Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 288/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 288/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 288/A

Ședința publică din 11.03.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – I. C.

JUDECĂTOR – D. L.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul L. F. M. împotriva sentinței penale nr.1002/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat L. F. M., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu C. A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3762, aflată la fila 6 din dosar, lipsind intimata parte vătămată S.C. C. R1 S.R.L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea îi aduce la cunoștință inculpatului drepturile prevăzute de art. 83 N.C.p.p.

Apelantul inculpat L. F. M., personal, arată că nu dorește să fie audiat de către instanța de apel și că își menține declarațiile anterioare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea prevăzută de art. 233 și art. 234 alin. 1 lit. a și d N.C.p., cu aplicarea art. 5 N.C.p., art. 36 lit. a și art. 37 lit. b V.C.p. și aplicarea art. 396 alin. 10 N.C.p.p.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea prevăzută de art. 233 și art. 234 alin. 1 lit. a și d N.C.p. De asemenea, solicită instanței să nu se mai rețină varianta agravantă, întrucât s-ar îngreuna situația inculpatului în calea de atac, apreciind totodată că prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 N.C.p.p. se impune o reindividualizare a pedepsei.

Curtea se va pronunța asupra încadrării juridice a faptelor odată cu fondul, astfel încât, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită instanței admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, aplicarea unei pedepse reduse.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului inculpatului, schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului și aplicarea unei pedepse în conformitate cu noile limite legale. Totodată, solicită instanței ca la reindividualizarea pedepsei să se rețină starea de recidivă a inculpatului și caracterul continuat al infracțiunii.

Apelantul inculpat L. F. M., având ultimul cuvânt, arată că fapta a fost o prostie și o regretă.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr.1002 din data de 17.12.20]3 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 211 al. 1, alin. 2 lit. b și c, al. 2 ind. 1 lit. a și b Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 37 al. 1 lit. b Cp rap. la art. 320 ind. 1 Cpp, condamnarea inculpatului L. F. M., fiul lui M. și A.-M., născut la data de 29.01.1987, în municipiul București, domiciliat în București, ., sector 6, CNP_, cetățenie română, studii gimnaziale, necăsătorit, ocupație: salahor în construcții, fără loc de muncă, recidivist, în prezent deținut în P. R., la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71-64 lit. a teza a II-a, b Cp.

In baza art. 88 Cp deduce prevenția de la 13.11.2013 la zi.

In baza art. 350 Cpp s-a menținut arestul inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată . nu se constituie parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.

A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr._/P/2013, din data de 27.11.2013, a fost trimis în judecată inculpatul L. F. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 al. 1, al. 2, lit. b și c, al. 21 lit. a și b Cp, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 37 al. 1, lit. b Cp.

Instanța de fond a reținut că în noaptea de 13/14.09.2013, inculpatul L. F. M., împreună cu C. I., după ce în jurul orelor 02.00 au cumpărat o sticlă cu băutură alcoolică de la magazinul situat pe ., nr. 137-139, din sectorul 6, București, la care lucra ca vânzătoare martora G. M.-I., în jurul orei 05.00, s-au deplasat la șantierul aparținând S.C. C. R1 S.R.L., situat pe aceeași stradă, la numărul 124, pentru a sustrage bunuri.

Cei doi au sustras o porțiune din cablul electric cu ajutorul căruia se asigura alimentarea cu energie electrică a unor utilaje folosite la finalizarea construirii imobilului respectiv, cablu pe care l-au smuls din panoul aflat în curtea clădirii și apoi l-au secționat. Când au plecat cu bunul sustras, cei doi au fost văzuți de martora G. M.-I., care l-a anunțat prin telefon pe martorul L. P., agent de pază al șantierului. Acesta a pornit în urmărirea hoților, în scurt timp ajungându-i din urmă.

În încercarea martorilor L. P. și G. M.-I. de a-i opri, L. și C. i-au amenințat pe martori cu săvârșirea de acte de violență, în vederea păstrării obiectului sustras, unul dintre hoți având asupra sa un cuțit, pe care l-a ținut în mână, în realizarea scopului urmărit, armă pe care a pasat-o apoi și celuilalt.

