Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 558/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 558/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.558/R
Ședința publică din data de 25 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: C. V. G.
JUDECĂTOR: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva Sentinței penale nr.2848/F din data de 29 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit intimatul inculpat C. M., care a fost reprezentat juridic de apărătorul ales, avocat C. C., în baza împuternicirii . nr._/2013 (atașată la fila 13 din dosar) și martorul R. G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea la dosar a procesului-verbal întocmit cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului R. G. C., din care rezultă că aceasta este plecat în Anglia.
Curtea, față de lipsa intimatului inculpat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat C. M., personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de același apărător ales și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat F. P., în baza delegației nr._/2013 emisă de Baroul București (atașată la fila 18 din dosar), lipsă fiind martorul R. G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a reluat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu solicită să se ia act de încetarea delegației sale, ca urmare a prezentării apărătorului ales al intimatului inculpat și să se dispună plata onorariului parțial cuvenit.
Curtea, în privința martorului R. G. C., face aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 din Codul de procedură penală, având în vedere imposibilitatea de audiere a acestuia, ca urmare a plecării sale din țară.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public critică hotărârea atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 și 2 din Codul penal, arătând că vinovăția acestuia a fost dovedită prin declarațiile martorului I. I., atât de la urmărire penală, cât și din fața instanței de fond, în care acesta a precizat că l-a văzut pe inculpat dând foc jardinierelor. Arată că același martor l-a recunoscut pe inculpat din planșele fotografice, precum și în fața instanței de fond. D. urmare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, dispunându-se totodată, în temeiul art.71 din Codul penal, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod. Solicită să se constate că inculpatul a fost reținut administrativ la data de 15 ianuarie 2012, iar, în continuare, reținut și arestat preventiv, în perioada 16 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012. Precizează că nu mai susține motivul scris de recurs privitor la participarea la judecata în fond a unui procuror care nu mai funcționa în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, întrucât, între timp, s-a dispus îndreptarea erorii materiale, menționându-se identitatea procurorului participant la dezbaterile pe fondul cauzei. De asemenea, arată că nu mai susține nici motivul scris de recurs privitor la schimbarea încadrării juridice, întrucât apreciază că, în speță, nu pot fi incidente dispozițiile art.26 din Codul penal.
Apărătorul ales al intimatului inculpat arată că acesta s-a aflat în locul respectiv, din curiozitate, fără a se implica în acele manifestații. Susține că nu există probe directe care să îl incrimineze, iar declarațiile celor trei martori audiați în cauză sunt contradictorii, fiecare relatând că se afla într-o altă poziție decât cea arătată de ceilalți. În consecință, solicită, respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de P. și menținerea hotărârii de achitare a inculpatului.
Intimatul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că dorește să își continue viața după acest episod nefericit, precizând că, în prezent, lucrează ca electrician.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.2848/F din data de 29 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a hotărât astfel:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, a achitat pe inculpatul C. M. (fiul lui D. și C., născut la data de 23 mai 1988 în București, domiciliat în București, Șoseaua Giurgiului nr.127, ., CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 și 2 din Codul penal.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 16 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.257/P/2012 din data de 10 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii infracțiunii anterior menționate, în sarcina acestuia reținându-se, în fapt, că, la data de 15 ianuarie 2012, în jurul orei 2130, a participat, împreună cu mai multe persoane rămase neidentificate, la incendierea tomberoanelor de gunoi și a jardinierelor din intersecția Bulevardului D. C. cu Bulevardul Mărășești, cu consecința provocării de scandal public și tulburării în mod grav a ordinii și liniștii publice, fiind depistat ulterior de către lucrătorii S.P.I.R. din cadrul D.G.P.M.B.
După sesizarea instanței, prin Decizia penală nr.124/R din data de 16 februarie 2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, a fost admis recursul inculpatului împotriva încheierii din data de 11 februarie 2012, de menținere a acestuia în stare de arest preventiv, care a fost casată, măsura respectivă fiind revocată, cu consecința punerii lui în libertate.
În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului (fila 18, d.f.) și a martorilor I. I., L. M. A., Awad Issa și M. C. R. (filele 25, 41, 48 și 62, d.f.) și la vizionarea înregistrării video surprinse de camerele de supraveghere de la fața locului.
Analizând coroborat întregul probatoriu al cauzei, Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 15 ianuarie 2012, în jurul orei 2150, lucrători din cadrul D.G.P.M.B.- S.S.I.R., aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe raza de competență a Secției 14 Poliție, au observat că, pe scuarul central al Bulevardului D. C., înspre intersecția cu Bulevardul Mărășești, ard cu flacără deschisă jardinierele din lemn și coșurile de gunoi. Totodată, au observat un grup de persoane care alimentau focul cu lemne provenind de la jardiniere, iar, în momentul când un echipaj de pompieri a intervenit pentru stingerea incendiului, acele persoane au încercat să împiedice acest lucru. Organele de poliție au decis să intervină, iar, la vederea acestora, persoanele respective au părăsit locul în care se aflau, fugind în direcții diferite. Unul dintre agenții de poliție a arătat (în procesul verbal de depistare, atașat la fila 24, d.u.p.) că a trecut la urmărirea unui tânăr, îmbrăcat cu o geacă din fâș de culoare bleumarin, având în partea superioară și pe mâneci culorile alb și roșu, ce făcea parte din grupul de persoane anterior menționat, pe care l-a prins și l-a reținut pe Bulevardul D. C., în dreptul Bisericii Cărămidarii Vechi. Persoana astfel reținută a fost identificată ulterior a fi inculpatul C. M.. Potrivit acuzării, acesta a participat efectiv la distrugerea și incendierea jardinierelor și a coșurilor de gunoi situate pe scuar.
