Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 438/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.438 C
Ședința publică din data de 30.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. R.
GREFIER: C. M. S.
Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT Structura Centrală a fost reprezentat de procuror V. S..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul S. C. G. împotriva sentinței penale nr.971/27.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, față de dispozițiile art. 391 alin. 1 C.p.p., Curtea a stabilit o dată a pronunțării ulterioară dezbaterilor la data de 25.06.2014 și apoi a amânat pronunțarea la 30.06.2014, când decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.971/27.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 Cod procedură penală, a fost admisă contestația la executare formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București – Rahova, privind pe deținutul S. C. G. .
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.749/26.09.2011 a Tribunalului București - Secția I Penală, modificată prin decizia penală nr.175/15.06.2012 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr.2213/21.06.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.23 al.1 lit.a și b din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal (1969), art.41 al.2 Cod penal (1969) și art.13 Cod penal (1969);
- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal (1969) și art.13 Cod penal (1969);
- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal rap.la art.7 al.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal;
- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2961 lit.h din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal;
- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2961 lit.h din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal;
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.5 lit.a și b din Legea nr.11/1991, modificată și republicată cu aplic.art.37 lit.b, art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal;
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.83 lit a și b din Legea nr.84/1998, modificată și republicată cu aplicarea art.34 lit.b Cod penal, art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal;
- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.297 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și art.41 Cod penal.
S-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul S. C. G. de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, prin sentința penală nr.749/26.06.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În baza art.6 al.1 Cod penal, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.749/2011 pentru infracțiunea prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea prev.de art.297 al.1 Cod penal (din 1969) a fost dezincriminată prin . NCP.
S-a constatat că celelalte pedepse aplicate inculpatului prin sentința penală nr.749 din 26.09.2011 a Tribunalului București, nu depășesc limitele maxime prevăzute de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acestora sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
În baza art.39 al.1 lit.b Cod penal, cu referire la art.33, 34 Cod penal (din 1969), s-a constatat că pedeapsa rezultantă de 6 ani stabilită inițial este mai mică decât pedeapsa calculată potrivit noii reglementării, astfel că s-a menținut rezultanta stabilită inițial.
Au fost interzise inculpatului S. C. G. drepturile prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive, de la 08.10.2009 și de la 09.10.2009 la 03.02.2011, precum și de la 26.06.2013 la zi.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr.1478/25.06.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în baza sentinței penale nr.749 din 26.09.2011 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.2213/21.06.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei (art.599 al.4 Cod procedură penală).
În baza art.275 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 749/26.09.2011 a Tribunalul București-Sectia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 175/15.06.2012 a Curtii de Apel București, S. C. G. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 6 ani închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II-a si lit.b C.p. pe o durată de 4 ani.
S-a dedus timpul reținerii si arestării preventive de la data de 09.10.2009 la 03.02.2011, fiind emis MEPI nr.1478/25.06.2013 de Tribunalul Bucuresti-Secția I-a Penală.
Potrivit art. 6 Cod penal, „ 1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. 2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. 3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzut în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.1-4, pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta. 6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. 7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitive aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.”
Potrivit art. 4 Legea nr.187/2012, „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Verificarea incidenței aplicării legii penale mai favorabile presupune o analiză în două etape: analizarea fiecăreia dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente pentru a se stabili dacă depășesc maximul prevăzut de legea nouă și reducerea, dacă este cazul, a fiecăreia la noul maxim, analizarea pedepsei rezultante inițial pentru a se verifica dacă aceasta depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit legii noi – art. 38 și 39 cod penal – procedându-se apoi la reducerea pedepsei la limita maximă la care se poate ajunge potrivit legii noi dacă este cazul. Această din urmă etapă se impune deoarece legiuitorul a statuat dispozițiile art. 6 cod penal pentru a se asigura respectarea principiului legalității pedepsei și nu pentru a aduce condamnatul definitive in situația celui aflat în cursul judecății.
Prin conținutul prevederilor art.6 C.p. (care păstrează coordonatele generale ale reglementării cuprinse în art.14 C.p. din 1969) s-a avut în vedere că legea mai favorabilă intervenită după condamnarea definitivă se apreciază, în primul rând, prin raportare la sancțiunea principal chiar dacă pedeapsa complementară sau măsura de siguranță ar fi mai severă, astfel că pedepsele complementare din legea veche care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul si limitele prevăzute de aceasta (alin.5). Dacă însă legea nouă este mai favorabilă doar sub aspectul pedepselor complementare (situația din prezenta cauză) acestea se execută în limitele legii noi dacă acestea din urmă sunt mai favorabile.
Diferit față de reglementarea din Codul penal de la 1969 (art.53 al.2 lit.a) in actualul Cod penal (Legea 286/2009) pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării pe o perioadă de la 1 la 5 ani a uneia sau mai multor drepturi prev. de art.66 C.p. (anterior limitele fiind cuprinse intre 1 si 10 ani).
În cauză, Tribunalul a arătat că în ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța trebuie să stabileasca limitele maxime de pedeapsa prevazute de legea noua pentru infractiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, prima instanță a reținut că pedeapsa de 6 ani aplicată pentru infractiunea prev de art.7 din legea nr.39/2003 depaseste maximul de 5 ani prevazut de noua reglementare.
De asemenea, a mai constatat ca infractiunea prev de art.297 alin.1 Cp din 1969 a fost dezincriminata prin . noului Cod penal.
D. urmare, Tribunalul, în baza art.595 Cpp rap.la art.23 din Legea nr.255/2013 si art.6 Cod penal, a admis contestația la executare formulată de instanță din oficiu având ca obiect sesizarea comisiei de evaluare a incidentei aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul Rahova privind pe condamnatul S. CTIN G., a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.749/26.09.2011 a Tribunalului București - Secția I Penală, modificată prin decizia penală nr.175/15.06.2012 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr.2213/21.06.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.
S-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul S. C. G. de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, prin sentința penală nr.749/26.06.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În baza art.6 al.1 Cod penal, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.749/2011 pentru infracțiunea prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea prev.de art.297 al.1 Cod penal (din 1969) a fost dezincriminată prin . NCP.
În ceea ce privește celelalte pedepse aplicate inculpatului prin sentința penală nr.749 din 26.09.2011 a Tribunalului București, instanța de fond a constatat că acestea nu depășesc limitele maxime prevăzute de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acestora sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, referitoare la regimul sanctionator privitor la concursul de infracțiuni, Tribunalul, în baza art.39 al.1 lit.b Cod penal, cu referire la art.33, 34 Cod penal (din 1969), a constatat că pedeapsa rezultantă de 6 ani stabilită inițial este mai mică decât pedeapsa calculată potrivit noii reglementării și a menținut rezultanta stabilită inițial.
Având în vedere că prevederea ca pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza ll-a si lit.b din Cp din 1969 sunt prevăzute și de legea nouă, Tribunalul a aplicat pe langa pedeapsa principala si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a, b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul S. C. G., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul-condamnat a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 Cp raportat la art. 16 alin.1 din Constituția României și suspendarea judecății, iar cu privire la contestația formulată a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, reducerea pedepselor.
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 Cod penal, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În speță, condamnatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 Cp în raport de art. 16 alin.1 din Constituția României, însă, acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.1 Cp decât cu privire la una din pedepsele de 6 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile concurente, neaflându-se într-o situație discriminatorie, astfel că motivele invocate exced limitelor sesizării Curții Constituționale.
Față de cele expuse, în baza art. 29 alin.5 din Legea nr.47/1992, va respinge ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul S. C. G..
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că este nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
În mod corect, prima instanță a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, potrivit art. 6 alin.1 Cp, constatând că celelalte pedepse aplicate condamnatului nu depășesc limitele maxime speciale, prevăzute de legea nouă.
De asemenea, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, referitor la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, Tribunalul a constatat că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, stabilită inițial este mai mică decât pedeapsa calculată potrivit art. 39 alin.1 lit.b Cp, menținând pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi, în acord cu decizia nr. 1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În consecință, în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul S. C. G. împotriva sentinței penale nr.971/27.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul S. C. G..
În baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul S. C. G. împotriva sentinței penale nr.971/27.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare (cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale-art. 29 alin.5 din Legea nr. 47/1992)
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2014, ora 15:30.
PREȘEDINTE
A. A. R.
GREFIER
C. M. S.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/11.07.2014
jud.E.B.-T.B.-S.I.Penală
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
