Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 454/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 454/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 454/A
Ședința publică din data de 08.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul U. V. și de partea civilă P. (H.) R. B., împotriva sentinței penale nr.31/20.01.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra apelului au avut loc în data de 31.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în baza art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut cauza în pronunțare, pentru termenul de astăzi, 08.04.2014, când,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.31/20.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Călărași, a dispus condamnarea inculpatului U. V. la pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal din 1968 și art.320 ind.1 Cod procedură penală, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal din 1968 cu aplic. art.320 ind.1 Cod procedură penală din 1969, și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplic. art.320 ind.1 Cod procedură penală din 1969.
Prima instanță a procedat la contopirea pedepselor, dispunând ca inculpatul U. V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.86 indice 1 Cod penal din 1968 a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 5 ani, obligând inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.86 indice 3 alin.1 Cod penal din 1968.
A interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării pedepsei închisorii.
Pe latură civilă, prima instanță a obligat pe inculpat la plata către partea civilă S. C. de Urgență Călărăși a sumei de 2 063,47 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata către partea vătămată/civilă P. (H.) R. B. a sumei de 10 000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 1260 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român, iar în baza art.193 alin1 și alin.2 C.p.p., a obligat inculpatul la plata către partea vătămată/civilă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată/civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut căla data de 07.07.2012, inculpatul U. V. însoțit de U. I., Ițu G., Solzaru M., Solzaru A. și G. G., aceștia fiind înarmați cu obiecte contondente, în special bâte, a provocat scandal public (prin amenințări și strigăte la modul general) și a lovit-o cu o sabie pe care o avea asupra sa pe partea vătămată H. R. B. în zona frontală, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a reținut că situația de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor date de inculpat în calitate de învinuit cu declarațiile martorilor și ale părții vătămate, procesele – verbale de cercetare la fața locului (filele 18 – 30 d.u.p.), raport de constatare medico – legală, procesele – verbale de recunoaștere după fotografii și procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Astfel, G. G. – fratele inculpatului U. V., nu a recunoscut că a participat la scandal, dar a precizat că în ziua de 07.07.2012, întrucât locuiește în zona incidentului, a ieșit să vadă ce se întâmplă și l-a văzut pe fratele său împreună cu numitul Solzaru M. și alte persoane, care urcau în două autoturisme, în timp ce femei și copii țipau înspăimântați. A mai arătat că și-a dat seama că a avut loc un scandal la care participase și fratele său, scandal în urma căruia fusese lovită partea vătămată H. R. B. și de teamă a urcat în locuință. La scurt timp a fost sunat de către tatăl său care i-a spus că U. V. a avut un scandal cu turcii din zonă și să nu plece din locuință întrucât aceștia s-ar putea să se răzbune pe el.
Solzaru A. nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar a declarat că în ziua de 07.07.2012, în timp ce se afla la domiciliul său din . orelor 15.00 a fost sunat de către inculpatul U. V. care i-a spus că unchiul său U. C. are probleme în cartierul 5 Călărași și i-a cerut ajutorul pentru a-i bate pe turci. A mai arătat că nu a fost de acord și a rămas la domiciliu însă în aceeași zi, fratele său Solzaru M. i-a povestit că a fost implicat într-un scandal cu turcii în zona 5 Călărași împreună cu inculpatul U. V. care i-a cerut ajutorul pentru unchiul său, fără să îi dea alte detalii. A mai precizat că nu dorește confruntarea cu nici o altă persoană în cauză.
U. F. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar a declarat că în ziua de 07.07.2012 împreună cu fratele său U. L. s-au întors din orașul Fetești de la sora lor și când au ajuns în Călărași, de la Stația Orizont au luat-o pe jos înspre localitatea de domiciliu - P., însă au fost duși cu mașina de către numitul U. I. zis „T.”. Când au ajuns în . scandalul din zona 5 Călărași și au mers la locuința inculpatului U. V. pe care acesta o are în localitate, pentru a-l întreba ce s-a întâmplat, acesta confirmându-le că s-a bătut cu turcii din cartier și că a fost însoțit de mai mulți prieteni, fără a le preciza numele.
