Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 192/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 192/2014
DOSAR NR._
(_ ) ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.192
Ședința publică din data de 6 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. R.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat de procuror P. CAMELUȘ.
Pe rol, soluționarea contestației formulate de condamnatul Y. A. împotriva sentinței penale nr.215 din data de 20.03.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat Y. A., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, avocat Chiorsacu A., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat Taban A., în baza delegației nr._/28.04.2014. S-a prezentat interpretul de limba turca V. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat Y. V. A. solicită în baza art.598 lit.d rap. la art.595 Cpp, având în vedere dispozițiile art.6 NCp, a se stabili pedepsele în noile limite prevăzute de codul penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată. Solicită a se constata că pedepsele aplicate nu depășesc maximul prevăzut de legea nouă, condiții în care nu sunt incidente dispozițiile art.6 Cp.
Contestatorul-condamnat Y. V. A., personal, având ultimul cuvânt, prin intermediul interpretului de limbă turcă, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 215/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnatul Y. A..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului I. – Sectia Penala sub nr._ la data de 07.02.2014, contestatorul – condamnat Y. A. a solicitat acestei instante ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 268/10.04.2012 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, ca efect al aplicarii legii penale mai favorabile.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.598 lit.d NCPP si art.23 lit.b din Legea 255/2013.
La dosarul cauzei s-a atasat fisa de cazier judiciar a condamnatului, fisa de evaluare intocmita de comisia de evaluare a incidentei legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Jilava, MEPI si sentinta penala de condamnare .
Comisia din cadrul Penitenciarului Jilava a apreciat ca față de condamnatul Y. A. nu sunt incidente dispozițiile art.4 si art.6 NCP.
Analizând actele dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr.268/10.04.2012 a Tribunalului București - Secția a II-a Penala, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2092/13.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul Y. A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71 alin.1 din OUG nr.105/2001 cu aplicarea art.3201 Cod Procedură Penală.
In baza art.7 alin.1 si 3 din Legea 39/2003 cu aplicarea art.3201 Cod Procedură Penală același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare.
In baza disp.art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod Penal inculpatul executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 4 luni închisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod Penal.
În baza sentinței penale menționate, Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Penala a emis MEPI nr. 490/14.06.2013.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Or, in raport de dispoziția legală anterior evocata, Tribunalul a constatat ca, potrivit noului Cod Penal, infracțiunile săvârșite de către condamnat sunt reglementate de dispozițiile art. 262 alin.1 NCP si art. 367 alin.1 si 3 NCP si sancționate cu o pedeapsa maxima de 3 ani, respectiv 5 ani închisoare.
Pe de alta parte, Tribunalul a constatat ca pedeapsa rezultanta calculata potrivit noilor dispoziții procesuale (art.38-39 NCP) ar depăși cuantumul pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare definitiva.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, contestație condamnatul Y. A. prin care a solicitat reducerea pedepsei în a cărei executare se află, în limitele stabilite de noul Cod penal.
Examinând hotărârea contestată prin prisma criticii formulate, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În contestația formulată petentul solicită aplicarea legii penale mai favorabile precizând că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat au fost reduse de către legiuitor, așa încât s-ar impune reducerea pedepsei.
Conform art.595 alin.1 din noul Cod pr.penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art.6 din Codul penal.
Potrivit art.6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile, dispozițiile art.6 alin.1 din noul Cod penal sunt incidente numai atunci când pedeapsa închisorii, definitiv aplicată potrivit legii vechi, nu ar putea fi aplicată, sub aspectul duratei sale, pentru aceleași fapte, și conform legii noi, fiind mai mare decât pedeapsa închisorii atrasă de această din urmă lege.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care petentul fusese condamnat este, în noua reglementare, închisoarea de la 2 la 7 ani pentru infracțiunea de trafic de migranți prev.de art.263 Cod penal (fost art.71 alin.1 din OUG 105/2001) respectiv de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.367 din noul Cod penal (fost art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003) însă, în speță, Curtea constată că pedepsele aplicate (2 ani închisoare și respectiv 3 ani și 4 luni închisoare) este legală atât în raport de legea veche cât și în raport de legea nouă așa încât nu se mai putea identifica un temei constituțional pentru reducerea pedepsei și implicit pentru limitarea autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
Prin urmare, pedeapsa definitiv aplicată nu depășește maximul special prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și pentru infracțiunea de trafic de migranți, nici măcar în ipoteza reducerii acelui maxim cu o treime, în considerarea procedurii simplificate de judecată pentru care a optat acesta, bazată pe recunoașterea vinovăției, astfel că, în speță, nu sunt incidente prevederile art.6 alin.1 din noul Cod penal, pe care s-a întemeiat contestația dedusă judecății.
De asemenea, nici în ceea ce privește regimul juridic al concursului de infracțiuni legea penală nouă nu este mai favorabilă, căci, conform art.38 al.1 NCP rap. la art.39 al.1 lit.b NCP, contestatorul ar urma să execute o pedeapsă mai mare decât cea din prezent.
Dispozițiile art.6 NCP nu sunt aplicabile nici în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată, dat fiind că aceasta se situează sub 5 ani, respectiv au fost aplicate pentru o perioadă de 4 ani.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Y. A..
Va menține hotărârea atacată
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 alin.1 pct.7 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul Y. A. împotriva sentinței penale nr.215/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
Menține hotărârea atacată.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Dispune ca plata interpretului de limba turcă reprezentând c/val. a 4 ore să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.05.2014.
PREȘEDINTE
G. R.
GREFIER
D. T.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. R. P. – Tribunalul I. – Secția Penală
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 205/2014. Curtea de... → |
|---|