Martorul Awad Issa a declarat, în faza de urmărire penală, că, la data de 15 ianuarie 2012, se afla pe Bulevardul D. C. și a observat un grup de 10-12 indivizi care se deplasau pe carosabil, dinspre Piața Unirii către Bulevardul Mărășești, „strigând și agitându-se”. Când au ajuns în dreptul scuarului de pe mijlocul Bulevardului D. C., acele persoane au început să adune coșurile de gunoi și să spargă jardinierele de lemn, cărora le-au dat foc. După scurt timp, la fața locului a sosit un echipaj de pompieri, care a încercat să stingă focul, unul dintre acei indivizi oprindu-i pe pompieri să facă acest lucru. După alte câteva momente, au apărut trei echipaje de poliție. Polițiștii au coborât din mașini, în timp ce indivizii au început să fugă. Martorul a observat cum un lucrător de poliție l-a prins pe un individ dintre tinerii agresivi, lângă biserica din intersecție, însă nu l-a văzut foarte bine pe acel individ, din cauza distanței și a fumului. Martorul nu a putut realiza o descriere a lucrurilor cu care era îmbrăcat tânărul reținut și nici descrie fizionomiile indivizilor ce se aflau în stradă, deoarece aceștia aveau fețele acoperite cu fulare și se aflau departe de locul unde se găsea el.
Audiat de instanță, același martor a declarat că, la data respectivă, se afla la fața locului, împreună cu I. I. și L. M. A. și a observat niște oameni care se băteau și aruncau cu jardiniere. A precizat că a sosit o mașină de poliție, iar agenții i-au alergat pe unii dintre indivizii care dădeau foc. A văzut cum un tânăr a fost reținut, însă nu mai ține minte dacă acesta a dat foc vreunui material ori dacă inculpatul prezent în fața instanței făcea parte din grupul de tineri care se afla pe stradă. Despre tânărul reținut la momentul săvârșirii presupusei fapte, martorul a declarat că făcea parte din grupul de 10-12 persoane care se deplasau pe stradă, prin fața sa, purta un trening negru, cu mai multe culori și avea fața acoperită de o glugă și de un fular.
Deși, în faza de urmărire penală, martorul a declarat că, văzând distrugerile, a fost indignat, întrucât nu i se părea normal ce se întâmpla în stradă, fiindu-i teamă pentru siguranța sa, în fața instanței, a precizat că nu s-a speriat de cele petrecute.
Martorul I. I., audiat în faza de urmărire penală, a declarat că, la data respectivă, aflându-se pe Bulevardul D. C., în dreptul Restaurantului King Chicken, a observat, din direcția Pasajului Unirii, pe mijlocul bulevardului, un grup format din mai mulți indivizi, care răsturnau jardinierele și coșurile de gunoi, pe care apoi le incendiau. A mai observat un echipaj de pompieri, care s-a prezentat pentru a stinge focul, fiind împiedicat însă de către acel grup de tineri. A precizat că a observat cum grupul respectiv s-a împrăștiat, în fugă, la momentul sosirii poliției și cum un lucrător de poliție l-a prins pe unul dintre tineri, în vârstă de aproximativ 20-25 ani, îmbrăcat cu o geacă de fâș de culoare bleumarin, cu roșu și alb în partea superioară și care purta pantaloni de culoare închisă. Ulterior, a declarat că nu mai reține dacă acel tânăr avea pantaloni de culoare închisă sau deschisă. A precizat că tânărul respectiv, împreună cu alții, arunca, în focul aflat pe mijlocul bulevardului, bucăți de jardiniere rupte și coșuri de gunoi. Martorul l-a recunoscut, în fotografie (filele 44-50, d.u.p.), pe tânărul care a participat la incendierea tomberoanelor de gunoi și a jardinierelor și care a fost prins de către un lucrător de poliție de la S.P.I.R., despre care a aflat că se numește C. M.. Martorul a arătat că s-a simțit indignat de cele petrecute și că s-a temut pentru siguranța sa, întrucât indivizii la care a făcut referire erau recalcitranți.
În fața instanței, martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat în grupul de oameni care veneau dinspre Piața Unirii și care distrugeau tot ce vedeau în cale, dădeau foc și răsturnau jardiniere. A mai declarat că l-a văzut pe inculpat cu mâna pe jardiniere, cum arunca lemnele în foc, el aflându-se la o distanță de aproximativ 40-50 metri de acel loc. A susținut că nu l-a văzut pe inculpat ca făcând parte din grupul de tineri care împiedica pompierii să stingă focul, ci l-a văzut dând foc înainte să vină pompierii. Martorul a declarat că evenimentele desfășurate i-au produs o stare de teamă.