U. I. zis „T.” nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar a declarat că este dispecer la . INTȘRNAȚIONAL SRL și că în ziua de 07.07.2012 a efectuat controlul autobuzelor în Stația Orizont după care, în jurul orelor 08.00, a plecat la domiciliu în satul P. și a revenit în municipiul Călărași în jurul orelor 12.30-13.00, când a efectuat din nou controlul autobuzelor, atât în stația de la Orizont cât și la cea de la Gară, iar în jurul orelor 17.00 a plecat din nou spre casă, luându-i ca pasageri și pe frații „G.” (U. F. și U. Luarențiu), fiind sunat în acest sens de către inculpatul U. V.. Pe drum frații „G.” nu au discutat nimic despre scandal, dar când au ajuns în . pe aceștia și pe niște tineri pe care nu-i cunoaște, vorbind despre faptul că inculpatul U. Vlentin ar fi fost implicat într-un scandal în zona „5 Călărași” cu un anume B..
U. A. nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar a precizat că în ziua de 07.07.2012, împreună cu concubina sa, s-au deplasat în com. A. O., . sora lui - U. A. și împreună cu aceasta au mers la cules de mazăre. A ajuns la domiciliu în satul P., în jurul orelor 20.30 și a auzit de la doi tineri pe care-i știe din vedere că inculpatul U. V., vărul său, s-a bătut în după-amiaza acelei zile în zona 5 Călărași cu niște turci. Deși locuiește la aproximativ 600 m de inculpatul U. V., nu se vizitează, dar își vorbesc uneori când se întâlnesc prin . audiat numai olograf, întrucât după începerea urmăririi penale acesta, deși a fost legal citat pentru a fi audiat, nu s-a prezentat la organele de cercetare penală și în urma verificărilor, nu fost găsit la domiciliu.
Solzaru M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar în declarația olograf, acesta a arătat că în ziua de 07.07.2012 se aflat în municipiul Călărași la cumpărături și în jurul orelor 13.00 a fost sunat de către inculpatul U. V. care i-a zis să vină în zona „5 Călărași" să-l ajute pentru că romii turci îl țin sechestrat pe unchiul său „Căne1”. Astfel, a mers în zona garajelor din zona „5 Călărași" unde a văzut mai multe persoane și a bănuit că între ele se află și inculpatul U. V., dar nu a apucat să se apropie de grup întrucât a fost întâmpinat de partea vătămată H. R. B. care l-a lovit cu pumnul în față, împrejurare în care a fugit. Apoi a luat un taxi din zona Orizont și a plecat acasă în satul P.. A mai arătat că„nu a văzut ca persoanele din zona 5 Călărași să fi avut asupra lor bâte sau alte obiecte contondente și nu înțelege să formuleze plângere împotriva lui H. R. B. pentru că l-a lovit. Acesta a fost audiat numai olograf, întrucât după începerea urmăririi penale, deși a fost legal citat pentru a fi audiat, nu s-a prezentat la organele de cercetare penală și în urma verificărilor, nu fost găsit la domiciliu.
Ițu G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar în declarația olograf acesta a arătat că îl cunoaște pe inculpatul U. V. de la discotecă și în ziua de 07.07.2012 el s-a aflat la domiciliu, dar pe seară a fost sunat de numitul Carani Raj care i-a spus că nepotul lui a fost bătut și l-a acuzat că a participat și el la scandal, amenințându-1, împrejurare în care i-a închis telefonul. Nu l-a sunat pe inculpatul U. V. să-i spună ce s-a întâmplat.
Acesta a fost audiat numai olograf, întrucât după începerea urmăririi penale, deși a fost legal citat pentru a fi audiat, nu s-a prezentat la organele de cercetare penală și în urma verificărilor, nu fost găsit la domiciliu.
