Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 767/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 767/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.767
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror S. M..
Pe rol, soluționarea contestațiilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul G. și condamnatul G. S. împotriva sentinței penale nr.715 din data de 11.06.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-intimat-condamnat G. S., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. A., în baza delegației nr._/20.08.2014 depusă la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Contestatorul-condamnat G. S. declară că își retrage contestația.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat G. S. solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii contestației formulate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de declarația, prin care contestatorul-condamnat G. S. a precizat că își retrage contestația.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației Parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că P. a declarat contestație, având în vedere că a fost respinsă contestația la fond, ca nefondată, cu toate că cererea respectivă era ulterioară unei cereri similare, care privea aceeași persoană, exista identitate de temei legal, motive și apărări. Astfel, raportat la Decizia nr.36/2009 a Î.C.C.J., consideră că această ultimă cerere trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu se mai analiza fondul cauzei.
Față de acestea, solicită admiterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat G. S., având cuvântul, consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este corectă.
Solicită a se avea în vedere că nu există între cele două contestații la executare formulate de contestator identitate de părți, temei legal și apărări. Precizează că în prima contestație este vorba de diminuarea pedepsei raportată la reglementarea de limite și maximă a pedepsei din legea veche și legea nouă, iar a doua contestație este întemeiată în fapt pe motivul că raportat la soluția deciziei de fond de condamnare la 16 ani închisoare, judecătorul fondului a avut în vedere o încadrare de pedeapsă către un minim special, față de prevederile legii noi cuantumul pedepsei tinde către maximul special.
Astfel, apreciază că apărările nu sunt identice și, ca atare, consideră că soluția fondului este legală.
Contestatorul-condamnat G. S., personal, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.
CURTEA,
Deliberând asupra contestațiilor de față, constată:
Prin sentința penală nr.715 din data de 11.06.2014, pronunțată de Tribunalul G., în baza art.23 din Legea 255/2013 rap. la art.595 din Noul Cod penal, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul G. S. STELICĂ [fiul lui M. și F., născut la data de 06.03.1980 în G., județul G., deținut în Penitenciarul G.], privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.195 din 18.05.2005 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin decizia penală nr.4808 din 31.08.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. (2) din Noul Cod de procedură penală, a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță – analizând cauza, prin prisma actelor existente la dosar și a dispozițiilor legale în materie- a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.195 din 18.05.2005 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin decizia penală nr.4808 din 31.08.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 174 alin.1 C.pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul G. S. STELICĂ la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen. din 1969 – pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art.71 -64 C.pen. din 1969.
Conform art. 88 C.pen din 1969 s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive de la 15.09.2004 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală din 1969, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003, conform cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, deși persoana privată de libertate G. S. STELICĂ este o persoană condamnată definitiv, se impune a se analiza situația juridică a acestui condamnat pentru a se stabili dacă, prin . Codului penal, a intervenit o lege penală mai favorabilă față de acesta, sub aspectul incidenței prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța trebuie mai întâi să analizeze aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă.
Infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 din Codul penal din 1969 este reglementată în prezent de dispozițiile art. 188 alin.1 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, de la 10 la 20 ani.
Tribunalul G. a constatat că pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată contestatorului nu depășește maximul special prevăzut de art. 188 alin.1 din actualul Cod penal care este 20 ani închisoare.
De asemenea, instanța a constatat că pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal nu depășește durata maximă de 5 ani prevăzută de art.66 alin.1 din actualul Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul G. și condamnatul G. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Având în vedere că prin sentința penală nr.652/2014 a Tribunalului G., a fost respinsă ca nefondată contestația la executare privind aplicarea legii mai favorabile pentru condamnatul G. Stelică, Curtea constată - în acord cu motivele contestației formulate de procuror - că prima instanță nu putea să mai analizeze pe fond o cerere ulterioară cu același obiect, ci trebuia să o respingă ca inadmisibilă.
Va admite, pe cale de consecință, contestația procurorului, va desființa sentința contestată și va respinge contestația ca inadmisibilă.
Cu privire la contestația formulată de condamnat, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 16 octombrie 2014, prezent fiind, contestatorul condamnat G. S., personal și asistat de apărător desemnat de Curte din oficiu, a declarat că înțelege să-și retragă contestația.
Potrivit art.4251 alin.3 Cod procedură penală rap.la art.415 alin.1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța care soluționează contestația, persoana vătămată și oricare dintre părți își poate retrage contestația declarată.
Cum în speță, condamnatul a fost prezent personal și asistat de avocat desemnat de Curte din oficiu, manifestându-și voința în sensul retragerii căii de atac, Curtea va lua act de retragerea contestației, iar în baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr.715 din data de 11.06.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Desființează sentința contestată și în fond, rejudecând:
Respinge contestația la executare ca inadmisibilă.
Obligă contestatorul la plata a 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat in fond.
Ia act de retragerea contestației formulate de contestatorul G. S. Stelică.
Obligă contestatorul G. S. Stelică la plata a 700 lei cheltuieli judiciare către stat în prezenta cale de atac.
Onorariul avocatului din oficiu rămân se va avansa din fondurile Ministerului justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 oct 2014.
M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Trib. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 363/2014.... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