Martorul L. M. A., audiat în faza de urmărire penală, a declarat că, la data respectivă, se afla pe Bulevardul Mărășești, în apropierea magazinului M. Image și a observat, pe Bulevardul D. C., pe mijlocul drumului, venind din direcția Pieței Unirii, un grup de tineri, care rupea jardinierele și coșurile de gunoi. A arătat că acel grup de tineri a blocat circulația și a adunat pe carosabil bunurile indicate anterior, pe care le-a incendiat. A precizat că a văzut un tânăr, îmbrăcat cu o geacă de fâș de culoare bleumarin, cu roșu și alb în partea superioară și pe mâneci, care a aruncat în intersecție cu o sticlă. A susținut că acel tânăr purta pe cap o glugă de culoare gri, de la hanorac și avea pantaloni de trening de aceeași culoare. A arătat că a mai observat și alți tineri, marea lor majoritate purtând pe cap șepci și glugi, iar unii având fața acoperită. A precizat că, deoarece se afla la o distanță de aproximativ 50 de metri de individul descris, nu i-a remarcat fizionomia, astfel că nu îl poate recunoaște. A declarat că, văzând distrugerile, s-a simțit indignat și s-a temut pentru siguranța sa.
Audiat în fața instanței, martorul a declarat că nu îl recunoaște pe inculpat și că nu poate să-și mai amintească ce s-a întâmplat, întrucât a trecut destul de mult timp de atunci. A precizat că a văzut un individ îmbrăcat cu hainele descrise în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, care dădea foc la pomi/brazi și făcea parte din grupul mai mare de persoane ce se afla în intersecție, dar că nu mai ține minte dacă persoanele respective aveau fața acoperită sau nu. A afirmat, după ce instanța a dispus citirea declarațiilor sale anterioare, că nu poate preciza dacă sticla despre care face vorbire în acele declarații a fost aruncată de un tânăr cu geaca maro sau de altul, astfel că nu își menține susținerile în acest sens și că, de spaimă, este posibil să fi greșit.
Martorul M. C. R., care, fiind vecin cu inculpatul, a fost chemat la poliție pentru a viziona imaginile surprinse de camerele de luat vederi, a susținut că a văzut în acele imagini o persoană îmbrăcată cu o geacă asemănătoare cu cea pe care inculpatul o purta în mod uzual, ce lovea un coș de gunoi aflat pe stradă. A precizat că geaca purtată de persoana respectivă semăna cu cea purtată de inculpat, însă, spre deosebire de aceasta din urmă, care avea dungi orizontale pe piept, cea prezentată avea dungi pe mânecă. A mai arătat că l-a recunoscut în imagini pe inculpat, care trecea . că acesta purta și un fular în dreptul feței.
Inculpatul a negat în mod constant săvârșirea faptei, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, declarând că, la data de 15 ianuarie 2012, a văzut la televizor, în timp ce se afla în domiciliul său, manifestările stradale și că a hotărât să meargă la Universitate, pentru a protesta în mod pașnic. Când a ajuns la intersecția Bulevardului C. cu Bulevardul Mărășești, a observat că, pe ambele sensuri ale primului bulevard, ardeau niște ghivece cu arbuști. S-a oprit pentru a vedea ce se întâmplă, iar, după aproximativ 10 minute, a venit un echipaj S.P.I.R., de care a fost imobilizat, deși el nu a făcut altceva decât să asiste la incendierile provocate de un număr de aproximativ 10 indivizi, pe care nu îi cunoaște. A precizat că, la momentul când a venit poliția, acei indivizi au început să fugă, între aceștia observând un tânăr îmbrăcat cu o bluză de trening albastră, cu dungi albe pe mâneci și cu blugi albaștri. A arătat că agenții de poliție care au coborât din dubă au strigat „culcat!”, moment în care el s-a supus, s-a așezat în genunchi și a dus mâinile la ceafă, fiind imobilizat, în vreme ce alte persoane din zonă au început să fugă. În fața instanței, inculpatul a arătat că, în momentul când a văzut că sosesc agenții de poliție, s-a hotărât să se retragă, prevăzând ce se va întâmpla și că, în acest scop, a mers liniștit. A mai precizat că, deși a stat o vreme pe margine, s-a deplasat ulterior în mijloc, pe stradă, lângă indivizii care incendiau, fără să interacționeze însă cu aceștia. Pe tot parcursul cercetării judecătorești, precum și în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că nu a pus mâna pe niciun tomberon și pe nicio jardinieră, că nu a incendiat și nu a distrus niciun bun și că nu cunoștea pe niciuna dintre persoanele aflate la fața locului.
