pe cale de consecință au solicitat sesizarea Înalte Curții de Casație și Justiție pentru a se pronunța cu privire la continuarea judecății.
Prin Decizia nr.1051 R/24.05.2012, C.A.Bucuresti, Sectia a-II-Penala a constatat întrerupt cursul justiției.
A inaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței ce va continua judecata.
S-a retinut ca prin decizia penală nr. 2156 R din 4.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Sectia I au fost admise recursurile declarate de recurenții - părți civile O. C. și Z. G. împotriva Deciziei penale nr. 157/A/25 mai 2011 a Tribunalului București - Secția a II - a penală, din Dosarul nr._ . A fost casată, în parte, decizia penală și s-a dispus trimiterea cauzei, spre continuarea judecării apelurilor, la aceeași instanță, respectiv la Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a-II-a Penală la data de 27.12.2011 sub nr._ .
La termenul din 04.04.2012, Tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței funcționale pe aspectul judecării apelului, având în vedere dispozițiile Legii 202 /2010 și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București.
S-a constatat că această declinare de competență a Tribunalului București tinde a reforma dispozițiile unei hotărâri definitive (2156 R din 4.11.2011) și a intervenit după incidența unei jurisprudențe anterioare a instanței supreme care s-a aplecat asupra acestei probleme de drept referitoare la competența tribunalului de a judeca apeluri după . Legii 202/2010. Astfel prin încheierea nr. 178 din 1 februarie 2012 I.C.C.J., Secția penală, a statuat în sensul că:
Prevederile art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010 - potrivit cărora, în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile acestei legi privitoare la competență sunt aplicabile - sunt incidente numai în ipoteza în care instanța de recurs dispune, după . Legii nr. 202/2010, atât casarea hotărârii pronunțate de prima instanță, cât și casarea deciziei pronunțate în apel, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
În cazul în care curtea de apel, ca instanță de recurs, dispune după . Legii nr. 202/2010 casarea deciziei pronunțate de tribunal, ca instanță de apel, cu trimitere spre rejudecarea apelului - sentința judecătoriei fiind pronunțată înainte de . Legii nr. 202/2010 - competența de judecată a apelului îi aparține tribunalului, iar decizia pronunțată de tribunal este supusă căii de atac a recursului, fiind incidente prevederile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, în temeiul cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de . acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
În contextul negării competenței sale funcționale în urma casării cu trimitere spre continuarea judecării apelurilor, Tribunalul a generat întreruperea cursului justiției și ca urmare, în baza art.29 pct.5 lit.b Cod procedură penală, dosarul va fi înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței ce va continua judecata.
Prin Incheierea nr.1084/01.08.2012, I.C.C.J., in baza art.29 pct.5 lit.b C.p.p. a trimis cauza la Tribunalul Bucuresti in vederea judecarii apelurilor declarate de inculpații T. (fostă C.) S. G., C. G., I. N., I. M. și T. P., si partile civile O. C. și I. R. M. impotriva sentinței penale nr.886 din 13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr._ .
La data de 26.10.2012, cauza a fost inregistrata sub nr._/3/2012 la Tribunalul Bucuresti, Sectia –I-Penala.
Prin Incheierea din 05.11.2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia –I-Penala, a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea dosarului la Sectia a-II-Penala.
In continuarea judecatii, prin Incheierea din 21.11.2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia –II-Penala, a luat act de faptul ca in fata Tribunalului Bucuresti, Sectia –I-Penala, unde dosarul a fost din eroare inregistrat, intimatele-parti vatamate C. D. I. si C. N. au formulat apel impotriva sentinței penale nr.886 din 13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr._ si o cerere de repunere in termenul de apel.
Apelantii C. D. I. si C. N. au considerat ca sunt incidente dispozitiile art.364 alin.1 C.pr.pen.
Astfel, neavand studii juridice si fara a cunoaste implicatiile pe care le-ar atrage cauza penala in care au calitatea de parti vatamate au mandatat o persoana cu studii juridice in vederea asigurarii apararii dar abia la 18.05.2012 au aflat de sentinta penala pronuntata, data la care le-a fost comunicata de OCPI o adresa prin care li se aducea la cunostiinta de existenta sentinței penale nr.886 din 13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr._ si respectiv de dispozitiile privind anularea titlului de proprietate pe care il detin.
Pe fond, au considerat ca interesele lor legitime au fost vatamate prin masura instantei de restabilire in natura a situatiei anterioare savarsirii infractiunilor, respectiv anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.140/2003 de BNP Etica.
In speta isi gaseste aplicabilitatea principiul error communis facit jus iar aceștia, in calitate de subdobanditori cu titlu oneros ai imobilului situat la adresa din mun.Bucuresti, ..13, sector 1, se impune a fi protejati de efectele anularii actelor anterioare incheierii contractului in care sunt parti, cu atat mai mult cu cat au inteles sa contracteze cu buna credinta.
S-a menționat ca exista eroare . este de buna credinta iar actul incheiat cu proprietarul aparent este cu titlu oneros.
S-a solicitat admiterea apelului si, sub aspectul laturii civile, desfiintarea in parte a sentintei apelate si pronuntarea unei hotarari care sa mentina valabil contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.140/2003 de BNP Etica.
Prin Incheierea din 19.12.2012, instanta a luat act de faptul ca, conform raspunsului de la Judecatoria Sector 5 Bucuresti, in urma verificarilor efectuate in registrul de punere in executare a hotararilor penale, a rezultat faptul ca la sentința penala nr.886 din 13.05.2008, nu se regasesc executate comunicarile de pe dispozitivul sentintei penale catre partile vatamate C. D. I. si C. N..
La termenul din 16.01.2013, instanta a apreciat ca termenul din apel nu a inceput sa curga pentru aceste parti si a luat act de faptul ca C. D. I. si C. N. ș-au retras cererea de repunere in termenul de apel.
De asemenea a constatat pozitia procesuala a apelantei I. R. M. in sensul ca a formulat actiune civila impotriva partii civile O. C. si a apelantilor C. G. si Tagarta S. G..
Aceasta a invederat ca in ipoteza in care instanta va dispune anularea contractului de vanzare-cumparare, se constituie parte civila cu suma de 35.000 Euro-reprezentand contravaloarea imobilului+20.000 Euro-reprezentand imbunatatirile efectuate+20.000 Euro daune morale.
In cursul cercetarii judecatoresti, tribunalul a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, inscrisuri in circumstantiere pentru apelantii-inculpati I. M., I. N. si T. P., audierea apelantei-parti civile I. R. M., precum si a intimatei-parti civile Z. G., audierea martorilor I. M., C. D. M., Stangaciu M., I. S., Daiteanu G., D. Ica, P. J., D. G., Tagarta I., precum si intocmirea unui referat de evaluare psiho-sociala cu privire la apelanta-inculpata Tagirta S. G..
La termenul din 16.01.2013, tribunalul a consemnat pozitia apelantului-inculpat C. G., in sensul ca a retinut ca acesta a solicitat continuarea judecatii pentru infractiunile de lovire sau alte violente sau amenintare, in ipoteza in care a intervenit prescriptia raspunderii penale.
La termenele din 13.03.2013 si 10.04.2013, tribunalul a constatat imposibilitatea audierii martorilor C. D. M. si G. M..
La termenul din 05.06.2013, tribunalul a constatat că martorul Tagarta Bogdanel M. nu a înțeles sa dea declaratie in cauza, a constatat imposibilitatea audierii martorului I. S. iar la termenul din 25.09.2013 a facut aplicarea art.327 alin.3 C.p.p. in privinta martorului M. A.-I..
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a reținut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 21.02.2003, lucrători ai Secției 18 Poliție s-au sesizat despre faptul că în imobilul de pe . nr. 52, sector 5 se află sechestrată o persoană de sex masculin, în vârstă de 60 de ani, de către un anume „G.” cu scopul de a obține foloase materiale din vânzarea imobilului acestuia.
În această situație s-a efectuat o descindere la imobilul în cauză, unde au fost depistate următoarele persoane: numitii I. N., C. D., G. M., O. C., iar în timpul legitimării de către organele de poliție a celor de mai sus, la fața locului au sosit apelantii-inculpati C. G. și Tagarta (fosta C.) S. G..
Având în vedere sesizarea din oficiu a lucrătorilor de poliție, toate persoanele menționate au fost conduse la sediul secției 18 Poliție pentru continuarea cercetărilor. În sediul secției de poliție, apelantul-parte vătămată O. C., în vârstă de 73 de ani, a declarat că este bucuros că a fost salvat de poliție întrucât din data de 13.02.2003 a fost sechestrat și supus la violențe de cei doi apelanti-inculpați C. G. și Tagarta (fosta C.) S. G., iar prin amenințare a fost obligat să își vând locuința situată în București . ..
Partea vătămată a depus plângere în care a arătat că în perioada 13.02.2003 – 21.02.2003 a fost sechestrat, iar prin violența a fost obligat să își vânda locuința situată în București . .. A, . și să răscumpere certificatele de depozit de la BANCPOST.
S-a menționat ca, în data de 07.02.2003 a dat un anunța la rubrica „Matrimoniale” în ziarul Anunțul Telefonic, prin care a solicitat căsătoria cu o doamnă de aproximativ 60 de ani.
Pe data de 11.02.2003, în jurul orei 14,00, a fost contactat telefonic de o personă de sex feminin, care s-a recomandat „G.”, precizând că are 30 de ani și că ar fi interesată de un mariaj. Din declarația părții vătămate, instanța a reținut că acesta a refuzat oferta, precizând că dorește o persoană de aproximativ 60 de ani.
Cu toate acestea, partea vătămată i-a dat numitei „G.” (identificată în persoana inculpatei C. S. G.) adresa de domiciliu, iar în aproximativ 5 minute, acesta s-a prezentat la domiciliul părții vătămate însoțită de o altă persoană de sex feminin, „C.”. După unele discuții purtate între inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. și partea vătămată O. C., respectiv dacă acesta are copii, unde o să stea, inculpata a scos din geantă un spray pe care l-a pulverizat în față părții vătămate. În acest timp a intrat în imobil inculpatul C. G., și profitând de situația în care se găsea partea vătămată, cei doi inculpați, după un control în locuință, au găsit un geamantan în care se aflau actele locuinței.
După ce a lovit partea vătămată, inculpatul C. G. și-a însușit actele găsite, apoi transportând partea vătămată la domiciliul din București . sector 5 cu autoturismul cu nr._ . Inițial partea vătămată a declarat că a fost transportat în . procesul verbal de la fila 302 d.u.p. rezultă că partea vătămată a confundat numele străzii de domiciliu a inculpaților.
În data de 13.02.2003, partea vătămată a fost transportată de cei doi inculpați la BNP D. G., cu scopul de a-l determina prin amenințare să vândă imobilul. La notariat se găseau G. Ortansa A., G. R. M.. S-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 95/13.02.2003, partea vătămată a primit de la cumpărătoare suma de 6200 USD, sumă care i-a fost luată imediat de către inculpatul C. G.. Tot din declarația părții vătămate instanța a reținut că la biroul notarial se aflau următoarele persoane: C. S. G., jurista E., cumpărătoarea G. R. M. și mama ei G. Ortansa și C. G. care se afla în afara încăperii notariale.
După semnarea contractului, cei doi inculpați l-au luat pe partea vătămată, transportându-l din nou la domiciliul din .> De asemenea, instanța a reținut din declarația părții vătămate că la data de 15.02.2003, a fost urcat într-un autoturism și transportat în ., la părinții inculpatei C. S. G.. După mai multe discuții între partea vătămată și inculpatul C. G., partea vătămată acuzând că a fost bătut de inculpat, partea vătămată a refuzat să rămână la domiciliul părinților inculpatei, ocazie cu care acesta a fost amenințat de inculpatul C. G. – „hai că o să te fac eu pe drum”.
