Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 1/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2012 în dosarul nr. 1947/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.947
Ședința publică din data de 15.X.2012
Curtea compusă din:
Președinte: V. B.
Judecător: N. S.
Judecător: D. P.
Grefier: A.-L. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de recurentul-inculpat R. M.-S. împotriva Încheierii de ședință din data de 11.X.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspund recurentul-inculpat R. M.-S., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărător ales G. I., în baza delegației ., nr._/15.X.2012, depusă la dosar, și intimatul-inculpat A. L.-I., personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales Gătălan L., cu delegația ., nr._/15.X.2012, aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public susține că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că, față de inculpatul A. L.-I., temeiurile inițiale ale arestului preventiv s-au schimbat, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor de luare de mită, în formă continuată, constând în două acte materiale, și de fals intelectual, ambele sub forma complicității, comise în calitatea sa de polițist, care presupune obligația de a veghea la respectarea legii, pe fondul amplorii fenomenului infracțional al corupției, la care se adaugă împrejurarea că de la luarea măsurii de arest preventiv a trecut o perioadă scurtă, de numai două luni și jumătate, ori elementele favorabile inculpatului, aduse, ca argument, de prima insanță, existau și au fost avute în vedere la momentul luării măsurii de arest preventiv, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, să se dispună menținerea stării de arest preventiv inclusiv față de inculpatul A. L.-I..
Intimatul-inculpat A. L.-I., prin apărătorul ales, arată că instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece a avut în vedere datele sale personale favorabile, respectiv a absolvit Facultatea de drept de la C., cu nota 10, are o situație familială grea, în sensul că mama sa, bolnavă, a rămas să aibă grijă de bunica sa, imobilizată la pat, tatăl său s-a spânzurat în grădină, a avut o atitudine procesuală sinceră de la începutul procesului penal și a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art.320/1, Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat R. M.-S., prin apărătorul ales, susține că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece și-a depus demisia din poliție, a recunoscut comiterea faptelor penale, însă nu în totalitate, și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1, Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, asupra recursului declarat de recurentul-inculpat R. M.-S., arată că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsuri de arest preventiv continuă să existe și nu s-au schimbat, printre care pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului, care rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor de luare de mită și de fals intelectual, ambele în formă continuată, precum și de ultraj, respectiv, în calitatea sa de polițist desemnat cu supravegherea respectării regulilor privind siguranța circulației pe drumurile publice, nu a aplicat sancțiunile corespunzătoare la încălcarea regulilor de circulație rutieră, iar, la momentul prinderii sale în flagrant, a devenit deosebit de agresiv, la care se adaugă împrejurarea că de la luarea măsurii de arest preventiv s-a scurs o perioadă de doar două luni și jumătate, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat R. M.-S., personal, arată că a recunoscut faptele penale pe care le-a comis și că și-a dat demisia din poliție.
Intimatul-inculpat A. L.-I., personal, învederează faptul că mama sa este bolnavă, și-a găsit tatăl spânzurat în podul casei, a recunoscut faptele penale comise și a colaborat cu organele judiciare, este arestat preventiv de aproximativ 3 luni.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 11.X.2012, din Dosarul nr._ 12, Tribunalul București - Secția a II-a penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R. M.-S., iar, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.145/1, Cod procedură penală, cu referire la art.145, Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului A. L.-I. cu măsura obligării de nu părăsi țara, pe durata căreia, în temeiul art.145, alin.1/1, Cod procedură penală, are obligațiile de a se prezenta la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată, atunci când este chemat, de a se prezenta la Postul de Poliție al comunei Redea, județul O., desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau atunci când este chemat, de a nu-și schimba locuința, fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura, de a nu deține, folosi sau purta vreo categorie de arme, și, de asemenea, în temeiul art.145, alin.1/2, Cod procedură penală, are obligațiile de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu inculpații, martorii sau orice altă persoană din cauză, de a nu-și exercita profesia sau de a nu desfășura activități în exercitarea cărora a comis faptele penale, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art.145, alin.3, Cod procedură penală, apoi a dispus punerea în libertate a inculpatului A. L.-I., dacă nu este arestat în altă cauză, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