Judecătoria a evidențiat că, pentru a putea fi reținută în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 și 2 din Codul penal, este necesar ca, în cauză, să existe probe certe de vinovăție, care să conducă la formarea convingerii că, la data de 15 ianuarie 2012, în jurul orei 2130, acesta a participat, împreună cu mai multe persoane (rămase neidentificate), la incendierea tomberoanelor de gunoi și a jardinierelor din zona intersecției Bulevardului D. C. cu Bulevardul Mărășești, provocând astfel scandal public și tulburând în mod grav ordinea și liniștea publică (conform situației de fapt expuse în rechizitoriu).
Pe baza probatoriului cauzei, Judecătoria a constatat, fără putință de tăgadă, că mai multe persoane au participat la incendierea jardinierelor și a tomberoanelor de gunoi din intersecția anterior menționată, în seara zilei de 15 ianuarie 2012, acele acțiuni, de distrugere și incendiere, acompaniate de manifestări violente și agresive, tulburând în mod grav liniștea și ordinea publică, astfel încât climatul pașnic a fost înlocuit de o stare de agitație generală.
Cu toate acestea, Judecătoria a apreciat că acțiunile inculpatului din data de 15 ianuarie 2012 nu pot fi caracterizate ca reprezentând o participare a acestuia, împreună cu persoanele respective, la incendierea tomberoanelor de gunoi și a jardinierelor.
Astfel, în ceea ce privește declarația martorului Awad Issa, Judecătoria a reținut că acesta a declarat că, deși a observat un grup de tineri agresivi, care au distrus și au incendiat jardiniere și coșuri de gunoi și că unul dintre acei tineri a fost reținut, el nu l-a văzut foarte bine pe tânărul respectiv, din cauza distanței la care se afla și a fumului. Martorul a precizat că nu poate face o descriere a lucrurilor cu care era îmbrăcat tânărul reținut și că nu poate descrie fizionomiile tinerilor ce se aflau în stradă, deoarece aceștia aveau fețele acoperite cu fulare și se aflau departe de locul unde se găsea el. Martorul a declarat, în fața instanței, că nu mai ține minte dacă tânărul reținut a dat foc vreunui material și nici dacă inculpatul prezent la judecată făcea parte din grupul de tineri care se afla în stradă. În consecință, Judecătoria a constatat că declarațiile acestui martor nu sunt relevante pentru a stabili participarea inculpatului la acțiunile imputate, întrucât, martorul, poziționat la aproximativ 50 de metri distanță de locul desfășurării evenimentelor, nu a putut confirma că inculpatul se afla printre persoanele care au săvârșit acele acțiuni.
În ceea ce privește declarația martorului L. M. A., în sensul că a văzut un tânăr îmbrăcat cu o geacă de fâș de culoare bleumarin, cu roșu și alb în partea superioară și pe mâneci, care a aruncat în intersecție cu o sticlă, Judecătoria a reținut că, în fața instanței, acesta nu a putut preciza, cu siguranță, dacă tânărul respectiv a fost acela care a aruncat cu sticla sau dacă această acțiune a aparținut unei alte persoane, îmbrăcată cu o geacă maro. Martorul a precizat că individul pe care l-a văzut purta pe cap o glugă de culoare gri, de la hanorac și avea pantaloni de trening de aceeași culoare și că a mai observat și alți tineri, marea lor majoritate purtând pe cap șepci și glugi, iar unii dintre ei având fața acoperită. Martorul a susținut că, deoarece se afla la o distanță de aproximativ 50 de metri față de individul la care a făcut referire, nu i-a remarcat fizionomia și, astfel, nu îl poate recunoaște. Prin urmare, chiar dacă se poate reține că martorul a observat mai multe persoane care incendiau, declarația sa nu confirmă acuzația, de vreme ce acesta nu a putut să îl recunoască pe inculpat.