Pe distanța dintre ., partea vătămată a declarat că a fost bătut în permanență de inculpatul C. G., iar în momentul în care au ajuns în . a rămas în autoturism, fiind păzită de I. N., zis „Ș.” și de numitul „Gabone”, iar după aproximativ 20 de minute a fost transportat la domiciliul inculpatei I. M. din . nr. 52 sector 5, unde a stat sechestrat până la 21.02.2003, când a fost găsit de organele de poliție.
Conform Incheierii din 05.06.2013, prin aparator ales, apelantul-parte civila O. C. a solicitat instantei de control sa stabileasca valoarea probatorie a declaratiilor date in fata organelor judiciare coroborat si cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza.
Or, in cauza, dupa evaluarea probatoriului administrat la fond si in apel, tribunalul a considerat ca nu poate constata existenta infractiunilor prev.de art.189 alin.2 C.pen. si art.180 alin.1 C.pen. in sarcina apelantilor-inculpati C. G., Tagarta (fosta C.) S. G., I. M. si I. N..
Astfel, in cursul urmaririi penale, cu ocazia confruntarilor efectuate de catre P. de pe langa Curtea de Apel Bucuresti ( f.137 d.u.p.), apelantul- parte civila O. C. a avut o pozitie contradictorie, aratand ca dupa ce asupra lui a fost pulverizat un spray paralizant, a intrat in stare de inconstienta revenindu-si abia in ziua urmatoare in timp ce se afla in locuinta situata pe ..
Mai mult, acesta a declarat ca, impotriva vointei sale a fost dus in ziua urmatoare, de apelantii-inculpati C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. la sediul B. Postului din . fost rascumparate certificatele de depozit in suma de 6.000 lei, ce ulterior au fost insusite de C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G..
Si sub acest aspect, probatoriul administrat in cursul urmaririi penale-declaratii martori-releva ca O. C. a avut un comportament normal .
Martora Daiteanu G. da declarat in cursul urmaririi penale si in fata instantei de apel ca la data de 15.02.2003 a fost vizitata de catre inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. impreuna cu O. C. iar acesta pe parcursul vizitei nu s-a comportat ca o persoana sechestrata.
Aceleasi aspecte au fost mentionate si de martora Tagarta I.-,, relatiile intre…..mi s-au parut a fi normale, isi vorbeau nu mi s-a parut nimic suspect,,.
Desi nu a mai dorit sa dea declaratie in fata instantei de apel, martorul Tagarta B. M. a precizat la termenul din 05.06.2013 ca isi mentine declaratiile date in cauza, acesta confirmand in cursul urmaririi penale, cele observate de Daiteanu G. si Tagarta I..
In plus cei trei, chiar daca in fata instantei de apel nu ș-au mai amintit, in cursul urmaririi penale au declarat ca initial inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. i-au cerut partii vatamate sa ramana in . a refuzat, cerandu-i sa-i insoteasca pe cei doi, la Bucuresti, imprejurare pe care acestia au acceptat-o.
Nu exista probe certe care sa ateste ca asupra partii vatamate O. C. s-au exercitat violentele la care a facut referire in declaratiile date. Nu exista relatari ale vreunui martor referitoare la urme de lovituri pe corp.
Astfel, cu ocazia depistarii partii vatamate O. C., avand in vedere afirmatiile sale ca pe tot parcursul sechestrarii sale a fost batut de C. G., la 22.02.2003 a fost trimis la I.M.L. in vederea constatarii vatamarilor corporale provocate, pentru stabilirea numarului de zile de ingrijiri medicale. Din raportul de expertiza medico-legala nr.A1/1837/23.04.2003 a rezultat ca, in urma examinarii partii vatamate si a documentatiei medicale pentru perioada cat a fost internat la Spitalul Sf.P. ulterior depistarii, acesta nu prezinta leziuni traumatice, in consecinta ,,nu se poate obiectiva traumatismul afirmat,, iar,,notiunea de traumatism si contuzie reprezinta diagnostice clinice fara semnificatie medico-legala deoarece nu precizeaza tipul leziunii,,.
In acest sens, doar constatarile de la testul poligraf la care a fost supus inculpatul C. G. la data de 27.03.2003, si declaratiile confuze si contradictorii din timpul urmaririi penale ale inculpatilor C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., nu pot inlatura dubiul ce afecteaza in mod vadit plangerea partii vatamate O. C..
In raport de constatarile raportului de expertiza medico-legala nr.A1/1837/23.04.2003, mentiunile din procesul-verbal incheiat in 21.02.2003 cu ocazia depistarii din imobilul de pe . nr. 52, sector 5, privind faptul ca ,,numitul O. C. prezenta la pometul drept o echimoza verzui-galbuie,, si diagnosticul fixat conform FO nr.3751/956 de Spit.Cl.Sf.P. –contuzie hemitorace stg.Traumatism prin agresiune-sunt afectate de acelasi dubiu.
In plus, dupa depistare, in incinta sectiei de politie, partea vatamata O. C. a afirmat ca a fost sechestrat si supus la violente de catre inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. din 13.02._.
In legatura cu fapta de lipsire de libertate reclamata de partea vatamata O. C. ca avand loc in perioada 15.02.-21.02.2003 la locuinta inculpatei I. M. situata in ., de catre aceasta si inculpatul I. N., instanta a constatat ca nu exista probe in sensul savarsirii acestei infractiuni.
Confruntarile efectuate in cursul urmaririi penale si declaratiile martorilor I. S., C. D. M. si D. M., au confirmat ca cei doi inculpati nu au lipsit-o pe partea vatamata de libertate de miscare, acesta avand posibilitate de a se deplasa in orice directie dorea
Conform procesului-verbal de la fila 136 vol.III d.u.p., la intrebarea ,,ati fost lovit de vreo persoana si lipsit de libertate in mod ilegal, in locuinta numitei I. M.?,, partea vatamata O. C. raspunde ca ,,….in absenta lui C. G. si a sotiei sale, I. M. si cei din familia ei nu m-au lovit si nici nu m-au impiedicat sa parasesc locuinta iar eu nu am plecat intrucat nu aveam unde sa merg deoarece C. G. mi-a vandut casa,,.
De altfel la momentul depistarii, partea vatamata O. C. a declarat ca ,, este unchiul numitei I. M., prezentand semne de teama si tremur in voce,, dar in incinta sectiei de politie a facut referire doar la inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. ca subiecti activi ai lipsirii de libertate.
Faptul ca inculpatii I. M. si I. N. au aratat ca partea vatamata O. C. a mers sa isi ridice si pensia in perioada 15.02.-21.02.2003, aspect neadevarat conform adresei Companiei Nationale Posta R., nu reprezinta un element probatoriu decisiv, neexistand o coroborare a probelor in sprijinul inculparii.
Analiza relatiei complexe dintre partea vatamata si inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., trebuie facuta, avand in vedere si afirmatiile acestuia, dupa depistare, in incinta sectiei de politie, privind faptul ca ,,a fost obligat sa incheie sub amenintare un contract de vanzare-cumparare a locuintei sale din Bucuresti, ., ., apt.253, .> Astfel, a menționat in plangerea depusa, ca a fost fortat sa se deplaseze la un birou notarial unde desi si-a exprimat dorinta ca nu doreste sa-si instraineze garsoniera, notarul public D. G. i-a prins degetul mainii drepte, aplicandu-i impresiunile digitale pe contractul de vanzare-cumparare si pe celelalte acte adiacente.
A arătat ca, dupa ce a fost fortat sa-si instraineze imobilul, contrar vointei sale, a fost tinut in . data de 15.02.2003, data la care a fost dus de inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. in ., la locuinta parintilor inculpatei Tagarta (fosta C.) S. G., acolo unde a refuzat sa ramana.
Pe acest aspect, instanta a constatat ca din probatoriul administrat nu au rezultat probe care ar confirma faptul ca inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. au lipsit-o pe partea vatamata de libertate de miscare, acesta avand posibilitate de a se deplasa in orice directie dorea.
In fata instantei de apel, apelanta-parte civila, tert cumparator, I. R. M. a declarat ca ,,nu a observat elemente care sa imi creeze impresia ca libertatea de miscare a partii civile O. C. ar fi fost restransa in vreun fel,,, martorul P. J. afirma ca ,, O. C. mi s-a parut ., nu am observat sa ii tremure mainile,,, iar martorul Mandruta G. (fosta D.) ca ,, partea civila era imbracat bine chiar cochet in costum, arata linistit, nu avea nici un fel de agitatie si in cele 2 ore in care a stat nu a observat nimic deosebit,, desi,, in momentul in care a ajuns la etapa semnarii contractului partea civila s-a ridicat in picioare si am observat ca avea un tremur usor al mainii care il impiedica sa isi puna semnatura pe act,,. Aceste declaratii au menținut cele afirmate in cursul urmaririi penale.
In acelasi sens, au fost si declaratiile date in cursul urmaririi penale de martorii G. Ortansa A. si M. A. I..
Tot din declaratiile martorilor a rezultat ca G. Ortansa-mama cumparatoarei I. R. M., i-a inmanat partii vatamate O. C. suma de 6200 USD, partile fiind de acord ca restul de pret de 500 USD sa fie achitati ulterior. In sediul Biroului Notarial, martorii au observat cum inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. a luat de la partea vatamata banii pentru a-i numara, dupa care-i-a inapoiat, aspect pe care in fata instantei de apel P. J. si Mandruta G. (fosta D.) nu și l-au mai amintit.
In cauza s-a efectuat o expertiza in ceea ce priveste amprenta digitala aplicata la pozitia ,,vanzator,, de pe contractul de vanzare-cumparare nr.95/2003, din constatarea tehnico-stintifica nr._/24.06.2003, rezultand ca amprenta digitala existenta pe contractul de vanzare-cumparare se identifica cu amprenta degetului aratator de la mana stanga a partii vatamate O. C..
Instanta a constatat din nou, ca fata de atitudinea confuza a partii vatamate ce conform martorilor ,, a spus ca o doare spatele,, sau ,, a folosit termenul de .,, doar constatarile de la testul poligraf la care a fost supus inculpatul C. G. la data de 27.03.2003, si declaratiile confuze si contradictorii din timpul urmaririi penale ale inculpatilor C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., nu pot inlatura dubiul ce afecteaza in mod vadit acuzatia de lipsire de libertate.
In evaluarea probatoriului analizat, tribunalul a considerat, insa, ca sustinerile instantei de fond sunt corecte in ceea ce priveste constatarea savarsirii de catre inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. a infractiunii de inselaciune prevazuta si ped. de art.215 alin.1-3 C.p..
Anuntul dat la data de 07.02.2003 prin mica publicitate, si deplasarea voluntara a partii vatamate O. C. in imobilul din . B. Postului din . G., si imobilele din . precum si actele cu consecinte juridice incheiate de acesta in perioada 11.02._03, a relevat o intelegere intre partea vatamata si inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., privind faptul ca vor avea grija de partea vatamata in schimbul pretului obtinut in urma vanzarii bunurilor cu valoare economica ale acestuia.
In acest sens, a fost si atitudinea partii vatamate O. C. care in seara de 13.02.2003 a venit cu inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. la garsoniera vanduta pentru a-si lua bunurile, contribuind la deplasarea lor, conform martorului G. Ortansa A..
Atitudinea inculpatilor C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. a fost una de inducere in eroare a partii vatamate O. C., avand in vedere conditiile de viata, asigurate acestuia in imobilul din . locuinta inculpatei I. M. situata in ..
Instanta de fond a retinut in mod corect, ,,graba,, inculpatilor C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., in contactarea reprezentantului firmei . SRL, martorul M. A. I., la data de 16.01.2003, acestia atribuindu-si in mod nereal existenta unor raporturi de rudenie cu partea vatamata-colateral privilegiat si colateral ordinar.
