Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 268/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 268/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia 268C
Ședința publică din data de 23.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat D. C. împotriva sentinței penale nr.172 din data de 6.03.2014,pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat D. C. personal,aflat în stare de arest și asistat de apărător ales B. D. cu împuternicire avocațială nr._/2014 depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat D. C. solicită aplicarea legii penale mai favorabile în sensul aplicării obligatorii a efectelor circumstanțelor atenuante.Arată că cealaltă cerere era făcută pe alt temei,foarte restrâns și consideră că nu este legal faptul că instanța a motivat că din cauza acelei cereri, prezenta cerere este inadmisibilă apreciind că ar fi trebuit conexată sau judecată pe fond pentru alte temeiuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că exista altă cerere care s-a soluționat împotriva sentinței 164 se putea declara contestație și să invoce orice motiv doreau.Consideră că nu pot coexista mai multe astfel de cereri și în mod corect instanța de fond a respins-o ca fiind inadmisibilă.Pune concluzii de respingere a prezentei contestații ca fiind nefondată.
Contestatorul condamnat D. C.,având ultimul cuvânt,solicită să i se recunoască circumstanțele atenuante,avea 19 ani,situație materială foarte bună,era sportiv de performanță și operator IT,însă dimpotrivă i s-au reținut circumstanțe agravante.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației formulate,constată următoarele:
Tribunalul I. Secția Penală ,prin sentința penală nr.172 din data de 6.03.2014,pronunțată în dosarul nr._ ,a respins sesizarea privind persoana privata de libertate D. C. (fiul lui C. si M., nascut la data de 11.06.1983, CNP:_, detinut in Penitenciarul Jilava), ca inadmisibila .
In temeiul disp.art.275 alin.3 CPP cheltuielile judiciare avansate catre stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._ la data de 06.02.2014, petentul - contestatorul D. C. a formulat contestatie la executarea pedepsei de 18 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.872/28.06.2005 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, defintiiva prin decizia penala nr.2498/17.04.2006 a Înaltei Curti de Casație și Justiție – Sectia Penala.
In motivare, petentul – contestator a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, in sensul reducerii pedepsei conform procedurii legale.
La dosarul cauzei s-a atasat fisa de cazier judiciar a condamnatului si fisa de evaluare intocmita de Comisia de evaluare a incidentei legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Jilava.
Analizând actele dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentinta penală nr. 164/F/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul I.-Secția Penală în dosarul nr._ a fost admisa sesizarea formulata de Comisia de evaluare a incidentei legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Jilava privindu-l pe petentul – contestator D. C., aflat in executarea MEPI nr.1366/03.05.2006 emis de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala.
Prezenta cerere are acelasi obiect, privește acelasi condamnat si este intemeiata pe aceleasi motive de fapt si de drept, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea acesteia. Aceasta, întrucât inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.
D. urmare, Tribunalul a respins sesizarea privind persoana privata de libertate D. C., ca inadmisibila.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație,în termenul legal,condamnatul D. C. care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul aplicării obligatorii a efectelor circumstanțelor atenuante,arătând că avea 19 ani,situație materială foarte bună,era sportiv de performanță și operator IT,menționând că cealaltă cerere era făcută pe alt temei,foarte restrâns ,considerând că nu este legal faptul că instanța a motivat că din cauza acelei cereri, prezenta cerere este inadmisibilă ,apreciind că ar fi trebuit conexată sau judecată pe fond pentru alte temeiuri.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată ,în conformitate cu dispozițiile art.425ind.1 și urm. C.p.p.,Curtea constată că este nefondată contestația formulată pentru următoarele considerente:
Tribunalul București,Secția I Penală,prin sentința penală nr.872 din data de 28.06.2005,definitivă prin decizia penală nr.2498 din data de 17.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a condamnat pe inculpatul D. C. la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b C.p. din anul 1969 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174, 175 lit.a și 176 lit.d C.p. din anul 1969 și la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2ind.1 lit.a,c C.p. din anul 1969,dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b C.p. din anul 1969.
Prin cererea ce formează obiectul cauzei ,condamnatul D. C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile,în sensul reducerii pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Potrivit art.595 alin.1 C.p.p. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Conform art.6 alin.1 C.p. Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea,potrivit art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor legale susmenționate ,ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, referitor la pedepsele aplicate condamnatului D. C. prin sentința penală nr.872 din data de 28.06.2005 a Tribunalului București,Secția I Penală,definitivă prin decizia penală nr.2498 din data de 17.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,instanța de judecată s-a pronunțat deja prin sentința penală nr. 64/F din data de 06.03.2014 a Tribunalui I.,Secția Penală,pronunțată în dosarul nr._ ,definitivă prin decizia nr.223/C/06.05.2014 a Curții de Apel București,Secția a-II-a Penală,context în care în mod corect,justificat,instanța de fond nu a mai procedat la o nouă analiză sub acest aspect în prezenta cauză.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează circumstanțele atenuante ,Curtea constată că prin dispozițiile art.6 C.p. și art.4 din Legea nr.187/2012 se prevede în mod expres obligativitatea reducerii pedepsei la maximul special prevăzut de noua lege,ne putând fi avute,prin urmare, în vedere cauzele de reducere a pedepsei.
Rațiunea acestor prevederi legale este aceea ca o persoană condamnată sub imperiul Codului Penal din anul 1969 să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită,doar în situația în care se depășește acest maxim o astfel de pedeapsă putând fi redusă însă numai până la acest maxim.
Printr-o astfel de cerere, de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul persoanelor condamnate definitiv înainte de data de 01.02.2014,nu se poate proceda la o reducere a pedepselor aplicate și care sunt sub maximul special prevăzut de noua lege, întrucât practic aceasta ar însemna o reindividualizare a pedepselor stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă ,prin aplicarea legii penale mai favorabile, ceea ce nu este de admis, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
De altfel,din actele dosarului nu rezultă că prin hotărârea de condamnare susmenționată s-a reținut în favoarea condamnatului D. C. vreuna dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 C.p. din anul 1969 și ,pe cale de consecință s-a făcut aplicarea prevederilor art.76 din același cod penal.
De asemenea,ulterior soluționării acestei cauze,Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală,prin decizia nr.8 din data de 26.05.2014,obligatorie conform art.477 alin.3 C.p.p.,în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.1 C.p.,a stabilit că la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se va lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă ,atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D. C. împotriva sentinței penale nr.172/F din data de 06.03.2014,pronunțată de Tribunalul I.,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 225 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justitiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D. C. împotriva sentinței penale nr.172/F din data de 06.03.2014,pronunțată de Tribunalul I.,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 225 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justitiei
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. N. C. M. S.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