În ceea ce privește declarația martorului I. I., Judecătoria a apreciat că, deși acesta a precizat că l-a recunoscut în fotografie pe individul care a participat la incendierea tomberoanelor de gunoi și a jardinierelor și care a fost prins de către un lucrător de poliție de la S.P.I.R., despre care a aflat că are identitatea inculpatului, afirmația sa nu poate fi reținută ca fiind fidelă realității, fără ca aceasta să constituie o dovadă a relei-credințe a martorului. În acest sens, Judecătoria a evidențiat că formarea unei declarații de martor parcurge mai multe faze, respectiv recepționarea informației, păstrarea ei în memorie și, în final, reproducerea acesteia. Există factori care influențează asupra recepției exacte și complete a faptelor, cum ar fi, spre exemplu, distanța dintre martor și eveniment, durata de percepere, condițiile atmosferice, luminozitatea, sugestia sau autosugestia, timpul scurs de la percepere până la reproducere, starea sufletească a martorului la momentul recepției. Referitor la declarația analizată, Judecătoria a observat că, potrivit propriilor susțineri, martorul se afla, în momentul recepționării informației, la o distanță de aproximativ 40-50 de metri față de locul desfășurării evenimentelor, egală sau cel puțin comparabilă cu distanța la care se aflau și ceilalți martori audiați în cauză, care au arătat că, tocmai din cauza acestei distanțe, dar și a faptului că percepția vizuală era afectată de fumul de la incendiile din zonă, nu au putut să perceapă fizionomia persoanei reținute, iar martorul Awad Issa nu a putut preciza nici măcar vestimentația acesteia. De asemenea, Judecătoria a reținut că, la momentul respectiv, fiind noapte, fum și agitație (provocată de acțiunea mai multor persoane ce se deplasau în mod constant de pe și pe carosabil/trotuare), iar martorul resimțind o stare de temere, conform propriei declarații, este posibil ca acesta să se afle în eroare cu privire la identificarea inculpatului ca fiind unul dintre indivizii care au aruncat lemne pe foc, cu atât mai mult cu cât este greu de crezut că o persoană, relatând o întâmplare petrecută în urmă cu mai bine de 3 luni, poate afirma că „este absolut sigură” că l-a văzut pe inculpat, pe care l-a recunoscut după fizionomie, deși, din imaginile surprinse pe camerele de supraveghere, rezultă că acesta purta un fular negru pe față, după ce au fost incendiate jardinierele, din cauza fumului gros. Judecătoria a mai constatat că martorul a descris cu exactitate hainele cu care inculpatul era îmbrăcat în seara respectivă, aceleași cu care acesta apare și în fotografiile prezentate martorului pentru recunoaștere (ceea ce face verosimilă influențarea martorului prin sugestie sau autosugestie), deși tot el a arătat că, la fața locului, mai erau și alte persoane cu haine similare cu cele ale inculpatului, dar care aveau altă fizionomie. În același timp, Judecătoria a menționat că declarația martorului poate conduce la formarea convingerii instanței, în sensul reținerii vinovăției inculpatului, numai dacă se coroborează și este confirmată de ansamblul materialului probator administrat în cauză. Pentru a fi, ea singură, suficientă în vederea condamnării inculpatului, ar fi trebuit ca declarația respectivă să susțină cu fermitate vinovăția acestuia, să fie completă, exactă și să nu poată fi pusă la îndoială în raport cu eventuali factori de influență, fapt care, după cum s-a motivat anterior, nu poate fi reținut.
Pe de altă parte, Judecătoria a constatat că o relevanță deosebită în cauză o prezintă imaginile surprinse de camerele video de la fața locului, înscrise pe CD-ul atașat la dosar, care reproduc o parte din evenimentele desfășurate în data respectivă. Analiza acelor imagini relevă că, pe o durată de aproximativ 30 de minute, mai multe persoane distrug jardinierele și tomberoanele de gunoi, le incendiază, se manifestă agresiv, amenințând pompierii cu obiecte contondente, aruncă în stradă și pe trotuar cu diverse bucăți rupte din coșuri. Se observă că, în fapt, este vorba despre un grup de aproximativ 10-20 de persoane, care acționează pe parcursul întregii înregistrări, în diferite zone ale intersecției și ale zonei carosabile. În prima parte a înregistrării, până la minutul 1533 (când este surprinsă apariția inculpatului), se observă cum mai multe persoane montează coșuri rupte și lemne din jardiniere în mijlocul străzii, cu intenția de a le incendia (minutul 335), o altă persoană lovește un coș de gunoi (minutul 353), alte persoane dărâmă jardinierele și coșurile de gunoi (minutul 457), este incendiată una dintre grămezile de resturi (minutul 940), se pornește un alt foc, pe sensul opus de mers, montat de 5 persoane (minutul 1312), iar, la minutul 1510, se vede întregul grup care, timp de 13 minute, provoacă distrugeri și incendieri, fără ca inculpatul să facă parte din acel grup. La minutul 1533, apare inculpatul, neînsoțit, care se oprește pe scuarul dintre cele două sensuri de mers și privește de la distanță evenimentele. Până la minutul 1614, se observă că inculpatul nu poartă nicio discuție cu vreuna dintre persoanele „agresive”. În momentul respectiv, inculpatul traversează . la minutul 1650, stând pe trotuar și privind grupul recalcitrant. Este adevărat că, la minutul 1939, inculpatul este surprins lângă 2-3 persoane care încearcă să răstoarne un obiect (coș de gunoi sau jardinieră goală), însă acesta nu participă la răsturnarea acelui obiect și nu discută cu niciuna dintre persoanele respective. Simpla prezență a inculpatului în apropierea acelor persoane nu poate fi considerată o probă certă de participare a acestuia la distrugere sau incendiere ori de asociere a sa, în vreun fel, cu persoanele implicate. Ulterior, inculpatul este surprins traversând . traversează și alte persoane, fără a se deplasa însă împreună cu acestea, în sensul de a merge alăturat sau de a comunica cu ele, chiar non-verbal. În plus, la minutul 2442, pe bulevard se observă două focuri mari, pe fiecare parte a carosabilului, iar, în dreptul celui din planul apropiat, se observă o persoană (alta decât inculpatul), care alimentează focul, aruncând în el diverse obiecte. Imediat, se apropie alte trei persoane, din partea stângă jos, care, împreună cu cea care alimenta focul, pornesc să traverseze împreună . diverse obiecte contondente (una dintre acele persoane are în mână un par), țipând și manifestându-se agresiv față de mașina de pompieri, care trece prin zonă la minutul 2459 (persoana care ține parul simulează lovirea autospecialei, în timp ce restul persoanelor țipă și se manifestă agresiv față de pompieri). La minutul 2507, apar cele trei mașini de poliție, despre care se face vorbire în întreg materialul probator, din care coboară mai mulți agenți, ce încep să fugă după cei aflați în intersecție. Cei patru indivizi agresivi încep să fugă, în direcții diferite, la vederea poliției. În final, la minutul 2557, apare în imagine un agent de poliție, însoțindu-l pe inculpatul reținut.