În motivare, instanța de fond a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, față de inculpatul R. M.-S., continuă să existe, iar, față de inculpatul A. L.-I., s-au schimbat. Cu privire la ambii inculpați, a stabilit că este îndeplinită, în continuare, cerința prevăzută de art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că fiecare inculpat a săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa, și anume declarațiile martorului ., nr._, procesul-verbal din data de 14.III.2012, întocmit de investigatorul cu identitate protejată A. A., procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 13.III.2012, întocmit de inculpatul R. M.-S., în calitate de agent-șef adjunct de poliție rutieră, procesul-verbal de redare a interceptărilor discuțiilor din mediul ambiental, purtate, pe data de 13.III.2012, între investigatorul sub acoperire A. A. și inculpații R. M.-S. și A. L.-I., cu planșe fotografice; declarație martor ., nr._, procesul-verbal din data de 10.IV.2012, întocmit de investigatorul sub acoperire N. A., procesul-verbal .,_, întocmit de inculpatul R. M.-S., în calitate de agent-șef adjunct de poliție rutieră, procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor din mediul ambiental, purtate, pe data de 2.IV.2012, de investigatorul sub acoperire N. A. cu inculpații R. M.-S. și L. D.-I., însoțit de planșe fotografice; denunțul și declarațiile martorului-denunțător B. I.-D., procesul-verbal din data de 3.VII.2012, privind consemnarea declarației martorului B. D., procesul-verbal de redare a discuțiilor ambientale din data de 17.V.2012, purtate de martorul-denunțător cu inculpații R. M.-S. și A. L.-I., însoțit de planșe fotografice; plângerea prealabilă formulată de partea vătămată C. V. împotriva inculpatului R. M.-S., cu declarațiile acesteia, certificatul medico-legal nr.A2/4790/28.VII.2011, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, București, privind pe partea vătămată C. V.; cu privire la inculpatul R. M.-S., au fost depuse procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de ultraj din data de 6.II.2012, întocmit de Secția 24 Poliție, raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare, întocmit pe data de 6.II.2012, cu planșe fotografice, dovadă din data de 6.II.2012, privind ridicarea de la inculpatul R. M.-S. a pistolului de serviciu, rapoarte întocmite, pe data de 26.II.2012, de către părțile vătămate S. G., V. G.-A., R. R., S. A. și Ț. M.-C., agenți de poliție din cadrul Secției 24 Poliție, privind constatarea infracțiunii de ultraj, declarațiile părților vătămate S. G., V. G.-A., R. R., G. B.-F., S. A. și Ț. M.-C..
În ceea ce privește dispozițiile art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, a arătat că, deși prima condiție cumulativă este îndeplinită față de ambii inculpați, lăsarea în libertate doar a inculpatului R. M.-S. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă atât din natura și gravitatea deosebită ale faptelor penale reținute în sarcina acestuia, de care nu se poate face abstracție, determinate de modalitatea concretă de comitere, mai precis inculpatul, în calitatea sa de polițist, prin activitatea infracțională desfășurată pe o perioadă semnificativă de timp, a adus atingere sentimentului de încredere al populației în organele de ordine ale statului, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului, în vârstă de 35 de ani, nu are antecedente penale, dar a fost sancționat disciplinar de 7 ori, pentru neglijență sau lipsă de preocupare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, precum și pentru comportare necorespunzătoare, care, însă, nu au fost în măsură să-l determine să-și schimbe conduita față de regulile de conviețuire socială și ordinea de drept, pe care, de altfel, prin natura profesiei sale, avea obligația să le ocrotească. În schimb, a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului A. L.-I. nu mai prezint un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră consecventă, solicitând aplicarea disp. art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală, la care se adaugă datele personale ale inculpatului, în vârstă de 24 de ani, are o situație familială deosebită, în sensul că bunica sa, imobilizată la pat, este îngrijită numai de mama acestuia, tatăl său fiind decedat, a urmat cursurile Școlii de Poliție de la Câmpina, în anul 2011 a absolvit Facultatea de D. din mun. C., după cum atestă înscrisurile depuse la dosar.
În termen legal, au declarat recurs atât Ministerul Public, pentru netemeinicia înlocuirii măsurii de prevenție față de inculpatul A. L.-I., cât și inculpatul R. M.-S., pentru netemeinicia menținerii stării de arest preventiv.
În motivarea în scris și orală a recursului, Ministerului Public a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că, față de inculpatul A. L.-I., temeiurile inițiale ale arestului preventiv s-au schimbat, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor de luare de mită, în formă continuată, constând în două acte materiale, și de fals intelectual, ambele sub forma complicității, comise în calitatea sa de polițist, care presupune obligația de a veghea la respectarea legii, pe fondul amplorii fenomenului infracțional al corupției, la care se adaugă împrejurarea că de la luarea măsurii de arest preventiv a trecut o perioadă scurtă, de numai două luni și jumătate, ori elementele favorabile inculpatului, aduse, ca argument, de prima instanță, existau și au fost avute în vedere la momentul luării măsurii de arest preventiv.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, să se dispună menținerea stării de arest preventiv inclusiv față de inculpatul A. L.-I..