Din declarația martorului, a rezultat că acesta l-a atenționat pe inculpatul C. G. că în cazul unei tranzacții imobiliare este obligatorie prezența proprietarului, neacceptând procură, susținere la care a observat un gest de nemulțumire a inculpatului, care a precizat ulterior că o să îl aducă pe proprietar.
Dupa ,,succesul,, actiunii de inducere in eroare, inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. erau . tensiune provocata de frica unei schimbari de atitudine a partii vatamate in raport de varsta, starea de sanatate si cultura acestuia precum si de posibilitatea unei influente pozitive din partea unui tert. De aceea au accelerat activitatea infractionala de obtinere a folosului nejustificat.
Din declaratiile martorilor P. J. si M. A. I. a rezultat ca pretul garsonierei s-a discutat intre inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. si cumparatoarea G. Ortansa A., acesta fiind stabilit la 6700 USD.
Din declarația martorei P. J., a rezultat si ca printr-o colaborare cu firma . SRL, au prezentat spre vânzare imobilul aparținând părții vătămate O. C. situat în București .> La data de 10.02.2003, martora P. J. a fost contactată telefonic de G. Ortansa stabilind o oră pentru vizionarea imobilului în vederea cumpărării, iar cu ocazia vizionării la imobil au fost găsiți inculpații C. G. și Tagarta (fosta C.) S. G., iar din discuțiile purtate a rezultat că inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. e nepoata părții vătămate O. C..
În acest context a fost stabilit prețul imobilului, perfectarea actelor făcându-se prin firma imobiliară în cauză. Invocarea raportului nereal de rudenie era menita sa creeze incredere posibilului cumparator si apoi agentului constatator-notarul.
De altfel, conform declaratiilor martorilor P. J. si Mindruta G. (fosta D.) in fata instantei de apel, partea vatamata O. C. a stiut de invocarea raportului nereal de rudenie de catre inculpata Tagarta (fosta C.) S. G.-,,stiu ca a discutat cu persoana ce a declarat ca este nepoata sa…,,-dar a tacut, crezand in promisiunile anterioare ale celor doi inculpati de asigurare a unor conditii de viata mai bune si . cu o persoana tanara de sex feminin.
Nu exista acte medicale care sa dovedeasca ca in acel moment partea vatamata O. C. avea afectat discernamantul.
Ulterior, partea vatamata a fost ,,abandonata,, in conditii de viata indecente, la imobilul de pe . nr. 52, pretul obtinut fiind folosit exclusiv de inculpații C. G. și Tagarta (fosta C.) S. G..
In plus, conform procesului-verbal de confruntare de la fila 136, vol.III, d.u.p., la intrebarea ,,cunoasteti faptul ca fratele dvs., i-a vandut casa lui O. C. si daca ati fost de fata cand C. G. l-a lovit pe O. C.,,, inculpata I. M. raspunde ,,cunosc faptul ca fratele meu C. G. a vandut casa lui O. C. si i-a luat banii, dar nu am fost de fata si nu stiu daca fratele meu l-a lovit,,.
Fapta inculpatei Tagarta ( fosta C.) S. G. care împreună cu inculpatul C. G., prin mijloacele frauduloase descrise mai sus, a determinat vânzarea imobilului aparținând partii vătămate O. C., în vârstă de 73 ani, la 13.02.2003, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 – 3 C.p..
Fapta inculpatului C. G. care împreună cu inculpata Tagarta ( fosta C.) S. G., prin mijloacele frauduloase descrise mai sus, a determinat vânzarea imobilului aparținând partii vătămate O. C., în vârstă de 73 ani, la 13.02.200, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 – 3 C.p. cu aplic.art.37 lit.b C.p.. Infracțiunea enumerata mai sus a fost săvârșita de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, din fișa de cazier a acestuia rezultând că inculpatul a suferit începând cu anul 1989 numeroase condamnări, ultima fiind de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin s.p. 328/1995 a Judecătoriei Sector 4, def. d.p. 1239/1995 a TB.
Având în vedere depistarea celor doi inculpați C. G. și Tagarta (fosta C.) S. G., cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că la domiciliul celor doi din București . sector 5 se mai află o persoană de sex masculin, respectiv A. M..
La 21.02.2003, partea vătămată A. M. a depus plângere în care a menționat că începând din data de 06.12.2003 și până la 21.02.2003 a fost sechestrat de inculpații C. G. și Tagarta (fosta C.) S. G., a fost bătut și deposedat de imobilul proprietatea sa din București .. 1 . sect. 1.
Din plângerea și declarația acestuia a rezultat că la sfârșitul lunii noiembrie 2002, prin intermediul ziarului Anunțul Telefonic, a dat un anunț prin care a solicitat sprijin în gospodărie, oferind locuință și a fost contactat telefonic de inculpata Tagarta (fosta C.) S. G., care printr-un comportament civilizat i-a câștigat încrederea, și tot cu ocazia convorbirii inculpata l-a întrebat pe partea vătămată dacă este proprietarul imobilului, dacă stă singur, dacă are copii și când se pot întâlni, stabilind să se întâlnească la 04.12.2002.
La această dată, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata în zona blocului unde locuia, după care a invitat-o pe aceasta în locuință. Inculpata i-a promis sprijin gospodăresc, după care pentru a-i câștiga încrederea i-a dat suma de 80 lei (800.000 lei vechi) pentru a-și plăti întreținerea stabilind că la 05.12.2002 vor merge împreună la cumpărături.
La data de 06.12.2002, inculpata s-a prezenta la domiciliul părții vătămate sub pretextul de a merge la cumpărturi la Piața Obor, i-a cerut acestuia să meargă cu un taxi, partea vătămată a refuzat, solicitând să meargă cu tramvaiul, apoi a fost introdus cu forța într-un autoturism de cei doi inculpați, C. G. și Tagarta (fosta C.) S. G.. Partea vătămată a fost transportată la domiciliul acestora din București . sector 5, unde a fost găsit de organele de poliție la 21.02.2003.
Tot din declarația părții vătămate, instanța a reținut că între 7 și 10.01.2003 a fost transportat la un notariat din zona Piața Rosetti, unde a fost obligat să semneze o declarație că nu are copii, și a refuzat precizând că are 4 copii, și apoi a fost transportat din nou la domiciliul celor doi inculpați.
Partea vătămată a declarat că a fost bătut în permanență căt s-a aflat în imobilul din . ziua de 15.02.2003 a incercat sa fuga din locuinta inculpatilor, insă nu a reusit intrucit inculpatul C. G. a agresat-o, iar pe 17.02.2003 a fost transportat la Spitalul Universitar București, unde s-a constatat că prezenta fractură antebraț stâng.
Conform raportului de expertiza medico legale nr.A_ din 10. 04.2003, partea vatamata A. M. a fost examinata la data de 21.02.2003 constatindu-se că prezinta atela gipsata brahine-antebrahiala stinga,deteriorarea lucrarii protitice 31 și 41, echimoza a antebratului sting și tumefactie pe fata dorsala a miinii stingi, leziuni care, pentru vindecare, au necesitat 16-18 zile ingrijiri medicale.
Partea vatamata a arătat că in perioada 06.12._03 a fost sechestrata in locuinta din . și pazita continuu atit de către inculpati, cit și de invinuitii I. M., I. N., S. M., P. I. și D. A..
A mai declarat partea vătămată că după data de 05.02.2003 a observat că la imobilul din . G. și Tagarta (fosta C.) S. G. au adus parte din bunurile sale personale, iar cand a întrebat, cei doi inculpați i-au spus că i-au vândut casa.
Instanța de fond a reținut corect că la BNP C. V. și A. D. au fost întocmite procura autentificată sub nr. 2748/11.12.2002 și procura autentificată sub nr. 2747/11.12.2002, partea vătămată A. M. având calitatea de mandant, iar Tagarta (fosta C.) S. G. de mandatar, aceasta fiind împuternicită să îl reprezinte pentru dezbaterea succesiunii defunctei A. Evenia și respectiv să vândă imobilul situat în București .. 1 ., să stabilească și să încaseze prețul vânzării. De asemenea, la același Birou Notarial, C. S. G. a semnat declarația autentificată sub nr. 302/20.02.2003, prin care se obliga să îngrijească pe partea vătămată A. M. până la sfârșitul vieții acestuia. Această declarație a fost semnată de către inculpată, după vânzarea apartamentului aparținând părții vătămate, cu o zi înainte ca acesta să fie descoperit de organele de poliție în imobilul din ..
Instanța de fond a reținut corect că la data de 18.12.2002, numitul I. M., în vârstă de 47 de ani, tatăl inculpatului I. N., s-a prezentat la BNP M. V., declarind că a cunoscut-o pe defuncta A. Enenia și pe sotul acesteia, A. M.. De asemenea numitul I. M. a declarat in fals, că sotii A. nu au descendenti, ascendenti și nici alte rude pina la gradul IV.
In baza acestei declaratii BNP M. V. a eliberat, la cererea inculpatei Tagarta (fosta C.) S. G. certificatul de mostenitor nr.97/18 12 2002 conform căruia partii vătămate A. M. îi revenea intreaga masa succesorala, respectiv bunurile mobile și apartamentul din .>
Declaratia data de către I. M. in fata notarului public a fost nereala, intrucit partea vătămată A. M. avea patru copii.
Cu privire la I. M., prin ordonanta din 27.08.2003, organele de politie au dispus disjungerea.
Intrucit partea vatamata A. M. a arătat faptul că semnăturile aplicate la rubrica „mandant” de pe cele doua procuri notariale nu a fost executata de către el, s-a procedat la efectuarea unei constatari tehnico stiintifice și a doua expertize criminalistice grafice.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico stiintifica nr._ din 09.04.2003 intocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, semnaturile de la rubrica „mandant” de pe ambele procuri in discutie nu au fost executate de numitul A. M..
Raportul de constatare tehnico științifică sus menționat a avut la dispoziție pentru comparație procesul verbal din 21.02.2003 încheiat de organele de poliție și conținând specimene de semnătură ale părții vătămate, contract de împrumut din 1975, carnet elev A. G.. S-a constatat că între semnăturile executate de partea vătămată pe documentele sus menționate și cele aflate pe cele două procuri există numeroase deosebiri, principalele fiind următoarele:
Semnăturile în litigiu au alcătuire semiliterală, conținând majuscula M și minuscula a, gradul de evoluție este mediocru, spontaneitatea execuțională bună, variabilitatea formală are valori relativ mari, traseele sunt înclinate spre stânga, dispuse pe o line de baza ascendentă și au fost realizate cu viteză și presiune moderate, iar semnăturile executate de partea vătămată pentru comparație au alcătuire semiliterală, însă conțin numai minuscula a la debut, gradul de eevoluție este mai ridicat, spontaneitatea execuțională este mai bună, variabilitatea formală are valori scăzute, traseele componente sunt situate pe linie ascendentă, dar au fost executate cu viteză mai mare și presiune moderată.
S-a mai dispus în cauză de către P. de pe lângă Curtea de Apel București efectuarea unei noi expertize grafice. Conform raportului de expertiza nr.225/17.06.2004 intocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti nu s-a putut stabili daca semnaturile de pe cele doua procuri au fost executate de partea vatamata.
Avind in vedere diferentele existente intre concluziile celor doua rapoarte, astfel cum au fost prezentate mai sus, P. Curții de Apel București a dispus efectuarea unei noi expertize de către Instititul N. de Expertize Criminalistice.