Adîn A. a declarat că în ziua de 07.07.2012 s-a certat cu numitul U. C. și pentru a evita un scandal a plecat de acasă. Când s-a întors a văzut că dintr-o mașină gri cu geamurile fumurii a coborât inculpatul U. V., U. C. și alte persoane, la volanul mașinii rămânând numitutul U. lon zis „T.”. Toți erau înarmați cu bâte și au început să adreseze injurii persoanelor pe care le întâlneau. A auzit când inculpatul U. V. întreba de el și s-a grăbit să ajungă acasă. La scara blocului a văzut alte două autoturisme cu mai multe persoane. De asemenea, a văzut că inculpatul U. V. avea în mână o sabie și că le-a cerut celorlalți să-l prindă, fiind alergat atât de inculpatul U. V., cât și de către numiții Ițu G. și G. G., precum și de alte persoane, dar a reușit să se ascundă în scara blocului. A mai precizat că l-a văzut pe inculpatul U. V. când i-a dat sabia numitului Ițu G. și a scos un pistol de la brâu cu care a tras în direcția sa. A mai arătat că în momentul în care U. V., U. C., Ițu G., Solzaru M., Solzaru A., U. I. și G. G. pe care i-a identificat la fața locului și care au făcut scandal, adresând amenințări, se pregăteau să plece, a văzut-o pe partea vătămată H. R. B. căzută la pământ și plină de sânge. A mai precizat că dintre persoanele prezente, numitul U. I. zis „T.” pe care îl știe că stă în stație la Orizont nu a participat la scandal, acesta stând în autoturismul cu care venise, la volan. Martorul a mai arătat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului U. V. pentru că l-a amenințat cu pistolul, trăgând în direcția sa.
Martorul i-a recunoscut pe învinuiții U. I. CNP_, G. G. zis „Ș.”, U. I. zis „T.” CNP_, U. C., lțu G., Solzaru A. și Solzaru M. ca fiind persoanele care au participat la scandal alături de inculpatul U. V., dintr-o planșă prezentată de către organele de poliție.
Martora H. Saime a declarat că a văzut când inculpatul U. V., însoțit de învinuiții G. G. (fratele său), U. I. (unchiul său), Ițu G. și Solzaru M., precum și alte persoane pe care nu le-a recunoscut, făceau scandal în sensul că aveau în mână obiecte contondente (bâtă) și adresau amenințări.
La un moment dat, fratele său H. R. B. a încercat să-l liniștească pe inculpatul U. V., însă acesta l-a lovit cu o sabie pe care o avea în mână, în cap, proiectându-l la pământ, fiind lovit cu obiecte contondente și de către numiții U. I., G. G., Ițu G. și Solzaru M.. A mai declarat că l-a văzut pe inculpatul U. V. când a tras cu un pistol pe care-l avea asupra sa, în direcția martorului Adîn A., fără să îl rănească. A precizat, de asemenea, că s-a speriat și a fost indignată de cele întâmplate, la fel și persoanele care locuiesc în zonă și care au văzut scandalul. Martora H. Saime i-a recunoscut pe U. V., Ițu G., Solzaru M., Solzaru A., G. G. și U. I. ca participanți la scandalul din ziua de 07.07.2012, când i-au fost prezentate mai multe planșe foto de către organele de poliție.
Aceleași aspecte cu privire la derularea scandalului au rezultat și din declarațiile martorei M. C. care a precizat că îi cunoaște foarte bine pe U. V., G. G. - fratele acestuia, U. I. (unchiul CNP_), Solzaru M., Ițu G. și că au participat la scandal, iar la poliție când i-au fost prezentate mai multe fotografii l-a recunoscut și pe U. C. ca participant.
Instanța de fond a apreciat că în confirmarea situației de fapt vine și declarația martorului Carani D. care i-a indicat ca participați la scandal, atât în declarațiile date cât și cu ocazia prezentării planșelor fotografice, pe numiții U. V., G. G., Sol M., Solzaru A. și numitul U. I. (CNP_).
Martora P. D. - O. a declarat că nu a văzut scandalul propriu-zis și fiind alertată de zgomotele de afară, a ieșit și a văzut-o pe partea vătămată H. R. B. la pământ, plină de sânge și a aflat de la persoanele strânse în zonă, că a fost lovită de către inculpatul U. V. cu sabia în frunte, acesta fiind însoțit" de U. I. (unchiul său), G. G. (fratele), de Solzaru M. și Ițu G..