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat R. M.-S. a susținut că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece și-a depus demisia din poliție, a recunoscut comiterea faptelor penale, însă nu în totalitate, și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1, Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23.VII.2012, din Dosarul nr._/3/2012, Tribunalul București - Secția I-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților R. M.-S., față de care a fost emis M.A.P. nr.169/U._ .2012, pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art.254, alin.1, Cod penal, raportat la art.7, alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, și de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art.289, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, și A. L.-I., față de care a fost emis M.A.P. nr.170/U._ .2012, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art.254, alin.1, Cod penal, raportat la art.7, alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal. Reține că, prin Rechizitoriul din data de 16.VIII.2012, din Dosarul nr.6307/P/2011, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților R. M.-S., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art.254, alin.1, Cod penal, raportat la art.7, alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art.289, alin.1, Cod penal, raportat la art.17, litera c și art.18, alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de loviri sau alte violențe, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, precum și a 6 infracțiuni de ultraj, în concurs ideal, prev. de art.239, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.33, litera b, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, și A. L.-I., pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la luare de mită, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.254, alin.1, Cod penal, cu referire la art.7, alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, și de complicitate la fals intelectual, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.289, alin.1, Cod penal, cu referire la art.17, litera c și art.18, alin.1 din Legea nr.78/2000, ambele cu aplicarea art.33, litera b, Cod penal. Prin actul de sesizare a instanței de judecată, s-a reținut că:
- pe data de 13.III.2012, inculpații R. M.-S. și A. L.-I., în calitate de agenți de poliție, au primit, de la investigatorul sub acoperire autorizat A. A., suma de 300 lei, pentru a nu-i aplica amendă contravențională și a nu-i reține permisul de conducere auto, iar, ulterior, inculpatul A. L.-I. l-a ajutat pe coinculpatul R. M.-S. să întocmească un proces-verbal de constatare a contravenției, prin care au fost atestate fapte și împrejurări necorespunzătoare;
- pe data de 2.IV.2012, inculpatul R. M.-S., în calitate de agent de poliție rutieră, a primit suma de 300 lei de la investigatorul sub acoperire N. A., pentru a nu-i aplica amendă contravențională și a nu-i reține permisul de conducere auto, întocmind, ulterior, un proces-verbal de constatare a contravenției, care atestă fapte și împrejurări necorespunzătoare;
- pe data de 17.V.2012, inculpații R. M.-S. și A. L.-I., în calitate de agenți de poliție, au primit suma de 20 lei de la martorul-denunțător B. I.-D., pentru a nu-i aplica amendă contravențională și a nu-i reține certificatul de înmatriculare al autoturismului;
- pe data de 28.VII.2011, inculpatul R. M.-S. a exercitat acte de violență asupra părții vătămate C. V., căreia i-a provocat leziuni traumatice, ce au necesitat, pentru vindecare, un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale;
- pe data de 6.II.2012, inculpatul R. M.-S. le-a amenințat, cu pistolul de serviciu, pe părțile vătămate S. G., V. G.-A., R. R., G. B.-F., S. A. și Ț. M.-C., agenți de poliție din cadrul Secției 24 Poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Curtea apreciază că, într-adevăr, față de ambii inculpați, este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe, și nu doar indicii temeinice, după cum a stabilit instanța de fond, cu privire la comiterea faptelor penale reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, și anume:
- pentru data de 13.III.2012, procesul-verbal din data de 14.III.2012, întocmit de investigatorul sub acoperire autorizat A. A., procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 13.III.2012, întocmit de inculpatul R. M.-S., în calitatea de agent de poliție în cadrul I.P.J. I., procesul-verbal din data de 19.VII.2012, privind consemnarea de către procuror a declarației investigatorului sub acoperire, declarațiile investigatorului sub acoperire, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice și din mediul ambiental, cu planșe fotografice;
- pentru data de 2.IV.2012, există procesul-verbal din data de 10.IV.2012, întocmit de investigatorul sub acoperire N. A., procesul-verbal .,_, întocmit de inculpatul R. M.-S., în calitate de agent de poliție în cadrul I.P.J. I., procesul-verbal din data de 19.VII.2012, privind consemnarea de către procuror a declarației investigatorului sub acoperire autorizat N. A., declarațiile investigatorului sub acoperire, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice și din mediul ambiental, cu planșe fotografice;