Conform raportului de expertiza nr.386/ 01.11.2004 nu se poate stabili cu certitudine daca semnaturile de la rubrica mandant de pe cele doua procuri speciale, autentificate sub nr.2747 și 2748 din 11.12.2002 au fost sau nu executate de titularul A. M.. În cuprinsul raportului, expertul a formulat ipoteza potrivit căreia este posibil ca semnaturile să fi fost executate de partea vatamata . decit cel obisnuit, ipoteză pe care o consideră plauzibilă „date fiind materialele dosarului din care rezultă că partea vătămată era amenințată și supusă constrângerii”.
Față de cuprinsul acestor din urmă două rapoarte de expertiză, instanța de fond a reținut corect în cauză raportul de constatare tehnico științifică nr._ din 09.04. 2003 intocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, întrucât în ceea ce privește expertiza realizată de L. C. aceasta nu a motivat pe ce își întemeiază bănuiala că „titularul utilizează numai un specimen de semnătură, cel de pe actele de comparație”, față de împrejurarea că între acestea nu a constatat existența unor deosebiri, iar în ceea ce privește expertiza realizată de expert D. S., aceasta își întemeiază concluziile, după ce constată deosebirile, pe considerația că „apelarea la un alt tip de semnătură care să fie contestată ulterior este plauzibilă în speță date fiind materialele dosarului din care rezultă că partea vătămată era amenințată și supusă constrângerii”.
In baza procurii nr.2748/11.12.2002, inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. a vindut, in numele partii vătămate, apartamentul aparținând acestuia către inculpatul T. P., contractul fiind autentificat sub nr.2207/20.12.2002 de către notarul public V. M..
La rindul său, T. P. a vindut apartamentul partilor vatamate C. D. și C. N..
Inculpatul T. P. a declarat că, in realitate, contractul de vinzare cumpărare incheiat cu partea vatamata A. M. a fost fictiv, el incasind doar un comision in urma revinzarii apartamentului către sotii C. N. și C. D..
Ulterior in fata instantei, nu si-a mai mentinut declaratia din cursul urmaririi penale, conduita sa fiind nesincera in raport de situatia de fapt retinuta.
Evaluand probatoriul administrat in fond si in apel, tribunalul a constatat ca situatia de fapt retinuta de instanta de fond in ceea ce priveste partea vatamata A. M. este corecta cu exceptia constatarii savarsirii de catre inculpatul C. G. a infractiunii prev. de art.193 C.p..
In acest sens au fost declaratiile numitului P. I. ce a menționat ca la finele lunii decembrie 2002, la cererea inculpatilor C., a ramas in locuinta acestora pentru a asigura ingrijirea partii vatamate A. M., ocazie cu care acesta i-a spus ca este sechestrat, cerandu-i sa anunte organele de politie.
Inculpatii I. M. si I. N. au vazut-o pe partea vatamata A. M. la locuinta inculpatilor C., dar nu cunosc imprejurarile in care acesta a ajuns in acel loc.
Martorului I. M., i s-a parut ca partea vatamata ,,chiar zambea,,, martorul Stangaciu M. si-o aminteste ,,ca statea aplecata asupra unui resou si isi incalzea mana,, iar D. Ica precizeaza ca nu i s-a parut ca ,,libertate acestuia de miscare era ingradita in vreun fel…citea ziarul…,, dar ,, poarta de acces in curtea sotilor C. era incuiata daca acestia erau plecati de acasa,,.
Declaratiile numitilor I. M., I. N., Stangaciu M., I. M. si D. Ica a arătat o vadita nesinceritate si contradictii evidente.
Ele au fost inlaturate alaturi de declaratiile martorilor propusi de inculpati, V. F., C. R. si P. V., acestea fiind evident subiective fata de relatiile dintre ei, fiind formulate pro causa.
In acest sens a fost si pozitia initiala a inculpatei Tagarta (fosta C.) S. G. care fiind reascultata de P. de pe linga Tribunalul Bucuresti in dosarul penal nr.1205/P72003 la data de 22.02.2003, a declarat că in ziua de 06.12.2002, cind se afla cu partea vatamata pe . hotarit să foloseasca un taxi, s-au intilnit și cu inculpatul C. G., ocazie cu care, partea vatamata A. M. aflând că inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. este casatorita, și-a exprimat nemultumirea și a refuzat să-i mai insoteasca.
Inculpata a arătat că, deși partea vatamata a refuzat deplasarea, a fost totusi dusa in . sa-si vinda apartamentul. Inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. a declarat ca după perfectarea vinzarii către T. P., inculpatul C. G. a lovit-o pe partea vatamata și a luat cheile apartamentului.
Prin aceeasi declaratie inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. a arătat că vinzarea catre inculpatul T. P. era fictiva, in sensul că, acesta a primit doar un comision de intermediere, de 500 USD la data revinzarii apartamentului catre sotii C. D. și C. N.. În declarațiile ulterioare, Tagarta (fosta C.) S. G. a revenit asupra acestor susțineri, declarând că suma de bani provenită din vânzarea apartamentului părții vătămate a fost însușită de inculpatul T. P., declarație pe care instanta de apel a apreciat-o ca necorespunzând adevărului, fiind în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză-declaratia inculpatului T. P. din cursul urmaririi penale, declaratiile martorilor G. I. R. si C. E.- și neputând fi reținută ca reală nici motivarea inculpatei în ceea ce privește caracterul primei declarații de a fi fost obținută prin constrângere.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect din declarațiile martorilor G. I. R. și C. E., reprezentanții firmelor imobilare că la oferta pentru vânzarea apartamentului părții vătămate, inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. s-a prezentat tot ca nepoată a proprietarului, aceasta participând la toate actele de înstrăinare a imobilului în cauză, inclusiv la încheierea contractului de vânzare cumpărare între T. P. și C. N. și C. D..
În ceea ce privește cele două contracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 2207/2002 și nr. 140/2003 în care inculpatul T. P. are calitatea de cumpărător și, respectiv vânzător s-a efectuat în cauză o expertiză grafică care a stabilit că semnăturile de la rubricile sus menționate au fost executate de inculpat.
Toate acestea au relevat participarea activa a inculpatei Tagarta (fosta C.) S. G. in desfasurarea activitatii infractionale.
Din declarația părții civile Z. G., fiica părții vătămate A. M. instanța a reținut că aceasta a depus la 13.03.1998 la Administrația Financiară Sector 1 o cerere de notare a interdicției de vânzare a apartamentului situat în București .. 1.
Dimensiunea rolului esential avut de inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. in conceperea si derularea fazei actelor de executare a fost data si de faptul ca la 17.12.2002 a depus la Administrația Financiară Sector 1, folosindu-se de procurile autentificate sub nr. 2747 și 2748/2002, o cerere de ridicare a interdicției de vânzare până la dezbaterea succesiunii, interdicție notată la cererea fiicei părții vătămate.
La data de 24.05.2003, partea vătămată A. M. a fost condus de organele de poliție la imobilul situat în .. 1 ., unde, în prezența martorului Șpiț O., a recunoscut o . bunuri personale aflate încă în apartamentul ce constituie domiciliul părților vătămate C. N. și C. D..
Instanța a mai reținut că și în ceea ce privește plângerea părții vătămate A. M., inculpatul C. G. a fost supus testului poligraf, din ale cărui concluzii a rezultat că întrebările critice relevante ale cauzei au provocat în diagramele obținute modificări semnificative ale stresului emoțional care constituie indicii ale comportamentului simulat.
Totodată, instanța a reținut că după depozitarea sa în imobilul din . sector 5, partea vătămată A. M. a participat la recunoașteri din grup, indicând fără ezitare pe inculpații Tagarta (fosta C.) S. G., C. G., ca și pe numiții I. M., I. N., I. M..
La data de 21.03.2003 partea vătămată a fost condus la imobilul din . sector 5, unde în prezența inculpatei Tagarta (fosta C.) S. G. acesta și-a recunoscut o . bunuri personale care i-au fost predate pe bază de dovadă.
La percheziția efectuată în imobilul din . sector 5 au fost găsite documente de identitate ale părții vătămate A. M., documente ce au fost restituite acestuia.
In ceea ce priveste savarsirea infractiunii de amenintare de catre inculpatul C. G., pentru a fi indeplinita latura obiectiva a acestei infractiuni este necesar ca elementul material sa se realizeze printr-o actiune de amenintare-cuvinte, gesturi, fapte, semne simbolice- ce poate fi explicita sau implicita –consecinta negativa pentru partea vatamat fiind dedusa.
Toate acestea sa fie de natura sa-l alarmeze pe cel amenintat . prea indepartat.
Astfel, partea vatamata A. M. a declarat ca desi a fost dusa la spital la 17.02.2003, nu a sesizat personalul medical ca este sechestrata intrucat se afla sub temerea produsa de amenintarile savarsite de inculpatul C. G..
Conform adresei de la fila 43 vol.IV dos.urm.pen., Spitalul Universitar de Urgenta a menționat ca partea vatamata A. M. figureaza inregistrata in registrul de consultatii al Camerei de Garda, Ortopedie I cu diagnosticul . parcelara cap radial stang.
In acest sens, doar constatarile de la testul poligraf la care a fost supus inculpatul C. G., si declaratiile confuze si contradictorii din timpul urmaririi penale ale inculpatilor C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., precum si existenta certa al violentelor la care a fost supusa partea vatamata anterior deplasarii la spital, nu dovedesc in mod clar o actiune suplimentara de amenintare fata de partea vatamata in scopul nesesizarii personalului medical de catre acesta.
Violentele constatate si de catre raportul de expertiza medico legale nr.A_ din 10.04.2003, au fost provocate pentru a impiedica scaparea partii vatamate si este clar ca au indus o frica acesteia, prin supunerea la suferinte.
Dar acest aspect nu a dovedit si actiunea de amenintare din 17.02.2003, alarmarea si frica partii vatamate produsa de violentele exercitate anterior cu alt scop, nefiind suficienta pentru o astfel de incadrare juridica. Este clar ca frica indusa de aceste violente l-a impiedicat pe A. M., persoana in varsta cu o stare precara de sanatate, sa sesizeze personalul medical, existand insa un dubiu clar cu privire la amenintarile savarsite in acest context de catre inculpatul C. G..
In ceea ce priveste infractiunea prev. de art.180 alin.2 C.p., probatoriul administrat a relevat savarsirea acesteia de catre inculpatul C. G. la 15.02.2003, in raport de declaratia initiala a inculpatei Tagarta (fosta C.) S. G., plangerea partii vatamate si actele medicale mentionate mai sus, fiind incidenta insa institutia prescriptiei raspunderii penale referitor la data savarsirii faptei.
Faptele inculpatei Tagarta (fosta C.) S. G., care în perioada 06.12.2002 – 21.02.2003, împreună cu inculpatul C. G. a lipsit de libertate pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 ani, iar la 20.12.2002, prin mijloace frauduloase, respectiv procuri false, certificat de moștenitor obținut prin utilizarea procurilor și prin declarații necorespunzărtoare adevărului, a vândut imobilul proprietatea acestuia inculpatului T. P., care la rândul său l-a vândut părților vătămate C. N. și C. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 C.p...
Faptele inculpatului C. G., care în perioada 06.12.2002 – 21.02.2003, împreună cu inculpata Tagarta (fosta C.) S. G. a lipsit de libertate pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 ani, pe care l-a lovit, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 -18 zile îngrijiri medicale, iar la 20.12.2002, prin mijloace frauduloase, respectiv procuri false, certificat de moștenitor obținut prin utilizarea procurilor și prin declarații necorespunzărtoare adevărului, a vândut imobilul proprietatea acestuia inculpatului T. P., care la rândul său l-a vândut părților vătămate C. N. și C. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunlor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 215 alin. 1 – 3 C.p..
Faptele inculpatului T. P., care a ajutat pe inculpații Tagarta (fosta C.) S. G. și C. G. la inducerea în eroare, prin miloace frauduloase, a părților vătămate C. D. și C. N. cu ocazia încheirii contractului de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul situat în .. 1 sector 1, aparținând părții vătămate A. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 – 3 C.p..
