Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 710/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 710/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 710/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.710/A

Ședința publică din data de 02 iunie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: D. P.

JUDECĂTOR: C. V. G.

GREFIER: L. A. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul T. L. împotriva Sentinței penale nr.78 din data de 01 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni în Dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul inculpat T. L., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul ales, avocat G. Luțeanu, în baza împuternicirii . nr._/2014 (atașată la fila 15 din dosar) și intimații părți civile G. M. A., personal (legitimat cu C.I. . nr._, CNP_) și C. I. A., personal (legitimat cu C.I. . nr._, CNP_).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea procedează la ascultarea apelantului inculpat T. L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 24 din dosar.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu judecarea căruia a fost sesizată.

Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită admiterea apelului declarat de acesta, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, pe fondul cauzei, în urma rejudecării, reducerea duratei pedepselor cu închisoarea, prin acordarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.b din Codul penal, avându-se în vedere împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, care diminuează gravitatea acestora și dovedesc că autorul lor nu prezintă o periculozitate deosebită, întrucât violența inculpatului s-a exprimat doar prin limbaj, fără a se produce agresarea fizică a părților vătămate sau a altor persoane. Cu privire la pedeapsa rezultantă, solicită, în principal, amânarea aplicării acesteia și, în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării ei, sens în care, pe de o parte, arată că detenția efectivă este excesivă în raport cu faptele comise, urmările acestora și conduita procesuală sinceră a inculpatului, iar, pe de altă parte, invocă circumstanțele personale ale acestuia (provine dintr-o familie organizată, este tatăl a 5 copii, dintre care 3 sunt minori și se află în întreținerea sa, are o gospodărie, de care trebuie să se îngrijească). De asemenea, susține că perioada de aproximativ 6 luni de arest preventiv este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea și urmările faptelor sale, pentru a nu le mai repeta. Susține că inculpatul prezintă suficiente garanții în sensul că va respecta obligațiile impuse și că este de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității.

Intimații părți civile, personal, având pe rând cuvântul, arată că nu au nimic de spus și că lasă soluția la aprecierea instanței de apel.

Reprezentantul Ministerului Public susține că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, dar și pentru infracțiuni de furt, ultraj, distrugere și amenințare. De asemenea, comportamentul agresiv al inculpatului dovedește că acesta prezintă un pericol grav pentru ordinea publică. Raportat la aspectele anterior menționate, consideră că nu sunt justificate acordarea circumstanței atenuante judiciare invocate, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, astfel că solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.

Apelantul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că, la momentul săvârșirii faptelor, se afla sub influența băuturilor alcoolice și că intenția lui inițială a fost să fugă de organele de poliție, însă a căzut cu mașina pe care o conducea într-un șanț, unde a fost prins.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.78 din data de 01 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Urziceni a hotărât astfel:

În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. L., după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 din noul Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.371 din noul Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 din vechiul Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.371 din noul Cod penal și de art.375 din noul Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.239 alin.1, 5 din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.257 alin.1, 4 rap. la art.206 alin.1 din noul Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.239 alin.1, 5 din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.257 alin.1, 4 rap. la art.206 alin.1 din noul Cod penal.

În temeiul art.335 alin.1 din noul Cod penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 din noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul T. L. (fiul lui I. și F., născut la data de 25 aprilie 1963 în ., CNP_) la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

În temeiul art.371 din noul Cod penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 din noul Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art.375 din noul Cod penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 din noul Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

În temeiul art.257 alin.1, 4 rap. la art.206 alin.1 din noul Cod penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 din noul Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În temeiul art.33-34 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 luni închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b din noul Cod penal, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

A dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 decembrie 2013 până la zi.

În temeiul art.399 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art.397 rap. la art.23 alin.3 din Codul de procedură penală, a admis acțiunile civile formulate de părțile civile G. M. A. și C. I. A. și a obligat pe inculpat să plătească fiecăreia dintre acestea suma de câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul art.160⁵ alin.4 lit.f din vechiul Cod de procedură penală rap. la art.5 din noul Cod penal, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei, depusă de inculpat la CEC BANK Urziceni, conform chitanței nr._/1 și recipisei de consemnare . nr._, ambele din data de 03 februarie 2014.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 09 decembrie 2013, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul T. L., însoțit de numitul B. C., s-a deplasat, conducând autoturismul marca Nissan Navara cu numărul de înmatriculare_, de la domiciliul său din ., județul Călărași, până la locuința martorului N. V., situată în ., județul Ialomița.

După ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul, împreună cu N. V. și B. C., au mers prin localitate, pentru a cumpăra țigări, deplasându-se cu același autoturism, condus tot de către acesta.

În jurul orei 18⁰⁰, cei trei au ajuns la barul aparținând martorului T. S.. Deoarece nici aici nu au găsit țigări, inculpatul s-a enervat și a început să adreseze injurii barmanului T. I..

Ulterior, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a continuat să adreseze injurii și să amenințe consumatorii din local, distrugând în acest răstimp un scaun și spărgând două pahare.

În același context, inculpatul l-a lovit cu palma pe B. C., acesta căzând pe pardoseală, după care a continuat să amenințe și să adreseze injurii, deși clienții barului stăteau la mese, temându-se să facă vreo mișcare.

În cele din urmă, din locuința situată în aceeași curte, a venit proprietarul barului, înarmat cu o bâtă și i-a cerut inculpatului să părăsească incinta.

Inculpatul a urcat la volanul autoturismului anterior menționat, a pornit motorul și, în timp ce vehicul respectiv începuse deplasarea, în el s-a urcat și B. C., pe scaunul din dreapta față.

Martorul T. S. a apelat serviciul de urgență 112, sesizând că inculpatul a distrus mai multe bunuri din barul său.

Astfel, după puțin timp, inculpatul a fost depistat, în timp ce staționa cu autoturismul în apropierea DC40, pe o stradă laterală, în dreptul locuinței numitei M. N..

Când a observat autoturismul poliției, inculpatul a început să conducă autoturismul pe .> Deși s-a procedat la urmărirea cu semnale luminoase aprinse, inculpatul a continuat deplasarea, circa 500 metri, pe ., în continuare, aproximativ un kilometru, după traversarea DC40 pe . cele din urmă, a pierdut controlul direcției și a intrat cu partea din față a autoturismului într-un canal de desecare, situat paralel cu locuința martorului V. M., lovind totodată și gardul acelei locuințe.

Inculpatul s-a enervat și l-a lovit cu palma pe B. C., considerând că acesta este vinovat de producerea accidentului, deoarece îl îndemnase să accelereze, în timp ce era urmărit de către echipajul de poliție. Acest fapt l-a determinat pe B. C. să fugă, îndepărtându-se de locul accidentului.

Din autoturismul poliției, au coborât agenții G. M. A. și C. I. A., la scurt timp sosind la fața locului și numiții T. S., T. M., N. V. și N. N..

La întrebarea agenților de poliție cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul, inculpatul a devenit agresiv și a început să le adreseze injurii și amenințări cu acte de violență și cu moartea. La un moment dat, inculpatul chiar a afirmat că o să ia o bâtă din mașină și a făcut un gest în acest sens, aplecându-se să caute în interiorul autoturismului.

Agentul de poliție C. I. A. l-a înregistrat pe inculpat cu ajutorul telefonului mobil, fapt ce a determinat un comportament și mai agresiv din partea acestuia, care, în mod repetat, printre injurii și expresii vulgare, i-a amenințat pe cei doi agenți de poliție că o să-i aranjeze el, o să le aranjeze familiile, o să-i facă să se roage de el în genunchi, o să-i omoare și îi va da la câini.

Toate aceste amenințări au fost însoțite de gesturi sugestive, inculpatul îndreptându-se amenințător spre polițiști și gesticulând de fiecare dată, precum și de nenumărate expresii indecente.

Fiind deranjat că este filmat în continuare, inculpatul s-a dezbrăcat de toate hainele și a rămas gol, deși în jur se adunaseră aproximativ 30-40 de persoane. În momentul când o femeie mai în vârstă i-a strigat numele, pe un ton de reproș, inculpatul, fiind născut în . de localnici, s-a rușinat, s-a ascuns în spatele autoturismului și s-a îmbrăcat.