Întrucât martorul L. P. nu s-a lăsat intimidat, C. I. și inculpatul L. F.-M. au abandonat porțiunea de cablu sustrasă, fugind împreună în direcția străzii Dâmbovicioara, aflată în imediata apropiere. La scurt timp, C. I. și inculpatul L. F.-M. au revenit în zona șantierului, au mers la un alt imobil aflat în construcție, amplasat la numărul 122 și care aparținea aceleiași părți vătămate, S.C. C. R1 S.R.L., de unde au sustras un alt cablul electric. C. I. și inculpatul L. F.-M. au părăsit apoi incinta imobilului respectiv, moment în care au fost surprinși din nou de către martorul L. P., care a încercat să-i oprească, prinzând cu mâna cablul sustras. Cei doi autori i-au adresat și de această dată amenințări cu săvârșirea de acte de violență, apoi au fugit către . care au abandonat bunul furat pe un teren viran aflat în apropiere, urmând ca, după ce lucrurile s-ar mai fi liniștit, să-l recupereze și să-l valorifice.

Cele două bucăți de cablu sustrase de la partea vătămată S.C. C. R1 S.R.L., de către C. I. împreună cu inculpatul L. F.-M., au fost recuperate și restituite reprezentantului legal al societății.

Cu prilejul audierii în cadrul dosarului nr._/P/2013, C. I. a negat săvârșirea faptei, arătând că, în noaptea de 13/14.09.2013, s-a aflat la domiciliu și nu a părăsit locuința până dimineața, când, în jurul orelor 07.00, a plecat la serviciu.

C. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr._/P/2013, în fața instanței acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise.

Fiind prins ulterior, inculpatul L. F.-M. a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a negat că ar fi folosit vreun cuțit sau altă armă.

Derularea faptelor astfel cum au fost descrise mai sus a reieșit din declarațiile martorilor oculari L. P., G. M.-I. și S. M., care s-a coroborat cu procesele-verbale de recunoaștere din planșe foto a inculpatului L. de către martorii L. P. și G. M.-I., precum și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului. Aceste probe s-au coroborat parțial și cu declarațiile inculpatului L. F.-M., care a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a negat că ar fi folosit vreun cuțit sau altă armă.

Actul de inculpare a fost probat cu: proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, declarația reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor L. P., G. M. I. și S. M., procese-verbale de recunoaștere din planșe foto, proces-verbal de recunoaștere din grup de persoane a inculpatului de martorii L. P. și G. M. I., declarațiile numitului C. I., declarațiile inculpatului.

Cu prilejul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut fapta reținută în actul de sesizare a instanței (rechizitoriu) și nu a solicitat administrarea de probe, conform art. 320¹ Cpp. A precizat, totodată, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște.

Analizând probatoriul cauzei, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin: proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, declarația reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor L. P., G. M. I. și S. M., procese-verbale de recunoaștere din planșe foto, proces-verbal de recunoaștere din grup de persoane a inculpatului de martorii L. P. și G. M. I., declarațiile numitului C. I., declarațiile inculpatului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie este format din două acțiuni corelate, în speță acțiunea de sustragere a cablului aparținând ., urmată de amenințările inculpatului cu săvârșirea de acte de violență împotriva martorilor L. P. și G. M. I., utilizând în acest scop și un cuțit, legiuitorul enumerând exhaustiv modalitățile de realizare a acesteia, sub orice formă a presiunii fizice sau morale, chiar dacă amenințările și violențele nu s-ar încadra în art. 180 și art. 193 Cp ori punerea victimei în neputință de a se apăra.

Urmarea imediată a infracțiunii a constat în trecerea bunului din stăpânirea posesorului (partea vătămată) în cea a făptuitorului.

Latura subiectivă presupune intenția directă, respectiv dublu scop, cel specific furtului, constând în însușirea bunurilor, iar al doilea scop, în păstrarea bunurilor furate, ștergerea urmelor infracțiunii ori asigurarea scăpării făptuitorului.

