Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 233/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 233/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.233/C
Ședința publică din data de 12 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror M. M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul V. V. împotriva Sentinței penale nr.177/F din data de 06 martie 2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat V. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. E., în baza delegației nr._/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 20 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat, personal, declară că își retrage contestația formulată în prezenta cauză.
În raport cu declarația contestatorului condamnat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii contestației formulate în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, la rândul său, să se ia act de declarația prin care contestatorul condamnat a precizat că își retrage contestația și să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul condamnat, personal, în ultimul cuvânt, reiterează declarația de retragere a contestației formulate în prezenta cauză.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.177/F din data de 06 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul I. – Secția Penală (sesizat, prin declinare de competență, conform Sentinței penale nr.250/F din data de 14 februarie 2014 a Tribunalului București – Secția I Penală), în temeiul art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 din noul Cod de procedură penală în ref. la art.6 din noul Cod penal, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul V. V. (fiul lui S. și L., născut la data de 12 octombrie 1979) și, potrivit art.275 alin.2 din noul Cod de procedură penală, l-a obligat pe acesta la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că autorul contestației la executare a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în raport cu pedeapsa pe care o execută în prezent.
Astfel, prin Sentința penală nr.415/2012 a Tribunalului G. (rămasă definitivă prin nerecurare), s-a hotărât astfel:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.288/2009 a Tribunalului București – Secția I Penală (rămasă definitivă prin Decizia nr.2420/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), în pedepsele componente, și anume 2 pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare.
De asemenea, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1539/2008 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală (rămasă definitivă prin Decizia nr.3771/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), în pedepsele componente, și anume o pedeapsă de 10 ani închisoare și o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Au fost contopite apoi pedepsele anterior menționate și s-a aplicat condamnatului, în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pe durata căreia i-au fost interzise drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal.
În temeiul art.35 alin.3 din vechiul Cod penal, a fost aplicată condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a acelorași drepturi.
A fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada deja executată de condamnat, începând cu data de 26 martie 2008 până la zi.
În baza hotărârii respective, a fost emis la data de 22 octombrie 2012 MEPÎ nr.447/2012.
Potrivit art.6 alin.1 din noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012), pedeapsa maximă este 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art.4 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012), pedeapsa maximă este 3 ani închisoare.
În speță, întrucât condamnatului i-au fost aplicate trei pedepse (10 ani închisoare, 5 ani închisoare și respectiv 5 ani închisoare) pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 și o pedeapsă (2 ani închisoare) pentru comiterea unei infracțiuni prevăzute de art.4 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000, care nu depășesc limitele maxime anterior menționate, Tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din noul Cod penal.
De asemenea, în raport cu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, Tribunalul a constatat că legea nouă nu este mai favorabilă condamnatului, deoarece, potrivit art.38 alin.1 rap. la art.39 alin.1 lit.b din noul Cod penal, acestuia ar trebui să îi fie aplicată o pedeapsă mai mare decât cea pe care o execută în prezent.
Totodată, Tribunalul a constatat că dispozițiile art.6 din noul Cod penal nu sunt aplicabile nici în ceea ce privește pedeapsa complementară, întrucât durata acesteia nu este mai mare decât maximul prevăzut de legea nouă (5 ani).
Împotriva sentinței penale anterior menționate (a cărei minută a fost comunicată, în copie, la data de 12 martie 2014), a formulat contestație în termenul legal (la aceeași dată) condamnatul V. V. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului de detenție și înaintată apoi primei instanțe).
Contestația respectivă a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 10 aprilie 2014.
La termenul de astăzi, condamnatul contestator, fiind prezent personal în fața Curții, în stare de detenție și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a declarat că își retrage contestația formulată în prezenta cauză.
Conform art.4251 alin.3 din Codul de procedură penală, dispozițiile art.415 din același cod se aplică în mod corespunzător în cazul oricărui tip de contestație, prin urmare și în cazul aceleia de față, reglementată de art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 (privind punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală), astfel cum a fost modificată prin art.4 din OUG nr.116/2013.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, condamnatul își poate retrage oricând contestația formulată, printr-o declarație personală.
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate și declarația condamnatului de la termenul de astăzi (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea contestației formulate de acesta în prezenta cauză.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnatul contestator, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului contestator (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.3 rap. la art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul V. V. împotriva Sentinței penale nr.177/F din data de 06 martie 2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2014.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G / Th.red.C.V.M.
Ex.2 / 08 iunie 2014
T.I. - jud.R.A.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
