Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 645/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 645/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.645
Ședința publică din data de 15 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect judecarea apelului declarat de inculpatul D. G. M.împotriva Sentinței penale nr.300 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8.05.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera asupra excepției tardivității apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public, a stabilit data pronunțării la data de astăzi, 15 mai 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.300 din data de 30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 215 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 320/1 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. M. [fiul lui G. și E., născut la data de 07.05.1942 în Municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în Municipiul București, ., nr.25, sectorul 2, posesor a C.I. ..T., nr._, C.N.P._], la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 215 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 320/1 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 320/1 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.p., au fost contopite cele trei pedepse aplicate mai sus, inculpatul D. M. urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 Cod penal.
În conformitate cu art. 863 alin.1 C.pen., inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 863 alin. 3 C.pen., s-a impus inculpatului următoarea obligație:
- să desfășoare activități organizate de Serviciul de Probațiune, respectiv urmarea unor programe efectuate de această instituție stabilite în funcție de persoana și nevoile inculpatului.
Supravegherea măsurilor și executarea obligației stabilite prin prezenta sentință penală se vor efectua de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 359 C.p.p., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864 Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite prin prezenta sentință.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză de la data de 10.12.2013 la data de 16.01.2014.
În baza art. 350 C.p.p., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință nr.51/16.01.2014 a Tribunalului București Secția a-I-a Penală.
A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate constituite parte civilă P. P., domiciliat în ., ., J. BIHOR și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 EURO (în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății efective) către partea civilă, reprezentând daune materiale.
A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate constituite parte civilă M. A. R., domiciliat în com. Crângeni, . și fără forme legale în București, .. 34-36, ., Sectorul 4 și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 620 lei către partea civilă, reprezentând daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată M. G., domiciliat în București, ., ., ., Sectorul 5, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 2 aprilie 2013, în jurul orei 11:00, inculpatul D. M. împreună cu o altă persoană necunoscută, prin inducere în eroare, a sustras de la partea vătămată P. P. suma de 800 euro. De asemenea, în data de 4 aprilie 2013, inculpatul D. M. împreună cu inculpatul M. F. a încercat să inducă în eroare pe partea vătămată M. G., iar la data de 25 noiembrie 2013, inculpatul D. M. împreună cu inculpatul M. F. a indus în eroare pe partea vătămată M. A. R. cu suma de 620 lei.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probele pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
D. urmare, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:
Fapta inculpatului D. M. - care la data de 02.04.2013, în jurul orei 11:00, împreună cu o altă persoană necunoscută, prin inducere în eroare a luat de la partea vătămată P. P. suma de 800 euro - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin. 1 Cp.
Fapta inculpatului D. M. - care la data de 04.04.2013, împreună cu inculpatul M. F. a încercat să inducă în eroare pe partea vătămată M. G. - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1 Cp.
Fapta inculpatului D. M. - care la data de 25.11.2013, în jurul orei 13:00, împreună cu inculpatul M. F. a indus în eroare pe partea vătămată M. A. R. cu suma de 620 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cp.
A arătat instanța de fond că, potrivit art. 52 C.p., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
În procesul complex de individualizare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, limitele de pedeapsă, raportat la împrejurările concrete ale comiterilor acestora, urmarea produsă, respectiv producerea unui prejudiciu însemnat părții vătămate ce nu a fost recuperat, persoana și conduita inculpatului care are antecedente penale, este pensionar, are afecțiuni medicale și care și-a recunoscut faptele.
Instanța de fond a reținut, în speță, disp. art. 320/1 C.p.p., având în vedere declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, în sensul că s-au aplicat pedepsele, având în vedere limitele de pedeapsă corespunzătoare textului de lege astfel reduse.
S-a mai arătat de către judecătorul fondului că, în speță, nu se impune reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, chiar dacă acesta și-a recunoscut faptele și a colaborat cu organele de urmărire penală, această atitudine fiind avută în vedere totuși la orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei mai sus aplicate, instanța de fond a considerat că îndeplinirea funcțiilor pedepsei aplicate și reeducarea inculpatului se pot face și cu acesta în stare de libertate, apreciind totuși că, raportat la gravitatea faptelor comise și la circumstanțele personale, inculpatul trebuie să fie supravegheat îndeaproape pentru ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite și acesta să fie îndreptat în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege, dispunând suspendarea sub supraveghere, în condițiile prevederilor legale, vizând această instituție.
