Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 224/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 224/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 224/C
Ședința publică din data de 9 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror I. C..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de petentul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 244 din data de 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul-condamnat B. M. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 08.05.2014 și atașată la fila 8 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al petentului-condamnat B. M., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, apreciind că în cauză se impune reducerea pedepsei aplicate, în condițiile intervenirii legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, având în vedere că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012.
Petentul-condamnat B. M., având ultimul cuvânt, solicită aplicarea legii penale mai favorabile.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 244/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. s-au dispus următoarele:
În baza art. 598 - 599 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), raportat la art. 595 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), cu referire la art.23 din Legea 255/2013, cu referire la art. 6 din Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat B. M., în prezent aflat în executarea M.E.P.I cu nr. 717 / 2010 a Tribunalului Bucuresti – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) NCPP obligă petentul la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Prin cererea înregistrată inițial, la data de 07.02.2014, sub nr._, pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală, petentul condamnat B. M. a contestat mandatul de executare nr. 717 / 2010 al Tribunalului Bucuresti – Secția I Penală, solicitând, pe calea contestației, reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 307/2010 a Tribunalului București, Secția I Penală, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal.
Prin sentința penală nr. 377/2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul B. M. în favoarea Tribunalului I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 07.03.2014, sub nr._ .
La dosarul cauzei s-au atașat următoarele: dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția I Penală ; copia M.E.P.I nr. 717 / 2010 al Tribunalului Bucuresti – Secția I Penală, sentința penală nr. 307/2010 a Tribunalului Bucuresti – Secția I Penală, precum și fișa de evaluare întocmită de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava.
Instanța a respins ca neîntemeiată contestatia la executare formulată în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de dispozițiile mai sus invocate, instanța a constatat că în ceea ce privește pedeapsa de 8 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.2 din L.143/200 cu aplic. art. 41 alin.2 din vechiul C.pen, aceasta se situează sub limita maximă de 12 ani de închisoare prev. de art. 2 alin.2 din L.143/200 cu aplic. art. 35-36 din noul C.pen, aceasta fiind noua încadrare juridică susceptibilă în speță. Prin urmare nu se impune reducerea pedepsei aplicate, conform art. 6 NCP, deoarece pedeapsa aplicată conform vechii reglementări penale nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală, în vigoare de la 01.02.2014 .
De asemenea, nici pedeapsa complementară aplicată conform vechii reglementări penale (interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale) nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală - limita maximă a oricărei pedeapse complementare aplicate fiind de 5 ani, conform art. 66 alin.1 din noul Cod penal, în vigoare începând din data de 01.02.2014.
Împotriva sentinței penale a formulat contestație condamnatul B. M., cu motivarea că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 307/12.04.2010, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, poate fi redusă, având în vedere modificările legislației penale.
Examinând contestația formulată de condamnat, Curtea constată că solicitarea acestuia de desființare a sentinței penale este nefondată, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa pe care petentul o execută.
Astfel, prin sentința penală nr. 307/12.04.2010, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, definitivă la 13.12.2010 prin decizia penală nr. 4486 a Î.C.C.J., B. M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 2 din Legea 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 C.p., cu reținerea art. 74 lit. c, al. 2 și 80 C.p. 1968.
Prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunea are corespondent în legea nouă în același text de lege, care prevede un maxim special de pedeapsă de 12 ani închisoare.
Potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi. În consecință, chiar dacă limitele de pedeapsă s-au modificat, reducerea pedepsei poate avea loc numai dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă. Or, pedeapsa de 8 ani închisoare pe care o execută petentul nu depășește maximul de 12 ani închisoare prevăzut de legea nouă.
De asemenea, prima instanță a constatat în mod legal că pedeapsa complementară nu suportă modificări în durată și conținut raportat la art. 6 alin. 5 Cod penal combinat cu art. 66 Cod penal, durata acesteia, de 2 ani, nedepășind maximul de 5 ani prevăzut de legea nouă.
În consecință, contestația la executare formulată de condamnatul B. M. a fost în mod legal și temeinic respinsă ca nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 244/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 244/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestator la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/11.06.2014
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
