Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 825/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 825/A
Ședința publică din 24.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P. M.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul G. G. împotriva sentinței penale nr. 82/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat G. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu Slăvuică M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, la dosarul cauzei, lipsind moștenitorii persoanei vătămate O. T., respectiv numiții O. D. și O. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că numitul O. D., în calitate de moștenitor al părții civile O. T., a formulat o cerere de introducere în cauză, după care:
Curtea pune în vedere inculpatului faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, atrăgându-i-se atenția că în cazul în care nu dorește să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul inculpat, personal, arată că nu dorește să fie audiat, înțelegând să își mențină declarațiile anterioare.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat arată că prin sentința penală 82 a Judecătoriei Oltenița inculpatul a fost condamnat la executarea unei pedepse de 1 an și 6 luni, în condițiile în care acesta a fost cooperant și sincer, însă nu a recunoscut fapta de tentativă de tâlhărie. Astfel, datorită atitudinii sincere s-a solicitat instanței de fond pronunțarea unei pedepse sub minimul special, iar forma de executare să fie cu suspendare. Mai arată că inculpatul este în arest preventiv încă din 27.01.2014, un termen foarte lung, și putea primi o pedeapsă cu suspendarea sau orientată către minimul special, nerecunoscând fapta de tentativă la tâlhărie. În concluzie, solicită instanței, cu privire la fapta de violare de domiciliu, orientarea pedepsei spre minimul specia, cu suspendare, și achitarea pentru fapta de tentativă la tâlhărie.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea apelului, arătând că săvârșirea faptei de tâlhărie rezultă din declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, astfel încât cererea de achitare este neîntemeiată. Cu privire la fapta de violare de domiciliu, apreciază că instanța de fond a reținut în mod just și legal gravitatea acesteia.
Apelantul inculpat, personal, solicită instanței achitarea.
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.82/06.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Oltenița, în baza art. 32 din N.C.P. rap. la art. 233-234 alin. 1 lit. d și f din N.C.P., cu aplic. art. 5 din N.C.P. și art. 37 lit. a C.p. de la 1968, a condamnat pe inculpatul G. G., fiul lui G. și E., născut la data de 28.04.1989 în București, sector 2, domiciliat în orașul Budești, ., jud. Călărași, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, posesor al CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată.
În baza art. 61 alin. 1 C.p. de la 1968, a menținut liberarea condiționată de care a beneficiat inculpatul pentru restul rămas neexecutat de 125 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 119/15.05.2012 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin decizia penală nr. 1388/5.07.2012 a Curții de Apel București.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii de 1 an și 6 luni, exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din N.C.P.
În temeiul art. 65 alin. 1 din N.C.P., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din N.C.P.
În baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A dedus din pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni durata arestării preventive de la 7.01.2014 la zi.
În baza art. 25 alin. 6 C.pr.pen., a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile O. T. și O. I., iar în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, înregistrat pe rolul acestei instanțe, la data de 29.01.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G. G., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de violare de domiciliu și de tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 192 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 37 lit. a C.p., și de art. 20 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. c C.p., cu aplic. art. 37 lit. a C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, în noaptea de 11/12.12.2013, în jurul orei 02,30, părțile vătămate O. T. ( 88 ani) și O. I. (91 ani) au auzit zgomote atât în interiorul locuinței lor din orașul Budești cât și în preajma acesteia, respectiv „bodorogeală” la fereastra camerei în care se aflau cei doi soți. Întrucât O. I. este imobilizat la pat, pentru a verifica proveniența zgomotului, de respectiva fereastră s-a apropiat partea vătămată O. T.. În acel moment însă geamul a fost spart de o persoana aflată în curte și care, întrucât partea vătămată a început să țipe, prin spărtură, a prins-o și a tras-o pe aceasta de nodul basmalei pe care o avea pe cap. O. T. a continuat să țipe și a opus rezistență prinzându-se cu mâinile de pervaz și șifonierul aflat în apropiere, condiții în care agresorul a apucat-o și de mână, continuând să o tragă spre el. În cele din urmă însă, urmare opoziției părții vătămate și strigătelor acesteia, i-a dat drumul și a fugit.
Încercarea agresorului de a deschide una din ferestrele locuinței fam. O. a fost surprinsă de către vecinul acestora, martorul P. G. care a apelat SNUAU 112 și a comunicat organelor de poliție semnalmentele acestuia, semnalmente pe care le-a putut observa întrucât zona era luminată de proiectoarele montate pe imobilul situat vis-a-vis de locuința sa.
Echipajul de poliție care s-a deplasat la locul faptei a surprins la câteva sute de metri distanță de acesta o persoană care din punct de vedere al vestimentației și constituției corespundea descrierii și care a fost identificată ca fiind inc. G. G.. Acesta a fost condus la locuința fam. O. și prezentat martorului P. G. care l-a recunoscut ca fiind persoana observată în curtea vecinilor săi și căruia, fiind întrebat cine este, inculpatul i-a răspuns „nu ți-am luat nimic că nu ai porc și păsări”. Cu prilejul audierii de către procuror G. G. a confirmat, de altfel, condițiile acestei recunoașteri, coroborând astfel procesul-verbal de constatare și prima declarație a martorului P. G. conform cu care cel din urmă nu a avut îndoieli cu privire la identitatea persoanei depistate de organele de poliție („….o persoană pe care am recunoscut-o fără nici un dubiu după îmbrăcăminte ca fiind persoana pe care o văzusem în curtea vecinei mele O. T.….”) deși ulterior începerii urmăririi penale, pe fondul unei reticențe de a fi reaudiat cu motivarea că îi este frică de răzbunarea membrilor familiei inculpatului (proces-verbal f. 60), martorul și-a nuanțat declarația: „m-au întrebat dacă el este iar eu am răspuns că după semnalmente, posibil, el poate fi.”
La cercetarea la fața locului efectuată de organele de poliție după identificarea autorului faptelor, în afara ferestrei de pe latura de sud al cărei geam a fost spart în condițiile sus-precizate, o altă fereastră de pe latura de vest a fost găsită deschisă și prezentând urme de forțare la sistemul de închidere (belciug îndoit) iar ușile unui șifonier din camera în care se deschidea respectiva fereastră erau toate deschise (uși despre care partea vătămată a precizat că le închisese în seara precedentă). Constatările au coroborat declarațiile părților vătămate care au arătat că au auzit zgomote din interiorul locuinței, confirmându-se, totodată, că inculpatul a pătruns în locuință cu intenția de a sustrage bunuri .
Atât în momentul depistării sale de către organele de poliție, cât și ulterior, cu prilejul primei audieri, G. G. a negat săvârșirea infracțiunilor susținând că în momentul în care a fost depistat de organele de poliție se întorcea din satul Buciumeni, de la unchiul său I. S. zis C. la care consumase băuturi alcoolice.
Fiind audiat, I. I. zis S. Corcoduș a infirmat apărarea, condiții în care inculpatul a susținut că, de fapt, unchiul său nu era acasă iar el și-a petrecut timpul cu soția acestuia, G., și nepoții săi, după care a consumat alcool în ., prieteni ai mei”.
I. G., soția lui I. I., nu a dorit să dea declarație în cauză susținând doar verbal în fața organelor de poliție că afirmațiile inculpatului nu corespunde realității, astfel cum a rezultat din procesul-verbal aflat la f. 65.
I. I. și-a menținut însă declarația, cu precizarea că atât în cursul zilei de 11.12.2013, începând cu ora 11,00, cât și în cursul nopții de 11/12.12.2013 s-a aflat la domiciliu și nu a fost vizitat de nepotul său.
În ceea ce privește tinerii cu care inculpatul a susținut că a petrecut cca. două ore după ce a plecat de la domiciliul unchiului său, fiindu-i solicitate de către procuror detalii în vederea identificării acestora și verificării apărării formulate, a declarat inițial că „….m-am întâlnit în țigănie cu niște băieți, prieteni ai mei cu care am băut cca. două ore la un magazin care nu știu cum se numește…”, „ Nu știu cum se numesc băieții cu care am băut în Buciumeni, îi cunosc doar din vedere. Nu știu nici unde locuiește vreunul dintre aceștia.”
La prezentarea materialului de urmărire penală G. G. a solicitat însă audierea în calitate de martori a lui N. și Ș. din Buciumeni, persoane cu care și-a petrecut o parte a nopții de 11/12.12.2013. A arătat că nu mai știe dacă, în afara celor doi, au mai fost și alte persoane cu care a băut în noaptea respectivă, nu cunoaște alte date care să ajute la identificarea martorilor propuși și a motivat că nu i-a indicat inițial pe aceștia întrucât “eram prea zăpăcit” dar, “ulterior am stat și m-am gândit și mi-am adus aminte numele celor cu care am băut în noaptea de 11/12.12.2013” .
Având în vedere declarațiile inițiale ale inculpatului, rezultatul verificării apărărilor formulate de acesta și lipsa unor date certe care să ajute la identificarea martorilor propuși, cererea de probe a fost respinsă.
Prin urmare, ansamblul probatoriului administrat susține vinovăția inc. G. G.. În acest sens, chiar atitudinea sa ulterior depistării și audierii cu privire la faptă este relevantă. Astfel, imediat după audiere, acesta a părăsit domiciliul din Budești, din datele comunicate organelor de poliție de către membrii de familie rezultând că “este plecat la o adresă necunoscută” și nu ține legătura cu aceștia.
Persoana vătămată O. T. s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei, reprezentând valoarea geamului spart de inculpat în încercarea de a pătrunde în locuință, în faza de urmărire penală.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost probate, în faza de urmărire penala, prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, declarații părți vătămate, declarații inculpat, declarații martorii, procese-verbale de căutare a inculpatului.
Prin încheierea din 16.12.2013, Judecătoria Oltenița a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în lipsă, pentru o perioada de 30 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 57/UP din 16.12.2013, care a fost pus în executare la data de 7.01.2014.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, care a fost respins de Tribunalul Călărași prin încheierea nr. 3/9.01.2014.
Prin încheierea din 31.01.2014, Judecătoria Oltenița, în temeiul art. 3001 alin. 3 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G. G., care a declarat recurs, fiind însă respins, prin decizia penală nr. 12/3.02.2014 a Tribunalului Călărași.
De asemenea, prin încheierea din 18.02.2014, în temeiul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, s-a dispus trecerea dosarului din ședința publică în ședința camerei de consiliu și trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, care, în baza art. 207 alin. 4 C.pr.pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva încheierii din 18.02.2014, inculpatul a declarat contestație, care a fost respinsă, ca nefondată, de Tribunalul Călărași, prin decizia penală nr. 2/20.02.2014.
Prin încheierea din 11.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. 2 C.p.p., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penala și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecata la data de 1.04.2014.
Prin încheierea din 18.03.2014, instanța, în temeiul art. 362 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 4 C.p.p., a menținut arestarea preventivă a inculpatului, care a declarat contestație împotriva încheierii de menținere a arestării preventive, însă Tribunalul Călărași, prin decizia penală nr. 7/20.03.2014, a respins, ca nefondată, contestația declarată de acesta.
În faza de judecată, au fost audiați inculpatul G. G., martorii P. G., I. I., P. D. și M. M., propuși de parchet, precum și martorii I. C. și I. G., propuși de inculpat.
De asemenea, a fost reaudiat inculpatul.
Prin cererea de la fila 28, persoana vătămata O. T. a menționat că nu se poate prezenta la judecătorie, fiind netransportabilă din cauza stării de sănătate precare și a vârstei înaintate (90 de ani), că își menține neschimbată declarația pe care a dat-o organelor de poliție prezente la domiciliul ei în dimineața zilei comiterii faptelor și că se constituie parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, iar, prin cererea de la fila 42, aceeași persoană vătămată a arătat ca nu se constituie parte civilă și nu formulează nicio pretenție materială față de inculpat.
Persoana vătămată O. I., prin cererea de la fila 29, a precizat că nu se poate prezenta la judecătorie, fiind netransportabil din cauza stării de sănătate precare și a vârstei înaintate (92 de ani), că își menține declarația pe care a dat-o organelor de poliție la domiciliul lui, în dimineața zilei comiterii faptei, și că se constituie parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La dosar, au fost depuse un memoriu al inculpatului (fila 31), prin care a solicitat probe în apărare, certificatele de deces ale persoanelor vătămate O. T. (decedată la data de 24.03.2014) și O. I. (decedat la data de 3.03.2014), împuternicire avocațială pentru inculpat, referatul din 1.04.2014 întocmit de grefierul de ședință (fila 58), conform căruia (urmare a decesului persoanelor vătămate O. I. și O. T.), O. D. și O. C., fii persoanelor vătămate decedate, nu doresc să fie introduși în proces, în calitate de moștenitori ai părților civile decedate, nu doresc să exercite acțiunea civilă în numele părinților lor, ori în nume propriu, astfel cum au relatat în urma discuțiilor telefonice de la orele 12,45 și 12,55 avute cu grefierul de ședință, două CD-uri și adresa nr._/7.04.2014 ale Serviciului de Telecomunicații Speciale - Direcția pentru Apel Unic de Urgență, precum și nota telefonică din 22.04.2014, ora 10,48, întocmită de grefierul de ședință, potrivit căreia P. S., subofițer în cadrul S.T.S., a comunicat că nu există expertiza necesara pentru transcrierea apelurilor telefonice la SNUAU 112 și nici obligația legala în acest sens, motiv pentru care nu poate comunica instanței transcrierea solicitată.
La termenul din 1.04.2014, după punerea în discuție, instanța a admis cererea formulată de inculpat, prin avocat ales B. I. D., de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare din dispozițiile art. 192 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 37 lit. a C.p., și art. 20 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. c C.p., cu aplic. art. 37 lit. a C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p., în dispozițiile art. 224 alin. 2 N.C.p., cu aplic. art. 5 N.C.p. și art. 37 lit. a C.p. de la 1968, și art. 32 N.C.p. rap. la art. 233 N.C.p. - art. 234 alin. 1 lit. d și f N.C.p., cu aplic. art. 5 N.C.p. și art. 37 lit. a C.p. de la 1968, intrat în vigoare la 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. de la 1968, intrat în vigoare la 1969, întrucât, de la data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului și până în prezent a intrat în vigoare noul Cod penal, punându-se problema stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, care este, din punctul de vedere al pedepselor, noul Cod penal, ce prevede pentru tentativa la tâlhărie calificată pedeapsa cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 5 ani, iar pentru violarea de domiciliu (art. 224 alin. 2) pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar la termenul din 06.05.2014, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din dispozițiile art. 224 alin. 2 N.C.p., cu aplic. art. 5 N.C.p. și art. 37 lit. a C.p. de la 1968, și art. 32 N.C.p. rap. la art. 233 N.C.p. - art. 234 alin. 1 lit. d și f N.C.p., cu aplic. art. 5 N.C.p. și art. 37 lit. a C.p. de la 1968, intrat în vigoare la 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. de la 1968, intrat în vigoare la 1969, în dispozițiile art. 32 N.C.p. rap. la art. 233 -234 alin. 1 lit. d și f N.C.p., cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 37 lit. a C.P. de la 1969, cu argumentul că infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 2 N.C.P. este absorbită de tentativa la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 N.C.P. rap. la art. 233-234 alin. 1 lit. d și f N.C.P.
Din analiza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut în fapt că persoanele vătămate O. T., în vârstă de 88 de ani, și O. I., în vârstă de 91 de ani, au auzit, în noaptea de 11/12.12.2013, în jurul orei 02,30, zgomote la fereastra camerei din locuința lor, situata în or. Budești, jud. Călărași, motiv pentru care s-a apropiat de fereastră pentru a verifica ce se întâmplă persoana vătămată O. T., întrucât soțul ei, persoana vătămata O. I. era imobilizat la pat.
Cu câteva momente înainte, persoanele vătămate au auzit zgomote într-o cameră a locuinței lor, însă nu le-au dat importanță, astfel cum a relatat persoana vătămata O. T., conform declarației din data de 12.12.2013, de la fila 43 din dosarul de urmărire penală.
În această depoziție, persoana vătămata O. T. a relatat următoarele: „Locuiesc împreună cu soțul meu, O. I., pe raza orașului Budești.
În noaptea de 11-12.12.2013, nu mai rețin ora exact, am auzit zgomote dintr-o cameră a locuinței, însă nu i-am dat importanță.
Imediat, după câteva minute, la geamul camerei unde locuiesc efectiv cu soțul meu, a venit o persoană care încerca să deschidă geamul.
Eu m-am dus la geam să văd cine e, crezând că e fiul meu M., care locuiește tot în orașul Budești, dar la altă adresă.
Cum m-am apropiat de geam, persoana respectivă a dat cu pumnul în geam spărgându-l.
Eu m-am speriat și am început să țip, iar acea persoană a băgat mâna prin spărtura geamului și m-a apucat de gât, respectiv de basma, și a început să mă tragă spre geam.
Eu am început să țip și mai tare, iar vecinul meu, P. G., auzind, a strigat și acesta la persoana necunoscută, iar aceasta mi-a dat drumul la basma.
Văzând acestea, vecinul meu, P. G., a anunțat organele de poliție. În prezența acestora am verificat în camera unde s-au auzit zgomote și am constatat că autorul a intrat în acea cameră, a răvășit lucrurile, însă nu mi-au fost sustrase bunuri.”
Persoana vătămată O. T. a relevat aceleași împrejurări și în celelalte depoziții din faza de urmărire penală (filele 41-42 și filele 44-45), care s-au coroborat cu depozițiile persoanei vătămate O. I., de la filele 46-49 din dosarul de urmărire penală.
Prezența persoanei care a pătruns în curtea persoanelor vătămate a fost sesizată de vecinul acestora, respectiv de martorul P. G., conform depoziției acestui martor din data de 12.12.2013, de la filele 58-59 din dosarul de urmărire penală, în care a relatat: „ Sunt vecin cu numiții O. T. și O. I. de foarte mult timp, iar din când în când au nevoie de ceva eu îi ajut.
În data de 12.12.2013, în jurul orelor 02,20, am auzit zgomote venind din curtea vecinei mele, iar cățeaua se dădea foarte tare.
Am ieșit afară, am aprins lumina, însă nu am văzut pe nimeni. Apoi am intrat în casă, am stins luminile, iar imediat din spatele locuinței vecinei mele O. T. a ieșit o persoană de sex masculin îmbrăcată în trening de culoare gri cu gluga pusă în cap, înaltă circa 1,85 m constituție atletică, care s-a dus la fereastra camerei unde locuiește vecina mea și a tras de geam, însă nu l-a deschis.
Apoi a mers la poarta locuinței, a ieșit afară în stradă, iar eu am sunat la 112.
Imediat s-a reîntors, s-a dus la fereastra camerei vecinei mele O. T. și am auzit vocea acesteia strigând după ajutor.
Fac precizarea că nu am văzut când a spart geamul, deoarece vorbeam la telefon cu cei de la 112, iar pe aceasta l-am văzut clar, întrucât vecinul meu de peste stradă are locuința cu etaj, iar sus la acoperiș are niște proiectoare foarte puternice care bat în curtea locuinței mele, cât și a vecinei mele O. T..
Auzind vocea vecinei mele strigând după ajutor, am ieșit afară iar persoana respectivă a fugit.
Am fost sunat de polițiștii de la Poliția Budești, cărora le-am spus cum arăta persoana respectivă, iar după 10 minute la locuința vecinei a venit un echipaj de poliție, iar în interiorul acestuia se afla o persoană pe care am recunoscut-o fără nici un dubiu după îmbrăcăminte ca fiind persoana care o văzusem în curtea vecinei mele O. T. cu puțin timp în urmă.
Acesta, respectiv persoana adusă de organele de poliție, era foarte agitată, l-am întrebat al cui este, iar el a răspuns că nu ți-am luat nimic că nu ai porc și păsări.
Apoi polițiștii l-au urcat în echipajul de poliție și au plecat.”
Prin urmare, după ce martorul P. G. a apelat SNUAU 112 și a comunicat organelor de poliție semnalmentele persoanei care a pătruns în domiciliul persoanelor vătămate, astfel cum reiese și din CD-ul de la fila 80, cu înregistrarea apelului telefonic, un echipaj format din agentul de poliție P. I., agentul principal de poliție M. M. și plutonierul major de jandarmi P. D. (ultimii doi fiind audiați, în calitate de martori, în faza de judecată), s-a deplasat către locuința persoanelor vătămate, conform procesului-verbal din 12.12.2013, de la fila 4 din dosarul de urmărire penală, semnat de cei doi agenți de poliție menționați mai sus, de martorul asistent P. G. și de persoana vătămată O. T..
În acest proces-verbal, s-au constatat următoarele:
„În temeiul sesizării, ne-am deplasat la fața locului, unde, în prezența martorului asistent P. G., fiul lui Anișor și L., născut la data de 27.08.1965 în ., domiciliat în orașul Budești, jud. Călărași, posesor al CI . nr._, CNP_, am constatat următoarele:
În timp ce ne deplasam la eveniment, Ag.pr.M. M. l-a apelat telefonic pe numitul P. G., iar acesta a relatat verbal semnalmentele făptuitorului și, continuându-ne deplasarea, am întâlnit pe . dreptul spălătoriei auto, o persoană ce corespundea cu semnalmentele descrise de numitul P. G..
Am procedat la legitimarea persoanei ce corespundea descrierii și am constatat că se numește G. GEORGELȘ, fiul lui G. și E., născut la data de 28.04.1989 în MUN. BUCUREȘTI, SECTOR 2, cu domiciliul în oraș Budești, ., jud. Călărași, posesor al C.I. ., nr._, CNP_.
Procedând la control corporal al numitului G. G., asupra acestuia a fost găsit un telefon mobil marca NOKIA, având ._/03/_/8 și numărul de telefon_, care declară că îi aparține.
Fiind întrebat cu privire la motivul prezenței sale în acel loc, acesta declară că se întorcea de la unchiul său, I. S., zis C., din satul Buciumeni, unde a consumat băuturi alcoolice.
Deplasându-ne împreună cu numitul G. G. la locuința numitei O. T., numitul P. G. l-a recunoscut fără niciun dubiu pe numitul G. G. ca fiind persoana care se afla în curtea locuinței numitei O. T. în urmă cu puțin timp și încerca să pătrundă în locuință pe geam.
Martorul asistent și partea vătămată nu au de făcut obiecții cu privire la modul în care s-a făcut constatarea și nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.”
Așadar, la scurta vreme, 5-10 minute, echipajul de poliție a depistat, în dreptul spălătoriei auto, situată în or. Budești, jud. Călărași, pe . persoană ce corespundea semnalmentelor transmise de martorul P. G. prin telefon și, după ce a fost legitimată de membrii echipajului, s-a stabilit că acea persoană este inculpatul G. G., care a fost dus la locul faptei, unde a fost identificat de către martorul care apelase la SNUAU 112.
Martorii P. D. (plutonier major de jandarmi) și M. M. (agent principal de politie) au declarat, în faza de judecată, la momentul în care inculpatul a fost prezentat martorului P. G. pentru a-l identifica după semnalmente, că acesta din urmă a vrut să îl înțepe pe inculpat cu o furcă, însă au intervenit membrii echipajului între martor și inculpat, apoi inculpatul a fost dus la Poliția or. Budești, de unde i s-a dat drumul să plece, în jurul orelor 9-10.
În afara ferestrei de la camera în care se aflau persoanele vătămate, fereastră pe care a spart-o inculpatul, a mai fost găsită deschisă o altă fereastră, de pe latura de vest a locuinței persoanelor vătămate, iar ușile unui șifonier din camera în care se deschidea acea fereastră erau deschise, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, de la filele 16-17 din dosarul de urmărire penală, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul a pătruns în locuința persoanelor vătămate cu intenția de a sustrage bunuri și, probabil, nu a găsit bunuri care să îl intereseze, întrucât inculpatul nu a luat nici un bun din locuința persoanelor vătămate.
Inculpatul G. G. a negat, în mod constant, faptul că a pătruns în domiciliul persoanelor vătămate, afirmând, încă de la momentul în care a fost oprit de echipajul de poliție, că a fost la unchiul său, I. I., în satul Buciumeni, oraș Budești, unde a consumat băuturi alcoolice și de unde a plecat pe jos către domiciliu.
În dimineața zilei de 12.12.2013, după ce a plecat de la Poliția or. Budești, inculpatul a părăsit domiciliul său, afirmând că a plecat la fratele lui, martorul I. C., în com. Vărăști, ., fără să spună celorlalți membri ai familiei sale unde pleacă.
În realitate, inculpatul a părăsit domiciliul pentru a se sustrage cercetărilor care s-au efectuat în faza de urmărire penală, astfel cum reiese din procesele-verbale întocmite de organele de poliție la datele de 12.12.2013, 13.12.2013, 14.12.2013, 15.12.2013 și 16.12.2013, de la filele 71-79 din dosarul de urmărire penală.
Din această cauză, mandatul de arestare preventivă din 16.12.2013 a fost emis în lipsa inculpatului, care a fost încarcerat abia la 7.01.2014.
Apărarea inculpatului nu a putut fi însușită de instanță, fiind infirmată de depoziția martorului P. G., din 12.12.2013, de la filele 58-59 din dosarul de urmărire penală, care l-a identificat „fără nici un dubiu, după îmbrăcăminte, ca fiind persoana care o văzusem în curtea vecinei mele O. T., cu puțin timp în urmă”, de declarațiile martorului I. I. (unchiul inculpatului) din 12.12.2013 și din 8.01.2014, de la filele 63-64 din dosarul de urmărire penală, prin care a relatat: „ Pe numitul G. G., nepotul meu, de când s-a liberat din penitenciar, l-am văzut o singură dată, la câteva zile de când a venit acasă, în urmă cu aproximativ două luni de zile.
Precizez faptul că atât în ziua de 11.12.2013, cât și în noaptea de 11/12.12.2013, nu am luat legătura cu numitul G. G. si nici cu familia acestuia.
Numitul G. G. nu a venit la locuința mea în ziua de 11.12.2013 și nici în noaptea de 11/12.12.2013 și nu este adevărat că acesta ar fi consumat băuturi alcoolice la locuința mea.”
Ca urmare a acestor depoziții, date inițial de martorii P. G. și I. I., instanța a înlăturat, ca nesincere, depozițiile ulterioare ale acelorași martori, respectiv declarația din 28.01.2014 (filele 61-62 din dosarul de urmărire penală) data de martorul P. G., precum și depoziția martorului I. I. din faza de judecată.
Depozițiile inițiale din faza de urmărire penală ale martorului I. I. infirmă și depoziția soției sale, I. G., dată în faza de judecată, în condițiile în care această din urmă martoră a declarat verbal, în fața organelor de poliție, potrivit procesului-verbal din 8.01.2014 (fila 65 din dosarul de urmărire penală), că l-a văzut pe inculpat în urmă cu aproximativ două luni, când s-a liberat din penitenciar, iar în ziua de 11.12.2013, precum și în noaptea de 11/12.12.2013, inculpatul nu s-a aflat la domiciliul familiei ei, refuzând să dea o declarație scrisă.
De altminteri, soții I. I. și I. G. (unchiul și mătușa inculpatului) s-au contrazis reciproc prin depozițiile din faza de judecată, întrucât primul martor a declarat: „ Când am venit acasă, soția mea mi-a spus că a fost în vizită la noi G. G.”, în timp ce martora I. G. a relatat: „…nu i-am spus soțului meu că am fost vizitată de inculpat în seara respectivă.”
Declarațiile inculpatului și ale martorului P. G. (date de acesta din urmă în fața procurorului și în faza de judecată) au condus la concluzia, imposibil de reținut în ansamblul probatoriului administrat, că inculpatul și martorul P. G. nu s-au văzut niciodată până în faza de judecată, la termenul din 1.04.2014, însă nesinceritatea martorului P. G., prin declarațiile date în fața procurorului și în fața instanței, a fost demonstrată chiar de către inculpat, care, în momentul reaudierii sale, la termenul din 6.05.2014, a declarat că nu l-a văzut niciodată pe acest martor, dar, astfel cum s-a menționat anterior, chiar martorul P. G. a apelat SNUAU 112.
Acestea au fost motivele pentru care, împotriva martorilor P. G. și I. I., procurorul de ședință a declarat, la termenul din 1.04.2014 și la termenul din 15.04.2014, că se sesizează din oficiu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 C.p.
A fost înlăturată și depoziția martorului I. C., fratele inculpatului, ca nesinceră, întrucât acesta știa foarte bine că este căutat de poliție, ca, de altfel, întreaga familie a inculpatului.
În consecință, instanța a reținut în drept că inculpatul se face vinovat de tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 N.C.P. rap. la art. 233-234 alin. 1 lit. d și f din N.C.P.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a mai fost condamnat, prin sentința penală nr. 119/15.05.2012 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin decizia penală nr. 1388/5.07.2012 a Curții de Apel București, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pe care a executat-o începând de la data de 29.02.2012 până la data de 25.10.2013, când a fost liberat condiționat, cu un rest rămas neexecutat de 125 de zile închisoare, ceea ce a atras incidența în cauză a recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a din Codul penal de la 1968, intrat în vigoare la 1969, care constituie legea penală mai favorabilă pentru inculpat în privința acestei instituții autonome a recidivei, în raport cu recidiva din noul Cod penal, întrucât inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății înainte de împlinirea duratei pedepsei de 2 ani închisoare, menționată mai sus.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța va avut în vedere criteriile prev. de art. 74 din N.C.P., în raport de care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul G. G., care, prin apărătorul său, a solicitat în principal achitarea, întrucât nu este autorul faptei, iar în subsidiar a arătat că prin sentința penală 82 a Judecătoriei Oltenița a fost condamnat la executarea unei pedepse de 1 an și 6 luni, în condițiile în care el a fost cooperant și sincer, însă nu a recunoscut fapta de tentativă de tâlhărie, solicitând instanței pronunțarea unei pedepse sub minimul special, iar forma de executare să fie cu suspendare.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, în esență, Curtea reține că în noaptea de 11/12.12.2013, în jurul orei 02,30, persoanele vătămate O. T. ( 88 ani) și O. I. (91 ani) au auzit zgomote atât în interiorul locuinței lor din orașul Budești cât și în preajma acesteia, respectiv la fereastra camerei în care se aflau cei doi soți.
Întrucât O. I. era imobilizat la pat, pentru a verifica proveniența zgomotului, de respectiva fereastră s-a apropiat persoana vătămată O. T.. În acel moment însă geamul a fost spart de o persoana aflată în curte și care, întrucât partea vătămată a început să țipe, prin spărtură, a prins-o și a tras-o pe aceasta de nodul basmalei pe care o avea pe cap. O. T. a continuat să țipe și a opus rezistență prinzându-se cu mâinile de pervaz și șifonierul aflat în apropiere, condiții în care agresorul a apucat-o și de mână, continuând să o tragă spre el. În cele din urmă însă, urmare opoziției părții vătămate și strigătelor acesteia, i-a dat drumul și a fugit.
Încercarea agresorului de a deschide una din ferestrele locuinței fam. O. a fost surprinsă de către vecinul acestora, martorul P. G. care a apelat SNUAU 112 și a comunicat organelor de poliție semnalmentele acestuia, semnalmente pe care le-a putut observa întrucât zona era luminată de proiectoarele montate pe imobilul situat vis-a-vis de locuința sa.
Echipajul de poliție care s-a deplasat la locul faptei a surprins la câteva sute de metri distanță de acesta o persoană care din punct de vedere al vestimentației și constituției corespundea descrierii și care a fost identificată ca fiind inculpatul G. G.. Acesta a fost condus la locuința familiei O. și prezentat martorului P. G. care l-a recunoscut ca fiind persoana observată în curtea vecinilor săi și căruia, fiind întrebat cine este, inculpatul i-a răspuns că nu i-a luat nimic întrucât nu are porc și păsări.
În afara ferestrei de la camera în care se aflau persoanele vătămate, fereastră pe care a spart-o inculpatul, a mai fost găsită deschisă o altă fereastră, de pe latura de vest a locuinței persoanelor vătămate, iar ușile unui șifonier din camera în care se deschidea acea fereastră erau deschise, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, de la filele 16-17 din dosarul de urmărire penală.
Inculpatul G. G. a negat constant săvârșirea faptei, arătând că în momentul în care a fost depistat de organele de poliție se întorcea din satul Buciumeni, de la unchiul său I. S. zis C. la care consumase băuturi alcoolice; a mai arătat inculpatul că după ce a plecat de la locuința unchiului său a consumat băuturi alcoolice cu alte persoane, al căror nume nu îl cunoaște.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea constată că inculpatul G. G. este autorul faptelor sus-menționate.
Astfel, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, declarații părți vătămate, declarații inculpat, declarații martorii, procese-verbale de căutare a inculpatului, precum și mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, respectiv declarații inculpat și declarații martori.
Coroborând constatările cuprinse în procesul verbal de prindere în flagrant, ale procesului verbal de cercetare la fața locului cu împrejurările relatate de către persoana vătămată O. T. și martorii P. D. și M. M., rezultă cu claritate că la data și ora sus-menționate inculpatul a fost depistat în apropierea locuinței persoanelor vătămate, identificat în urma descrierii telefonice făcută de martorul P. G. (care a comunicat în permanență cu organele de poliție), prezentat și recunoscut de acest martor, după articolele vestimentare pe care le purta, ca fiind persoana pe care o văzuse în curtea locuinței persoanelor vătămate în timp ce încerca să deschidă o fereastră.
În privința declarațiilor martorilor I. I. și I. G., în acord cu prima instanță, Curtea constată că doar declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale corespund adevărului (cu observația că martora nu a dat declarație, ci a făcut oral afirmații ce au fost consemnate de organele de poliție), din acestea rezultând că inculpatul nu a venit la locuința martorilor la data comiterii faptei. În fața primei instanțe, ambii martori au arătat că inculpatul a venit în vizită la locuința lor, a consumat băuturi alcoolice și a plecat în jurul orelor 23.00, poziție adoptată și de inculpat în declarația de la prima instanță. Curtea observă că și în situația în care s-ar lua în considerare declarațiile martorilor (în mod corect prima instanță le-a înlăturat, în condițiile în care martorii nu au oferit nicio explicație pentru schimbarea afirmațiilor făcute anterior), acestea nu oferă vreo probă a nevinovăției inculpatului, în condițiile în care fapta s-a petrecut la orele 02.30, iar pentru intervalul de timp dintre orele 23.00 și 02.30 inculpatul nu oferă nicio explicație cu privire la activitățile sale, limitându-se să afirme că ar fi consumat băuturi alcoolice împreună cu persoane necunoscute.
De o relevanță deosebită este și declarația martorului P. G., dată în cursul urmăririi penale. Astfel, acesta a arătat că l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana pe care a observat-o în curtea locuinței părților vătămate, criteriul fiind îmbrăcămintea purtată. Organele de poliție l-au condus pe inculpat în fața martorului după câteva minute de la depistare, la o oră matinală, când pe străzi se află puține persoane, mai ales într-un oraș mic.
În mod corect a înlăturat prima instanță declarațiile date de martor în cursul urmăririi penale, acestea fiind necorespunzătoare adevărului. În esență, în fața instanței martorul a susținut că la data și ora respectivă i-a fost prezentată spre recunoaștere altă persoană decât martorul, în timp ce inculpatul a susținut că el ar fi fost prezentat pentru recunoaștere altui martor, iar nu lui P. G..
