Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 1088/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1088/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1088/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
Ședința publică de la 30.09.2014
DECIZIA PENALĂ NR.1088/A
Curtea constituită din:
P.- I. T.
JUDECATOR- D. L.
GREFIER- S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror S. AMARYL.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul S. R. împotriva sentinței penale nr. 822 din data de 12.11.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat S. R., personal și asistat de apărător ales V. C., lipsă fiind intimatul parte vătămată B. M. V. și intimata parte civilă S. C. de Urgență B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului inculpat S. R. solicită refacerea testării poligraf, având în vedere că așa cum rezultă din adresa înaintată de Serviciul Criminalistic – C. de detecție a Comportamentului Simulat, tratamentul urmat de inculpat interferează cu funcționarea a cel puțin două din traseele expertizei, apreciind astfel că sunt contradictorii concluziile date de expert, sens în care solicită să se lămurească acest aspect. Arată că aceste aspecte le va susține pe fondul cauzei, nesolicitând amânarea cauzei pentru emiterea vreunei adrese către expert.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelurilor declarate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că apelul Parchetului vizează greșita deducere a reținerii și a arestului preventiv. Solicită astfel deducerea reținerii din data de 03.06.2013 și a arestului preventiv de la 20.06.2013 la data punerii în libertate.
Apărătorul ales al apelantului inculpat S. R. solicită a nu se avea în vedere raportul de expertiză psihiatrică a părții vătămate având în vedere că se menționează o declarație dată de partea vătămată dată în fața comisiei care a întocmit raportul de expertiză care nu are nicio valoare judiciară și care nu ar fi trebuit să fie menționată în expertiză. Solicită a nu se avea în vedere nici raportul de constatare criminalistică, date fiind cele menționate anterior cu privire la tratamentul medical urmat de inculpat. Solicită aplicarea legii penale mai favorabile care este cea prevăzută de vechiul Cod penal și arată că celelalte probe administrate în cauză nu au nicio legătură cu acest inculpat, sens în care solicită achitarea inculpatului. Solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului, care are copii, unul dintre aceștia având probleme de sănătate, precum și împrejurarea că partea vătămată este cunoscută ca fiind o persoană cu un comportament violent. Solicită admiterea apelului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea pedepsei date de instanța de fond, fapta inculpatului rezultând din actele dosarului, printre care raportul de expertiză și declarațiile date în cauză.
Apelantul inculpat S. R., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său. Arată că are trei copii și dorește să fie alături de aceștia.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.822 din 12.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art.334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei inculpatului S. R., prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174 al.1 – 175 al.1 lit.i C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174 al.1 C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.b C.p.
În baza art.20 rap. la art.174 al.1 cu aplic. art.37 al.1 lit.b C.p. a fost condamnat inculpatul S. R. (fiul lui I. și A., născut la data de 23.06.1975, în ., domiciliat în București, ., sector 5, CNP_), la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor în dauna părții vătămate B. M. V..
În baza art. 65 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit.b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 03.06.2013 la zi.
În baza art.350 C. pr. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului S. R..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
În baza art.118 al.1 lit.b, 4 C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 10 lei, reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la comiterea faptei.
În temeiul art.14 și art.346 C.p.p. raportat la art.1349 – 1357 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență B. - A. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3659,70 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
S-a luat act că partea vătămată B. M. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 al.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.2499/P/2013 din data de 24.07.2013, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul S. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.i C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.b C.p.
S-a constatat că la data de 26.05.2013 B. M. V. a fost internat la S. C. de Urgență „B. A.” prezentând o „plagă înjunghiată spațiul III intercostal stâng, declarativ agresiune”. După acordarea asistenței medicale de urgență, contrar recomandărilor medicului curant, pacientul a părăsit unitatea sanitară. Datorită agravării stării sănătății, B. M. V. a revenit la 28.05.2013 la același spital, iar intervenția chirurgicală a reușit să salveze viața acestuia.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ „numitul B. M. V. prezintă leziuni traumatice (plagă toracică penetrantă cu lezarea arterei mamare interne stângi și hemotorax consecutiv) care s-au putut produce la data de 26.05.2013 prin lovire cu corp dur, cu muchie sau margine tăioasă – posibil corp tăietor înțepător de tipul briceagului.
Examinarea medico-legală din 11.06.2013, la 16 zile de la traumatism, după externarea din spital și tratamentul chirurgical efectuate, a pus în evidență plăgile operatorii și o plagă suturată de 1,3 cm care, din descrierea din actele medicale, a fost identificată ca fiind cea traumatică.
În lipsa descrierii acestei plăgi nu se pot face aprecieri medico-legale privind „obiectul vulnerant” care a produs-o.
Necesită 22-25 zile îngrijiri medical.
Leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei, în sensul că fără tratament de specialitate prompt și eficient ar fi condus inevitabil la deces.”
În data de 26.05.2013 partea vătămată B. M. V., aflată în stare de ebrietate și sub influența stupefiantelor, s-a deplasat la imobilul inculpatului S. R. situat în București, ., sector 5 unde, pe fondul unui conflict anterior cumulat refuzului inculpatului de a-i da o sumă de bani, i-a adresat acestuia injurii și i-a cerut să se deplaseze pe un teren viran situat în apropriere spre a se bate și a rezolva astfel „problema ca între bărbați”. Inculpatul a acceptat propunerea părții vătămate, motiv pentru care s-au deplasat împreună la un teren viran situat la intersecția străzilor Grapei și Băjești. Terenul în cauză este împrejmuit de un zid înalt de aproximativ 2 m, și potrivit părții vătămate într-o singură porțiune are o înălțime de 1,60 metri, respectiv în spatele unei curți părăsite. Cei doi au pătruns în curtea părăsită au sărit gardul împrejmuitor, iar imediat ulterior acestui moment inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona superioară a hemitoracelui stâng.
Speriat de cele întâmplate, inculpatul și-a dat tricoul jos, i l-a înmânat părții vătămate spre a-l presa pe rană și a părăsit imediat locul săvârșirii faptei îndreptându-se spre locuința sa iar partea vătămată, la rândul său, s-a îndreptat spre un punct de colectare fier vechi spre a cere ajutor. Partea vătămată s-a așezat pe trotuar în apropierea unui tomberon de gunoi situat la intersecția străzilor Grapei și Cârlibaba, lângă el sosind mai multe persoane printre care și martorii C. N. P., S. D.-G. și H. V. G. zis „N.”. Mai multe persoane, printre care și martora D. Ștefanela, care au observat partea vătămată, au apelat la serviciul de ambulanță, B. M. V. fiind transportat la S. C. de Urgență „B. A.”, fiind însoțit de martorul C. N. P..
Instanța de fond a înlăturat ca nesinceră poziția inculpatului care a precizat că nu l-a lovit pe B. M. V. cu cuțitul. Potrivit susținerilor inculpatului, acesta a avut o altercație cu partea vătămată în data de 26.05.2013, în jurul orelor 17, 10, în zona tomberonului situat pe . o singură dată cu podul palmei în zona pieptului, după care a plecat la domiciliu iar odată ajuns acasă, după aproximativ 2 minute a plecat spre Piața Rahova, întorcându-se după un interval de 15 minute, moment în care a aflat că partea vătămată a căzut jos în zona tomberonului și a fost transportat cu o salvare la o unitate spitalicească. În consecință, potrivit versiunii inculpatului, agresarea părții vătămate cu obiectul tăietor înțepător trebuie să fi avut loc în intervalul de aproximativ 20 de minute ulterior incidentului dintre cei doi. Potrivit aceleiași declarații, de față la acest din urmă incident a fost o femeie în vârstă care căuta printre gunoaie fără a fi în măsură a indica elemente suplimentare necesare identificării acesteia. În fața instanței însă inculpatul a precizat că au fost doi martori oculari la incident, respectiv „domnul L.” și „domnul N.”, vecini de-ai acestuia.
Instanța a audiat la termenul de judecată din data de 17.09.2013 pe martorul C. D.-L., care a negat faptul că ar fi asistat la agresarea reciprocă a inculpatului și a părții vătămate, precizând că în data de 26.05.2013, s-a întors acasă cu autoturismul și a văzut-o pe partea vătămată căzută pe trotuar și o salvare oprită în apropiere, ulterior aflând că partea vătămată ar fi fost tăiată fără a afla și numele agresorului.
Martorul D. I. C. a precizat că a fost agresat la rândul său de partea vătămată în data de 14 mai 2013, inculpatul sărindu-i în ajutor și că după aproximativ două săptămâni în timp ce se afla cu „domnul L.” a văzut partea vătămată la poarta inculpatului, la poartă aflându-se inculpatul și soția acestuia, partea vătămată împingând-o pe soția inculpatului. Acest lucru l-a determinat pe inculpat să împingă la rândul său partea vătămată. La interpelarea instanței martorul a indicat că nu poate preciza data exactă a incidentului la care a făcut referire, fiind posibil să se întâmplat în data de 26.05.2013. Instanța de fond a constatat că deși inculpatul a precizat că incidentul s-ar fi produs la tomberonul de gunoi aflat pe . I. C. a precizat că acesta s-ar fi produs la poarta imobilului inculpatului, în prezența soției inculpatului, respectiv a martorei M. Florența E., prezența unui al treilea martor ocular nefiind indicată de către inculpat.
Instanța a procedat la termenul de judecată din data de 12.11.2013 la audierea martorei M. Florența E., care a arătat că nu poate preciza ce s-a întâmplat în data de 26.05.2013, auzind doar că partea vătămată s-a tăiat în niște fiare.
Instanța a apreciat ca fiind sinceră poziția părții vătămate care a relatat detaliat modul de derulare a evenimentelor, modalitatea în care s-a pătruns în terenul viran, faptul că ulterior părăsirii locului agresiunii se afla în bustul gol având presat asupra rănii tricoul inculpatului, acest ultim aspect fiind pentru prima oară menționat în fața instanței și confirmat atât de către martorul H. V. G. care l-a văzut venind dinspre un teren viran dezbrăcat, ținând o cârpă la piept cât și de martorul S. D.-G., care l-a observat plin de sânge în zona pieptului, ținând un tricou în acea zonă.
Potrivit depoziție martorului C. N.-P. acesta l-a văzut pe inculpat la aproximativ 50 de m de locul în care se afla așezată partea vătămată și întrucât partea vătămată îi spusese că fusese înjunghiată de inculpat s-a dus la acesta spre a-l întreba ce s-a întâmplat. Potrivit aceluiași martor, la interpelarea sa, inculpatul i-a spus că „l-a omorât pe V.” și l-a întrebat ce organe sunt în partea dreaptă a corpului. Discuția dintre inculpat și martorul C. N.-P. a fost observată și de martorul S. D. G. fără ca acesta din urmă să-i fi auzit conținutul.
Martorul H. V. G., a precizat că nu l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat deoarece „îi este frică și rușine de el” întrucât obișnuiește să meargă zilnic la inculpat acasă.
În ceea ce privește declarațiile oscilante ale martorilor audiați, instanța a constatat faptul că deși martorii H. V. G., C. N. P. și S. D.-G. au revenit asupra poziției exprimate cu ocazia audierii acestora în faza urmăririi penale, aspectele relevate de aceștia în fața instanței nu sunt nici acestea concordante.
Potrivit declarației martorului H. V. G., a văzut partea vătămată lângă tomberonul în care se afla, având sânge pe haine, fără a putea indica însă din ce direcție a venit aceasta iar pe martorul C. N. P. l-a văzut la câteva ore ulterior acestui eveniment.
Martorul S. D.-G. a declarat că în data de 26.05.2013 a văzut partea vătămată căzută în stradă, motiv pentru care s-a apropiat de acesta, i-a luat tricoul, l-a udat și l-a șters pe față însă întrucât partea vătămată își pierduse cunoștința nu a putut afla ce s-a întâmplat. A precizat că printre persoanele adunate în jurul părții vătămate i-a recunoscut pe numiții S. și C.. Martorul C. N. P., a arătat că a văzut partea vătămată lângă o ghenă cu gunoi și întrucât părea că nu se simte bine, s-a apropiat de acesta și a observat că avea pe mâini sânge. Potrivit susținerilor martorului, partea vătămată i-a spus că s-a tăiat în ghenă în timp ce căuta fier vechi fapt ce l-a determinat să apeleze numărul 112. Până la sosirea ambulanței, la fața locului au venit și numiții „N.” și D., martorul negând că numitul S. D.-G. se afla deja în prezența părții vătămate la momentul în care ar fi venit el.
Actele medicale și medico-legale atașate la dosar au infirmat modalitatea de producere a agresiunii indicată la un moment dat de partea vătămată și de martorul C. N. P.; astfel, de la momentul primei internări a părții vătămate, diagnosticul a fost acela de „agresiune”- determinat de declarațiile lui B. M. V. și de localizarea topografia leziunii - iar inițial, când lucrătorii Secției 24 Poliție efectuau primele verificări cu privire la modul în care acesta a suferit leziunea, a declarat că nu dorește să formuleze plângere prealabilă. Aceleași aspecte au fost relevate și în cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 26.05.2013 de către agentul șef adjunct B. G. din cadrul D.G.P.M.B, Poliția Sectorului 5 București, Secția 24 Poliție, potrivit căruia în momentul contactării părții vătămate aflate la spital aceasta a precizat că „a aranjat cu un individ pe care nu-l cunoaște să se bată pe un teren viran dar acesta din urmă a scos un cuțit și l-a tăiat pe piept”.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului S. R. de a aplica o lovitură cu un cuțit părții vătămate B. M. V., într-o zonă anatomică vitală, provocându-i leziuni care au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.b C.p.. A fost înlăturată reținerea variantei calificate a omorului în forma săvârșirii faptei în public avându-se în vedere caracteristicile locului săvârșirii faptei, respectiv un teren inaccesibil publicului în condiții firești, părțile escaladând zidul împrejmuitor spre a intra pe terenul în cauză.
S-a mai constatat faptul că agresarea fizică a părții vătămate nu a avut loc într-o locație accesibilă publicului, nici cu intenția ca fapta să fie auzită, nu au fost prezenți martori oculari și nici printr-un mijloc cu privire la care inculpatul să-și fi dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
Față de aceste considerente, în baza art.334 C.p.p. instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului S. R. prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174 al.1 – 175 al.1 lit.i C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174 al.1 C.p. cu aplic. art.37 al.1 lit.b C.p.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.716/25.11.2008 a Tribunalului Gorj, definitivă prin nerecurare, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prev. de art.312 al.1 C.p., art.279 al.3 C.p, art.211 al.2 lit.b, al.21 lit.a C.p., 26 rap. la art.208 al.1-209 al.1 lit.a, e, g C.p. și de art.211 al.2 lit.a C.p.. Inculpatul a fost arestat în data de 06.05.2003 și liberat condiționat la data de 15.12.2009, rămânând un rest neexecutat de 872 zile.
Avându-se în vedere faptul că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de inculpat în data de 26.05.2013, ulterior considerării ca executate a pedepsei anterior menționate (05.05.2012), însă anterior împlinirii termenului de reabilitare judecătorească de 9 ani și 6 luni calculat conform art.135 al.1 lit.b C.p., instanța a reținut incidența în cauză a disp. art.37 al.1 lit.b C.p., fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a constatat că deși partea vătămată a adresat injurii inculpatului, nu au fost de natură a-i cauza inculpatului o puternică tulburare sau emoție în sensul art.73 lit.b C.p., stare care să persiste pe tot parcursul deplasării inculpatului până la locul faptei și agresării părții vătămate. Într-adevăr, potrivit declarațiilor inculpatului și martorilor M. Florența-E., M. P., H. V. G. și D. I. C. N., partea vătămată este o persoană cunoscută în zonă ca fiind constant în stare de surescitare cauzată de consumul excesiv de băuturi alcoolice și de substanțe stupefiante, irascibilă, fiind frecvente conflictele cu persoanele cu care intra în contact. De altfel, însuși inculpatul a relatat că nu a fost primul conflict pe care l-a avut cu partea vătămată. Totodată, instanța nu a reținut nici existența premeditării, situație ce califică infracțiunea de omor întrucât deși inculpatul a plecat de la domiciliu având asupra sa cuțitul folosit la agresarea părții vătămate, materialul probator administrat în cauză nu relevă faptul că inculpatul a luat rezoluția infracțională de a suprima viața părții vătămate anterior momentului agresării efective a acesteia. Inculpatul a răspuns insistențelor părții vătămate de a rezolva conflictul dintre aceștia „ca bărbații”, l-a urmat imediat pe terenul viran, fără a exista un interval de timp suficient de întins care să fi permis inculpatului să reflecteze asupra împrejurărilor, locului, momentului de săvârșire a faptei și de a persista în această hotărâre.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta este respectat de mediul cu care relaționează, este cunoscut ca o persoană integrată social, tatăl a trei copii minori. Nu este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, săvârșind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie, fapt ce demonstrează că scopul educativ al pedepselor anterior aplicate nu a fost atins. A avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale și al judecății, negând agresarea părții vătămate.
Față de toate aceste considerente, instanța, în baza art.20 rap. la art.174 al.1 cu aplic. art.37 al.1 lit.b C.p. l-a condamnat pe inculpatul S. R., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța de fond nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța de fond a avut în vedere și Decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.p.”.
Instanța de fond a mai apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C.p. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului, alăturat pedepsei principale aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
Instanța de fond a mai reținut că în baza art.350 C.p.p. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S. R. și a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a constatat că în cauză obiectul vulnerant folosit la agresarea părții vătămate nu a fost găsit, motiv pentru care în baza art.118 al.1 lit.b, 4 C.p. a confiscat de la inculpat suma de 10 lei, reprezentând contravaloarea estimată a cuțitului folosit la comiterea faptei.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a constatat că partea vătămată B. M. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și că la data de 27.09.2013 a fost depusă prin serviciul „Registratură” cererea de constituire ca parte civilă a unității spitalicești S. de Urgență „B.-A.” cu suma de 3659,70 lei contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate în perioada 28.05._13, atașând în fotocopie decontul aferent.
Cu privire la fapta ilicită, aceasta a constat în lovirea părții vătămate B. M. V. cu un cuțit în zona superioară a hemitoracelui stâng de către inculpat. Urmarea faptei inculpatului a fost vătămarea corporală a părții vătămate cu punerea în primejdie a vieții acesteia.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat părții civile S. de Urgență B. – A., instanța a reținut că este în cuantum de 3.659,70 lei.
S-a luat act că partea vătămată B. M. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S. R..
P. în motivele de apel depuse în scris la dosar a criticat soluția instanței de fond pentru greșita deducere a perioadei de reținere și arest preventiv.
Inculpatul a solicitat să se aibă în vedere raportul de expertiză psihiatră al părții vătămate, care este cunoscută cu un comportament violent, și să se dispună achitarea sa, iar în subsidiar să se aplice legea penală mai favorabilă și anume aceea prevăzută de vechiul Cod penal.
Examinând actele dosarului și sentința apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C. pr. pen., Curtea apreciază că este nefondat apelul inculpatului și este fondat apelul Parchetului pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.
Instanța de fond a analizat judicios probatoriul administrat în cauză și a reținut o situație de fapt concordantă împrejurărilor ce rezultă din acest probatoriu.
În fața instanței de apel s-a procedat la audierea părții vătămate B. M. V. (care a susținut că nu a fost înjunghiat de inculpat, ci s-a tăiat într-un fier – fila 38), s-a procedat la o completare a raportului de expertiză medico-legală (rezultând din raportul A_ /2014 din 20.03.2014 că: „Numitul B. M. V. a prezentat leziuni traumatice (plagă toracică penetrantă cu lezarea arterei mamare interne stângi și hemotorax consecutiv) care s-au putut produce la data de 26.05.2013 prin lovire cu corp dur, cu muchie sau margine tăioasă – posibil corp tăietor înțepător de tipul briceagului, pentru care a necesitat 22-25 zile îngrijiri medicale. Leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei, în sensul că fără tratament de specialitate prompt și eficient ar fi condus inevitabil la deces.” ) au fost solicitate relații de la Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Compartimentului Simulat din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (care, cu adresa nr._/10.04.2014 a comunicat că inculpatul S. R. nu s-a prezentat la data de 06.03.2014 în vederea efectuării unei noi examinări poligraf, iar din documentele transmise se constată că inculpatul se afla sub tratament care interferează cu funcționarea a cel puțin două trasee poligraf, însă, dacă, efectuându-se testul de acomodare se constată că nivelul de impact al medicației permite efectuarea comparațiilor, examinarea continuă – fila 78 dosar Curtea de Apel București), iar ulterior s-a efectuat o constatare criminalistică a comportamentului simulat al inculpatului S. R. (fiind întocmit raportul nr._/30.04.2014 din care rezultă că la întrebările relevante ale cauzei privitoare la înjunghierea părții vătămate B. M. V. la data de 26.05.2013, răspunsurile inculpatului au provocat modificări care, cu probabilitate, sunt specifice comportamentului simulat – filele 96-103 dosar Curtea de Apel București) și s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică a părții vătămate, fiind întocmit raportul A_ din 09.05.2014, din care rezultă că numitul B. M. V. prezintă tulburare mixtă de personalitate și sindrom de dependență de alcool. Cu ocazia examinării psihiatrice partea vătămată a afirmat că: „Nu mă lăsau în pace, de aceea mi-am schimbat declarația. Puseseră femeile, copiii, urlau că mă bagă la viol … Am vrut să-l ajut pe S. R.” – filele 106-109 dosar Curtea de Apel București).
Probele administrate în apel confirmă neîndoielnic situația de fapt reținută de prima instanță constând în aceea că în data de 26.05.2013 inculpatul S. R. s-a deplasat împreună cu partea vătămată B. M. V. pe un teren viran situat în zona străzii Cârlibaba, sector 5, București unde a aplicat, cu un cuțit, o lovitură părții vătămate într-o zonă vitală, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe (respectiv: foaia de observație clinică și planșa fotografică; înscrisuri medicale privind asistența medicală acordată părții vătămate; raportul de expertiză medico-legală nr.A_ ; procesele-verbale de recunoaștere din planșele fotografice; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate la numărul unic pentru apeluri de urgență;; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor S. D.-G., C. D.-L., D. I. C. N., H. V. G., D. Ștefanela, C. N. P. și M. P. și declarațiile părții vătămate B. M. V.), precum și în fața instanței de apel.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază ca fiind nesincere apărările inculpatului, acesta urmărind exonerarea sa de răspunderea penală.
De asemenea, vinovăția inculpatului nu este contrazisă de revenirea asupra declarațiilor de către partea vătămată și unii dintre martori (această poziție explicându-se prin faptul că inculpatul era perceput ca un lider, unii dintre martori prestând ocazional activități în gospodăria inculpatului). Mai mult, pentru unele persoane (inclusiv partea vătămată) el inspiră teamă.
Actele medicale și medico-legale de la dosarul cauzei confirmă varianta inițială susținută de partea vătămată privitoare la desființarea agresiunii și modalitatea de producere a leziunii.
Mai este de reținut că, starea psihică a părții vătămate este precară, iar comportamentul inculpatului la întrebările relevante ale cauzei s-a dovedit a fi simulat.
Constatând că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, în mod legal și temeinic a dispus instanța de fond condamnarea acestuia, subsecvent schimbării încadrării juridice din art.20 raportat la art.174 alin.1-175 alin.1 lit.i cu aplicarea art.37 lit.b C. pen. de la 1968 în art.20 raportat la art.174 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.b din același cod.
Întrucât de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală devin incidente dispozițiile art.5 alin.1 C. pen., potrivit cărora: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Art. 174 alin.1 C. pen. de la 1968 sancționa omorul cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar ca efect al reținerii tentativei limitele de pedeapsă se reduceau la jumătate. În noul Cod penal fapta este incriminată de art.188, fiind aplicabil același regim sancționator.
În cazul recidivei postexecutorii art.39 alin.4 C. pen. de la 1968 prevedea posibilitatea aplicării unei pedepse până la maximul special, iar dacă acesta era considerat neîndestulător se putea adăuga un spor de până la 10 ani închisoare, în vreme ce art.43 alin.5 din Codul penal prevede o majorare cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei.
Din cele de mai sus rezultă că este mai favorabilă inculpatului legea veche.
Cum încadrarea juridică a fost corect stabilită instanța de control judiciar constată că este justificată condamnarea inculpatului în baza textelor de lege evocate, iar pedeapsa aplicată – de 6 ani închisoare – satisface exigențele impuse de art.72 C. pen. din 1968 atât din perspectiva circumstanțelor reale, cât și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului. Pedeapsa astfel stabilită are aptitudinea de a realiza scopurile prevenției speciale și ale celei generale.
În ceea ce privește deducerea detenției preventive Curtea constată că se confirmă susținerea Parchetului, urmând a se proceda în consecință.
Celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară, măsura preventivă, măsura de siguranță, latura civilă, cheltuielile judiciare) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate alte motive de desființare a hotărârii.
Așa fiind, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. R..
În temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen. va fi admis apelul declarat de P., va fi desființată, în parte, sentința penală și va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 03.06.2013 și a arestării preventive de la 20.06.2013 la 18.02.2014.
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen., va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului S. R..
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București.
Desființează, în parte, sentința penală nr.822/12.11.2013 a Tribunalului București - Secția a II-a penală și rejudecând în fond:
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 03.06.2013 și a arestării preventive de la 20.06.2013 la 18.02.2014.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. T. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./27.10.2014
T. București – S.II. – jud.: J. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1076/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