După circa 30 de minute, timp în care martorii strânși în apropiere au asistat la încercările agenților de poliție de a-l liniști pe inculpat, la locul accidentului, au venit rudele acestuia, într-un vehicul condus de nașul său. Fiul și nepotul l-au convins pe inculpat să intre în acel vehicul, după care au scos din canal autoturismul acestuia și au plecat cu toții la domiciliul lor din localitatea Săpunari.

La stabilirea acestei situații de fapt, Judecătoria a avut în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului T. L. (care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate, optând pentru procedura simplificată de judecată), declarațiile martorilor T. S., T. M., V. M., N. V., N. N., T. I., P. I. D., L. G., A. G., M. E., B. E. G., procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, schița traseului parcurs de inculpat, adresa nr.4082/2013 emisă de Primăria comunei Sălcioara, adresa nr._/2013 emisă de Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Ialomița, declarațiile părților vătămate G. M. A. și C. I. A., rapoartele întocmite de către agenții de poliție și procesele-verbale privind vizualizarea înregistrărilor efectuate cu telefonul mobil.

Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului, care, la data de 09 decembrie 2013, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din ., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 din noul Cod penal.

Fapta inculpatului, care, la aceeași dată, s-a dedat la manifestări care au adus atingere bunelor moravuri, ordinii și liniștii publice, în incinta barului din ., prin adresarea de injurii și amenințări angajaților și clienților, prin lovirea unei persoane și prin distrugerea unor bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.371 din noul Cod penal.

Fapta inculpatului, care, în cursul aceleași zile, producând un accident rutier în urma căruia autoturismul său a rămas imobilizat pe o stradă din ., a proferat injurii și amenințări la adresa agenților de poliție, a adresat expresii vulgare și gesturi amenințătoare, tulburând ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.371 din noul Cod penal.

Fapta inculpatului, care, în cursul aceleași zile, s-a dezbrăcat complet în fața mai multor persoane, în public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.375 din noul Cod penal.

Faptele inculpatului, care, la aceeași dată, a adresat amenințări cu acte de violență și cu moartea agenților de poliție G. M. A. și C. I. A., întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de ultraj, fiecare dintre acestea prevăzută de art.257 alin.1, 4 rap. la art.206 alin.1 din noul Cod penal.

La individualizarea pedepselor stabilite pentru infracțiunile anterior menționate, Judecătoria a avut în vedere limitele speciale din legea penală identificată a fi mai favorabilă inculpatului, reduse cu o treime (potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală), gradul concret de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, ordinea și liniștea publică, bunele moravuri, autoritatea, conduita procesuală sinceră a inculpatului și datele din fișa de cazier judiciar a acestuia.

Pe latură civilă, Judecătoria a constatat că inculpatul a recunoscut, în totalitate, pretențiile civile formulate în cauză, astfel că l-a obligat să plătească fiecăreia dintre cele două părți civile suma de câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal (la data de 07 aprilie 2014) inculpatul T. L. (printr-o cerere motivată, formulată în numele acestuia de către apărătorul său ales).

Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 09 mai 2014.

Prin încheierea de la termenul intermediar din data de 19 mai 2014 (definitivă), Curtea, în temeiul art.208 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului apelant.

Conform motivelor scrise de apel (atașate la filele 2-4 din dosar) și concluziilor formulate în dezbaterile orale de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului său ales, a criticat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță, solicitând reducerea acesteia, prin acordarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.b din Codul penal și, în principal, amânarea aplicării sale, în condițiile art.83 din același cod, iar, în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei respective, potrivit art.91 din Codul penal.

În declarația pe care a consimțit să o dea în fața Curții (atașată la fila 24 din dosar), inculpatul apelant a afirmat că își menține declarațiile anterioare, de recunoaștere a faptelor imputate, a precizat că este de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității și a solicitat să se revină asupra dispoziției de restituire a cauțiunii, urmând ca, din aceasta, să fie acoperite despăgubirile la plata cărora a fost obligat către cele două părți civile din cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, recunoscută ca atare de către inculpat și o încadrare juridică legală, aspecte care, de altfel, nici nu au fost contestate.