În baza art. 350 C.p.p., s-a apreciat de către judecătorul fondului că, în speță, se impune menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință nr. 51/16.01.2014 a Tribunalului București Secția I Penală, având în vedere că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv starea de pericol pe care inculpatul o prezintă, stare de pericol ce rezultă din numărul infracțiunilor comise și modalitatea de operare.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, în ceea ce privește acțiunile civile formulate în speță, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv producerea unor prejudicii părților civile prin faptele ilicite prezentate mai sus, existând și legătură de cauzalitate între cele două, dar și vinovăția inculpatului așa cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, instanța de fond a arătat că nu are relevanță care dintre inculpați a rămas în posesia banilor în cauză, instanța trebuind să soluționeze acțiunea civilă prin raportare la persoanele trimise în judecată.
Chiar dacă am fi fost în prezența unei răspunderi civile delictuale, în prezenta cauză a fost trimis în judecată doar inculpatul D. M., drept urmare, rămâne ca acest inculpat să se întoarcă împotriva persoanelor cu care a fost trimis în judecată pentru a recupera din acest prejudiciu, însă pe cale separată.
Pentru aceste motive, instanța fondului a admis acțiunile civile formulate de părțile vătămate constituite părți civile și a obligat pe inculpat la plata de despăgubiri, după cum urmează: către P. P. - 800 EURO (în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății efective) și către M. A. R. - 620 lei, luând act că partea vătămată M. G. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe, în data de 7 martie 2014, inculpatul D. M., prin avocat ales D. M. G., a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, iar pe latură civilă a solicitat eșalonarea obligațiilor pe care le are față de părțile civile.
Apelul a fost înaintat de Judecătorie și înregistrat pe rolul acestei Curți în data de 13 martie 2014, iar la termenul de judecată din data de 8 mai 2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității acestuia, pe care Curtea a pus-o în discuția părților prezente.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepția invocată, Curtea constată că aceasta este fondată, întrucât, într-adevăr, apelul cu care a fost sesizată este tardiv, urmând a fi respins, ca atare, conform art.421 alin.1, lit.a teza a II-a din Codul de procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că inculpatul apelant a fost prezent, personal și asistat de apărător ales B. M., la dezbaterile din fața instanței de fond, desfășurate la termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2014, astfel cum se consemnează în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată (fila 76, d.i.f.).
În aceste condiții, constatând că hotărârea a fost pronunțată în data de 30.01.2014, iar potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.255/2013, termenele în ceea ce privește hotărârile pronunțate anterior intrării în vigoare a legii noi sunt cele prevăzute de codul de procedură penală anterior, apelul declarat de către inculpat – prin apărător ales – în data de 7 martie 2014, conform ștampilei Poșta Română (fila 8, dosar C.), apelul este tardiv formulat.
Prin instituția termenului, legea asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale menite să garanteze înfăptuirea actului de justiție. De aceea, termenele procedurale prevăzute de lege sunt stabilite în vederea garantării ritmului optim de desfășurare a activităților menite să contribuie la realizarea scopului procesului penal, fără să împiedice aflarea adevărului sau să lezeze în vreun fel drepturile și interesele legitime ale părților.
În speță, termenul de declarare a căii de atac era de 10 zile, a început să curgă de la data pronunțării sentinței – respectiv 30 ianuarie 2014, iar potrivit actelor de la dosar a fost formulat în data de 7 martie 2014, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât va fi respins ca tardiv formulat.
Constatând culpa procesuală a apelantului, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul D. G. M.împotriva Sentinței penale nr.300 din data de 30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._, ca tardiv formulat.
Obligă pe apelant la plata a 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.7
red.M.C.-Jud.Sect.4
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | (Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr.... → |
|---|
