Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 638/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 638/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 638/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 638 / CO / LPF
Ședința publică din data de 18 august 2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Grefier: C. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-condamnat G. Nicușor D. împotriva sentinței penale nr. 630/22.05.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat, personal, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Ș. F., care depune în ședință delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/12.08.2014, emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citareeste legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea Curții, contestatorul-condamnat precizează că își menține contestația formulată.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației în baza art. 595 C.pr.pen., iar pe fond, diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, conform legii penale noi, aceasta fiind mai favorabilă în ce privește limitele de pedeapsă, având în vedere poziția procesuală exprimată în cursul procesului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației formulate, însă nu sub aspectul aplicării preventivelor art.3 201 din vechiul C.pr.pen.
Motivul pentru care consideră că se impune admiterea contestației vizează sporul aplicat inculpatului care este mai mare în raport de limita maximă prevăzută de noua reglementare. În consecință, solicită reducerea sporului aplicat la 3 ani și 4 luni închisoare și cumularea aritmetică a acestuia cu pedeapsa cea mai mare de 16 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 19 ani și 4 luni închisoare, reducerea efectivă fiind de 1 ani și 8 luni.
Totodată, se impune reducerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. pe o durată de 10 ani, la maximul prevăzut de noua reglementare, respectiv la 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Pentru aceste motive solicită admiterea contestației, pronunțarea unei soluții legale și temeinice, în sensul celor arătate, emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii cu mențiunile cuvenite și deducerea arestării preventive de la data de 06.01.2012 până la zi.
Contestatorul-condamnat, având ultimul cuvânt, precizează că lasă la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Sentința penală contestată
Prin sentința penală nr. 630/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._, în baza art. 595 C.pr.pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul G. Nicușor D., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 248 din 08.06.2012 a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 234 din 10.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3257 din 11.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:
Petentul G. Nicușor D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 248 din 08.06.2012 a Tribunalului G.: în baza art. 174 – 175 lit. a și h Cod penal, la pedeapsa de 16 ani închisoare, iar în baza art. 323 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare; în baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, sporită cu 5 ani, în final pedeapsa de 21 de ani închisoare.
În raport de art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, prima instanță a constatat că pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 – 175 lit. a și h Cod penal nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal. Infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. a și h Cod penal are corespondent art. 188 – art. 189 lit. a și d din Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 ani, limita maximă fiind astfel de 25 de ani închisoare. Pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, faptă prevăzută de art. 323 alin. 2 Cod penal nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal. Infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 2 Cod penal are corespondent art. 367 alin. 1, 2 și 3 din Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani, limita maximă fiind astfel de 10 ani închisoare.
Având în vedere cele mai sus menționate, prima instanță nu a redus pedepsele aplicate pentru infracțiunile anterioare, întrucât acestea nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal, concluzionând în sensul că petentul execută o pedeapsă legală și din prisma Noului Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, la data de 27.05.2014, în termenul legal de 3 zile de la comunicarea sentinței, condamnatul G. Nicușor D. a formulat contestație pe care a motivat-o oral.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 01.08.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de contestație
Condamnatul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și, pe fond, rejudecând, admiterea cererii și aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul diminuării cuantumului pedepsei aplicate conform legii penale noi, aceasta fiind mai favorabilă în ceea ce privește limitele de pedeapsă, în raport de prevederile art. 3201 C.pr.pen. vechi.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-condamnat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestația ca fiind fondată, pentru următoareleconsiderente:
Situația de fapt
În prezenta cauză, contestatorul-condamnat execută pedeapsa principală rezultantă de 21 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 248/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr. 234/10.08.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3257/11.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pentru care s-a emis M.E.P.Î. nr. 266/12.10.2012.
Prin această sentință penală, contestatorul a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a și h și art. 176 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 75 lit. c din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzută de art. 65 alin. 2 rap. la art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe o durată de 10 ani, și
- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c din Legea nr. 15/1968 privind Cod penal și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală;
- conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b și art. 35 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cele două pedepse au fost contopite cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 26 rap. la art. 329 alin. 1 și 3 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală.
Dispoziții legale incidente
În temeiul art. 188 alin. 1 – art. 189 alin. 1 lit. a și d din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru tentativa la această infracțiune este de 25 de ani închisoare.
În baza art. 367 alin. 2 din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru această infracțiune este de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 213 alin. 1 și 3 din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru tentativa la această infracțiune este de 10 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Analiza motivelor de contestație
Referitor la pedepsele aplicate pentru cele trei infracțiuni
Cuantumurile pedepselor aplicate pentru cele trei infracțiuni sus-menționate sunt inferioare maximelor speciale prevăzute de Noul Cod penal pentru fiecare dintre aceste infracțiuni.
În consecință, în ceea ce privește cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat contestatorul, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.