Curtea observă că aceste declarații sunt vădit nesincere, în condițiile în care nici martorul, nici inculpatul nu oferă explicații plauzibile legate de împrejurarea că ambii și-au schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale; martorul a arătat că ar fi fost influențat de organele de urmărire penală să facă anumite afirmații, ori doar a semnat declarații întocmite de acestea, împrejurări ce nu au o bază faptică. Totodată, nici inculpatul și nici martorul nu au oferit o explicație coerentă și logică legate de motivele pentru care organele de urmărire penală ar fi acționat în această modalitate, ori din ce motiv organele de poliție, deși l-ar fi depistat pe adevăratul autor al faptei (conform declarației din fața primei instanțe a martorului P. G., un cetățean rrom cu mustață), ulterior l-ar fi acuzat pe inculpat.
Curtea mai observă că o desfășurare a faptelor ca aceea relatată concordant în fața primei instanțe de către inculpat și martor nu era în mod obiectiv posibilă, în condițiile în care organele de poliție, în timp ce comunicau cu martorul la telefon, l-au depistat pe inculpat în apropierea locului faptei, l-au luat și l-au dus în fața martorului fără a întrerupe convorbirea telefonică cu acesta în niciun moment, evenimente ce s-au derulat pe parcursul a aproximativ 10 minute, nefiind posibil ca în acest interval de timp organele de urmărire să prezinte o altă persoană martorului P. G., iar ulterior să-l prezinte pe inculpat unui alt martor.
Prin urmare, probele administrate pe parcursul procesului penal demonstrează fără dubiu că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea mai reține că intenția inculpatului de a sustrage bunuri de la locuința persoanelor vătămate este relevată și de mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, de la filele 16-17 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că în afara ferestrei de la camera în care se aflau persoanele vătămate, fereastră pe care a spart-o inculpatul, a mai fost găsită deschisă o altă fereastră, de pe latura de vest a locuinței persoanelor vătămate, iar ușile unui șifonier din camera în care se deschidea acea fereastră erau deschise, însă inculpatul nu luase nici un bun. Totodată, din declarația de la urmărire penală a martorului P. G. rezultă că inculpatul i-a spus acestuia (având credința, probabil, că este proprietarul locuinței unde pătrunsese), că nu i-a luat nimic, deoarece nu are porci și păsări.
În drept, fapta inculpatului G. G. este prevăzută de art. 32 C.P. rap. la art. 233-234 alin. 1 lit. d și f din C.P; fapta a rămas în fază de tentativă, deoarece inculpatul nu a reușit să sustragă vreun bun nici înainte nici după întrebuințarea de violențe față de persoana vătămată O. T..
În acest sens, instanța de apel apreciază că în mod corect prima instanță, în aplicare art.5 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, a reținut că sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile legii noi, în condițiile în care în prezent limitele de pedeapsă sunt mai reduse (de la 2 ani și 6 luni la 5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi).
Curtea observă că prima instanță a aplicat totuși în mod netemeinic dispozițiile art.5 Cod penal, în condițiile în care a determinat și aplicat legea penală mai favorabilă utilizând criteriul așa-numitelor instituții de drept penal autonome, prin decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, stabilindu-se că legea penală mai favorabilă se determină și se aplică global.
Totuși, Curtea nu mai poate interveni asupra sentinței, întrucât prima instanță a creat cea mai bună situație pentru inculpat, reținând combinat dispozițiile art. 32 N.C.P. rap. la art. 233-234 alin. 1 lit. d și f din N.C.P. și art.37 lit.a Cod penal din 1969, iar potrivit art.418 al.1 Cpp, nu se poate crea părții o situație mai grea în propria cale de atac.
Curtea apreciază că prima instanță nu a aplicat corect nici dispozițiile art.74 Cod penal vizând individualizarea pedepsei. Astfel, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa minimă, de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile în care a săvârșit o infracțiune foarte gravă, de tâlhărie, noaptea, pătrunzând fără drept în locuința persoanelor vătămate, persoane cu vârste înaintate ce nu putea opune nicio rezistență. Totodată, acesta este recidivist, fiind liberat condiționat cu foarte puțin timp înaintea comiterii faptei, și nu și-a asumat în nici un mod consecințele faptei comise, nerecunoscând comiterea infracțiunii în condițiile existenței în cauză a unor probe clare de vinovăție. Totuși, Curtea nu poate să mărească pedeapsa aplicată, ținând seama de dispozițiile art.418 al.1 Cpp.
Pedeapsa aplicată, contrar solicitării subsidiare a inculpatului, nu poate fi decât cu executare efectivă, față de stare de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta la momentul comiterii faptei.
Totodată, în mod corect prima instanță, conform art.25 al.6 Cpp, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză, în condițiile în care moștenitorii persoanelor vătămat e nu și-au exprimat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul G. G. împotriva sentinței penale nr.82 din 06.05.2014 a Judecătoriei Oltenița, iar în baza art.422 Cpp, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 07.01.2014 la zi și în baza art.275 al.2 Cpp, va obliga apelantul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul G. G. împotriva sentinței penale nr.82 din 06.05.2014 a Judecătoriei Oltenița.
În baza art.422 Cpp, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 07.01.2014 la zi.
În baza art.275 al.2 Cpp, obligă apelantul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
A. M. F. B. V.
GREFIER,
T. S.
Red.F.B.V.
Thred.FBV/V.D./2 ex./05.08.2014
Jud.Oltenița– jud.A.I.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 820/2014.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 835/2014. Curtea de... → |
|---|








