Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 554/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-07-2014 în dosarul nr. 554/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ NR. 554/CO/LPF
Ședința publică de la 30.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. T.
GREFIER – D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentată de procuror – L. I. .
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul V. G. împotriva sentinței penale nr.232 din data de 12.03.2014 pronunțată de TRIBUNALUL G. SECȚIA-PENALĂ, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică NU a răspuns contestatorul condamnat V. G. fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu N. D. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea unei adrese potrivit căreia contestatorul condamnat solicită judecarea în lipsă, potrivit art.364 al.4 C.p.p,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul contestatorului condamnat arata că s-a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 232 din data de 12.03.2014 pronunțată de TRIBUNALUL G. - SECȚIA PENALĂ, pe care clientul său o apreciază ca fiind netemeinică.
Solicită admiterea prezentei contestații desființarea sentinței penale contestate și pe fond a se aplica prevederile art.6 C.p. cu consecința reducerii pedepsei de 16 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.791/26.06.2008 de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr.246/27.01.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnat ca fiind nefondată.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că se aplică prevederile legii penale noi, pedeapsa aplicată încadrându-se în noile limite de pedeapsă.
Solicită a se avea în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care statuează că nu pot fi avute în vedere circumstanțele atenuante în aplicarea art.6 NC.p.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr./F din 20.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în baza art.595 C. pr. pen. a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul V. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 791/F din 26.06.2008 a Tribunalului București secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr. 246/27.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de la data de 07.02.2014 sub nr._, contestatorul V. G., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, conform art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, cu privire la condamnarea de 16 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 791/F din 26.06.2008 a Tribunalului București secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr. 246/27.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentință în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1300/02.02.2009 de Tribunalul București secția a II penală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal.
La dosarul cauzei s-au depus în copie următoarele acte: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1300/02.02.2009, emis de Tribunalul București secția a II penală și sentința penală nr. 791/F din 26.06.2008 a Tribunalului București secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr. 246/27.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 791/F din 26.06.2008 a Tribunalului București secția a II a penală, modificată în căile de atac, definitivă prin decizia penală nr. 246/27.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 174 - 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal raportat la art. 76 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 pct. 2 Cod penal cu referire la art. 80 pct. 1 și 2 Cod penal, contestatorul V. G. a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus prevenția de la 27.10.2007 la 26.06.2008.
Infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i Cod penal 1969 cu aplicarea art. cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal raportat la art. 76 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 pct. 2 Cod penal cu referire la art. 80 pct. 1 și 2 Cod penal 1969 și pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani, este incriminată în prezent de art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal, și este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Raportând aceste dispoziții la speța de față, tribunalul a reținut că în ceea ce privește pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată contestatorului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 174 - 175 lit. i Cod penal 1969 cu aplicarea art. cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal raportat la art. 76 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 pct. 2 Cod penal cu referire la art. 80 pct. 1 și 2 Cod penal 1969, aceasta nu se situează peste limita maximă ce este de 20 ani prevăzută în prezent de art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal, motiv pentru care nu se impune reducerea acesteia.
Așa fiind, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 Noul Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul V. G., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată de Tribunalul București, definitivă prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - Curtea consideră contestația ca fiind nefondată și o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 791/F din 26.06.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, modificată în căile de atac, definitivă prin decizia penală nr. 246/27.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul V. G. a fost condamnat, în baza art. 174 - 175 lit. i Cod penal (1968), cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal (1968) raportat la art. 76 lit. a Cod penal (1968) cu aplicarea art. 75 pct. 2 Cod penal (1968) cu referire la art. 80 pct. 1 și 2 Cod penal (1968), contestatorul V. G. a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a, b Cod penal (1968).
În baza art. 65 Cod penal (1968), a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal (1968) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală (1968), a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal (1968), a dedus prevenția de la 27.10.2007 la 26.06.2008.
Curtea observă că începând cu 1.02.2014, potrivit Codului penal:
- infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., se pedepsește cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Față de cele redate anterior, dat fiind că pedeapsa aplicată contestatorului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, Curtea constată în speță lipsa de efect a dispozițiilor art. 6 din Codul penal, în ceea ce privește pedeapsa principală la care a fost condamnat contestatorul.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, potrivit art. 66 alin. (1) C. pen., aceasta poate fi luată pe o perioadă de la 1 la 5 ani, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 53 pct.2 lit.a) CP 1968), potrivit căreia putea fi luată pe o perioadă de la 1 la 10 ani.
Art. 6 alin. (6) C. pen. prevede că dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Față de pedeapsa complementară rezultantă aplicată condamnatului, de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal (1968), Curtea constată în speță lipsa de efect a dispozițiilor art. 6 din Codul penal și sub acest aspect.
Așa fiind, Curtea în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul - condamnat V. G., menținând hotărârea atacată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin. (2) și art.274 alin. (1) C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat V. G., menținând hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.232 din 12.03.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului G. – Secția penală.
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe contestatorul-condamnat V. G. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.07.2014.
PREȘEDINTE,
G. T.
GREFIER,
D. P.
Pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier-șef
Red. T.G.
Dact. A.L. 2 ex.
T.. G. – G. O.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 547/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