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 211 al. 1, alin. 2 lit. b și c, al. 2 ind. 1 lit. a și b Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 37 al. 1 lit. b Cp, constând în aceea că, în noaptea de 13/14.09.2013, împreună cu C. I., a sustras mai întâi o bucată de cablu electric din incinta imobilului situat în . nr. 124, din sectorul 6, aparținând ., în scopul păstrării bunului adresând amenințări cu săvârșirea de acte de violență împotriva martorilor L. P. și G. M. I., utilizând în acest scop și un cuțit, la scurt timp sustrăgând un alt cablu electric, aflat în incinta imobilului de la nr. 122, aparținând aceleiași părți vătămate, folosind aceeași metodă pentru păstrarea bunului.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel, în termen legal, inculpatul L. F. M., care a solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 233 și art. 234 alin. 1 lit. a și d N.C.p. De asemenea, solicită instanței să nu se mai rețină varianta agravantă, întrucât s-ar îngreuna situația sa în calea de atac, apreciind totodată că prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 N.C.p.p. se impune o reindividualizare a pedepsei.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate potrivit disp. art.417 C.p.p., Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Curtea arată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul L. F. M. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.320¹ Codul de procedură penală din 1969, până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că din actele de urmărire penală efectuate, rezultă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că în noaptea de 13/14.09.2013, inculpatul L. F. M., împreună cu C. I., după ce în jurul orelor 02.00 au cumpărat o sticlă cu băutură alcoolică de la magazinul situat pe ., nr. 137-139, din sectorul 6, București, la care lucra ca vânzătoare martora G. M.-I., în jurul orei 05.00, s-au deplasat la șantierul aparținând S.C. C. R1 S.R.L., situat pe aceeași stradă, la numărul 124, pentru a sustrage bunuri.

Situația de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale: proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, declarația reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor L. P., G. M. I. și S. M., procese-verbale de recunoaștere din planșe foto, proces-verbal de recunoaștere din grup de persoane a inculpatului de martorii L. P. și G. M. I., declarațiile numitului C. I., declarațiile inculpatului.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța constată că sunt aplicabile normele reglementate de art. 5 din Legea nr. 286/2009 ce reprezintă Codul penal, care prevăd că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, prin art.234 C.p., se modifică limitele legale ale pedepsei prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, de la 3 la 10 ani, față de 7 la 20 de ani, cum au fost prevăzute de reglementarea anterioară.

În ceea ce privește prevederile legale privind infracțiunea continuată ( art. 41 al. 2 din Codul penal din 1969) și recidiva ( art. 37 Codul penal din 1969), acestea se regăsesc în reglementarea în vigoare la momentul judecării apelului, în prevederile art. 35 al. 1 din Codul penal, respectiv art. 41 din Codul penal.

În operațiunea de determinare a legii penale mai favorabile aplicabile inculpaților instanța se va raporta la regula, consacrată în literatura juridică, potrivit căreia, atunci când legile penale succesive cuprind în același timp unele dispoziții mai favorabile și altele mai severe, „ o combinare a dispozițiilor favorabile din ambele legi este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia) și este inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestora. Prin urmare, dintre legile succesive, urmează să se aplice numai una dintre ele, în exclusivitate. Pentru aceasta se va ține seama care dintre legile succesive – în cazul concret – permite aplicarea unei pedepse mai mici.” ( V. Dongoroz ș.a. „Explicații teoretice al Codului penal român”, Editura Academiei Române, București, 2003, Vol. I, fila 71).

Chiar și în reglementarea actuală a dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile, în art. 5 din Codul penal se face referire la aplicarea legii penale mai favorabile, în întregul ei și nu a dispozițiilor legale mai favorabile.

Astfel, instanța de apel, va analiza criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 din Codul penal respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului.

După aprecierea, în funcție de limitele speciale ale pedepsei, a pedepsei aplicabile inculpatului și pentru infracțiunea reținută în sarcină precum și aplicarea celorlalte instituiții de drept, ca de exemplu, regimul sancționator al pluralității de infracțiuni și al recidivei, instanța va determina, în funcție de pedeapsa rezultantă finală, posibilitatea aplicării pedepselor accesorii și complementare, legea penală mai favorabilă în întregul său.

În privința inculpatuluiL. F. M., instanța de apel, are în vedere, la aprecierea individualizării pedepsei, criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (în formă continuată), precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii ( s-a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiunea gravă, de tălhărie, ce prezintă un potențial pericol asupra persoanei, prin folosirea unei arme, în timpul nopții, împreună cu alte persoane) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului ( inculpatul este recidivist), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal ( a recunoscut săvârșirea faptelor), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (are familie, 27 de ani), dar și limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, majorate cu o jumătate, potrivit art. 43 al.5 C.p. și reduse cu o treime potrivit art.396 al. 10 C.p.p.