In ceea ce priveste individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunile descrise mai sus, in mod corect instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare, de modalitatea de săvârșire a faptelor – profitând de vârsta înaintată a părților vătămate și de singurătatea acestora, de urmarea produsă, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor și de atitudinea inculpaților în cursul procesului penal.
Astfel, instanța de apel a reținut că inculpații au avut o conduită nesinceră-la T. P. chiar oscilanta- iar inculpatul C. G. este recidivist.
De asemenea, partea vătămată A. M. a decedat la 28.10.2004, până la acea dată neavând unde să locuiască, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor, iar partea vătămată O. C. se află în evidența Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, beneficiind de cazare și alimente prin intermediul acestei instituții.
Instanța de control a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, gradul de pericol social concret ce a rezultat din modul organizat si repetat în care au înțeles inculpatii C. G., Tagarta (fosta C.) S. G. si T. P., să acționeze, rolul esential revenind lui Tagarta (fosta C.) S. G., atitudinea nesincera, din urmarea produsă, precum și din datele ce caracterizează persoana acestora, reținând în acest sens că acestea sunt persoane cu un grad de educatie mediu, si doar C. G. este cunoscut cu antecedente penale, nefiind în cauza de față la primul conflict cu legea penală.
In ceea ce priveste pe inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G. pedepsele aplicate pentru infractiunile prev. de art.215 alin.1-3 C.p.(cate doua pentru fiecare inculpat) si art.189 alin.2 C.p.-cu aplic.art.37 lit.b C.p. pentru C. G.-respecta principiile legale mentionate mai sus.
In cuantumul stabilit de instanta de fond, pedeapsa va fi aptă a conduce la atingerea scopurilor prev. de art. 52 Cod penal și la formarea unei atitudini de respectare a normelor legale de către inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G..
In ceea ce priveste pe apelantul-inculpat T. P., individualizarea pedepsei aplicate printr-un cuantum de 3 ani, s-a realizat prin considerarea aspectelor arătate mai înainte-conduita contradictorie, limita minima de pedeapsă prevăzuta de textul de incriminare, cooperarea cu organele judiciare, urmarea produsă, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, precum si consecintele grave asupra partii vatamate A. M. si familiei acestuia.
In acest sens, doar o pedeapsa in regim de detentie va fi aptă a conduce la atingerea scopurilor prev. de art. 52 Cod penal și la formarea unei atitudini de respectare a normelor legale de către inculpat.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile privitoare la latura obiectiva si subiectiva a infractiunii, instanta a respins actiunea civila formulata de partea civila O. C. fata de inculpatii I. M. si I. N. ca nefondata.
In raport de dispoz.art.371 alin.2 C.p., instanta de apel, examinand cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, a constatat ca instanta de fond corect a retinut ca prin lipsirea de libertate si inselaciunile la care au fost supuși, cele două părți vătămate A. M. și O. C. au suferit un prejudiciu moral, constând în starea de temere produsă, suferința fizică (pentru A. M.) și psihică, prejudiciu ce se impune a fi reparat.
Conform d.p.nr.2617/09.07.2009 a I.C.C.J. spre deosebire de despagubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe baza de probe, despagubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata.Evaluarea trebuie sa tina seama de suferintele morale, susceptibile in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta savarsita de inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., precum si de toate consecintele acesteia, relevate de probatoriul administrat.Raspunderea civila delictuala este guvernata de principiul repararii integrale a prejudiciului material si moral, cauzat prin fapta savarsita si, prin urmare, cunatumul despagubirilor nu poate fi limitat in raport cu posibilitatile de plata ale inculpatului.
De aceea, avand in vedere consecintele produse si varsta partii vatamate, instanta de apel a considerat ca sustinerile partii civile O. C., privind acordarea unor daune morale in cuantum de 200.000 lei sunt justificate.
Au fost respectate in acest sens si dispozitiile art.385 C.p.p..
Instanta de apel, a reținut ca instanta de fond avea obligatia de a se pronunta din oficiu, chiar daca nu exista constituire de parte civila, cu privire la restabilirea situatiei anterioare-art.348 C.p.p..
Avand in vedere calitatea de intimat-parte civila a succesoarei Z. G. si principiul non reformatio in pejus, instanta de apel a repus in situatia anterioara doar partile din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.95/13.02.2003 de BNP D. G..A fost necesara aceasta constatare expresa, deoarece pe planul dreptului substantial civil repunerea in situatia anterioara si nulitatea, sunt institutii cu efecte diferite iar restabilirea este posibila dat fiind posesia exercitata pana in acest moment de dobanditoarea-parte civila I. R. M. asupra imobilului obiect al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.95/13.02.2003 de BNP D. G. –dec.p.nr.3653/30.06.2004 I.C.C.J..
Conform jurisprudentei I.C.C.J.-ex.dec.p. nr.3100/14.06.2001-in cazul in care, urmare inselaciunii, a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare, iar dobanditorul bunului vinde, la randul sau, acel bun, prin contract, unui cumparator de buna credinta, ambele contracte trebuie anulate ca masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
In mod corect, instanta de fond a facut aplicarea acestei dispozitii legale.
Buna-credinta a dobanditorului I. R. M. nu poate impiedica repararea pagubei suferite de partea vatamata in urma savarsirii unei infractiuni, aceasta putand solicita daca se considera vatamata, despagubiri in cadrul aceluiasi proces penal.
In cauza de fata, instanta de apel a constatat pozitia procesuala a apelantei I. R. M. in sensul ca formuleaza actiune civila impotriva partii civile O. C. si a apelantilor C. G. si Tagarta S. G..
Aceasta a invederat ca in ipoteza in care instanta va dispune anularea contractului de vanzare-cumparare, se constituie parte civila cu suma de 35.000 Euro-reprezentand contravaloarea imobilului+20.000 Euro-reprezentand imbunatatirile efectuate+20.000 Euro daune morale.
Alaturi de lipsa probelor referitoare la despagubirile pentru parte din daune materiale ( contravaloarea afirmata fara o evaluare credibila si invocarea unor imbunatatiri fata inscrisuri doveditoare), instanta de apel a constatat ca nu sunt indeplinite nici conditiile constatarii unor suferinte morale mai ales ca pana in prezent apelanta-parte civila I. R. M. a exercitat posesia asupra imobilului situat în București . ..
In plus, in procesul penal, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului nu a altei parti vatamate, in raport cu fapta savarsita.
F. de pretul platit si consemnat, conform probatoriului administrat, prejudiciu cauzat in mod direct de faptele savarsite de inculpatii C. G. si Tagarta (fosta C.) S. G., in baza art.14 si 346 C.pr.pen. si art.998-999, 1003 Cod Civil vechi, instanta de apel a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila I. R. M. si a obligat in solidar inculpatii C. G. si Tagarta ( fosta C.) S. G., la plata sumei de 6700 USD catre partea civila I. R. M..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen inculpata T. S. G., părțile civile O. C. și I. ( fost G.) R. M. și părțile vătămate C. D. I. și C. N..
Cauza a fost întregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a II a Penală la data de 16.01.2014 sub nr._ (_ ).
Părțile vătămate C. D. I. și C. N. critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie:
Astfel instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor lor de apel:
Au arătat instanței de apel că interesele legitime ale lor au fost vătămate prin măsura instanței de restabilire în natură a situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 140/2003 de BNP Etica.
Au arătat că, anularea contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat, în care ei aveau calitatea de cumpărători, s-a făcut în mod nelegal deoarece, încheierea acestui act nu are nicio legătură cu activitatea infracțională dedusă judecății, ei fiind cumpărători de bună credință ai imobilului situat în București, .. 1, ..
Este adevărat că, potrivit principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, urmează a fi anulate toate contractele subsecvente primului, însă de la acest principiu există o excepție și anume cazul terțului de bună-credință.
Tot în motivele de apel, au susținut faptul că se impunea a fi protejați de efectele anulării actelor anterioare încheierii contractului în care suntem părți, cu atât mai mult cu cât am înțeles să contractăm cu bună credință.
Instanța de apel, nu a analizat în niciun fel motivele lor, ba mai mult decât atât nici nu a amintit de acestea. Singurele referiri ale instanței de apel cu privire la contractul lor de vânzare cumpărare se regăsesc la fila 27 a deciziei în care instanța amintește că inculpatul T. P. a vândut apartamentul părților vătămate C. D. și C. N., afirmând totodată că inc. ar fi primit doar un comision în urma acestei vânzări.
In considerentele deciziei nu s-a făcut referire la motivele de apel pe care ei le-am invocat, nu a fost analizzată în niciun fel situația lor ca fiind sau nu cumpărători de bună-credință. Consideră că, instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a analizat o situație esențială pentru ei fiind obligați să suporte consecințele unor infracțiunii cu care nu avem niciun fel de legătură.
Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii:
Consideră că instanța de apela a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 140/2003 la BNP Etica, contract care reprezintă titlul lor de proprietate pentru imobilul din .. 1, ..
Ei au cumpărat apartamentul mai sus arătat de la soții T. P. și T. M., considerând că aceștia din urmă sunt adevărații proprietari ai imobilului, iar actele erau perfect valabile la momentul perfectării vânzării.
Infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită de inculpata C. S. Gabnela față de partea vătămată A. M., ei neavând niciun fel de legătură cu această infracțiune.
De asemenea, inculpatul T. P., unul dintre vânzătorii conractului nr. 140/2003, a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpata C. S. G. față de partea vătămată A. M..
T. M., celălalt vânzător din contractul de vânzare-cumpărare nr. 140/2003, nu a săvârșit niciun fel de infracțiune.
Părțile vătămate arată că nu au fost vătămați în niciun fel prin infracțiunile săvârșite de inculpații din dosar, însă au suferit o vătămare ca urmare a sentinței penale 886/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dos, nr._ precum și a Deciziei penale nr. 12/A pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală pronunțată în dos, nr._, hotărâri prin care le-a fost anulat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 140/2003 la BNP Etica.
Chiar dacă, în urma infracțiunilor săvârșite de inculpata C. G. a fost anulată procura nr. 2748/11.12.2002 cu ajutorul căreia inculpata a vândut apartamentul din P. P. soților T. P. și T. M. (instanța penală considerând că această procură a fost obținută prin săvârșirea unei infracțiuni față de partea vătămată A. M.), T. P. fiind considerat complice, contractul de vânzare-cumpărare nr. 140/2003 nu este un înscris fals și nu s-a încheiat ca urmare a niciunei infracțiuni.
La momentul încheierii acestui contract, ei au fost de bună credință, considerând că soții T. sunt adevărații proprietari, ba mai mult decât atât, niciun act necesar la perfectarea vânzării nu a fost fals sau nul, astfel că a fost perfectată o vânzare perfect valabilă și legală.
Instanța de apel, dar și cea de fond, nu au ținut cont de faptul că ei au fost cumpărători de bună credință, aspect care constituie o excepție de la principiul actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial.
Astfel, potrivit art. 348 vechiul CPP și art. 25 alin. 3 din noul CPP instanța penală, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță asupra desființării totale sau parțiale a unui înscris.
In cauză, înscrisul falsificat a fost procura prin care inculpata C. G. a fost împuternicită de partea vătămată A. M. să vândă apartamentul, nu și contractul de vânzare-cumpărare prin care soții T. le-au vândut imobilul din P. P..
Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal cunoaște atenuări în aceste situații.
In doctrină s-a conturat ideea că dacă părțile sau cel puțim cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă pentru eroare viciu de consimțământ, asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al bunului.
Această nulitate relativă a contractului poate fi invocată numai de cumpărător, potrivit art. 954 alin. 2 din vechiul Cod Civil, eroarea trebuie să cadă numai, asupra persoanei cu care s-a contractat.
