Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 477/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2014 în dosarul nr. 477/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 477
Ședința publică din data de 14 iulie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structură Centrală este reprezentat prin procuror L. E. S..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul-condamnat P. A. C. împotriva sentinței penale nr.404/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat P. A. C., personal, în stare de arest asistat juridic de apărător desemnat din oficiu G. M., în baza delegației avocațiale de asistență juridică obligatorie nr._/2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul pe contestație:
Apărătorul din oficiu pentru contestatorul-condamnat P. A. C. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale a Tribunalului I., iar rejudecând solicită redozarea pedepsei aplicate condamnatului de 2 ani și 6 luni, pe care o consideră prea mare, având în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat s-au micșorat prin . noului Cod penal.
De asemenea solicită să se țină cont de faptul că i-a fost aplicat art. 16 din legea 143/2000 și art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită în temeiul dispozițiilor art.4251 pct.1 lit.b Cod procedură penală respingerea contestației formulată de contestatorul-condamnat ca neîntemeiată, având în vedere că nu au fost încălcate dispozițiile art.6 din Codul penal la care se face referire, iar limitele de pedeapsă sunt cele prevăzute de noua reglementare, astfel cum pedepsele au fost reduse fără ca maximul prevăzut de lege să fie depășit de pedeapsa aplicată inculpatului și pe care o execută.
Contestatorul-condamnat P. A. C. solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 404/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnatul P. A. C. (fiul lui G. si Uta A., născut la data de 26.03.1989, deținut in Penitenciarul Jilava, CNP:_), cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.150/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.120/15.01.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, inculpatul P. A. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.16 din Legea nr.143/2000, art.3201 alin.7 Cod procedură penală. În baza art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.16 din Legea nr.143/2000 si art.3201 alin.7 Cod procedură penală același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. În baza art.33 alin.1 lit.a Cod penal rap. la art.34 alin.1 lit.b Cod penal si art.35 alin.1 Cod penal s-au contopit pedepsele, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani si 6 luni închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal. În baza sentinței penale anterior menționate, Tribunalul V. a emis M.E.P.I. nr. 200/16.01.2014.
Tribunalul retine ca in prezenta cauză vechea reglementare lege constituie lege penală mai favorabilă. Astfel, s-a arătat că:
- potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.16 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 3 ani și 6 luni ca urmare a aplicării art.16 din Legea nr.143/2000 și interzicerea unor drepturi. Potrivit art.36 alin.1 Cod penal, pedeapsa maximă prevăzută de lege se poate majora cu cel mult 3 ani închisoare;
- potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.16 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 1 an închisoare, ca urmare a aplicării art.16 din Legea nr.143/2000 și interzicerea unor drepturi. Potrivit art.36 alin.1 Cod penal, pedeapsa maximă prevăzută de lege se poate majora cu cel mult 3 ani închisoare;
- potrivit art.38, 39 alin.1, lit.b) Cod penal, pedeapsa rezultantă aplicabilă este de 2 ani și 6 luni plus sporul obligatoriu din pedeapsa de 3 luni, respectiv o pedeapsă de 2 ani și 7 luni, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 2 ani, pedeapsa rezultantă anterior menționată fiind mai gravă decât cea aplicată de instanța de judecată ce a soluționat fondul litigiului.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, contestație condamnatul P. A. C. prin care a solicitat reducerea pedepsei în a cărei executare se află, motivat de faptul că a intervenit o lege penală nouă, mai favorabilă ce prevede limite de pedeapsă cu inchisoarea mai reduse.
Examinând hotărârea contestată prin prisma criticii formulate, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În contestația formulată petentul solicită aplicarea legii penale mai favorabile precizând că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat au fost reduse de către legiuitor, așa încât s-ar impune reducerea pedepsei.
Conform art.595 alin.1 din noul Cod pr.penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art.6 din Codul penal.
Potrivit art.6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile limitarea autorității de lucru judecat generată de reducerea pedepsei este explicată de necesitatea asigurării efectivității principiului legalității pedepsei ce implică nu doar existența unui suport legal la data aplicării, ci și menținerea acestuia pe durata executării, în condițiile în care pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, existând o diferență de pedeapsă care nu s-ar mai regăsi într-un text în vigoare.
Scopul reglementării cuprinse în art.6 alin.1 din noul Cod penal, pe care se întemeiază și contestația care face obiectul judecății în prezenta cauză, este exclusiv acela de a oferi suport legal pedepsei definitiv aplicate sub imperiul legii vechi, în raport cu legea nouă.
Altfel spus, dispozițiile art.6 alin.1 din noul Cod penal sunt incidente numai atunci când pedeapsa închisorii, definitiv aplicată potrivit legii vechi, nu ar putea fi aplicată, sub aspectul duratei sale, pentru aceleași fapte, și conform legii noi, fiind mai mare decât pedeapsa închisorii atrasă de această din urmă lege.
Este adevărat că limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu pentru care petentul fusese condamnat, în noile reglementări a fost redusă, însă, în speță, Curtea constată că pedeapsa aplicată ( 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 2 ani) este legală atât în raport de legea veche, cât și în raport de legea nouă, așa încât nu s-ar mai putea identifica un temei legal pentru reducerea pedepsei și implicit pentru limitarea autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b din noul Cod pr.penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. A. C., soluție în raport de care, conform art. 275 alin.2 Cod pr.penală il va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul condamnat P. A. C. împotriva sentinței penale nr. 404/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2014.
PREȘEDINTE,
D. G.
GREFIER,
L. A. P.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.4/17.07.2014
T.I. – jud.P.R.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 480/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