Astfel, Curtea reține ca fiind dovedite, mai presus de orice îndoială, faptele inculpatului T. L., care, data de 09 decembrie 2013, în ordine cronologică, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumuri publice din ., deși nu poseda permis, s-a dedat la manifestări care au adus atingere ordinii și liniștii publice, în incinta unui bar din aceeași localitate, unde a adresat injurii și amenințări angajaților și clienților, a lovit-o pe persoana care îl însoțea și a distrus bunuri (un scaun și două pahare), în continuare, pe fondul stării de ebrietate în care se afla, a produs un accident rutier, cazând cu autoturismul anterior menționat într-un canal de desecare și avariind gardul unei case, pe o stradă din aceeași localitate, iar, în acel context, a tulburat din nou ordinea și liniștea publică, proferând, în prezența a mai multor persoane, injurii, expresii vulgare și amenințări, după care, lezând bunele moravuri, prin acte de exhibiționism, s-a dezbrăcat complet în fața acelor persoane și, de asemenea, a adresat amenințări cu acte de violență și cu moartea la adresa a doi agenți de poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ca urmare a solicitării intervenției lor prin sistemul unic de urgență 112.

Faptele inculpatului, anterior menționate, au fost corect încadrate juridic, în raport cu legea activă ori, după caz, în raport cu legea identificată a-i fi mai favorabilă, potrivit art.5 alin.1 din Codul penal, sub aspectul tratamentului sancționator, în ordine, în infracțiunile prevăzute de art.335 alin.1 (cu privire la conducerea fără permis a autoturismului), de art.371 (cu privire la incidentul din bar), de art.371 și art.375 (cu privire la evenimentele desfășurate în stradă, care au urmat producerii accidentului rutier) și respectiv de art.257 alin.1, 4 rap. la art.206 alin.1 (două infracțiuni săvârșite cu privire la cei doi agenți de poliție amenințați) din Codul penal (intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014).

Pedepsele stabilite pentru aceste infracțiuni sunt legale și just individualizate, prin prisma tuturor criteriilor prevăzute în art.74 alin.1 din Codul penal, fiind situate chiar spre nivelul limitelor speciale minime din normele de incriminare (reduse cu o treime, ca urmare a opțiunii inculpatului pentru procedura simplificată de judecată).

Contrar solicitării inculpatului, Curtea constată că acestuia nu îi poate fi acordată circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.75 alin.2 lit.b din Codul penal, cu consecința reducerii pedepselor respective, întrucât împrejurările concrete de comitere a faptelor nu diminuează nici gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, nici periculozitatea acestuia, ci, dimpotrivă, le sporesc.

Astfel, în cursul aceleiași zile, într-un timp foarte scurt, inculpatul a săvârșit nu mai puțin de șase infracțiuni, prin care a pus în pericol siguranța circulației rutiere, provocând chiar un accident, a tulburat în mod repetat ordinea și liniștea publică, atât într-un local public, cât și pe stradă, de fiecare dată în prezența a numeroase persoane, a lezat bunele moravuri, dezbrăcându-se complet și a amenințat cu acte grave de violență doi agenți de poliție chemați să intervină.

Starea de ebrietate în care inculpatul recunoaște că se afla la momentul săvârșirii faptelor nu poate fi reținută drept o scuză a comportamentului său, întrucât acesta și-a provocat singur acea stare, iar antecedentele lui penale, în care, potrivit fișei de cazier judiciar (fila 182, d.u.p.), se regăsesc 3 condamnări definitive la pedepse cu închisoarea și 5 amenzi administrative, unele dintre ele pronunțate și respectiv aplicate pentru fapte de aceeași natură cu cele care fac în prezent obiectul judecății (conducere fără permis a unui autovehicul, ultraj, amenințare, lovire, tulburarea ordinii și liniștii publice), dovedesc predispoziția sa spre acest tip de conduită antisocială, pe care clemența anterioară a organelor judiciare nu a reușit să o anihileze.

Atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere a faptelor imputate, este firească, în condițiile în care toate faptele acestuia s-au desfășurat în public, fiind relatate de numeroși martori oculari.