Examinând întreaga înregistrare video anterior prezentată, Judecătoria a observat că, în niciunul dintre momente, inculpatul nu este surprins acționând în modalitatea descrisă în rechizitoriu. Mai mult, acesta este surprins singur, fără a discuta cu vreuna dintre persoanele ce apar în mod frecvent ca fiind cele care incendiază și provoacă distrugeri, fără a se manifesta violent, agresiv sau măcar agitat (nu este văzut vorbind, ridicând mâinile, gesticulând sau ținând/aruncând obiecte). Este adevărat că, în fapt, există mai multe porțiuni de carosabil, pe care s-au desfășurat acte de vandalism și incendieri și că imaginile nu surprind (și nici nu ar fi putut surprinde) toată activitatea infracțională, însă este greu de crezut că numai în porțiunile de timp în care este surprins de camere (mai mult de jumătate din înregistrare) inculpatul are o atitudine pasivă, aceasta putând fi, dimpotrivă, considerată ca un indiciu temeinic al unei atitudini generale. Chiar dacă nu se poate spune, cu certitudine, care au fost acțiunile inculpatului în locurile și în perioadele de timp neacoperite de camerele video, se poate concluziona, cu siguranță, că acesta nu le cunoștea pe persoanele recalcitrante, nu a interacționat cu ele și, mai mult, a ajuns la fața locului după ce grupul de tineri agresivi începuse deja distrugerile și incendierile (aceleași persoane sunt surprinse distrugând și incendiind, atât la începutul înregistrării, cât și la sfârșitul ei, printre acestea aflându-se cei patru tineri despre care s-a făcut vorbire anterior).
Referitor la agentul de poliție care l-a prins și l-a reținut pe inculpat, Judecătoria a constatat că, potrivit declarației sale, acesta ar fi făcut parte dintr-un grup de aproximativ 5 persoane, care alimentau focul cu lemne provenind de la jardiniere, iar, în momentul când un echipaj de pompieri a intervenit pentru stingerea incendiului, persoanele în cauză au încercat să împiedice acest lucru (fapte surprinse la minutele 2442 și 2459 din înregistrare). Același agent a declarat că l-a văzut pe inculpat participând efectiv la distrugerea și incendierea obiectelor aflate pe scuar. Pe imaginile surprinse de camera video se observă însă că, în fapt, era vorba despre numai 4 persoane, între care nu se afla inculpatul (cel puțin în imaginea de ansamblu oferită de acea cameră), iar mașinile de poliție au sosit abia la minutul 2507, dinspre dreapta imaginii, în timp ce inculpatul a fost reținut în dreptul bisericii, fiind adus la mașină de către agent, din partea din stânga a imaginii, unde se afla trotuarul. În același timp, scuarul despre care face vorbire agentul de poliție este vizibil în imaginile surprinse pe durata intervenției poliției, în care inculpatul nu apare.
Prin urmare, față de toate aspectele evidențiate anterior, Judecătoria a constatat că, în speță, nu există probe certe în sensul că inculpatul ar fi participat, în data de 15 ianuarie 2012, împreună cu alte persoane, la incendierea tomberoanelor de gunoi și a jardinierelor din intersecția în discuție și că, astfel, prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură nu a fost răsturnată. Câtă vreme probele de vinovăție sunt nesigure și contradictorii, acestea creează o îndoială rezonabilă cu privire la veridicitatea lor, care îi profită inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 31 octombrie 2012) P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Declarația de recurs, însoțită de motivele scrise ale acestuia, a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 19 decembrie 2012.
Conform motivelor scrise de recurs (filele 4-10, d.r.), P. a criticat sentința penală atacată, pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat, pe de o parte, participarea la dezbaterile din fața primei instanțe a unui procuror ce nu mai funcționa, la acea dată (17 septembrie 2012), în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, fiind transferat, conform hotărârii C.S.M., începând cu data de 18 iunie 2012, la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, iar, pe de altă parte, greșita apreciere a probatoriului cauzei, cu consecința achitării greșite a inculpatului și lipsa de rol activ a Judecătoriei, care nu a dispus citarea, în vederea audierii, a unui martor ocular (R. G. C.), nu a întocmit, potrivit art.90 alin.1 din Codul de procedură penală, un proces-verbal de vizionare a înregistrării pe care a analizat-o în considerentele sentinței pronunțate și nu a pus în discuție o eventuală altă formă de participație a inculpatului la săvârșirea faptei la care se referă actul de sesizare, respectiv cea a complicității morale.