Anularea nu poate fi cerută de adevăratul proprietar, acesta fiind terț față de contract, în schimb poate intenta oricând acțiune în revendicare.
Buna credință a constat în atitudinea subiectivă a cumpărătorilor, caracterizată prin convingerea neîndoielnică asupra faptului că imobilul aparține vânzătorului, ca adevărat proprietar, de cunoașterea prin mijloace obișnuite, aflate la îndemâna oricărei persoane, a situației juridice a imobilului și a lipsei intenției altei persoane de a revendica bunul.
In speță nu s-a invocat și nu există indiciul că ei nu au fi fost de bună credință la încheierea contractului, efectuând diligentele obișnuite cu ocazia cumpărării unui imobil, cercetând evidențele cărții funciare, iar contractul încheindu-se în baza actelor originale ale proprietății. Referitor la infracțiunea de înșelăciune săvârșită prin vânzarea apartamentului altei persoane, a anulării contractelor de vânzare-cumpărare și a actelor subsecvente acestora, minuta din data de de 03.03.2010 a întâlnirii dintre membrii Comisiei "Unificarea practicii judiciare ", formată din Președintele Secției Penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție și președinții secțiilor penale ale curților de apel, reține următoarele:
"Cât privește anularea contractelor de vânzare-cumpărare sunt două opinii:
1. Contractul de vânzare cumpărare încheiat de către inculpat în baza procurii false este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului proprietarului, iar în speță nu este vorba de vânzarea lucrului altuia, inculpastul acționând nu în calitate de adevărat prorpietar ci ca un mandatar al acestuia din urmă. Se mai apreciază că anularea contractului de vânzare-cumpărare se impune față de principiulanulării actului subsecvent, urmnare anulării actului principal (procură falsă).
2. La nivelul secției s-a apreciat că anularea contractului de vânzare cumpărare, ca act subsecvent actului principal fals (procura) nu poate surveni din oficiu ca efect al anulării actului principal, nefiind un înscris fals, pe de o parte iar pe de altă parte de la principiul anulării actului subsecvent există si excepții.
In doctrina dreptului civil s-a conturat ideea că dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă pentru eroare viciu de consimțământ, asupra calității esențiale a vânătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al bunului.
Această nulitate relativă a contractului poate fi invocată numai de cumpărător întrucât, potrivit art 954 alin 2 C. civ. eroarea trebuie să cadă numai „asupra persoanei cu care s-a contractat,,. Anularea nu poate fi cerută de adevăratul proprietar, acesta fiind terț față de contract, în schimb poate intenta oricând acțiunea în revendicare.
Față de aceste considerente s-a menținut contractul de vânzare cumpărare încheiat în baza procurii falsificate, adevăratul proprietar având deschisă la instanța civilă calea acțiunii în revendicarea
Pe cale de consecință, pentru echitate socială, se impunea ca instanța de judecată să nu dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 140/22.01.2003 de BNP Etica.
Apreciind îndeplinite în mod cumulativ condițiile în care își găsește aplicabilitatea principiul error communis facit jus și principiul bunei credințe, situație ce de altfel atrage excepția de la aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal resoluto jure dantis resolvitul jus accipientis, au solicitat admiterea recursului; casarea sentinței penale 886/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dos. nr._ precum și a Deciziei penale nr. 12/A pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală pronunțată în dos. nr._ în ceea ce privește latura civilă în sensul menținerii valabilității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 140/22.12.2003 de BNP Etica; obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Partea civilă I. R.-M.(fostă) Grigire a solicitat ca prin hotărârea ce urmează a o pronunța în prezenta cauză să se dispună:
în principal:
să se ia act de incidența în prezenta cauză a prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal („NCP");
să se constate intervenirea prescripției speciale de 10 ani prevăzută de dispozițiile art. 155 alin. (4) din NCP sub aspectul săvârșirii de către inculpații C. S. G. si C. G. (denumiți în continuare „Inculpații") a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 244 NCP
în baza art. 396 alin. 6 Noul Cod de Procedură Penală („NCPP") raporatat la prevederile art. 16 alin. 1 lit. f Cod Procedură Penală și art. 17 alin. 2 NCPC să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune sancționată de către prevederile art. 244 NCC;
ca urmare a constatării incidenței prescripției speciale sub aspectul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune, să se dispună desființarea în parte a Deciziei penale în sensul menținerii în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 95/13.02.2003 autentificat de către BNP Dumitrcscu G. ( „Contractul de vânzare-cumpărare") prin care a dobândit de la O. C., apartamentul nr. 253, situat în București, .. Socului) nr. 18, ., . ( „Imobilul"), lăsând nesoluționată latura civilă, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) NCPC;
In măsura în care instanța va decide menținerea considerentelor Deciziei penale sub aspectul anulării Contractului de vânzare-cumpărare, a solicitat în subsidiar:
obligarea părții O. C. la restituirea către subsemnata a sumei de 500 USD reprezentând restul prețului de cumpărare al imobilului, sumă ce a fost consemnată la CEC la dispoziția D-lui O. C., ulterior încheierii Contractului de vânzare-cumpărare, potrivit prevederilor contractuale;
obligarea în solidar a inculpaților la restituirea sumei de 35.000 Euro reprezentând valoarea actualizată a imobilului;
obligarea în solidar a inculpaților la restituirea sumei de 20.000 Euro reprezentând contravaloarea lucrărilor și a îmbunătățirilor efectuate de către partea civilă asupra imobilului;
obligarea în solidar a inculpaților la achitarea sumei de 20.000 Euro reprezentând daune-morale aferente prejudiciului moral adus ei ca urmare a ivirii situației privind desființarea Contractului de vânzare-cumpărare asupra locuinței sale.
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea 187/2012: „ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracțiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispozițiile prezentei legi, trimiterea se consideră făcută Ia infracțiunea sau infracțiunile prevăzute de legea nouă, având aceleași elemente constitutive ".
Prin urmare, solicită instanței să ia act de faptul că în prezenta cauză sunt incidente prevederile Noului Cod Penal, atât sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunilor, cât și sub aspectul pedepselor aplicabile și a termenelor de prescripție a răspunderii penale.
De asemenea,au fost învederate dispozițiile art. 5 NCP potrivit cărora: „in cazul in care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea pena/ă mai favorabilă ".
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune a subliniat faptul că aceasta este actualmente incriminată de către prevederile art. 244 Noul Cod Penal, dispoziții potrivit cărora: „(I) inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni".
Prin urmare, solicită instanței să aibă în vedere faptul că, în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă este reprezentată de către normele prevăzute de Noul Cod Penal, atât sub aspectul cuantumului pedepselor, cât și sub aspectul condițiilor de intervenire a prescipției răspunderii penale.
Cu privire la incidența prescripției speciale sub aspectul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune sancționată de către prevederile art. 242 Noul Cod Penal. Menținerea în vigoare a Contractului de vânzare-cumpărare.
D. fiind faptul că maximul special prevăzut pentru infracțiunea sancționată de către prevederile art. 244 Noul Cod Penal este de 5 ani, solicită a se lua act de faptul că în speță devin incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) d) Noul Cod Penal potrivit cărora: „termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani".
Prin coroborare cu prevederile mai sus indicate, solicită a se lua act de faptul că termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune este de 10 ani, în considerarea prevederilor art. 155 alin. (4) Noul Cod Penal ce stipulează faptul că: „termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni".
Cu privire la încetarea procesului penal ca urmare a incidenței prescripției speciale a răspunderii penale, doctrina2 a statuat în mod neechivoc faptul că: „împlinirea termenului de prescripție specială face ca tragerea la răspundere penală a inculpatului să nu mai fie posibilă, iar procesul penal să înceteze dacă a început. Împinirea termenului de prescripție înlătură răspunderea penală fără nicio condiționare legată de atitudinea inculpatului sau de faza procesului în care se împlinește.
Partea civilă arată că infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită în luna februarie 2003 motiv pentru care, în conformitate cu prevederile legale sus indicate, prevederi de imediată aplicare după cum a subliniat prescripția specială a răspunderii penale sub aspectul săvârșirii de către inculpați infracțiunii prevăzută de art. 244 Noul Cod Penal s-a împlinit în luna februarie 2013, motiv pentru care se impune încetarea procesului penal față de inculpați cu privire la această faptă.
Așadar, urmare a faptului că tragerea la răspunderea penală a inculpaților nu mai este posibilă în condițiile intervenirii prescripției speciale, solicită instanței să ia act de faptul că încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de înșelăciune impune, în mod direct și necesar, și înlăturarea efectelor produse ca urmare a săvârșirii acestei infracțiuni, instanța penală nemaifiind în măsură să anuleze Contractul de vânzare-cumpărare ca urmare a săvârșirii acestei infracțiuni, măsură legală în prezenta cauză fiind aceea de desființare a Deciziei sub aspectul anulării Contractului de vânzare-cumpărare și dc lăsare a laturii civile ncsoluționată.
Chiar și în măsura neintervenirii prescripției, În mod greșit a dispus instanța de apel anularea contractului de vânzare-cumpărare
Anularea Contractului vânzare-cumpărare în considerarea săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune este netemeinică și nelcgală având în vedere faptul că:
nu este întrunit elementul material al infracțiunii de înșelăciune cu prilejul încheierii Contractului de vânzare - cumpărare, având în vedere faptul că:
vânzătorul a avut reprezentarea faptului că procedează la vânzarea
Imobilului, prețul pe care 1-a primit în momentul semnării Contractului de
vânzare-cumpărare fiind unul corect raportat la condițiile de piață din anul 2003;
rezultatul unei atare infracțiuni nu s-a produs la momentul încheierii
Contractului de vânzare-cumpărare, întrucât vânzătorul a primit personal, în
numerar, în fața notarului, prețul la momentul semnării Contractului de
vânzare-cumpărare;
infracțiunea de înșelăciune presupune existența unui subiect activ, condiție ce nu este îndeplinită întrucât ambele părți semnatare ale Contractului de vânzare-cumpărare sunt calificate ca fiind părți vătămate,aspecte în considerarea cărora considerăm ca fiind inadmisibilă anularea Contractului de vânzare-cumpărare în condițiile în care nu este întrunit elementul material al infracțiunii de înșelăciune cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare.
vânzarea Imobilului nu a reprezentat o consecință a săvârșirii de către Inculpați a infracțiunii de înșelăciune, intenția de vânzare a imobiliare preexistând săvârșirii infracțiunilor de către inculpați în condițiile în care:
în data de 05.02.2003, vânzătorul O. C. a publicat în ziarul Anunțul Telefonic un anunț cu privire la intenția de vânzare a Imobilului;
în data de 10.02.2003, G. Ortansa A., mama subsemnatei, a procedat la vizionarea Imobilului în vederea cumpărării;
în data de 11.02.2003, la cererea vânzătorului O. C., a fost eliberat de către Consiliul Local Sector 2, Direcția Venituri Buget Local, un certificat fiscal privind Imobilul;
potrivit declarațiilor date de către O. C., acesta din urmă a intrat pentru prima dată în contact cu Inculpații în data de 11.02.2003 (!);
Astfel. în condițiile (i) preexistentei intenției de vânzare a imobilului, a (ii) achitării unui preț real și corect în schimbul vânzării imobilului, (iii) primirii în mod personal, în fața notarului, a prețului aferent Imobilului, precum și în considerarea (iv) bunei - credințe a subsemnatei,
A solicitatat instanței să ia act de faptul că în mod neîntemeiat și nclcgal instanța de apel a decis în sensul anulării Contractului de vânzare-cumpărare.
