Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 301/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 301/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 301/C
Ședința publică din data de 30 mai 2014
PREȘEDINTE: M. N.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-condamnat B. C. împotriva sentinței penale nr. 318 din data de 11.04.2014, pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-condamnat B. C. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu,avocat C. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 15.05.2014 și atașată la fila 7 din dosar, precum și de apărător ales, avocat G. I., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 17.05.2014 și atașată la fila 11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat B. C., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, cu consecința aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală și art. 6 Cod penal. În acest sens, precizează că dispozițiile noii legi penale sunt mult mai favorabile, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de înșelăciune sunt mai reduse.
Precizează că noul Cod penal prevede pentru săvârșirea infracțiunii o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod penal. Prin urmare, apreciază că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 Cod penal, în condițiile în care, în ipoteza în care nu ar fi avute în vedere la aplicarea legii penale mai favorabile, contestatorul ar suferi o nedreptate. Astfel, arată că potrivit noii legi penale, aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 76 Cod penal echivalează cu reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Prin urmare, având în vedere reținerea dispozițiilor art.76 Cod penal, cu consecința reducerii cu o treime raportat la maximul de pedeapsă de 5 ani potrivit noii legi penale, apreciază că se impune punerea în libertate a contestatorului-condamnat, cu atât mai mult cu cât, a executat din pedeapsa de 5 ani închisoare o perioadă de 3 ani, 3 luni și câteva zile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației astfel formulate, ca nefondată, având în vedere condamnarea contestatorului B. C. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, în condițiile în care, limita maximă prevăzută de legea nouă fiind de 5 ani și, având în vedere dispozițiile art. 187 din noul Cod penal, care definește noțiunea de „pedeapsă prevăzută de lege”, apreciază că nu se impune admiterea contestației.
Contestatorul-condamnat B. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației formulate,constată următoarele:
Tribunalul I., Secția Penală,prin sentința penală nr. 318 din data de 11.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ ,în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, cu referire la art. 6 NCP a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul B. C. (fiul lui S. și A., ns. la 17.08.1972).
În baza art. 275 alin. 2 NCPP a obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei .
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I.- Secția Penală, la data de 31.03.2014 sub nr._, contestatorul condamnat B. C., deținut în Penitenciarul Spital Jilava a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.454/ 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 338/01.02.2011 pronunțată de ICCJ .
In cererea formulată contestatarul solicită admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei în limita celei executate, respectiv 3 ani și 2 luni închisoare și punerea in libertate, întrucât a intervenit o legea mai favorabilă, care micșorează limitele de pedeapsă ale infracțiunii de înșelăciune de la 10-20 ani la 1-5 ani.
De asemenea, menționează faptul că a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 C.p., limitele de pedeapsă fiind de la 10-20 ani și pentru respectarea autorității de lucru judecat al hotărârii inițiale solicită reducerea pedepsei sub minimul special al noii încadrări al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin.1,2 C.p., respectiv 1-5 ani și reduse cu 1/3 prin aplicarea art. 76 NCP deoarece a beneficiat de disp. art. 74 și 76 C.p.
Cu privire la pluralitatea și unitatea de infracțiuni, arată că acestea se vor realiza conform art. 33, 34, 37 și 41 C.p, acestea fiind dispozițiile mai favorabile in raport de reglementările cuprinse in art. 10 din Legea 187/2012, motivat și de împrejurarea ca infracțiunea a fost comisă sub imperiul legii vechi.
In drept, au fost invocate disp. art.595, art. 598 lit.d C.p.p. cu referire la art. 15 C.p., art. 244 alin.1, 2 NCP și art. 76 NCP
La dosarul cauzei s-au depus: copia MEPI nr. 744/02.02.2011 emis de către Tribunalul C., adresă din partea Penitenciarului Jilava, însoțită de fișa de evaluare a contestatorului, prin care a comunicat faptul că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP și copia sentinței penale nr. 454/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, însoțită de un referat de Biroul Executări Penale.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 454/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 338/01.02.2011 pronunțată de ICCJ, în baza art. 26 C.p. raportat la art 215 al 1-5 C.pen cu aplic art 41 al 2 C.pen, art 37 lit a C.pen, art 74 alin.1 lit.c C.p., 76 al 2 C.p. și art. 80 alin.1 și 2 C.p. a fost condamnat pe inculpatul BARNESCU C. pentru comiterea infractiunii de inselaciune, la o pedeapsa de 5 ani închisoare .
S-a făcut aplicarea disp. art. 76 al.3 C.p. în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi
În baza art.71 al.1, 2 C.p. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art-64 al.1 lit.a) teza a-II-a, lit.b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 744/02.02.2011 emis de către Tribunalul C., executarea pedepsei începând la data de 24.02.2011.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de B. C., având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 244 al. 1 și 2 C.p. (fost art. 215 al. 1,2,3,4 și 5 C.p.), pedeapsa maximă prevăzută de lege este 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că numitul B. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 al. 1,2,3,4 și 5 C.p. aplic art 41 al 2 C.pen, art 37 lit a C.pen, art 74 alin.1 lit.c C.p., 76 al 2 C.p. și art. 80 alin.1 și 2 C.p., iar pedepsa aplicată nu depășește maximul prev. de 5 ani închisoare, se constată că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP.
Instanța nu va raporta pedepsele aplicate condamnatului la limitele noi prevăzute de lege reduse cu 1/3, dat fiind că condamnatul a beneficiat de circumstanțe atenuante, conform art. 76 al. 1 NCP deoarece, conform 187 NCP, prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.