La sesizarea Curții, prima instanță a dispus, prin încheierea din data de 08 februarie 2013, conform art.195 din Codul de procedură penală, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din data de 17 septembrie 2012 (în care au fost consemnate dezbaterile pe fondul cauzei), în sensul că reprezentantul Ministerului Public, participant la acele dezbateri, a fost procurorul P. I. C., iar nu procurorul C. M. S., astfel cum rezultă din copia notelor grefierului de ședință (filele 22-27, d.r.), dar și din însăși partea introductivă a sentinței penale recurate (fila 67, d.f.). În raport cu această împrejurare, reprezentantul Parchetului a renunțat, cu ocazia dezbaterilor din fața acestei Curți, la susținerea primului motiv scris de recurs.
Din oficiu, Curtea a dispus citarea, în vederea audierii, a martorilor D. P. (agentul de poliție care l-a imobilizat pe inculpat) și R. G. C. (menționat în motivele scrise de recurs ale Parchetului), procedând și la ascultarea nemijlocită a celui dintâi (filele 31-32, d.r.). Cel de-al doilea martor nu a putut fi audiat, întrucât, potrivit procesului-verbal întocmit cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele său (fila 42, d.r.), acesta nu se mai află în țară, fiind plecat în Anglia, situație în care, constatând imposibilitatea aducerii sale în fața instanței, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 din Codul de procedură penală, urmând a ține seama, la evaluarea probatoriului, de declarația martorului respectiv din faza de urmărire penală și de înregistrarea audio-video, realizată cu telefonul său mobil, pusă la dispoziția organelor judiciare de către acesta (filele 171-172, d.u.p.).
Inculpatul intimat, căruia i-au fost aduse la cunoștință în mod expres dispozițiile art.38514 alin.11 din Codul de procedură penală, nu a consimțit să dea declarație în fața acestei Curți, precizând doar că își menține declarația de la judecata în primă instanță, astfel cum s-a consemnat în încheierea de la termenul din data de 28 ianuarie 2013 (fila 19, d.r.).
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), reprezentantul Parchetului a susținut recursul declarat numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, solicitând condamnarea lui, pentru săvârșirea, în calitate de autor, a infracțiunii cu privire la care a fost trimis în judecată, sens în care a arătat că vinovăția acestuia a fost dovedită prin declarațiile constante ale martorului ocular I. I., care l-a și recunoscut pe inculpat ca fiind unul dintre cei care au distrus și incendiat jardiniere la locul faptei.
Analizând întregul probatoriu al cauzei (inclusiv cel administrat în calea de atac), în raport cu motivul astfel susținut, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a pronunțat, în mod legal și temeinic, achitarea inculpatului, pentru infracțiunea ce face obiectul judecății, întrucât probatoriul cauzei nu confirmă, mai presus de orice îndoială, că acesta este autorul faptei la care se referă actul de sesizare, constând în distrugerea și incendierea, în seara zilei de 15 ianuarie 2012, a tomberoanelor de gunoi și a jardinierelor din zona intersecției Bulevardului D. C. cu Bulevardul Mărășești, astfel că nu se poate reține în sarcina sa vreo acțiune de tulburare a ordinii și liniștii publice.
În acest sens, fără a reitera probatoriul expus în detaliu în considerentele sentinței penale recurate, corect interpretat de către prima instanță, Curtea constată că singurul mijloc de probă ce pare a susține acuzația adusă inculpatului este declarația martorului ocular I. I., care, deși constantă, este lipsită de credibilitate și, totodată, este contrazisă, în mod categoric, de două mijloace de probă a căror obiectivitate nu poate fi pusă la îndoială (înregistrarea video realizată de camerele de supraveghere din zonă și declarația agentului de poliție care l-a imobilizat pe inculpat, audiat ca martor de către instanța de recurs).
Astfel, sub primul aspect, Curtea constată că indicarea de către martorul I. I. a inculpatului ca fiind una dintre persoanele participante la distrugerea și incendierea bunurilor anterior menționate este îndoielnică, în condițiile în care acesta a asistat la evenimentele descrise de la o distanță semnificativă (aproximativ 40-50 de metri), pe timp de noapte, într-un atmosferă încărcată de fum și în contextul unei mulțimi agitate, aflată într-o permanentă mișcare, împrejurări ce i-au împiedicat pe însoțitorii săi de la acel moment (martorii oculari Awad Issa și L. M. A.) să perceapă fizionomia vreuneia dintre acele persoane. În același timp, susținerea martorului, în sensul că l-a recunoscut pe inculpat după fizionomie, nu este veridică, întrucât, pe de o parte, conform imaginilor reproduse din înregistrarea video (filele 65-71, d.u.p.), inculpatul purta un fular negru peste partea inferioară a feței, astfel că, în mod obiectiv, nicio persoană, cu atât mai puțin una aflată la o distanță precum cea arătată chiar de martor, nu putea percepe toate trăsăturile înfățișării sale, iar, pe de altă parte, martorul însuși a precizat că, la fața locului, mai era și o altă persoană cu o îmbrăcăminte asemănătoare celei purtate de inculpat, astfel că nu poate fi exclusă posibilitatea unei confuzii.
