Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 483/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-07-2014 în dosarul nr. 483/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.483/C
Ședința publică din data de 18 iulie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de contestatorul-inculpat M. C.-C. împotriva Încheierii de ședință din data de 2.VII.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat, aflat în stare de arest preventiv, prin apărătorul ales Iacoboaia D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că la dosar contestatorul-inculpat a depus o cerere de judecare în lipsa sa.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Contestatorul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că nu există indicii temeinice cu privire la comiterea faptei penale reținută în sarcina sa, întrucât procesul-verbal de prindere în flagrant este nul, planșele fotografice sunt irelevante, cei patru martori de la urmărirea penală nu-l privesc, respectiv trei dintre aceștia au arătat că nu-l cunosc, în timp ce al patrulea este soția sa, care a declarat că este nevinovat, nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece are un domiciliu, este căsătorit și are un minor în întreținere, iar menținerea stării de arest preventiv nu este necesară, din moment ce se află în executarea unei alte pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea unor infracțiuni electronice, astfel că solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, într-adevăr, inculpatul se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, însă solicită să se aibă în vedere faptul că hotărârea de condamnare respectivă nu a putut fi pusă în executare până la momentul arestării sale preventive în această cauză, întrucât s-a sustras. Arată că, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, rezultă că inculpatul a săvârșit fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din cantitatea de droguri traficată, precum și din starea de recidivă a inculpatului. În consecință, pune concluzi de respingere, ca nefondată, a contestației.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 2.VII.2014, din Dosarul nr._ 13, Tribunalul București - Secția I-a penală, în temeiul art.208, alin.4, Cod de procedură penală, cu aplicarea art.223, alin.2 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M. C.-C. și a admis cererea formulată de inculpatul D. V.-I., căruia i-a încuviințat să părăsească raza teritorială a municipiului București, nu și teritoriul României, pe perioada 1.VIII.2014-15.VIII.2014, inclusiv, în vederea efectuării concediului de odihnă.
În motivare, instanța de fond a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv continuă să existe, și anume există, în continuare, probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina sa, relevante fiind procesul-verbal de supraveghere operativă și de constatare a infracțiunii flagrante, cu planșe fotografice, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din starea de recidivă.
În termen legal, inculpatul a formulat contestație, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a contestației, contestatorul-inculpat a susținut că nu există indicii temeinice cu privire la comiterea faptei penale reținută în sarcina sa, întrucât procesul-verbal de prindere în flagrant este nul, planșele fotografice sunt irelevante, cei patru martori de la urmărirea penală nu-l privesc, respectiv trei dintre aceștia au arătat că nu-l cunosc, în timp ce al patrulea este soția sa, care a declarat că este nevinovat, nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece are un domiciliu, este căsătorit și are un minor în întreținere, iar menținerea stării de arest preventiv nu este necesară, din moment ce se află în executarea unei alte pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea unor infracțiuni electronice.
A solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Analizând actele de la dosarul de fond, precum și încheierea de ședință contestată, Curtea apreciază că nu este fondată contestația.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25.VIII.2013 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2013, s-a dispus, în temeiul art.143 din vechiul Cod de procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f din vechiul Cod de procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului M. C.-C., zis „B.’”, față de care a fost emis M.A.P. nr.206/U.P./25.VIII.2013, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mere risc, prev. de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, nemodificată, iar, prin Rechizitoriul din data de 5.XII.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, din Dosarul nr.302/D/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă după condamnare, prev. de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, nemodificată, cu aplicarea art.37, alin.1, litera a din vechiul Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, pe data de 24.VIII.2013, împreună cu inculpatul C. M.-T., a cumpărat de la coinculpatul D. V.-I., cu suma de 8.000 euro, cantitatea de 158,45 grame de cocaină, fiind prinși în flagrant.
Curtea apreciază că instanța de fond a efectuat o corectă analiză a condițiilor necesare menținerii măsurii de arest preventiv. Așadar, Curtea apreciază că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art.223, alin.2 din noul Cod de procedură penală, fostul art.143, alin.1 din vechiul Cod de procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f din vechiul Cod de procedură penală, avute în vedere la momentul luării măsurii de arest preventiv.
Curtea constată că există probe că inculpatul a comis fapta penală reținută în sarcina sa, și anume procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice și a mesajelor tip SMS, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 24.VIII.2013, întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Combatere a Criminalității Organizate București – Serviciul Antidrog, cu planșe fotografice, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/26.VIII.2013, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, conform căruia pachetul aruncat de inculpat conține cantitatea de 158,45 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, cu o concentrație în cocaină de 63,30%. Susținerea privind lipsa cel puțin a oricărui indiciu temeinic, în condițiile în care inculpatul, abandonând pachetul cu droguri, contestă însuși flagrantul, nu poate fi privită cu seriozitatea necesară, atâta timp cât acesta nu a prezentat nici un motiv rezonabil pentru care exclude, în masă, toate probele administrate împotriva sa.
Totodată, Curtea constată că infracțiunea de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina inculpatului face parte din categoria infracțiunilor enumerate, în mod expres, la art.223, alin.2 din noul Cod de procedură penală.
În același timp, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezint un pericol concret pentru ordinea publică, care nu poate fi înlăturat prin existența unui domiciliu sau a unui minor în întreținere, după cum acesta s-a apărat. Dimpotrivă, periculozitatea inculpatului rezultă nu numai din cantitatea mare de cocaină cumpărată, cu o sumă impresionantă, de 8.000 de euro, în condițiile în care inculpatul, deși are vârsta de 36 ani și doar 8 clase, nu are nici o ocupație licită și nici un loc de muncă, este necăsătorit și are un minor în întreținere, în plus locuiește, cu chirie, care presupune alte cheltuieli, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat definitiv, cu începere din minorat, prin 5 sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea infracțiunilor de falsificare de monede sau de alte valori, de fals material în înscrisuri oficiale, de fals privind identitatea, la regimul frontierei de stat, la regimul circulației rutiere și la legea comerțului electronic.
Toate aceste elemente reale și personale constituie argumente privind proporționalitatea și necesitatea măsurii de arest preventiv, unica aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, inclusiv pentru împiedicarea inculpatului, perseverent în infracțiune, de a comite alte fapte de natură penală.
În consecință, Curtea, în temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat M. C.-C. împotriva Încheierii de ședință din data de 2.VII.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 13, iar, în temeiul art.275, alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga pe contestatorul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat M. C.-C. împotriva Încheierii de ședință din data de 2.VII.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 13.
În temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.VII.2014.
Președinte,
D. P. Grefier,
I. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
Trib. București – Secția I-a penală: B. I.-R..
4 ex.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 820/2014.... → |
|---|