Referitor la concursul real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 1 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal
Prin decizia nr. 1/14.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, și a stabilit următoarele: în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale; în a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal; în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim; în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi; decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Așadar, având în vedere modalitatea de aplicare a art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că în cauză este incidentă prima variantă expusă de către instanța supremă în decizia nr. 1/14.04.2014, având în vedere că, urmare a verificării incidenței dispozițiilor art. 6 din Noul Cod penal cu privire la pedepsele individuale, se constată că în speță nu sunt incidente aceste prevederi legale.
Totodată, având în vedere că în cauză a fost aplicat un spor de pedeapsă de 5 ani închisoare, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului acestui spor, pentru următoarele motive.
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, în cazul concursului real de infracțiuni, pe lângă pedeapsa principală de 16 ani închisoare, ar trebui adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv un spor de pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare (o treime din 17 ani închisoare), urmând ca, în final, condamnatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 21 de ani și 8 luni închisoare, al cărei cuantum este mai mare decât cuantumul pedepsei principale rezultante de 21 de ani închisoare pe care o execută în prezent condamnatul.
Referitor la art. 3201 alin. 7 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cauză este aplicabilă decizia nr. 14/16.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Tribunalul Prahova - Secția Penală prin încheierea din data de22 aprilie 2014, în dosarul nr. 4._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art. 3201 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, și a stabilit următoarele: după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă.
Așadar, în ceea ce privește cele trei pedepse aplicate condamnatului, nu se impune reducerea cuantumului acestora cu o treime.
Referitor la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal
Curtea constată că prin sentința penală nr. 248/08.06.2012, contestatorul a fost condamnat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 21 de ani închisoare, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Cod penal, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Din acest punct de vedere, Curtea constată intervenirea legii penale mai favorabile și, în consecință, în baza art. 6 alin. 6 C.pen. cu referire la art. 66 alin. 1 C.pen., va reduce durata de 10 ani a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, la 5 ani, respectiv maximul prevăzut de art. 66 alin. 1 C.pen., urmând ca, în baza art. 6 alin. 6 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, având corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen., să se execute în acest conținut, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 C.pen.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că solicitarea formulată de contestatorul-condamnat de aplicare a legii penale mai favorabile este întemeiată.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 597 alin. 8 C.pr.pen., va admite contestația formulată de contestatorul-condamnat G. NICUȘOR D. împotriva sentinței penale nr. 630/22.05.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală contestată și, pe fond, rejudecând:
În temeiul art. 595 C.pr.pen., va admite contestația la executare formulată de condamnatul G. Nicușor D..
Va constata că prin sentința penală nr. 248/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr. 234/10.08.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3257/11.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, G. Nicușor D. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 21 de ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Cod penal, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Va constata intervenirea legii penale mai favorabile și, în consecință, în baza art. 6 alin. 6 C.pen. cu referire la art. 66 alin. 1 C.pen., va reduce durata de 10 ani a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pedeapsă aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 248/08.06.2012, la 5 ani, respectiv maximul prevăzut de art. 66 alin. 1 C.pen.
În baza art. 6 alin. 6 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, având corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen., se va executa în acest conținut, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 C.pen.
Va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în cuprinsul M.E.P.Î. nr. 266 din data de 12.10.2012, emis în baza sentinței penale nr. 248/08.06.2012, numai în ceea ce privește durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat atât cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, cât și în calea de atac a contestației vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 597 alin. 8 C.pr.pen., admite contestația formulată de contestatorul-condamnat G. NICUȘOR D. împotriva sentinței penale nr. 630/22.05.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală contestată și, pe fond, rejudecând:
În temeiul art. 595 C.pr.pen., admite contestația la executare formulată de condamnatul G. Nicușor D..
Constată că prin sentința penală nr. 248/08.06.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr. 234/10.08.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3257/11.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, G. Nicușor D. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 21 de ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Cod penal, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Constată intervenirea legii penale mai favorabile și, în consecință, în baza art. 6 alin. 6 C.pen. cu referire la art. 66 alin. 1 C.pen., reduce durata de 10 ani a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pedeapsă aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 248/08.06.2012, la 5 ani, respectiv maximul prevăzut de art. 66 alin. 1 C.pen.
În baza art. 6 alin. 6 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, având corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen., se va executa în acest conținut, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 C.pen.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în cuprinsul M.E.P.Î. nr. 266 din data de 12.10.2012, emis în baza sentinței penale nr. 248/08.06.2012, numai în ceea ce privește durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat atât cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, cât și în calea de atac a contestației rămân în sarcina statului, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.08.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. C. B.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. C.B.
21.08.2014 / 2 ex.
Tribunalul G. – Secția Penală
Dosar nr._
Judecător fond: B. A. R.
| ← Violul. Art.197 C.p.. Decizia nr. 2239/2012. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 547/2014.... → |
|---|
