Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 702/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 702/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 702/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 702
Ședința publică de la 29 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de petenta contestatoare C. Z. C. împotriva Sentinței penale nr.911 din data de 21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelanta petentă contestatoare, pentru care a răspuns apărător ales, avocat L. F. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul petentei contestatoare solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității căii de atac, dat fiind faptul că a fost atacată o hotărâre definitivă. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, consideră că nu este pertinent niciun înscris atâta timp cât consideră apelul inadmisibil.
Apărătorul petentei contestatoare, având cuvântul, depune la dosar concluzii scrise și solicită a se aprecia asupra admisibilității apelului in raport de actele și lucrările dosarului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.911 din data de 21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art.391 alin.1 din vechiul Cod de procedură penală rap. la art.386 din vechiul Cod de procedură penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă în principiu - contestația în anulare formulată de contestatoarea C. Z. C., domiciliată în București, .. 9, sector 1, împotriva sentinței penale nr.249/15.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosarul nr._/299/2012.
În temeiul art.192 alin.2 din vechiul Cod de procedură penală, a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, contestatoarea C. Z. C. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.249/15.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosarul nr._/299/2012, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.386 lit.a și urm. din vechiul Cod de procedură penală.
Cererea nu a fost motivată în fapt.
În temeiul art.391 din vechiul Cod de procedură penală, verificând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de contestatoarea C. Z. C., prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.249/15.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._/299/2012, definitivă în conformitate cu dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din vechiul Cod de procedură penală, în baza art.2781 alin.8 lit.a din vechiul Cod de procedură penală s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta C. Z. C., în contradictoriu cu intimații E. G. C., E. A. și I. M., menținându-se rezoluția nr._/P/2011 dispusă de către P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în data de 29.08.2012.
S-a arătat că potrivit art.391 din vechiul Cod de procedură penală instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art.386 lit. a)-c) și e), fără citarea părților. Instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art.386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
De asemenea s-a precizat că potrivit art.386 din vechiul Cod de procedură penală împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art._ alin. 11 ori art._ alin. 1.
Prima instanță a mai constatat că, în afara cazului de contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.386 lit.d din vechiul Cod de procedură penală, această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea unor hotărâri pronunțate de instanțele de recurs, însă prezenta contestație în anulare nu este întemeiată pe dispozițiile art.386 lit. d din vechiul Cod de procedură penală, text de lege care are în vedere pronunțarea a două hotărâri definitive contrare și nici nu vizează o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, ci o hotărâre pronunțată în primă și ultimă instanță în procedura prevăzută de dispozițiile art.278¹ din vechiul Cod de procedură penală.
În aceste condiții, s-a constatat că sentința penală nr.249/15.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._/299/2012 nu poate face obiectul căii de atac a contestației în anulare, nefiind pronunțată de o instanță de recurs și nefiind invocate dispozițiile art.386 lit.d din vechiul Cod de procedură penală, text de lege care are în vedere pronunțarea a două hotărâri definitive contrare.
Împotriva acestei sentințe, în data de 30 aprilie 2014, a declarat apel petenta contestatoare C. Z. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a contestației formulate.
La termenul de judecată de astăzi, în prezența apărătorului ales al apelantei petente contestatoare care a formulat concluzii orale cu privire la excepția ridicată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a apelului dedus judecății, pe motiv că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri definitive.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepția invocată, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În prealabil se cuvine a fi precizat faptul că după data pronunțării sentinței în prezent apelate de către petenta contestatoare C. Z. C. și până la momentul declarării căii de atac deduse judecății, respectiv la data de 01 februarie 2014, prin Legea nr.235/2010 a intrat în vigoare o nouă reglementare procesul penală care are deplină incidență în cauză în virtutea caracterului de imediată aplicare al normelor de procedură penală.
Din această perspectivă, în actuala reglementare a Codului de procedură penală, în mod similar cu dispozițiile legale din vechea reglementare procesual penală, împotriva hotărârii (încheierii) prin care în conformitate cu prevederile art.341 alin.6 din Codul de procedură penală s-a dispus respingerea plângerii ca nefondată nu poate fi exercitată nicio cale de atac, o astfel de hotărâre fiind definitivă.
De asemenea, potrivit actualei reglementări a instituției căii extraordinare de atac a contestației în anulare, cazul de contestației prevăzut de art.426 alin.1 lit.a din noul Cod de procedură penală, care este corespondentul celui invocat de către petenta contestatoare în prezenta cauză, poate fi invocat numai împotriva unei hotărâri pronunțată în apel, și nicidecum împotriva unei hotărâri rămase definitivă în primă instanță.
Pe cale de consecință, de vreme ce contestația în anulare formulată de petenta contestatoare C. Z. C. a fost promovată împotriva unei hotărâri definitive, sentința penală prin care a fost soluționată această cale extraordinară de atac este la rândul său definitivă, astfel încât apelul exercitat împotriva acesteia se înfățișează ca fiind inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în conformitate cu prevederile art.421 pct.1 lit.a din noul Cod de procedură penală.
Întrucât se află în culpă procesuală prin declararea unui apel inadmisibil, în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelanta contestatoare va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta contestatoare C. Z. C., împotriva Sentinței penale nr.911 din data de 21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelanta contestatoare la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
red. jud.A.P.-Jud.Sect.1
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