Martorul M. Emer declarat că în ziua de 07.07.2012 când a venit acasă a văzut în zona „5 Călărași”, în spatele cofetăriei K., un grup de aproximativ 10 persoane înarmate cu diferite obiecte contondente, care făceau scandal, recunoscându-i pe U. V., U. I. zis „C." și „I. Șchiopul” despre care a aflat că se numește G. G.. A văzut că inculpatul U. V. avea în mână o sabie și în cealaltă un pistol și gând el s-a apropiat de grup, aceste persoane s-au urcat în mașini și au plecat. A arătat că a aflat mai târziu că în zonă a fost scandal și că partea vătămată H. R. B"erhan a fost lovită de către inculpatul U. V.. Despre scandalul din data de 07.07.2012 și starea de temere pe care le-a creat-o inculpatul, precum și despre faptul că partea vătămată H. R. B. a fost lovită de către inculpatul U. V. au relatat și martorii Mamut Sunai, Carani Ras, S. L. și M. Penpenghiul, fără ca aceștia să poată indica persoanele care au participat.
Martorii L. P., P. G. și R. L. propuși de U. I. în apărare, au declarat că acesta a fost prezent în Stația Orizont în ziua de 07.07.2012, între orele 13.20-13.30, 14.40-15.00 și la orele 16.00, când martorul R. L. a stat de vorbă cu acesta.
Instanța de fond a apreciat că aspectele învederate de martori cu privire la prezența numitului U. I. în stația Orizont nu exclud posibilitatea ca acesta să se deplaseze la locul incidentului care s-a desfășurat după ora 15.00, având în vedere că avea mijloc de transport personal și că din verificările efectuate a rezultat că prima sesizare prin Serviciul ll2 referitoare la conflict, a fost la ora 15.46.
Martorii A. Zechia și A. Reihan au descris derularea evenimentului în circumstanțele expuse.
Martora A. Zechia i-a recunoscut după fotografie pe numiții G., Solzaru M., Solzaru A., G. G. și numitul U. I. (CNP_) ca participanți la scandal alături de inculpatul U. V.. Martorul A. Reihan i-a recunoscut după fotografie pe numiții U. I.(CNP_), Ițu G., Solzaru M., G. G. și pe numiții U. C. și U. I. (CNP_) ca participanți la scandal.
Partea vătămată H. R. B. a confirmat situația de fapt.
Pe parcursul cercetărilor și a urmăririi penale partea vătămată a dat mai multe declarații.
Cu privire la lovirea sa și de către ceilalți participanți la scandal, partea vătămată a declarat că după ce a căzut în urma loviturii aplicate cu sabia de către inculpatul U. V., a fost lovit și de către ceilalți participanți cu obiectele pe care le aveau în mâini, însă nu a putut preciza concret cine și cum 1-a lovit, iar la un moment dat a declarat că „nu am văzut să mă fi lovit și altcineva, însă când a sosit ambulanța medicală mi-am revenit, am simțit și am constatat că aveam pe cot și în alte zone ale corpului leziuni care mă dureau”.
Declarațiile oscilatorii ale părții vătămate H. R. B. cu privire la agresiunile exercitate de ceilalți, precum și leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală nu au confirmat faptul că partea vătămată a fost lovită și de către ceilalți participanți la scandal, cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor. Este adevărat că și o parte din martorii audiați în cauză au relatat că partea vătămată a fost lovită și de ceilalți învinuiți în momentul când a fost proiectată la pământ, însă în condițiile în care niciunul dintre aceștia nu face nicio referire concretă la modalitatea în care a fost lovită partea vătămată și pe corpul părții nu s-au constatat leziuni în afara plăgii frontale și a contuziei de la articulația pumnului drept, nu s-a putut reține în sarcina celorlalți participanți infracțiunea de lovire, raportat și la atitudinea acestora de nerecunoaștere a faptei.
Instanța de fond a apreciat, cu privire la contradicțiile dintre declarațiile părții vătămate și ale martorilor, că acestea există și în ceea ce privește obiectele contondente cu care erau înarmați ceilalți învinuiți, în afară de inculpatul U. V.. `
Astfel, partea vătămată H. R. B. a declarat că U. I., unchiul lui U. V., avea în mână o bâtă, o altă rudă a inculpatului, U. I. avea în mână o bâtă, Ițu G. avea în mână o bâtă telescopică, G. G. avea în mână o coasă, Solzaru M. avea în mână un târnăcop, iar U. C. avea în mână o bâtă.
Martorul Adîn A. a declarat că învinuiții erau înarmați cu bâte și pari, iar martora H. Saime a declarat că erau înarmați cu obiecte contondente, fără să poată preciza ce anume, în timp ce martora M. C. a declarat că erau înarmați cu bâte, sapă și coasă, iar într-o altă declarație a declarat că Ițu G. avea în mână o sabie, U. I. o coasă, Solzaru M. o bâtă de baseball, iar G. G. o săpăligă.