În consecință, în baza tuturor considerentelor expuse prin prezenta, a solicitat ca prin hotărârea ce urmează a o pronunța în prezenta cauză, să:
în principal:
să se ia act de incidența în prezenta cauză a prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal („NCP");
să se constate intervenirea prescripției speciale de 10 ani prevăzută de dispozițiile art. 155 alin. (4) din NCP sub aspectul săvârșirii de către inculpații C. S. G. si C. G. (denumiți în continuare „Inculpații") a infracțiunii dc înșelăciune
prevăzută de dispozițiile art. 244 NCP;
în baza art. 396 alin. 6 raporatat la prevederile art. 16 alin. 1 lit. f NCPP și art. 17 alin. 2 NCPP să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune sancționată de către prevederile art. 244 NCP;
ca urmare a constatării incidenței prescripției speciale sub aspectufsăvârșirii dc către inculpați a infracțiunii de înșelăciune, să dispuneți desființarea în parte a Deciziei penale în sensul menținerii în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare nr.95/13.02.2003 autentificat de către BNP D. G. (denumit în continuare „Contractul de vânzare-cumpărare") prin care subsemnata am dobândit de la O. C., apartamentul nr. 253, situat în București, .. Socului) nr. 18, ., . (denumit în continuare „Imobilul"), lăsând nesoluționată latura civilă, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) NCPC măsura în care Instanța va decide în sensul menținerii considerentelor Deciziei penale sub aspectul -".ulării Contractului de vânzare-cumpărare, înțelegem a solicita în subsidiar:
obligarea părții O. C. la restituirea către subsemnata a sumei de 500 Dolari reprezentând restul prețului de cumpărare al Imobilului, sumă ce a fost consemnată Ia CEC Ia dispoziția D-lui O. C., ulterior încheierii Contractului de vânzare-cumpărare, potrivit prevederilor contractuale;
obligarea în solidar a inculpaților la restituirea sumei de 35.000 Euro reprezentând valoarea actualizată a Imobilului; obligarea în solidar a Inculpaților la restituirea sumei de 20.000 Euro reprezentând contravaloarea lucrărilor și a îmbunătățirilor efectuate de către subsemnata asupra imobilului;
obligarea în solidar a Inculpaților la achitarea sumei de 20.000 Euro reprezentând daune-morale aferente prejudiciului moral adus subsemnatei ca urmare a ivirii situației privind desființarea Contractului de vânzare-cumpărare asupra locuinței mele.
Partea civilă O. C. critică decizia penală nr.12/20.11.2013 pronunțată Tribunalul București, Secția a II a Penală pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivul de casare ce se încadrează în cazul în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art.3859 alin.1 pct.172.
Partea civilă O. C. arată că Tribunalului București a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor legale, în sensul că în mod neîntemeiat a dispus achitarea pentru motivul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. b din C.proc. pen. a inculpaților T. S. G. [fostă C.], C. G., I. N., și I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 189 alin. 2 din C.pen.
Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, astfel cum este prevăzută de dispozițiile art. 189 alin.. 2 presupune provocarea unor suferințe persoanei vătămate ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol. Or, astfel cum a rezultat din probele administrate în fața instanței de fond, partea civilă O. C. a fost imobilizată de către inculpații T. S. G. (fostă C.), C. G., folosind un spray paralizant, ulterior fiind ținută împotriva voinței sale în imobilul unde a fost descoperită de către lucrătorii de poliție.
Activitatea infracțională a celor doi inculpați a fost susținută nemijlocit de către inculpații I. M. și I. N., aceștia punând locuința proprie la dispoziția inculpaților C. G. și C. G. și chiar asigurându-se personal că partea civilă O. C. nu poate părăsi imobilul. Aceste afirmații au fost evidențiate în Sentința penală nr.886/13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr._, reținându-se că partea civilă O. a fost identificată în imobilul din București, ., ce aparținea inculpaților I. M. și I. N., prezentând un aspect fizic precar, echimoze pe suprafața feței, dar și o stare de teamă și tremur în voce.
Astfel, apreciază că în mod neîntemeiat s-a dispus prin Decizia recurată achitarea celor patru inculpați pe considerentul prevăzut de dispozițiile art. 10 lit. d, în sensul lipsei unui element constitutiv al infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozțile art. 189 alin 2 din C.penal, această inadvertență reprezentând în opinia sa o aplicare greșită a dispozițiilor Codului de Procedură Penală ce prevăd cazurile în care se poate lua o hotărâre de achitare.
Față de cele prezentate și de dispozițiile art. 38515 alin. 2 lit. d consideră că se impune desființarea Deciziei recurate în ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților C. G., T. S. G. (fostă C.), I. N. și I. M. și pe cale de consecință, rejudecând, instanța de recurs să dispună condamnarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de liberate în mod ilegal astfel cum este incriminată de dispozițiile art. 189 alin. 2 din C.pen.
Sub aspectul laturii civile, a apreciat că prin Decizia penală nr. 12/A din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II - a Penală în Dosarul nr._ în mod neîntemeiat instanța i-a obligat in solidar pe inculpații C. G. și C. S. G. la plata sumei de 200-G00 lei cu titlu de daune morale către partea civilă O. C., ignorând activitatea infracțională vădită a celorlalți doi inculpați - I. M. și I. N., cei din urmă având o contribuție directă în provocarea unui prejudiciu moral și material părții civile.
Astfel, față de interdependența soluționării laturii civile de latura penală a cauzei a apreciat că singura soluție legală și temeinică ce poate fi pronunțată în prezenta cauză este aceea de condamnare a inculpaților C. G., T. S. G. (fostă C.), I. N. și I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, așa cum este incriminată de dispozițiile art. 189 alin 2 din C.pen., și pe cale de consecință obligarea tuturor în solidar la acoperirea prejudiciului material dar și moral cauzat părții civile O. C..
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește intervenirea unei legi penale mai favorabile, a opinat că sub aspectul laturii civile sunt incidente dispozițiile Noului Cod de Procedură Penală. Modificările aduse de noua reglementare cazurilor care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale și implicit a temeiurilor soluției pe care instanța o poate da acțiunii penale se răsfrâng însă și asupra modului de rezolvare a acțiunii civile în procesul penal. Astfel, instanța va admite acțiunea civilă când constată săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și producerea unui prejudiciu material sau moral părții civile, dacă sunt întrunite condițiile privind răspunderea civilă delictuală, inclusiv în cazul unei soluții de achitare a inculpatului, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a II -a și d din Noul Cod de Procedură Penală sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin.l lit. h din Noul Cod de Procedură Penală.
Față de motivele de recurs prezentate, in temeiul art. 38515 alin.l pct.2 lit. d din C.proc.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 12/A din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II - a Penală în Dosarul nr._ și pe cale de consecință sentința penală fie obligați inculpații în solidar la plata daunelor morale și mateiale către partea civilă O. C..
Examinând legalitatea și temeinicia decizie recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 38515pct. 2 lit.b C.p.p., Curtea va admite recursurile declarate de către inculpata T. S. G., partea civilă I. (fostă G.)R. M. și părție vătămate C. D. M. și C. N. pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată că prezenta cale de atac, recurs, nu mai este prevăzută în dispozițiile Codului de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014. Totuși, în lumina dispozițiilor legale expuse pe larg în cuprinsul deciziei atacate, calea de atac continuă să fie un recurs și în prezent, potrivit dispozițiilor art.3851 și următoarele Cod de procedură penală din 1968, judecat ca atare în complet legal constituit de 3 judecători; totuși, soluțiile date în speță, cu privire la fondul recursurilor formulate, nu pot fi decât dintre cele prevăzute de actuala reglementare.
În privința recursurilor formulate în prezenta cauză, Curtea observă că acestea sunt guvernate de dispozițiile art.3856 al.1,2 Cod de procedură penală din 1968, în sensul că în cauză efectul devolutiv este limitat la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs, în raport de calitatea recurentului în proces, iar cauza se examinează numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 Cod de procedură penală din 1968.
Sub aspectul motivelor de recurs, Curtea va analiza cu prioritate recursul declarat de către inculpata T. S. G., întrucât calea de atac formulată de către aceasta atrage consecințe cu privire la celelalte recursuri formulate.
Se mai cuvine subliniat faptul că soluțiile de achitare pronunțate prin sentința și decizia atacată cu privire la inculpata T. S. G. și ceilalți inculpați nu au fost atacate nici de părțile civile, nici de parchet, astfel încât acestea nu mai pot fi puse în discuție, aspectele fiind statuate definitiv.
Inculpata T. S. G. a indicat ca și temei de recurs dispozițiile art.3859 al.1 pct.172 Cod de procedură penală din 1968, arătând că prin hotărârile atacate s-a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că în mod eronat a fost condamnată inculpata sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și lipsire de libertate în mod ilegal; s-a solicitat în principal achitarea, întrucât inculpata nu ar fi vinovată de comiterea faptelor, iar cu privire la infracțiunile de înșelăciune să se constate intervenirea prescripției, potrivit legii noi.
Curtea observă că recursul prevăzut în Cod de procedură penală din 1968, declarat în cauzele în care se parcurseseră deja două grade de jurisdicției, se referea la existența unor motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, prevăzute expres de art.3859 Cod de procedură penală din 1968. Ca atare, într-un asemenea recurs nu se mai putea repune în discuție temeinicia hotărârilor atacate, în sensul modalității de apreciere a probelor și a justeței situației de fapt reținute de instanțele inferioare, ci se discutau numai aspecte legate de legalitatea procedurii (norme de competență absolută, compunere instanței, publicitatea ședinței etc) ori referitoare la împrejurarea că nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracțiunilor, condamnarea pentru o altă faptă ori o faptă neprevăzută de legea penală, pedepse nelegale etc.
Prin urmare, situația de fapt reținută de primele instanțe, în baza probelor administrate, nu mai poate fi pusă în discuție.
Ca atare, în fapt, în esență, instanța reține că inculpata T. S. G. în perioada 06.12.2002 – 21.02.2003, împreună cu inculpatul C. G. a lipsit de libertate pe partea vătămată A. M., în vârstă de 74 ani, iar la 20.12.2002, prin mijloace frauduloase, respectiv procuri false, certificat de moștenitor obținut prin utilizarea procurilor și prin declarații necorespunzătoare adevărului, a vândut imobilul proprietatea acestuia inculpatului T. P., care la rândul său l-a vândut părților vătămate C. N. și C. D.; la data de 13.02.2013, împreună cu inculpații C. G., I. M. și I. N., prin mijloacele frauduloase descrise mai sus, a vândut imobilul aparținând părții civile O. C., în vârstă de 73 ani.
Instanțele inferioare au analizat corect situația de fapt, în baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanțelor, respectiv procese verbale întocmite de organele de cercetare penală, declarații persoane vătămate, declarații martori, declarații inculpați, raport de expertiză medico-legală referitor la persoana vătămată A. M., înscrisuri etc. De altfel, situația de fapt este descrisă pe larg în cuprinsul sentințelor atacate, Curtea apreciind că este inutil a se relua toate aspectele redate.
În acord cu primele instanțe, Curtea observă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și lipsire de libertate în mod nelegal (ultima cu privire la persoana vătămată A. M.), inculpata acționând cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în vederea obținerii unor foloase materiale injuste prin înstrăinarea imobilelor aparținând persoanelor vătămate, împiedicând nelegal libertate de mișcare a lui A. M., în mod evident faptele fiind prevăzute de legea penală, atât cea în vigoare la data comiterii faptelor, cât și de prezentul Cod penal.
Ca atare, solicitarea de achitare a inculpatei pentru comiterea infracțiunilor menționate este lipsită de fundament, iar oricum motivele învederate de apărare nu sunt dintre cele prevăzute de art.3859 al.1 pct.172 Cod de procedură penală din 1968, în sensul că instanțele inferioare nu au făcut o greșită aplicare a legii pronunțând condamnarea inculpatei (apărarea a solicitat achitarea întrucât fapta de lipsire de libertate nu ar exista, motiv ce nu se circumscrie dispozițiilor art.3859 Cod de procedură penală din 1968).