În plus, instituția juridică a circumstanțelor atenuante nu este o instituție autonomă față de instituția pedepsei, astfel încât nu se pot aplica dispozițiile mai favorabile dintr-o lege în ceea ce privește pedeapsa și dispozițiile mai favorabile dintr-o altă lege în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante.
În ceea privește cererea contestatorului de reindividualizare a pedepsei prin aplicarea principiului proporționalității prev. de art. 15 din Codul penal din 1968, aceasta este neîntemeiată datorită lipsei unei prevederi exprese în acest sens în noul Cod penal, art. 4 din LPACP arătând că, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care să nu depășește maximul special prev. de noul Cod penal, nu poate fi redusă.
De asemenea disp. art. 6 NCP nu sunt aplicabile nici în ceea ce privește pedepsele complementare aplicate, dat fiind că acestea se situează sub 5 ani, respectiv au fost aplicate pentru o perioadă de 3 ani.
Pentru aceste considerente, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată și în baza art. 275 alin. 2 NCPP va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei, dat fiind culpa acestuia în declanșarea procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație ,în termenul legal,condamnatul B. C. care a solicitat admiterea contestației astfel formulate, cu consecința aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală și art. 6 Cod penal,arătând că dispozițiile noii legi penale sunt mult mai favorabile, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de înșelăciune sunt mai reduse, că noul Cod penal prevede pentru săvârșirea infracțiunii o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod penal, că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 Cod penal, în condițiile în care, în ipoteza în care nu ar fi avute în vedere la aplicarea legii penale mai favorabile, ar suferi o nedreptate, că potrivit noii legi penale, aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 76 Cod penal echivalează cu reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime și,prin urmare, că se impune punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât, a executat din pedeapsa de 5 ani închisoare o perioadă de 3 ani, 3 luni și câteva zile.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată ,în conformitate cu dispozițiile art.425ind.1 și urm. C.p.p.,Curtea constată că este nefondată contestația formulată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.595 alin.1 C.p.p. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Conform art.6 alin.1 C.p. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea,potrivit art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Tribunalul C. – Secția Penală,prin sentința penală nr.454/09.12.2009 ,modificată prin decizia penală nr.77/P/25.10.2010 a Curții de Apel C. – Sectia Penală,definitivă prin decizia nr. 338/01.02.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,a condamnat pe contestatorul Barnescu C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 al. 1-5 C.p. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. a, art.74 alin.1 lit.c, 76 alin. 2 și art. 80 alin.1 și 2 din Codul penal din anul 1969.
În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a unui nou cod penal,infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3,4,5 C.p. din anul 1969 are corespondent în dispozițiile art.244 alin.1,2 C.p.
Potrivit art.244 alin.1,2 C.p. inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Curtea constată că în prezenta cauză pedeapsa aplicată condamnatului Barnescu C. prin sentința penală nr.454/09.12.2009 a Tribunalului C. – Secția Penală ,modificată prin decizia penală nr.77/P/25.10.2010 a Curții de Apel C. – Sectia Penală,definitivă la data de 01.02.2011 prin respingerea recursului,deci sub imperiul Codului penal din anul 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1-5 C.p. din anul 1969,respectiv de 5 ani închisoare, nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, în dispozițiile art.244 alin.1,2.
Prin urmare,în raport de dispozițiile exprese ale art.6 alin.1 C.p. și ale art.4 din Legea nr.187/2012,este evident că nu se poate proceda pe calea prezentei cereri,conform art.595 alin.1 C.p.p., la o reducere a pedepsei stabilite prin hotărârea judecătorească sus menționată,pedeapsă care se situează la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită de condamnatul Barnescu C..
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează circumstanțele atenuante și efectele acestora, cu privire la noile limite de pedeapsă prevăzute de art.244 alin.1,2 C.p.,Curtea constată că prin dispozițiile art.6 C.p. și art.4 din Legea nr.187/2012 se prevede în mod expres obligativitatea reducerii pedepsei la maximul special prevăzut de noua lege,ne putând fi avute,prin urmare, în vedere cauzele de reducere a pedepsei.
Rațiunea acestor prevederi legale este aceea ca o persoană condamnată sub imperiul Codului Penal din anul 1969 să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită,doar în situația în care se depășește acest maxim o astfel de pedeapsă putând fi redusă însă numai până la acest maxim.
Printr-o astfel de cerere, de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul persoanelor condamnate definitiv înainte de data de 01.02.2014,nu se poate proceda la o reducere a pedepselor aplicate și care nu sunt peste maximul special prevăzut de noua lege, întrucât practic aceasta ar însemna o reindividualizare a pedepselor stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă ,prin aplicarea legii penale mai favorabile, ceea ce nu este de admis, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
De altfel,Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală ,prin decizia nr.8/26.05.2014,obligatorie conform dispozițiilor art.477 alin.3 C.p.p.,în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.1 C.p.,stabilește că la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă ,atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. și art.23 alin.10 din Legea nr.255/2013,va respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. C. împotriva sentinței penale nr.318 din data de 11.04.2014,pronunțată de Tribunalul I.,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 25 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justitiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. și art.23 alin.10 din Legea nr.255/2013 respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. C. împotriva sentinței penale nr.318 din data de 11.04.2014,pronunțată de Tribunalul I.,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justitiei
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. N. L. B.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