Martorul Carani D. a declarat că Ițu G. avea în mână o sabie, U. I. o greblă, Solzaru M. avea în mână o bâtă și un baston telescopic, G. G. o coasă.
Martorul S. L. a declarat că învinuiții aveau în mâini diferite obiecte contondente, la fel și martora M. Penpenghiul.
Martorul A. Reihan a declarat că Ițu G., Solzaru M. și U. C. au avut în mâini săbii, că U. I. a avut o coasă, celălalt U. I. o bâtă și G. G. o săpăligă.
Martora A. Zechia a declarat la modul general că învinuiții aveau în mâini bâte, sapă, coasă.
Partea vătămată H. R. B. a recunoscut după fotografie când i s-au prezentat mai multe planșe fotografice de către organele de poliție, ca participanți la scandal, pe U. V., U. I. (CNP_), Ițu G., Solzaru M., G. G., și pe numitul U. I. (CNP 17008135l0042).
Partea vătămată H. R. B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, urmând să-și precizeze pretențiile în fața instanței de judecată.
Procesele-verbale de cercetare la fața locului din data de 07.07.2012 și respectiv 08.07.2012 au atestat existența conflictului din zona „5 Călărași” și au fixat locul unde partea vătămată a fost agresionată fizic de către inculpatul U. V., precum și locurile unde au oprit autoturismele din care au coborât, locul din care inculpatul U. V. a tras mai multe focuri de armă, pe . identificate mai multe pete de culoare brun-roșcat. În apropierea scării nr. 3 a blocului N 5 s-a găsit un cartuș cu diametrul de 9 mm.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico științifice balistice care a concluzionat că obiectul metalic pus la dispoziție nu este un tub cartuș și nici element parte al vreunei muniții.
Din adresa Serviciului AESP a rezultat că inculpatul U. V. nu figurează în evidențe ca deținător de arme.
La dosarul cauzei au fost atașate procesele-verbale redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul U. V., ulterior incidentului, convorbiri interceptate în baza autorizației nr. 77 din 04.12.2012 emisă de Judecătoria Călărași într-un alt dosar penal nr. 4271/P/2012 din care a rezultat că inculpatul U. V. a participat la scandalul din zona 5 Călărași, acesta făcând referire la acesta în convorbirile telefonice purtate.
În drept, s-a apreciat că:
Faptele inculpatului U. V. care în data de 07.07.2012, însoțit de U. I., Ițu G., Solzaru M., Solzaru A. și G. G., aceștia fiind înarmați cu obiecte contondente, în special bâte, a provocat scandal public (prin amenințări și strigăte la modul general) și a lovit-o cu o sabie pe care o avea asupra sa pe partea vătămată H. R. B. în zona frontală, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de a art. 321 alin.1 C.p. cu aplicarea art.75 lit. a C.p., a infracțiunii de lovirea sau alte violențe prev. de art. art. 180 alin.2 C.p., și al infracțiunii de port fără drept de arme albe prev. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Astfel din punctul de vedere al elementului material al laturii obiective, acțiunile s-au caracterizat prin proferarea unor cuvinte și expresii precum și alte manifestări săvârșite în public care au produs scandal public, lovirea cu o sabie pe care o avea asupra sa a părții vătămate P. (H.) R. B. care i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale,
Acțiunile inculpatului s-au realizat, din punct de vedere subiectiv, cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, lovire sau alte violențe și port de arme albe respectiv intenția directă (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen.).
Acțiunile inculpatului U. V. au fost realizate în baza unor rezoluții infracționale diferite înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive pentru vreuna dintre ele, întrunind elementele concursului real de infracțiuni prev. de art.33 lit.a.