Este însă fondat motivul de recurs invocat de inculpata T. S. G. referitor la intervenirea prescripției speciale a infracțiunilor de înșelăciune, potrivit noului Cod penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014. Pentru identitate de rațiune, ținând seama și de consecințele cu privire la latura civilă, sunt fondate sub acest aspect și recursurile formulate de partea civilă I. (fostă G.) R. M. și persoanele vătămate C. D. M. și C. N..
Ca atare, în primul rând, Curtea constată că dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile inculpatei, deoarece infracțiunile de înșelăciune sunt prescrise (după cum se va arăta în continuare), iar limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art.205 al.1 Cod penal sunt mai reduse decât anterior. Curtea mai observă că legea penală mai favorabilă se determină și se aplică global, prin alegerea unei legi aplicabile litigiului în integralitate, nefiind permis a se combina dispoziții mai favorabile din diferite legi ( a se vedea și decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014)
Cu privire la prescripție, Curtea constată că potrivit art.244 al.1,2 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune în formă agravată (prin folosirea unor mijloace frauduloase, astfel cum a procedat inculpata T. S. G. și ceilalți inculpați în cauză) se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Potrivit art.154 al.1 lit.d Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani. Conform art.155 al.1 Cod penal, cursul termenului prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar potrivit al.2, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. În sfârșit, conform art.155 al.4 Cod penal, termenele prevăzute la art.154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
În cauză, termenul de prescripție pentru infracțiunile de înșelăciune este de 5 ani de la data săvârșirii faptelor, termen ce a fost întrerupt în mod repetat, prin îndeplinirea a diferite acte de procedură; ca atare, termenul de prescripție specială este de 10 ani de la data comiterii faptelor. Cum inculpata a comis faptele în decembrie 2002, respectiv februarie 2003, rezultă că termenul de precripție a răspunderii penale cu privire la infracțiunile de înșelăciune s-a împlinit în decembrie 2012, respectiv februarie 2013.
Prin urmare, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnată inculpata T. S. G. din infracțiunile prevăzute de art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 (parte vătămată O. C.) și art.189 al.2 Cod penal din 1969 (parte vătămată M. A.) în infracțiunile prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.244 al.1,2 Cod penal (parte vătămată O. C.) și art.205 al.1 Cod penal.
În baza art.16 al.1 lit.f Cpp, va înceta procesul penal față de inculpata T. S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.244 al.1,2 Cod penal (parte vătămată O. C.), ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
Curtea va dispune condamnarea inculpatei T. S. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.205 al.1 Cod penal.
Raportat la dispozițiile art.74 Cod penal, Curtea are în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii comise, inculpata T. S. G. (împreună cu inculpatul C. G.) lipsind de libertate victima A. M., persoană în vârstă, vulnerabilă, lipsită de ocrotire, în scopul de a-l deposeda pe acesta de bunul imobil proprietate personală, scop pe care l-a realizat, de altfel, porducând prejudicii nerecuperate nici până la acest moment.
Se mai observă că inculpata (împreună cu inculpatul C. G.) a continuat să priveze de libertate pe A. M. și ulterior înstrăinării locuinței acestuia, acesta fiind sub supraveghere până la momentul intervenției organelor de poliție, scopul fiind acela de a împiedica victima să formeleze plângere penală, împrejurare ce atestă periculozitatea faptelor comise de către inculpata.
Este de asemenea relevant și faptul că inculpata a fost condamnată pentru comiterea unor fapte similare, ceea ce atestă perseverența infracțională de care dă dovadă și obișnuința de a obține venituri ilicite din comiterea unor infracțiuni; Curtea are în vedere și atitudinea procesuală a inculpatei, aceasta negând constant comiterea faptelor, în ciuda existenței unor probe de vinovăție, dovedind faptul că nu-și asumă și nu conștientizează gravitatea faptelor sale.
Ca atare, ținând seama de aceste aspecte, Curtea va aplica inculpatei o pedeapsă în cuantum mediu, respectiv de 4 ani închisoare.
Ținând seama de elementele expuse anterior, Curtea apreciază că este necesar ca inculpata să execute efectiv pedeapsa aplicată, într-o instituție specializată, pentru a se asigura atingerea, în condiții optime, a scopului pedepsei, respectiv prevenirea comiterii de către inculpată a altor infracțiuni, dar și pentru ca aceasta să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
În aplicarea art.3857 al.1 Cod de procedură penală din 1968, Curtea va extinde recursul și la inculpatul C. G., aflat în aceeași situație juridică, fiind coautor la infracțiunile comise de către coinculpata T. S. G.. De altfel, acesta nu a declarat recurs în cauză; totuși, din referatul grefierului întocmit la data de 15.10.2014, luând legătura cu Judecătoria Sector 5 București-C. Executări Penale, a rezultat că sentința de condamnare nu a rămas definitivă în privința inculpatului C. G., ca urmare a exercitării căilor de atac de către părțile civile din cauză.
Considerentele referitoare la situația de fapt, mijloacele de probă și celelalte aspecte redate mai sus pentru inculpata T. S. G. sunt valabile și în privința inculpatului C. G.; după cum s-a arătat, acesta se află în aceeași situație juridică, prin urmare sunt incidente și în cazul acestuia considerațiile referitoare la aplicarea art.5 Cod penal și prescrierea răspunderii penale pentru infracțiunile de înșelăciune. Sub acest din urmă aspect, referitor la termenul de prescripție, se mai cuvine menționat că deși inculpatul a comis infracțiunile de înșelăciune în stare de recidivă postexecutorie (limitele de pedeapsă, potrivit art.43 al.5 Cod penal, majorându-se cu jumătate), totuși potrivit art.187 Cod penal prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, astfel încât termenul de prescripție specială este tot de 10 ani și în cazul inculpatului.
Prin urmare, în baza art.386 al.1 Cod de procedură penală și art.5 Cod penal, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul din infracțiunile prevăzute de art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1969 (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1969 (parte vătămată O. C.) și art.189 al.2 Cod penal din 1969 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1969 (parte vătămată M. A.) în infracțiunile prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (parte vătămată O. C.) și art.205 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal.
În baza art.16 al.1 lit.f Cpp, Curtea va înceta procesul penal față de inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.) și art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (parte vătămată O. C.), ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, Curtea va dispune condamnarea inculpatului C. G..
În aplicarea art.74 Cod penal, Curtea are în vedere gravitatea deosebită a faptelor, durata mare de timp pentru care a fost privată de libertate persoana vătămată A. M., scopul urmărit, respectiv deposedarea victimei de bunul său imobil.
Curtea are în vedere și faptul că inculpatul nu și-a asumat consecințele comiterii faptelor, în ciuda existenței unor probe de vinovăție, și nu a încercat să repare prejudiciul creat.
Totodată, Curtea are în vedere că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, dând dovadă de perseverență infracțională, iar în prezent execută o pedeapsă aplicată pentru comiterea altor infracțiuni, astfel încât se impune aplicarea față de aceste a unei pedepse mai mari decât în cazul inculpatei T. S. G., Curtea apreciind că o pedeapsă de 5 ani închisoare este necesară și suficientă în cauză.
Desigur că, față de cuantumul său, pedeapsa aplicată nu poate fi decât cu executare efectivă.
În privința laturii civile, Curtea constată că toate pretențiile civile formulate în cauză sunt în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune. Cum răspunderea penală pentru aceste infracțiuni s-a prescris, în lumina art.25 al.5 Cod de procedură penală, Curtea va lăsa nesoluționate acțiunile civile promovate de părțile civile O. C., I. G. R. și Z. G.. Sub acest aspect apar ca fiind fondate și apelurile formulate de partea civilă I. (fostă G.) R. M. și părțile vătămate C. D. M. și C. N..
Ținând seama că va lăsa nesoluționate acțiunile civile, Curtea va înlătura mențiunile din hotărârile atacate referitoare la anularea înscrisurilor autentificate la BNP V. C., BNP M. V., BNP Etica, BNP D. G., obligarea inculpaților la plata de daune materiale ori morale către părțile civile I. R. M., O. C. și Z. G., precum și cele referitoare la repunerea în situația anterioară a părților din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.95/13.02.2003 la BNP D. G..
Ținând seama de aceeași împrejurare, Curtea va respinge ca nefondat recursul părții civile O. C. și îl va obliga la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.b Cod de procedură penală din 1968, va admite recursurile declarate de către inculpata T. S. G., partea civilă I. (fostă G.) R. M. și părțile vătămate C. D. M. și C. N. împotriva deciziei penale nr.12/A/20.11.2013 a Tribunalului București-Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr.886/13.05.2008 a Judecătoriei Sector 5 București, va casa în parte decizia și sentința penală atacate și, rejudecând, va proceda conform celor arătate mai sus.
Va menține în rest dispozițiile sentinței și deciziei atacate.
În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C. G., în cuantum de 300 lei, și onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata T. S. G., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.2 lit.b Cod de procedură penală din 1968, admite recursurile declarate de către inculpata T. S. G., partea civilă I. (fostă G.) R. M. și părțile vătămate C. D. M. și C. N. împotriva deciziei penale nr.12/A/20.11.2013 a Tribunalului București-Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr.886/13.05.2008 a Judecătoriei Sector 5 București.
Casează în parte decizia și sentința penală atacate și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei T. S. G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.386 al.1 Cod de procedură penală și art.5 Cod penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnată inculpata din infracțiunile prevăzute de art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 (parte vătămată O. C.) și art.189 al.2 Cod penal din 1969 (parte vătămată M. A.) în infracțiunile prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.244 al.1,2 Cod penal (parte vătămată O. C.) și art.205 al.1 Cod penal.
În baza art.16 al.1 lit.f Cpp, încetează procesul penal față de inculpata T. S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.244 al.1,2 Cod penal (parte vătămată O. C.), ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.205 al.1 Cod penal cu aplic. art. 5 C.pen., condamnă pe inculpata T. S. G. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, parte vătămată M. A..
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b C.pen. pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b C.pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Extinde recursul și cu privire la inculpatul C. G..
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.386 al.1 Cod de procedură penală și art.5 Cod penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul din infracțiunile prevăzute de art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1969 (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.215 al.1,2,3 Cod penal din 1969 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1969 (parte vătămată O. C.) și art.189 al.2 Cod penal din 1969 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1969 (parte vătămată M. A.) în infracțiunile prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.), art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (parte vătămată O. C.) și art.205 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal.
În baza art.16 al.1 lit.f Cpp, încetează procesul penal față de inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (părți vătămate C. D. M. și C. N.) și art.244 al.1,2 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (parte vătămată O. C.), ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.205 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal, art.43 al.5 Cod penal și cu aplic. art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul C. G. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, parte vătămată M. A..
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b C.pen. pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b C.pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Înlătură mențiunile din hotărârile atacate referitoare la:
- anularea înscrisurilor autentificate la BNP V. C., BNP M. V., BNP Etica, BNP D. G.;
- obligarea inculpaților la plata de daune materiale ori morale către părțile civile I. R. M., O. C. și Z. G.;
- precum și cele referitoare la repunerea în situația anterioară a părților din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.95/13.02.2003 la BNP D. G. și în baza art.25 al.5 Cod de procedură penală, lasă nesoluționate acțiunile civile promovate de părțile civile O. C., I. G. R. și Z. G..
Menține în rest dispozițiile sentinței și deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul părții civile O. C. și îl obligă la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C. G., în cuantum de 300 lei, și onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata T. S. G., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. B. V. I. C. V. C.
GREFIER,
R. S.
Red.B.F.V.
Dact.BFV/EA 2 ex/09.12.2014
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
