Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 276/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 276/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.276/C
Ședința publică din data de 26 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat L. P. împotriva sentinței penale nr.48/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu a răspuns contestatorul condamnat, fiind reprezentat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat S. T., în baza delegației nr._/23.05.2014 (atașată la fila 15 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat L. P., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța în prezenta contestație.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 48/22.04.2014, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul L. P. de aplicare a legii penale mai favorabile; a obligat pe petent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 94/04.06.3013 a Tribunalului Teleorman. (definitivă prin decizia penală nr. 328/A/11.11.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală), la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supravegherea executării, pe un termen de încercare de 7 ani, conform art. 861 – 862 Cod penal.
Cererea condamnatului se referă la solicitarea de reducere a termenului de supraveghere la 4 ani cum prevăd dispozițiile art. 91 și 92 din Codul de procedură penală.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 595 alin. 1 NCPP, art. 16 din Legea nr. 187/2012 a constatat că art. 93 din Codul Penal prevede că măsurile de supraveghere și obligațiile sunt următoarele:
„(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
(2) Instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea conținutului obligației prevăzute la alin. (3), instanța va consulta informațiile puse la dispoziție periodic de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.”
Astfel, lesne se poate constata că sfera obligațiilor pe care noul Cod Penal le prevede este mai mare decât cea din vechea reglementare și sunt obligații la care condamnatul nu a fost obligat prin sentința penală nr. 94 din 4 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman .
Având în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 187/2012 Tribunalul a apreciat ca vechea reglementare constituie legea mai favorabilă în cazul condamnatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul L. P. care nu a motivat în scris contestația și nici nu sa prezentat pentru susținerea acesteia, fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu, care, lasă la aprecierea instanței soluția pronunțată.
Curtea, examinând contestația formulată prin prisma art. 595 Cod procedură penală, constată netemeinicia acesteia.
În primul rând este de observat că, contestația nu a fost motivată și nici susținută de contestator, în cauză neconstatându-se existența vreunei cauze de nulitate dintre cele prevăzute de art. 281 Cod procedură penală, sentința fiind legală. În ce privește temeinicia acesteia se constată că instanța a avut în vedere cerința art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 stabilind întemeiat că la aprecierea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării, se are în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Mai mult, instanța, deși s-a raportat la art. 16 din Legea nr. 187/2012, în cauză, sentința de condamnare a petentului a rămas definitivă urmare deciziei penale nr. 328/A/11.11.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală (petentul neexercitând calea de atac a recursului), astfel că sunt incidente dispozițiile art. 6 NCP, când pentru aplicarea legii penale mai favorabile se verifică pedeapsa aplicată prin raportare la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea care a atras condamnarea, ceea ce nu se impune a se face în cauză.
Așa fiind, potrivit art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respinsă ca nefondată contestația condamnatului.
Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 2 și a art. 271 alin. 1 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 alin.7 pct.1 lit.b NCPP, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat L. P., împotriva sentinței penale nr.48/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 NCPP, obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art.272 alin.1 NCPP, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se acoperă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2014.
PREȘEDINTE,
N. S.
GREFIER,
D. S.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red.V. M. – Tribunalul Teleorman – Secția Penală
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