Instanța a reținut, de asemenea, circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.a C.p. întrucât datele dosarului au relevat faptul că, inculpatul a fost însoțit de U. I., Ițu G., Solzaru M., Solzaru A. și G. G. aspect ce a indicat o gravitate deosebită: acestea se susțin reciproc, au șanse sporite de realizare a scopului iar pe de altă parte, sprijinul reciproc limitează șansele de apărare sau de fugă ale victimei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere disp. art. 320C.p.p. și criteriile prev. de art. 72 C.pen. și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială; gradul de pericol social al faptei pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat; persoana și conduita inculpatului – acesta este în vârstă de 35 ani, studii 8 clase, fără ocupație, nu are antecedente penale; raportat la prezenta cauză și-a asumat responsabilitatea pentru fapta sa.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 C.pen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit căreia, conform art. 414 ind. 2 alin. 2 teza a II – a Cod procedură penală, dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis), ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen. Recurs în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii).
Ca atare, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea anumitor drepturi de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b din C.pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Cât privește modalitate de executare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind.1 C.pen. instanța a apreciat că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea acestuia să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-au reținut următoarele:
Potrivit art.1357 al.1 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
În cauză, S. C. DE URGENȚĂ CĂLĂRĂȘI s-a constituit parte civilă, pentru suma de 2 063,47 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru parte vătămată P. (H.) R. B. conform înscrisului de la fila 327 d.u.p., fiindu-i admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 2 063,47 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată/civilă P. (H.) R. B., instanța a admis-o în parte, pentru următoarele considerente:
S-a apreciat că răspunderea civilă a inculpatului este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin infracțiune, însă în limitele în care partea civilă a exercitat acțiunea civilă în procesul penal; despăgubirea este acordată părții civile pentru reparare pagubei efectiv suferite (damnum emergens), cât și a folosului nerealizat de către parte civilă (lucrum cessans).
În ceea ce privește daunele materiale, în cuantum de 5000 lei solicitate, partea civilă nu a depus nici un înscris prin care să le dovedească, bonuri fiscale pentru medicamentele cumpărate etc., declarațiile martorilor audiați nefiind probe în ceea ce privește daunele materiale, motiv pentru care instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.
Astfel, în evaluarea lor, instanța a ținut seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și toate consecințele acesteia relevate de acte medicale, dar și din declarațiile martorilor audiați C. C. C. (fila 114) și M. C. (fila 115), din care a reieșit impactul moral asupra familiei părții vătămate/civile care a asistat la agresiune.
Așadar, având în vedere că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art 1357 C.civ., în lipsa unor criterii legale, statuând în echitate, instanța a apreciat că suma de 10 000 lei este proporțională cu prejudiciul suferit de partea vătămată/civilă, oferindu-i acestuia o satisfacție rezonabilă și echitabilă astfel încât, în baza art. 14 și art.346 C.p.p. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată/civilă P. (H.) R. B. și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 10 000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul U. V. și partea civilă P. (H.) R. B..
Astfel, apărătorul inculpatului U. V., a arătat că solicită reindividualizarea pedepselor aplicate având în vedere noul Cod penal precizând că, în opinia sa legea penală mai favorabilă este Noul cod penal, pentru fapta de ultraj contra bunelor moravuri, deoarece limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 luni și 2 ani sau amenda, față de dispozițiile vechiului Cod penal, conform cărora limitele de pedeapsă erau între 1 și 5 ani, iar în ceea ce privește fapta de furt, a apreciat că legea penală veche îi este mai favorabilă și cu privire la fapta de port ilegal de cuțit.
Partea civilă P. (H.) R. Berha, prin apărătorul său a formulat apel, atât pe latură civilă, cât și pe latură penală, solicitând pe latură penală să se aibă în vedere atitudinea procesuală a inculpatului. În privința laturii civile, aceasta a arătat că solicită acordarea sumei de 5.000 reprezentând daune materiale și 20.000, daune morale.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelurile ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Inculpatul U. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2491/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180 alin.2 C.p., art. 321 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a C.p.și a art. 2 alin.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în ziua de 07.07.2012 inculpatul U. V. i-a contactat pe numiții U. I., Ițu G., Solzaru M., U. A., Solzaru A., U. F. și G. G. și împreună cu aceștia s-a deplasat în cartierul „5 Călărași" din municipiul Călărași cu mai multe autoturisme, înarmați cu bâte și alte obiecte, cu scopul de a se răzbuna pe numitul Adâm A. cu care se certase anterior unchiul inculpatului U. V..
Ajunși în cartierul susmenționat, aceștia au început sa facă scandal, adresând amenințări la modul general cu obiectele pe care le aveau asupra lor.
În aceste împrejurări, partea vătămată H. R. B. a intervenit în aplanarea scandalului, mergând la inculpatul U. V. pentru a discuta, însă acesta avea în mână o sabie cu care l-a lovit cu tăișul în zona frontală, proiectându-l la pământ.
Întrucât persoanele care se aflau de față au început să țipe, inculpatul U. V. și ceilalți s-au urcat în autoturisme și au plecat.
În urma agresiunii partea vătămată H. R. B. a suferit vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 14-16 zile de îngrijiri medicale, fiind internată în S. Județean de Urgență Călărași în perioada 07.07. - l7.07.2012 cu diagnosticul: „traumatism cranian deschis; plagă tăiată frontală;contuzie articulația pumnului drept; agresiune".
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu declarațiile martorilor și ale părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului; procesele-verbale de recunoaștere după fotografie; planșe fotografice; adresă Serviciul AESP; raportul de constatare tehnico-științifică balistică și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
De altfel, apelurile nu vizează situația de fapt, ci individaulizarea pedepselor în contextul intrării în vigoare a noului cod penal și despăgubirile acordate.
Curtea constată cu precădere incidența art. 4 Cod penal cu privire la infracțiunea de port ilegal de cuțit în modalitatea în care a fost reținută săvârșirea infracțiunii. Astfel, spre deosebire de art. 2 al. 1 pct. 1 din L. 61/1991, textul incriminator în vigoare, respectiv art. 372 Cod penal nu mai sancționează penal fapta de a purta fără drept cuțit, decât în condițiile în care acest port are loc la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun, cerințe speciale ale elementului material a laturii obiective a infracțiunii ce nu se regăsesc în cauza de față.
În ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, Curtea constată că, de la săvârșirea infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit L. 286/2009 privind Codul penal, fiind astfel necesar a se identifica legea penală mai favorabilă în cauză.
Având în vedere că „principiul retroactivității legii penale mai favorabile” este, înainte de toate, un principiu constituțional, considerăm că interpretarea și aplicarea normelor de drept penal nu poate fi în contradicție cu interpretarea obligatorie dată acestui principiu de Curtea Constituțională prin deciziile sale. Or, cu privire la interpretarea oficială dată acestui principiu constituțional, constatăm că prin deciziile nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011, Curtea Constituțională a statuat în sensul că ”determinarea concretă a legii penale mai favorabile…vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.
Prin urmare, în procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Curtea urmează a stabili care dintre legile penale succesive conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în raport de toate cauzele și circumstanțele agravante sau atenuante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive, în concret. Așadar, Curtea urmează a compara pedepsele concrete care ar putea fi aplicate inculpatului ca urmare a individualizării și a aplica legea penală care –în cazul concret – permite aplicarea unei pedepse mai mici.
În ceea ce privește limitele pedepselor, se constată că în timp ce sub aspectul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, legea nouă este mai favorabilă, aceasta prevăzând pentru infracțiunea prev. de art. 371 Cod penal, pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, în timp ce pentru infracțiunea prev. de art. 321 al. 1 Cod penal din 1969 pedeapsa prevăzută de lege era închisoarea de la 1 la 5 ani, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal din 1968, legea veche este mai favorabilă infracțiunea fiind pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă în timp ce art. 193 al. 2 Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda.
În acest context, decelarea legii mai favorabile urmează a fi realizată prin compararea celorlalte împrejurări atenuante sau agravante incidente, constatând că, în timp ce circumstanța agravantă prev. de art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală din 1968 produce aceleași efecte ca și cea prevăzută de art. 396 al. 10 Cod procedură penală, circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, de asemenea, produce aceleași consecințe, în schimb tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este diferit. Astfel în timp ce legea penală anterioară reglementa sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, noua lege penală reglementează sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu, element de natură a diferența tratamentul juridic al inculpatului, legea veche fiind în acest context mai favorabilă.
Cu toate acestea, având în vedere că pentru infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice, pedeapsa aplicată de instanța de fond depășește maximul special ce ar putea fi aplicat inculpatului potrivit legii noi, în contextul în care sub acest aspect, potrivit art. 6 Cod penal inclusiv persoanele condamnate definitiv beneficiază de aplicarea legii mai favorabile prin reducerea pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, Curtea va reduce pedeapsa la 2 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului U. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal din 1969, Curtea apreciază că aceasta nu reflectă gradul de pericol social extrem de ridicat al infracțiunii, în raport de modalitatea concretă de săvârșire, aspect reflectat de încadrarea juridică inițială a faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat, astfel încât sub acest aspect critica părții civile apare ca fiind fondată, pedeapsa urmând a fi majorată la 1 an și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că prima instanță a făcut o analiză judicioasă cu privire la existența condițiilor răspunderii civile delictuale, în sensul că prin fapta de lovire reținută, inculpatul a cauzat părții civile prejudicii materiale, cât și morale.
Sub aspectul daunelor materiale, contrar concluziilor instanței de fond, Curtea apreciază că partea vătămată a dovedit cu martorii propuși spre audiere existența unor cheltuieli efectuate în concret pentru recuperarea sănătății sale. Deși întinderea acestui prejudiciu nu a fost dovedită cu înscrisuri, în condițiile în care depozițiile martorilor se coroborează cu prezumția simplă a necesității efectuării unor cheltuieli necesare îngrijirilor medicale, de către orice persoană aflată în situația părții civile, Curtea statuând în echitate, urmează a acorda daunele materiale în cuantumul solicitat, acestea neputând fi considerate excesive.
Relativ la prejudiciul moral cauzat părții vătămate, Curtea apreciază în consens cu prima instanță ca fiind o certitudine faptul că leziunile cauzate părții vătămate și îngrijirile medicale suferite de aceasta în vederea recuperării sale au produs o suferință și au împiedicat pe partea vătămată să-și desfășoare viața cotidiană în aceleași condiții ca și înainte de accident, motiv pentru care se impunea acordarea cu titlu de daune morale a unei sume de bani care să aibă un efect compensatoriu.
Însă în ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea consideră că suma de 10.000 lei acordată cu acest titlu părții vătămate nu este de natură a compensa prejudiciul, traumele fizice și disconfortul psihic suferit urmare a vătămării integrității sale corporale, statuând în sensul că suma de 20.000 lei solicitată cu acest titlu, respectă principiul reparației echitabile și proporționale, critica părții civile fiind justificată și sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, Curtea, va admite apelurile declarate, va desființa, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând în fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului U. V. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Va face aplicarea art. 4 Cod penal și, în consecință, în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 al. 1 lit. b Cod procedură penală, va achita pe inculpatul U. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din L. 61/1991, ca urmare a intervenirii unei legi penale de dezincriminare.
Va face aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului U. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală din 1968 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului U. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală din 1968 de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.
Va aplica inculpatului U. V. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Va obligă pe inculpatul U. V. la plata sumei de 5.000 lei daune materiale către partea civilă P. (H.) R. B..
Va majora daunele morale acordate părții civile P. (H.) R. B. de la 10.000 lei la 20.000 lei și obligă pe inculpatul U. V. la plata acestora către partea civilă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 276 al. 6 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul U. V. la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel, către partea civilă P. (H.) R. B..
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cuantum de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantul inculpat U. V., precum și de apelantul parte civilă P. (fost H.) R. B., împotriva sentinței penale nr. 31/20.01.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Desființează, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului U. V. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Face aplicarea art. 4 Cod penal și, în consecință, în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 al. 1 lit. b Cod procedură penală, achită pe inculpatul U. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din L. 61/1991, ca urmare a intervenirii unei legi penale de dezincriminare.
Face aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal și în consecință:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului U. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală din 1968 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului U. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală din 1968 de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a Cod penal din 1968 rap. la art. 34 lit. b Cod penal din 1968 aplică inculpatului U. V. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Obligă pe inculpatul U. V. la plata sumei de 5.000 lei daune materiale către partea civilă P. (H.) R. B..
Majorează daunele morale acordate părții civile P. (H.) R. B. de la 10.000 lei la 20.000 lei și obligă pe inculpatul U. V. la plata acestora către partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 276 al. 6 Cod procedură penală obligă pe inculpatul U. V. la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel, către partea civilă P. (H.) R. B..
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cuantum de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. C. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red.B.O./06.06.2014
Thred.V.D./6 ex./7.05.2014
Jud.Călărași - jud.O.V.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 453/2014. Curtea de... → |
|---|
