Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 312/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 312/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Decizia penala nr. 312/C
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte:A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul – condamnat M. D. împotriva sentinței penale nr. 869/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat, personal, aflat în stare de detenție la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat G. R., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul - condamnat, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar memoriu.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului – condamnat, în temeiul art. 595 Cod de procedură penală și în aplicarea art. 6 Cod penal, solicită admiterea contestației și să se dispună reducerea pedepsei rezultante, de 15 ani și 6 luni închisoare, la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Solicită să se constate că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul, respectiv infracțiunile prev. de art. 215 V Cod penal respectiv infracțiunea prev. de art. 217 V Cod penal își au corespondent în art. 244 N Cod penal, respectiv art. 253 N Cod penal.
Solicită reducerea pedepsei principale de 14 ani închisoare la o pedeapsă de 4ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, la care se adaugă sporul de 1 an și 6 luni având în vederea starea de recidivă.
Solicită să nu se aplice sporul de 3 ani – al cărui caracter este facultativ - pentru infracțiunea în formă continuată.
Referitor la contopirea pedepselor solicită să se constate că restul pedepselor pentru care a fost condamnat contestatorul însumează 9 ani și 18 luni, adică 1/3 din aceste pedepse, respectiv 3 ani și 6 luni.
Ca atare, cei 3 ani 6 luni adăugați la pedeapsa de 4 ani și 6 luni, rezultă o pedeapsă de 8 ani închisoare și nu de 11 ani și 2 luni, astfel cum a dispus Tribunalul București.
De asemenea, solicită să se dispună deducerea prevenției de la data de 06.03.2004 la data de 01.07.2004, de la data de 22.02.2005 la data de 26.06.2005 și, astfel cum rezultă și din încheierea de îndreptare a erorii materiale depuse la dosar, deducerea de la data de 23.02.2007 la 24.04.2014.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public arată, într-adevăr, din pedepsele aplicate contestatorului pedeapsa care se impune să fie redusă este cea de 14 ani închisoare.
Corespondent art. 215 alin. 1, 2, 3,4, 5 V Cod penal este art. 244 alin. 1 și 2 N Cod penal, adică o pedeapsă de 5 ani maxim, la care se adaugă în raport de starea de recidivă jumătate, de unde rezultă o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.
Aceasta fiind cea mai mare pedeapsă, se impune aplicarea acesteia plus 1/3 din totalul celorlalte pedepse aflate în concurs, respectiv din 11 ani), ceea ce înseamnă 3 ani și 8 luni. Așadar, rezultă o pedeapsă de 11 ani și 2 luni închisoare, aceeași pedeapsă pe care a dispus-o și Tribunalul București.
În raport de toate aceste considerente solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Contestatorul – condamnat M. D., personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr.869/21.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, a fost admisă cererea formulată de petentul condamnat M. D. [fiul lui D. și E., născut la data de 12.07.1970, CNP_], în prezent încarcerat la PRMS București – Rahova.
În baza art. 23 al Legii nr. 255/2013 rap. la art. 595 alin. 1 Cpp și în aplicarea art. 6 alin. 1 C.pen., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 15 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/27.04.2010 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 718/R/04.10.2010 a Curții de Apel G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
Pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 C.pen 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969 în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969 și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.pen 1969 pe o perioadă de 5 ani (fapte comise în intervalul mai-iunie 2003)
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2, 4 C.pen 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969 în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969 (fapte din luna iunie 2003);
Pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969;
Pedeapsa de 8 luni închisoare și 210 Euro amendă penală (sentința penală nr. 1755/2004 a Tribunalului Civil și Penal din V.);
Pedeapsa de 6 luni închisoare și 200 de euro amendă penală (sentința penală nr. 186/2007 RG din 01.08.2007 a Tribunalului Alessandria);
Pedeapsa de 1 an închisoare și 200 de euro amendă penală (sentința penală nr. 687/2007 RG din 01.08.2007 a Tribunalului Alessandria);
Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 4 C.pen 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969 în condițiile stării de recidivă prev. de art.37 alin. 1 lit. b C.pen 1969 (fapte comise în iunie 2003);
Sporul de 1 an închisoarea aplicat.
S-a constatat că infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 C.pen. 1969 are corespondent în dispozițiile art. 244 alin 1 NCPen cu art. 35 alin. 1 și art. 41 NCP, pentru care legea prevede o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani, respectiv în dispozițiile art. 244 alin. 2 NCpen cu art. 41 NC.pen, pentru care legea prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani), iar infracțiunea prev. de art. 217 are corespondent în dispozițiile art. 253 alin.1 cu aplicarea art. 41 NCPen, pentru care legea prevede o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
S-a dispus reducerea pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea continuată din perioada mai-iunie 2003 de la 14 ani închisoare la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare (pedeapsa de 3 ani închisoare+ spor de 3 ani conform art. 36 alin. 1 NCP+1/2 din 3 ani pentru starea de recidivă postexecutorie).
La pedeapsa de 7 ani și 6 luni, s-a dispus aplicarea sporului de 1/3 din restul pedepselor astfel cum au fost descontopite, respectiv la 9 ani și 6 luni, rezultând un spor de 6 luni+ 3 ani și 2 luni, respectiv o pedeapsă de 11 ani și 2 luni.
S-a dispus, în consecință, reducerea pedepsei rezultante de 15 ani și 6 luni închisoare la o pedeapsă de 11 ani și 2 luni închisoare.
S-a constatat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a, b și c Cod penal anterior, are corespondent în art. 66 lit. a, b, g Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal.
În baza art.6 alin. 5 teza a II-a Cod penal, s-a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin.1 lit.a ,b și c Cod penal anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art.66 lit. a, b, g Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
S-a dispus deducerea prevenției de la data de 06.03.2004 la 01.07.2004, de la data de 22.02.2005 la data de 26.06.2005, de la 23.01.2007 la 24.02.2007 și de la 01.08.2007 la data de 04.10.2010 și de la 04.10.2010 la zi.
S-a dispus anularea MEPÎ nr. 92 din data de 06.10.2010 emis de Tribunalul B., în dosarul_ și emiterea unui nou M.E.P.Î., conform dispozițiilor sentinței.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea sa, petentul condamnat M. D. a solicitat reducerea pedepsei de 15 ani și 6 luni în executarea căreia se află la o pedeapsă de 5 ani, maxim special aplicabil pentru infracțiunea de înșelăciune, cu motivarea că până la momentul formulării cererii a executat o pedeapsă de 7 ani, 2 luni și 64 de zile, motiv pentru care solicită punerea sa în libertate.
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a solicitat mandatul de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află în prezent petentul condamnat precum și o fișă de cazier judiciar.
Ca urmare a verificărilor efectuate, a rezultat că situația petentului condamnat a fost luată în discuție de către Comisia constituită în baza Hotărârii Guvernului României nr. 836/2013, privind aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 6 C.pen., fiind înaintată o sesizare în acest sens, sesizarea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală sub numărul_ .
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt că în prezent petentul condamnat se află în executarea unei pedepse principale rezultante de 15 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 78/27.04.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 718/R/04.10.2010 a Curții de Apel G..
În executarea acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 92 din 06.10.2010.
Pentru incidența în cauză a art. 6 C.pen., referitor la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, se impune mai întâi descontopirea pedepsei rezultante în executarea căreia se află petentul condamnat după cum urmează:
-Pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 C.pen 1969 cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen 1969 în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969 și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.pen 1969 pe o perioadă de 5 ani (fapte comise în intervalul mai-iunie 2003)
-Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969 în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969 (fapte din luna iunie 2003);
-Pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen 1969 cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen 1969, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969;
-Pedeapsa de 8 luni închisoare și 210 Euro amendă penală (sentința penală nr. 1755/2004 a Tribunalului Civil și Penal din V.);
-Pedeapsa de 6 luni închisoare și 200 de euro amendă penală (sentința penală nr. 186/2007 RG din 01.08.2007 a Tribunalului Alessandria);
-Pedeapsa de 1 an închisoare și 200 de euro amendă penală (sentința penală nr. 687/2007 RG din 01.08.2007 a Tribunalului Alessandria )
-Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 4 C.pen 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969 în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969 (fapte comise în iunie 2003) și
-Sporul de 1 an închisoarea aplicat.
Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969 cu reținerea stării de recidivă prev. de art.37 alin. 1 lit. b C.pen are corespondent în dispozițiile art. 244 alin. 1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 41 NCP, pentru care legea prevede o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani.
Varianta tip este preluată într-o formulare identică în legea nouă, fiind redus considerabil maximul special al pedepsei închisorii. Variantele asimilate prevăzute de art. 215 alin. 3 și 4 C.pen 1969 nu mai sunt prevăzute în Noul Cod penal. Astfel, inducerea în eroare cu prilejul încheierii sau menținerii unii contract sau comiterea înșelăciunii prin emiterea unor cecuri fără acoperire, dacă este produs un prejudiciu poate constitui infracțiunea de înșelăciune în formă tip sau agravată. Conform literaturii de specialitate, în materie contractuală, sfera de incidență a incriminării se lărgește, având în vedere că inducerea în eroare nu se mai cere să fi fost de așa manieră încât să reprezinte un element determinant în încheierea sau executarea contractului.
De asemenea, fapta de emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 sau 2 NCP, care va absorbi infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 39/1934.
Noul Cod penal nu mai reține caracterul agravat al infracțiunii de înșelăciune în cazul în care fapta produce consecințe deosebit de grave.
Cu referire la infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 C.pen 1969, reglementarea are corespondent în dispozițiile art. 253 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 N. C.pen referitoare la starea de recidivă.
În consecință, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că se impune reducerea pedepsei de 14 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 C.pen 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen 1969 în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen 1969 (fapte comise în intervalul mai-iunie 2003) la 7 ani și 6 luni (3 ani maximul special la care se adaugă spor de 3 ani calculat conform art. 36 alin. 1 NCP și un spor de ½ pentru starea de recidivă calculat conform art. 43 alin. 5.NCP.
Prin urmare, în condițiile în care pedeapsa de 14 ani închisoare se impune a fi redusă la 7 ani și 6 luni, pedeapsa rezultantă de 15 ani și 6 luni urmează a fi redusă la 11 ani și 2 luni compusă din pedeapsa de 7 ani și 6 luni la care se va adăuga un spor de 1/3 din 8 luni + 6 luni+4 luni +1/3 din 1 an +3 ani și 6 luni+5 ani. Va rezulta cumularea la pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani și 6 luni a unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv la pedeapsa de 9 ani și 6 luni. La pedeapsa de 7 ani și 6 luni se va adăuga astfel, conform tratamentului penal aplicabil concursului de infracțiuni o perioadă de 6 luni +3 ani și 2 luni rezultând în final o pedeapsă principală de 11 ani și 2 luni.
S-a constatat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a, b și c Cod penal anterior, are corespondent în art. 66 lit. a, b, g Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal.
În baza art.6 alin. 5 teza a II-a Cod penal, instanța a mai constatat că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.64 alin.1 lit.a ,b și c Cod penal anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a, b, g Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a formulat contestație, solicitând reducerea pedepsei rezultante.
Analizând contestația de față, Curtea constată că soluția este legală și temeinică, Tribunalul făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.6 Cod penal, pedeapsa fiind redusă de la 15 ani și 6 luni la 11 ani și 2 luni.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge - ca nefondată - contestația de față.
Văzând și prevederile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. D. împotriva sentinței penale nr. 869/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
Obligă pe contestatorul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03 iunie 2014.
PREȘEDINTE,
A. N.
GREFIER,
A. P.
red.A.N.
dact.L.G.
ex.2
red.R.A.N.-T.B.-S.I.P.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 552/2014. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