Sub cel de-al doilea aspect, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că înregistrarea video reprodusă pe un CD (fila 55, d.u.p.), în privința căreia s-a întocmit un proces-verbal de vizionare încă din faza de urmărire penală (filele 56-57, d.u.p.), nu îl înfățișează pe inculpat în nicio ipostază dintre cele susținute de acuzare, ci, dimpotrivă, îl plasează la fața locului, unde a venit singur, după declanșarea acțiunilor de distrugere și incendiere a bunurilor publice din zonă și îl prezintă într-o atitudine pasivă, de simplu „spectator”, fără a interacționa în vreun fel (prin fapte, gesturi, vorbe sau alte manifestări) cu persoanele care au săvârșit într-adevăr astfel de acțiuni, rămânând însă, în mod cel puțin curios, neidentificate, conform mențiunilor din rechizitoriu. Aspectele anterior evidențiate exclud, în mod evident, orice formă de participație a inculpatului la săvârșirea acelor acțiuni, inclusiv pe aceea de pretinsă complicitate morală, la susținerea căreia chiar reprezentantul Parchetului a renunțat în dezbateri.
Împrejurarea că prima instanță nu a întocmit ea însăși un proces-verbal de vizionare a înregistrării video (pe care, de asemenea, reprezentantul Parchetului nu a mai susținut-o în dezbateri), este lipsită de relevanță, câtă vreme acea vizionare s-a realizat în ședință publică și a fost consemnată, fără obiecții din partea vreunui participant la procesul penal, în practicaua încheierii de la ultimul termen de judecată, din data de 17 septembrie 2012 (fila 66, d.f.).
De asemenea, martorul D. P. a declarat, în fața instanței de recurs, că, la momentul sosirii echipajelor de poliție, jardinierele deja ardeau (fapt confirmat și de înregistrarea video), că el nu l-a văzut pe inculpat dând foc la vreun bun din zonă, ci doar aflându-se lângă o jardinieră în flăcări, de care se îndepărta și făcând gesturi obscene, cu mâinile, la adresa organelor de poliție (faptă care nu face însă obiectul acuzației) și că nu a remarcat ca acesta să fi avut vreun obiect în mână. Același martor a declarat că, la momentul când l-a imobilizat, inculpatul nu a opus nicio rezistență (după cum este rezonabil a considera că ar fi procedat, în mod normal, o persoană precum cele care s-au manifestat într-adevăr agresiv la locul faptei) și că a efectuat un control corporal sumar asupra acestuia, fără a găsi obiecte ce ar fi putut fi folosite la incendiere ori alte bunuri interzise la deținere, precum cuțite sau instrumente similare.
Referitor la martorul ocular R. G. C., invocat în motivele scrise de recurs ale Parchetului, Curtea constată că declarația acestuia din faza de urmărire penală (fila 171, d.u.p.) nu se referă la inculpat, ci la o altă persoană, care purta peste gură un fular alb (conform înregistrării video, fularul inculpatului era negru). De asemenea, înregistrarea audio-video realizată de martor cu telefonul său mobil, pusă la dispoziția organelor de poliție, fiind reprodusă pe un CD (fila 172, d.u.p.), nu surprinde, ca împrejurare relevantă pentru cauză, decât remarca acestuia cu privire la faptul prinderii unei persoane (cel mai probabil, inculpatul) de către organele de poliție, în concret de către martorul D. P., a cărui declarație nu îl incriminează însă pe inculpat, ci, dimpotrivă, îl disculpă, după cum deja s-a evidențiat.
Față de considerentele expuse, întrucât, contrar criticilor formulate de P., sentința primei instanțe este legală și temeinică, neconstatându-se, nici din oficiu, motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
În temeiul art.38516 alin.2 rap. la art.381 alin.1 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, se va constata că inculpatul C. M. a fost reținut administrativ la data de 15 ianuarie 2012, astfel cum rezultă din Ordonanța nr._/2012 a Secției 14 Poliție (fila 5, d.u.p.), pe care prima instanță a omis să o analizeze, iar, în continuare, a fost reținut și arestat preventiv, în perioada 16 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012, corect avută în vedere și de către instanța respectivă.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., onorariul parțial al avocatului din oficiu (care a studiat dosarul cauzei, în vederea asigurării asistenței juridice obligatorii a inculpatului intimat, în condițiile în care apărătorul ales al acestuia nu a putut fi contactat pentru primul termen de judecată din recurs), în cuantum de 25% din suma de 200 lei, menționată în delegația nr._/2013 emisă de Baroul București, va fi suportat din fondul ministerului respectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva Sentinței penale nr.2848/F din data de 29 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._ .
În temeiul art.38516 alin.2 rap. la art.381 alin.1 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, constată că inculpatul C. M. a fost reținut administrativ la data de 15 ianuarie 2012 și reținut și arestat preventiv în perioada 16 ianuarie 2012 - 16 februarie 2012.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C. V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G. / Tehnored. jud.C.V.G./gref.M.A.
Ex.2 / 05 aprilie 2013
A.I. - J.S.4.B.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... → |
|---|