Așa fiind, văzând și că instanța de fond a aplicat inculpatului L. F. M. o pedeapsă situată aproape de minimul special prevăzut de lege și că nu a aplicat inculpatului un spor pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată, iar potrivit art. 418 din Codul de procedură penală, instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special, majorat cu jumătate, potrivit art. 43 al. 5 C.p., stabilind un cuantum al pedepsei la 5 ani închisoare, care, în opinia instanței de apel, corespunde scopului pedepsei .

Astfel, instanța constată că, raportat la noile limite speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 234 al. 1 lit.a și d C.p., dar și cu reținerea regimului sancționator pentru infracțiunea continuată, reglementat de art. 36 din Codul penal și recidivă, reglementat de art. 43 din Codul penal, este mai favorabilă legea nouă, așa încât instanța va dispune schimbarea calificării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului L. F. M., potrivit noilor reglementări, din infr. prev. de art. 211 al.1, al. 2 lit. b și c, al.21 lit. a, b C.p. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. din 1969 și art. 37 lit. b C.p. din 1969 în infr. prev. de art. 233 al. 1 - 234 al. 1 lit. a și d C.p., cu aplic. art. 35 C.p., art. 43 C.p. și art. 5 C.p.

Se constată că în noua reglementare nu se mai regăsesc, ca elemente cu califică infracțiunea de tâlhărie, săvârșirea acesteia în loc public ( prev. de art. 211 al. 2 lit. c C.p. din 1969) și de două sau mai multe persoane ( prev. de art. 211 al. 2¹ lit. a C.p. din 1969).

În privința pedepselor complementare, instanța constată că acestea au fost prevăzute prin noua reglementare a infracțiunii dedusă judecății, astfel încât instanța de apel va interzice drepturile prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei, acestea având același conținut ca pedepsele complementare prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969.

Potrivit art. 65 din Codul penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 al. 1 lit. a, b și lit. d-o, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, astfel încât va interzice inculpatului L. F. M., ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei.

Față de cele reținute, în baza art. 421 al.1 pct. 2 lit.a C.p.p. va admite apelul formulat de inculpatul L. F. M..

Va desființa, în parte, sentința penală nr. 1002 din 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și în fond, rejudecând:

Va schimba calificarea juridică a faptelor, din infr. prev. de art. 211 al.1, al. 2 lit. b și c, al.21 lit. a, b C.p. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. din 1969 și art. 37 lit. b C.p. din 1969 în infr. prev. de art. 233 al. 1 - 234 al. 1 lit. a și d C.p., cu aplic. art. 35 C.p., art. 43 C.p. și art. 5 C.p.

În baza art. 233 al. 1 - 234 al. 1 lit. a și d C.p., cu aplic. art. 35 C.p., art. 43 C.p., art. 5 C.p. și art. 396 al. 10 C.p.p. va condamna pe inculpatul L. F. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 al. 1 C.p., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 al.1, lit. a și b C.p., pe durata executării pedepsei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 422 C.p.p.,va deduce, din durata pedepsei, durata prevenției de la 13.11.2013 la zi.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de inculpatul L. F. M. împotriva sentinței penale nr.1002/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.

Desființează, în parte, sentința penală nr.1002 din 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și în fond, rejudecând:

Schimbă calificarea juridică a faptelor, din infr. prev. de art. 211 al.1, al. 2 lit. b și c, al.2¹ lit. a, b C.p. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. din 1969 și art. 37 lit. b C.p. din 1969 în infr. prev. de art. 233 al. 1 - 234 al. 1 lit. a și d C.p., cu aplic. art. 35 C.p., art. 43 C.p. și art. 5 C.p.

În baza art. 233 al. 1 - 234 al. 1 lit. a și d C.p., cu aplic. art. 35 C.p., art. 43 C.p., art. 5 C.p. și art. 396 al. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul L. F. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 al. 1 C.p., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 al.1, lit. a și b C.p., pe durata executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Deduce, din durata pedepsei, durata prevenției de la 13.11.2013 la zi. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. C. D. L.

GREFIER,

T. S.

Red.I.C.

Dact.EA-6 ex/31.03.2014

J.S.6 B. – jud.D.B.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 288/2014. Curtea de Apel... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI