Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 318/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 318/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.318 C
Ședința publică din data de 04.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, este reprezentat prin procuror A. A. I..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat C. V. împotriva sentinței penale nr.1071/03.04.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală din dosarul nr. _ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat, personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat Pașala D., în baza delegației nr.296/28.04.2014, (atașată la fila 10 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosarul cauzei a relațiilor solicitate de la Tribunalul București - Secția I penală potrivit cărora, la data de 03.04.2014 s-au efectuat comunicări în dosarul penal nr._, iar în cauză Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – B.T. - Bistrița Năsăud nu a formulat contestație împotriva sentinței penale nr.1071/03.04.2014, a adresei nr._/30.04.2014 emisă de Administrația Penitenciarului București - Rahova prin care se solicită a se comunica dacă se impune deducerea arestului preventiv a condamnatului de la 15.04.2005 până la 18.10.2005, perioadă ce a fost dedusă prin sentința penală nr.199/29.04.2011 a Tribunalului T., dar care nu se regăsește în sentința penală contestată, precum și o cerere din partea apărătorului ales al contestatorului condamnat de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare, precum și pentru existența unei cauze ce trebuie atașată prezentului dosar și care are termen de judecată în recurs la Î.C.CJ. în data de 19.06.2014, conform certificatului de grefă anexat, după care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat învederează Curții că, contestatorul condamnat solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a fi asistat de apărătorul său ales.
Fiind întrebat de Curte, contestatorul condamnat arată că dosarul aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen de judecată la data de 19.06.2014 privește un dosar care a fost disjuns din cauza în care a fost condamnat definitiv.
Curtea aduce la cunoștință contestatorului condamnat faptul că prezenta cauză are ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile și nu soluționarea unei cereri de contopire a pedepselor și de asemenea că, aceasta a fost suspendată în legătură cu pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție privitor la infracțiunea prevăzută de art.323 din Codul penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se opune amânării judecării cauzei, întrucât motivele invocate nu au legătură cu prezenta cauză, iar în plus, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în data de 02.06.2014 în legătură cu prevederile art.323 din Codul penal, motiv pentru care, consideră că apărarea contestatorului condamnat poate fi asigurată și de către apărătorul din oficiu prezent la acest termen de judecată.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de contestatorul condamnat privind amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător, asistența juridică a acestuia fiind asigurată la acest termen de judecată de către un avocat desemnat din oficiu.
Contestatorul condamnat C. V. învederează Curții că este de acord să fie asistat juridic de către apărător din oficiu.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită încuviințarea depunerii unui set de înscrisuri în circumstanțierea favorabilă a contestatorului condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că înscrisurile respective nu au legătură cu obiectul cauzei însă dacă contestatorul condamnat insistă în depunerea acestora, ele pot fi primite la dosarul cauzei.
Curtea încuviințează depunerea înscrisurilor în circumstanțierea contestatorului condamnat, însă nu ca o probă care să aibă legătură cu obiectul dedus judecății.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat C. V., având cuvântul în susținerea contestației, arată că, într-adevăr, prin Decizia nr.12 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, s-a stabilit că faptele prevăzute de art.323 din vechiul Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003, se regăsesc incriminate în art.367 din noul Cod penal, astfel că, solicită admiterea contestației, apreciind că în cauza de față contestatorului condamnat i se poate aplica legea penală mai favorabilă, raportat la dispozițiile art.6 din noul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate, considerând că sentința penală nr.1071/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală este legală și temeinică, având în vedere și decizia nr.12/02.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, arată că a fost dezincriminată infracțiunea prev. de art.297 alin.(1) din vechiul Cod penal și s-a redus în mod corect interdicția prevăzută de art.66 lit.a, b și d de la 6 ani la 5 ani, motiv pentru care apreciază că această contestație este nefondată.
În legătură cu perioada nededusă care se regăsește în sentința penală nr.199/29.04.2011 pronunțată de Tribunalului T., consideră că numai sub acest aspect, prezenta contestație ar putea fi admisă.
Contestatorul condamnat C. V., personal, în ultimul cuvânt, arată că a depus și o contestație la Curtea Constituțională, considerând că art.6 la baza căruia stă art.4 din Legea nr.187/2012 este neconstituțional, însă nici până în prezent Curtea Constituțională nu a pronunțat vreo decizie.
Depune la dosarul cauzei un memoriu pentru a fi avut în vedere la soluționarea cauzei, solicitând admiterea contestație și reducerea pedepselor care i-au fost aplicate în mod definitiv, în măsura în care este posibil, având în vedere că are în întreținere cinci copii, soția sa este bolnavă de cancer, iar în prezent este executat silit.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1071/03.04.2014 Tribunalul București – Secția I Penală a admis sesizarea Comisiei de Evaluarea a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile din Penitenciarul Bucuresti-Rahova.
A constatat ca prin sentința penală nr. 60/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitiva prin Decizia penala nr. 2270/2012 a ICCJ, C. V. a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare in condițiile art. 71-64 lit. a teza II-a si lit. b cod penal .
A repus in individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare - art. 323 cod penal ,1 an închisoare – art. 29o cod penal, 4 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 23 alin. l lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal, 3 ani închisoare pentru art. 297 cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal.
A constatat ca potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 286/2009 art. 297 cod penal a fost dezincriminat .
A constatat ca prin sentința penala nr. 199/2011 a Tribunalului T., definitiva prin Decizia penala nr. 702/2013 a ICCJ, C. V. a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare si 6 ani interdictia drepturilor prev. de art. 64 lit. b si c cod penal in condițiile art. 71-64 lit. b c cod penal .
A constatat ca potrivit prev. art. 66 alin 1 NCP perioada interzicerii exercitării unor drepturi este de la 1-5 ani, conform prev. art. 66 NCP
In baza prev. art. 6 din Legea nr. 286/2009 a redus perioada interdicției drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b ,d aplicat pe lângă pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare pentru o perioada de 5 ani
A dispus anularea MEPI 79/2011 din 27.06.2012 emis de Tribunalul Bihor si emiterea unui nou MEPI .
A dispus anularea MEPI nr. 294/2011 din 28.02.2013 emis de Tribunalul T. si dispune emiterea unui nou MEPI.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin sentința penală nr.60/2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, definitive prin d.p.,nr. 2270/2012 a ICCJ, C. V. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an urmând sa exercite in final pedeapsa de 5 ani închisoare, in condițiile art. 71-64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p.
In pluralitatea de infracțiuni reținută in sarcina intimatului au fost reținute infracțiunile prev si ped. de art. 323 alin.1 C.p., 290 cu aplic. art 41 alin.2 C.p., 23 alin.1 lit.a si c din Legea nr.656/2002 cu aplic art. 41 alin.2 C.p si respectiv art. 297 C.p. cu aplic. art 41 alin.2 (pentru ultima infracțiune fiind aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare).
A constatat că potrivit disp. art 4 din Lg 286/2009 art. 297 a fost dezincriminat.
A constatat, totodată, ca prin s.p. nr. 199/2011 a Tribunalului Timis, definitivă prin d.p.nr. 702/R/2013 a ICCJ, intimatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare si 6 ani interdicția drepturilor prev de art. 64 lit. b si c C.p. in condițiile art. 71-64 C.p.
A constatat că pedeapsa pentru care s-au interzis drepturilor prev. de art. 64 lit. b si c C.p. depășește maximul perioadei prev de disp.art.66 alin.1 NCp.
In raport de aceasta situație, potrivit disp. art. 6 din Codul penal, a redus perioada interdicției drepturilor prev. de art. 66 lit. a,b,d C.p. aplicat pe lângă pedeapsa rezultanta de 8 ani inchisoare, pentru o perioadă de 5 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. V. solicitând aplicarea legii penale mai favorabile în raport și cu infracțiunea prev. de art. 323 VCP – regăsită sub aspectul incriminării în art. 367 NCP și aplicarea unei pedepse mai reduse.
Curtea, examinând potrivit art.425/1 Cod procedură penală, contestația formulată constată că acesta este neîntemeiată.
Contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 60/2011 a Tribunalului Bihor (definitivă prin decizia penală nr. 2270/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final 5 ani închisoare, pluralitatea de infracțiuni fiind formată din infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. 1 vechiul Cod penal; art. 290 VCP cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 23 alin. 1 lit. a,c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin, 2 Cod penal și de art. 297 VCP cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța a constatat întemeiat că infracțiunea prev. de art. 297 Cod penal (înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor) a fost dezincriminată și a făcut aplicarea art. 4 noul Cod penal.
În privința infracțiunii prev. de art. 323 VCP se constată că s-a stabilit prin decizia penală nr.12/02.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru Dezlegare unor Chestiuni de D./în materie penală – că aceasta nu a fost dezincriminată, astfel că ea se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 367 din noul Cod penal.
Totodată, contestatorul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 199/29.04.2011a Tribunalului T. (definitivă prin decizia penală nr.702/R/27.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la o pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pluralitatea de infracțiuni fiind formată din infracțiunile prev. de art. 323 alin.1,2 vechiul Cod penal rap. la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000; de art. 255 vechiul Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 23 pct. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. 2 lit. d din Legea nr. 78/2000 și de art. 26 VCP rap. la art. 2481 vechiul Cod penal rap. la art. 17 lit. d din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Și în această situație, cu privire la infracțiunea prevăzută de art.323 vechiul Cod penal se constată că nu a fost dezincriminată, fiind regăsită în conținutul constitutiv în art.367 din noul Cod penal.
Instanța de fond, corect a avut în vedere aplicarea legii penale mai favorabile referitoare la pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr.199/2011 a Tribunalului T., reducând-o la 5 ani, cum prevede art. 66 alin. 1 NCP.
În privința pedepsei principale, nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 NCP, pedepsele aplicate, nici pentru fiecare infracțiune și nici pentru fiecare pluralitate de infracțiuni, nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, neexistând astfel, nicio cauză legală de reducere, iar în această operațiune de aplicare a legii penale mai favorabile în temeiul art. 6 noul Cod penal, nu se face o reindividualizare a pedepsei, modalitatea de reducere a pedepsei fiind strict reglementată de textul menționat.
Așa fiind, urmează a respinge contestația ca neîntemeiată, potrivit art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală.
Urmează a deduce perioada considerată executată, de la data de 15.04.2005 până la data de 18.10.2005, potrivit sentinței penale nr. 199/29.04.2011 pronunțată de Tribunalul T. (definitivă prin decizia penală nr.702/R/27.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală).
Urmează a face aplicarea art.275 alin.2 și a art.272 alin.1 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat C. V., împotriva sentinței penale nr.1071/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr._ .
Deduce perioada considerată executată, de la data de 15.04.2005 până la data de 18.10.2005, potrivit sentinței penale nr. 199/29.04.2011 pronunțată de Tribunalul T. (definitivă prin decizia penală nr.702/R/27.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală).
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art.272 alin.1 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se acoperă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2014.
PREȘEDINTE,
N. S.
GREFIER,
D. S.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. I. P. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 1088/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