- pentru data de 17.V.2012, cu privire la ambii inculpați, au fost depuse denunțul și declarațiile martorului-denunțător B. I.-D., procesul-verbal din data de 3.VII.2012, privind consemnarea declarației martorului B. D., soția martorului-denunțător, cu declarațiile aceluiași martor, fotocopia contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 4.XI.2011, procesele-verbale privind transcrierea convorbirilor telefonice și ambientale, cu planșe fotografice;
- pentru data de 28.VII.2011, sunt depuse plângerea prealabilă formulată de partea vătămată C. V. împotriva inculpatului R. M.-S., declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr.A2/4790/28.VII.2011, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, București, conform căruia partea vătămată C. V. a suferit leziuni traumatice care au necesitat, pentru vindecare, un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale;
- pentru data de 6.II.2012, referitor la inculpatul R. M.-S., sunt depuse procesul-verbal din data de 6.II.2012, întocmit de Secția 24 Poliție, potrivit căruia, în urma apelului de urgență 112, efectuat de C. V., lovită de inculpat, concubinul acesteia, întrucât nu i-a permis să plece cu autoturismul în stare de ebrietate, inculpatul le-a amenințat, cu pistolul din dotare, pe părțile vătămate S. G., V. G.-A., R. R., G. B.-F., S. A. și Ț. M.-C., agenți de poliție din cadrul Secției 24 Poliție, sosiți la fața locului, raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare, întocmit pe data de 6.II.2012, cu planșe fotografice, rapoarte ale părților vătămate, declarațiile martorului C. V..
De asemenea, așa după cum, în mod corect, a apreciat prima instanță, Curtea stabilește că, deși față de ambii inculpați, este îndeplinită prima condiție cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile de luare de mită și de fals intelectual este închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate doar a inculpatului R. M.-S. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din datele personale ale inculpatului, în vârstă de 34 de ani la data primei fapte penale, agent de poliție, sancționat, în perioada 1998-2011, de 7 ori, pentru neglijență sau lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, precum și pentru comportare necorespunzătoare, după cum atestă procesul-verbal din data de 16.XI.2011, la care se adaugă comportamentul său extrem de periculos față de părțile vătămate din această cauză, respectiv prietena sa și un număr de 6 polițiști, de care nu se poate face abstracție, dovedind, în acest mod, o conduită specifică infractorilor, și nu unui organ de poliție. Așadar, atât prin atitudinea sa necorespunzătoare de-a lungul timpului, în îndeplinirea profesiei, cât și prin reacția sa violentă pentru care este cercetat judecătorește în această cauză, inculpatul a produs un sentiment firesc și justificat de temere în rândul societății, care trebuie să aibă încredere, și, nicidecum, să se ferească de poliție. Însă, acest sentiment inițial de insecuritate publică s-a diminuat în cazul inculpatului A. L.-I., cu privire la care, între timp, s-a lămurit gradul său de participație penală, stabilindu-se complicitatea sa, și nu autoratul, după cum s-a reținut, inițial, la arestarea preventivă, la două acte materiale de luare de mită și la un act material de fals intelectual, astfel că, avându-se în vedere inclusiv vârsta sa de 23 de ani la data primului act material, precum și solicitarea sa, la termenul de judecată din data de 13.IX.2012, de a-i fi aplicată procedura simplificată prevăzută de art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală, Curtea apreciază că pericolul concret pentru odinea publică, prin lăsarea în libertate a acestui inculpat, s-a diminuat considerabil, astfel că măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, care, în cazul său, nu presupune readministrarea probelor de la urmărirea penală și administrarea de noi probe pe situația de fapt.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de recurentul-inculpat R. M.-S. împotriva Încheierii de ședință din data de 11.X.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ 12, apoi va constata, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile de procedură pentru judecarea recursului declarat de Ministerului Public, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat R. M.-S. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de recurentul-inculpat R. M.-S. împotriva Încheierii de ședință din data de 11.X.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ 12.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile de procedură pentru judecarea recursului declarat de Ministerului Public rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat R. M.-S. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.X.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. N. S. D. P.
GREFIER,
A.-L. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
T.B. – Secția a II-a penală: L. C..
2 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 673/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
