Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1974/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1974/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1974/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1974/R
Ședința publică de la data de 23 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
JUDECĂTOR - C. A. G.
GREFIER - M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul R. M. L., împotriva sentinței penale nr.1125 din data de 11 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat R. M. L. în stare de arest și asistat de avocat cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 33 dosar, martora S. I., lipsă fiind intimata parte civilă . și martorul L. O. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea la dosar a procesului verbal emis de Poliția sector 17 din care rezultă că martorul L. O. C. este plecat din țară.
S-a legitimat martora Sămărăndescu I., C.I. . nr._, CNP_.
Conforma art. 327 alin. 1 Cod procedură penală s-a adiat martora prezentă sub prestare de jurământ declarația sa fiind consemnată, citită, semnată și depusă la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentului inculpat arată că insistă în reaudierea martorului lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânării cauzei în vederea reaudierii martorului lipsă.
Curtea având în vedere datele pe care le avem în cauză cu privire la martorului lipsă, L. O. C., toate diligențele pe care instanța le-a făcut apreciază că sunt aplicabile în cauză dispoz. art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat arată că din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetarea judecătorească nu rezultă că inculpatul este cel care a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. Singurele probe care sunt în defavoarea inculpatului sunt acelea că el este administratorul societăți și că s-a prezentat la o bancă pentru a ridica o sumă de bani, acesta a susținut întotdeauna că nu el este cel care a săvârșit infracțiunea, ci doar a efectuat de retragere de numerar la indicațiile unei anumite persoane. Solicită a fi avut în vedere declarația inculpatului care se coroborează cu celelalte declarații ale martorului asociat al societății și martorul care nu a putut fi prezent astăzi, cel care ar fi trebuit să beneficieze efectiv de mărfurile respective. În continuarea susținerilor sale apreciază că încadrarea juridică nu este corectă în sensul că din cele trei modalități ale agravantei lipsește și nu este detaliată și nici nu este probată acțiunea de inducere, amăgire sau de menținere în eroare. Dacă, într-adevăr inculpatul ar fi fost cel care s-ar fi prezentat în fața vânzătorilor atunci acțiunea de inducere și de menținere în eroare nu există pentru că dacă s-ar fi prezentat, s-ar fi prezentat în calitatea lui de administrator. Apreciază că încadrarea juridică nu este corectă întrucât nu ar fi trebuit să se rețină și alin. 3 a art. 215 Cod penal. De asemenea, consideră că,instanța de fond nu a apreciat și nu a avut în vedere prev. art. 72 Cod penal și nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptei.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11, pct. 2, lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia că inculpatul este cel care a săvârșit infracțiunea, solicită redozarea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că, critica vizând eroarea gravă de fapt pe care ar fi făcut-o instanța de fond prin interpretarea amplului material administrat de către aceasta și în prima fază la urmărirea penală, este nefondată. Solicită a se avea în vedere că susținerile pe care le-a făcut inculpatul în cauză nu se coroborează cu alte date sau cu alte probe. Cu privire la încadrarea juridică solicită a se avea în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, considerând că și sub acest aspect este nefondată critica, fiind corectă dată încadrarea situației de fapt. Cu privire la reindividualizarea judiciară a pedepsei raporta la poziția procesuală, la limitele de pedeapsă, la datele din fișa de cazier judiciar apreciază că și această critică este nefondată în sensul reducerii cuantumului pedepsei.
Solicită, respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită admiterea recursului achiesând la concluziile puse de către apărător.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1125 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus în baza art.215 alin.1, 2, 3 C. pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C. pen., condamnarea inculpatului R. M. L. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.71 C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
În baza art.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 24.09.2012 la zi.
Conform art.350 alin.1 C. pr. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, luată prin MAP nr.112/UP/17.09.2012 al aceleiași instanțe.
În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 C. pr. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de . Pitești și s-a dispus obligarea inculpatului către aceasta la plata sumei de 60.033,64 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, pe baza materialului probator administrat, următoarea situație de fapt:
La data de 08.06.2012, numitul B. D., reprezentant al . SRL a fost contactat telefonic de o persoană ce s-a recomandat „D.” (în realitate inculpatul R. M. L.), care s-a arătat interesată de cumpărarea a 80 tone de fier beton. În urma discuțiilor telefonice și pe email, numitul „D. C.”, care s-a prezentat ca fiind director general al ., a convenit cu B. D. un preț de 2,98 lei/kg, emițându-se în acest sens factura proforma ce a fost ulterior semnată și ștampilată de către societatea cumpărătoare, pentru suma totală de 65.199 lei.
La rândul său, . SRL a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu . (reprezentată prin B. B.), în baza căruia urma să achiziționeze de la această din urmă societate fieru-beton pe care se angajase să-l vândă către ..
„D. C.” (în realitate inculpatul R. M. L.) au convenit ca predarea fierului și plata prețului să se efectueze simultan la data de 12.06.2012, la sediul ., moment la care se semnau contractele de vânzare-cumpărare, se efectua plata prin virament și se prelua marfa.
La data de 09.06.2012, în urma postării unui anunț pe internet „cumpăr fier-beton”, numitul Landerl O. C. a fost contactat de același „D.” care s-a oferit să vândă la prețul de 2,55 lei/kg.
În aceeași zi, numitul Landerl O. C. a discutat cu M. L., reprezentant al părții vătămate ., căruia i-a propus să-i vândă fier-beton cu prețul de 2,55 lei/kg; oferta a fost acceptată pe loc, prețul fiind sub cel mediu al pieții.
Așadar, instanța a reținut că prin intermediul numitului Landerl O. C., între ., reprezentată de M. L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect fier-beton, în valoare totală de 60.033 lei. Și în acest caz s-a convenit ca executarea contractului să se efectueze simultan, la data de 12.06.2012, tot la sediul ..
În consecință, la data menționată, în locul menționat s-au prezentat reprezentanții celor trei societăți (., . SRL și .). Din partea . s-a prezentat o persoană neidentificată până în prezent.
Conform înțelegerii, . a încărcat fierul-beton într-un autotren, așteptând confirmarea efectuării plății de către . SRL, care la rândul ei trebuia să primească o confirmare a plății efectuate de ., societate reprezentată legal de inculpatul R. M. L..
Partea vătămată ., primind factura . nr.976 de la persoana rămasă neidentificată (reprezentant al .) și crezând că fierul este încărcat pentru ea, a efectuat plata în contul ., însă aceasta din urmă nu a virat banii către . SRL.
Imediat după efectuarea plății, persoana neidentificată care s-a prezentat în numele ., a profitat de un moment de neatenție al celor prezenți și a dispărut.
S-a mai constatat că la aceeași dată de 12.06.2012, din contul ., a fost retrasă, de către inculpat, suma de 54.340 lei din cei 60.033 lei virați de către ..
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, precizând că a retras din cont suma respectivă pentru o altă persoană.
Instanța de fond a înlăturat aceste susțineri, care sunt contrazise de înregistrările video, de constatările tehnico-științifice privind semnăturile de pe documentele financiar-contabile și depozițiile martorilor S. I., Landerl O. C., B. B., B. D. și V. E. M..
Împotriva acestei sentințe inculpatul R. M. L. a declarat recursul de față, solicitând:
- în principal, casarea deciziei și rejudecarea în raport de prevederile art.3859 pct.12 C. pr. pen.;
- în subsidiar, rejudecarea în contextul dispozițiilor art.3856 pct.172 C. pr. pen.
S-a susținut, sub un prim aspect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă calificată pentru care inculpatul a fost condamnat.
A arătat că nu a indus în eroare partea vătămată, deoarece nici nu deținea ștampila societății al cărei administrator era, iar recunoașterea sa de către martora S. I. este îndoielnică.
În subsidiar, a arătat că fapta de a ridica suma de 564.340 lei de la bancă ar putea eventual constituie o altă infracțiune, iar nu înșelăciune, cu atât mai mult cu cât nu s-au dovedit mijloace frauduloase sau manopere dolosive pentru a induce în eroare partea vătămată.
Recurentul inculpat și-a exprimat voința de a da declarație și în fața instanței de recurs, precizând că nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa (ședința publică de la 26.06.2013, fila 46 dosar recurs).
Curtea, din oficiu, a considerat necesară reaudierea în faza procesuală a recursului, a martorilor Landerl O. C. și S. I..
Din înscrisurile aflate la dosarul de recurs a rezultat însă că numitul Landerl O. C., care este cetățean austriac, se află, pentru o durată neprecizată, în Austria, fără a i se cunoaște domiciliul.
Martora S. I. a fost audiată în ședința publică de la 23 octombrie 2013, ea menținându-li declarațiile anterioare în sensul că în ziua de 11.06.2012, inculpatul a fost cel care s-a prezentat la sediul . pentru a perfecta încheierea ulterioară a contractelor de vânzare-cumpărare și a verifica marfa ce urma să fie livrată.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate și având în vedere și dispozițiile art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o analiză amplă și detaliată a unui material probator complex, care este neechivoc în sensul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către inculpat și a vinovăției acestuia.
Dincolo de susținere neverosimilă a inculpatului, în sensul că în calitate de asociat și administrator al . nu avea acces și nu folosea ștampila societății, probatoriile științifice, inclusiv rapoartele de constatare, atestă efectuarea semnăturilor de către acesta și însușirea celei mai mari părți din suma pe care partea civilă a plătit-o, fiind indusă în eroare. Probele video, ca și declarațiile martorilor, îndeosebi ale numitei S. Ionalda, sunt de asemenea neîndoielnice și conturează pe deplin întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată, inclusiv prin folosirea identității false de „D. C.”.
Versiunea inculpatului, în sensul că o altă persoană, avocata M. P. (despre care s-a dovedit cu înscrisuri oficiale că nu are calitatea de avocat) ar fi beneficiat de banii pe care el i-a retras din bancă, a fost verificată în mod minuțios de către instanța de fond, constatându-se că nu are nici un suport probator și nu se coroborează cu niciuna din dovezile ample administrate.
În cea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a respectat criteriile generale instituite prin art.72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.
Cum limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 3 la 15 ani închisoare, sancțiunea de 6 ani închisoare este cu mult mai aproape de minim. Ea este pe deplin justificată în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta și urmările produse, de totala rea-credință a recurentului inculpat și de multiplele sale antecedente penale (patru pedepse cu închisoare, între care ultima, de 12 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, îi atrage starea de recidivă postexecutorie).
Așa fiind, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că recursul va fi respins ca nefundat, conform prevederilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Conform art.88 C. pen. se va deduce din pedeapsă prevenția, de la 24.09.2012 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R. M. L. împotriva sentinței penale nr.1125 din 11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la data de 24.09.2012 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat inculpatului în recurs, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, V. C. L. C-tin C. C. A. G.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./04.12.2013
Jud. Sect. 4 București – jud.: C. M.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1928/2013. Curtea... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