Pedeapsa rezultantă aplicată în urma contopirii realizate conform legii vechi (art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal în vigoare la data comiterii faptelor), fără adăugarea vreunui spor la pedeapsa cea mai grea, va fi menținută ca atare, pentru a nu se agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

Cererile inculpatului, de amânare a aplicării pedepsei respective ori de suspendare sub supraveghere a executării acesteia, sunt și ele nefondate, întrucât natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, coroborate cu conduita sa anterioară (deja evidențiată), prin care au fost vătămate, în mod repetat, relații sociale de același tip, în pofida clemenței acordate de organele judiciare (prin sancționarea unor fapte anterioare doar cu amenzi administrative), relevă posibilități reduse de îndreptare și, în schimb, un risc ridicat de reiterare a comportamentului infracțional, astfel că se impune condamnarea inculpatului și executarea efectivă, în regim de detenție, a pedepsei aplicate acestuia pentru concursul de infracțiuni dedus judecății.

Apelul inculpatului este însă fondat, în ceea ce privește destinația cauțiunii în cuantum de 10.000 lei, plătită de acesta la data de 03 februarie 2014 (după . noului Cod de procedură penală), conform recipisei de consemnare . nr._ și chitanței nr._/1, ambele emise la data respectivă de către CEC BANK Urziceni și depuse, în original, la Camera de Valori a primei instanțe (filele 256-257, d.f.).

Astfel, prin încheierea de la termenul din data de 03 februarie 2014 (filele 248-249, d.f.), judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, fără a dispune însă la acel moment restituirea acesteia.

În declarația dată în fața Curții (fila 24, d.a.), inculpatul a solicitat, în mod expres, folosirea cauțiunii pentru plata despăgubirilor stabilite în sarcina sa, în favoarea celor două părți civile.

Normele procedurale sub imperiul cărora s-a realizat plata cauțiunii sunt de imediată aplicare, astfel că, sub acest aspect, nu sunt incidente dispozițiile de drept penal substanțial privind aplicarea legii penale mai favorabile (art.5 alin.1 din Codul penal), astfel cum, în mod eronat, a apreciat prima instanță.

Potrivit art.397 alin.6 din Codul de procedură penală, în legătură cu rezolvarea acțiunii civile, instanța dispune plata din cauțiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracțiune, conform dispozițiilor art.217, care, în alin.7, prevede că restituirea cauțiunii se realizează numai dacă nu s-a dispus plata din aceasta, între altele, a despăgubirilor bănești acordate.

În consecință, Curtea constată că, în speță, se impune înlăturarea, din sentința penală apelată, a dispoziției privind restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 10.000 lei și dispunerea plății parțiale din aceasta a daunelor morale acordate părților civile G. M. A. și C. I. A., în cote egale, respectiv în limita sumei de câte 5.000 lei, pentru fiecare.

Această dispoziție nu agravează situația inculpatului (care a și consimțit la ea, fiind chiar cel care a solicitat-o) în propria cale de atac, întrucât, astfel, daunele stabilite în sarcina lui (pe care nu le-a contestat) sunt acoperite în proporție de jumătate.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul T. L., va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, rejudecând cauza în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de reformare.

În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa principală rezultantă de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 decembrie 2013 până la zi.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul T. L. împotriva Sentinței penale nr.78 din data de 01 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni în Dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art.397 alin.6 rap. la art.217 alin.7 din Codul de procedură penală, înlătură dispoziția privind restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 10.000 lei (consemnată la CEC BANK Urziceni potrivit recipisei . nr._ și chitanței nr._/1, ambele din data de 03 februarie 2014) și dispune plata parțială din aceasta a daunelor morale acordate părților civile G. M. A. și C. I. A. (câte 5.000 lei pentru fiecare).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa principală rezultantă de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 decembrie 2013 până la zi.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. P. C. V. G.

GREFIER,

L. A. P.

Red.jud.C.V.G. / Th.red.C.V.M.

Ex.2 / 04 iulie 2014

J.Urziceni - jud.S.M.M.

← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 514/2014. Curtea de...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 718/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 710/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI