Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 677/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 677/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 677/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.677/A

Ședința publică din data de 26 mai 2014

Curtea constituită din:

Președinte: N. S.

Judecător: C. V. G.

Grefier: D. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații M. M. și M. I. împotriva sentinței penale nr.509/F din data de 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții inculpați M. M. și M. I., personal și asistați juridic de apărător ales, avocat M. F. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/08.04.2014, atașată la fila 6 din dosar și avocat S. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/23.05.2014, atașată la fila 54 din dosar, lipsind intimații părți vătămate S. A. C., S. U. de Urgență și martorii T. A. A. și D. N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosarul cauzei a proceselor-verbale întocmite de Secția 19 Poliție din care rezultă imposibilitatea executării mandatelor de aducere privind pe intimatul parte vătămată S. A. C. și martorii T. A. A. și D. N., având în vedere că aceștia nu mai locuiesc la adresa indicată după care:

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, datorită faptului că atât partea vătămată S. A. C. cât și martorii T. A. A. și D. N. nu mai locuiesc la adresele indicate, solicită a se consta imposibilitatea obiectivă de audiere a acestora în raport de verificările efectuate de către lucrătorii de poliție.

Curtea constată că, deși s-au luat măsurile procedurale necesare, inclusiv emiterea de mandate de aducere potrivit art.265 din Codul de procedură penală, nu se poate proceda la ascultarea părții vătămate S. A. C. și a martorilor T. A. A. și D. N., mandatele de aducere fiind puse în executare, iar alte date suplimentare nu se cunosc.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Apărătorul ales al apelanților inculpați M. M. și M. I., avocat M. F. A., având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.412 Cod procedură penală raportat la art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești în sensul achitării inculpaților în temeiul dispozițiilor art.16 alin.1 lit.b) teza a II-a Cod procedură penală rap. la art.16 Cod penal și art.396 alin.(5) Cod procedură penală pentru că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție.

În subsidiar, solicită înlocuirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată ambilor inculpați cu pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 alin.(2) Cod penal pentru următoarele considerente:

Astfel, solicită a se observa că, din întreg probatoriul administrat în cauză, a rezultat că fapta dedusă judecății nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege nici în forma intenției directe și nici în forma intenției indirecte.

Mai solicită a se avea în vedere că, așa cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză medico-legală refracturarea humerusului s-a produs prin cădere și lovire, astfel că nu a existat o lovire de așa natură încât să îi producă vătămări părții vătămate sau altui participant în această cauză.

Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că partea vătămată a refuzat orice control din partea medicilor, după care la două zile după producerea evenimentului și-a luat un certificat medico-legal, or, apreciază că în acest interval de timp, partea vătămată ar fi putut să se lovească sau să intervină orice alte evenimente care să conducă la accidentarea sa.

Totodată, solicită să se ia în considerare și faptul că inculpații nu au depus plângere penală deși au fost și ei loviți și că după producerea incidentului s-au mutat imediat, așa explicându-se faptul de ce aceștia nu au primit procedura de la secția de poliție pentru a se prezenta la audieri.

Nu în ultimul rând, solicită a se reține că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au locuri de muncă stabile.

Apărătorul ales al apelanților inculpați M. M. și M. I., avocat S. S., având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.417 alin.(2) Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere toate aspectele de fapt și de drept cu privire la speța dedusă judecății, concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezultă foarte clar cum s-ar fi putut produce vătămarea numitului S. A. C., precum și înregistrările video din care rezultă cum s-a produs altercația între părți.

Concluzionând, față de împrejurarea că în cauză nu există probe din care să rezulte că inculpații au lovit pe partea vătămată, solicită achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art.16 alin.1 lit.c) Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, considerând că vinovăția inculpaților a fost temeinic dovedită în raport de probatoriul administrat, aceștia fiind cei care au exercitat . asupra părții vătămate, săvârșind faptele cu intenție directă.

În concluzie, în raport de faptele pentru care inculpații au fost cercetați și condamnați și având în vedere că, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. M., acesta a mai fost sancționat administrativ pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, consideră că este necesar ca pentru o perioadă de timp comportamentul inculpaților să fie supravegheat pentru a preîntâmpina săvârșirea de noi fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care solicită respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate.

Apelantul intimat inculpat M. M., personal, având ultimul cuvânt, consideră că pedeapsa care i-a fost aplicată este mult prea drastică, întrucât nu din cauza sa s-a creat acel scandal, el doar a dorit să vorbească cu partea vătămată pentru a ajunge la o înțelegere, însă datorită faptului că acest lucru nu a fost posibil, a înțeles să se retragă și, cu toate acestea, partea vătămată i-a sărit în spate, aspect care rezultă și din înregistrările video.

Apelantul intimat inculpat M. I., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile fratelui său, însă dorește să precizeze că pedeapsa care i-a fost aplicată este mult prea mare și că nu a mai avut nici un conflict cu legea penală.

Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.509/21.02.2014 Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală în baza art.386C.pr.pen a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M. M. din art.181 C.pen din anul 1969 în art. 193 alin.2 C.pen.

În baza art.386C.pr.pen a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M. I. din art.181 C.pen din anul 1969 în art 193 alin.2 C.pen

1. În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului M. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin.2 C.pen cu aplicarea art.5 C.pen

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

2. În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin.2 C.pen cu aplicarea art.5 C.pen

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză - S. A. C.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat să plătească câte 1000 ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate în cauzăm prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că în seara de 3.01.2011, în jurul orelor 23.00, partea vătămată S. A. C., însoțită de martorul T. A. A., a coborât în fața imobilului situat în Calea Rahovei nr. 319, . fără forme legale pentru a curăța de zăpadă autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, proprietatea soției sale, ocazie cu care a observat că unul din ștergătoare era ridicat.

La scurt timp, în apropiere a apărut inculpatul M. M., căruia partea vătămată i-a atras atenția să nu-i mai ridice ștergătoarele de la mașină, moment în care inculpatul a început să-i adreseze injurii părții vătămate, reproșându-i acestuia că i-a ocupat locul de parcare. Partea vătămată i-a răspuns inculpatului că locul respectiv nu este unul plătit la primărie, fapt pentru care se cuvine celui ce îl ocupă primul. Ulterior acestui moment, inculpatul M. M. a încercat să o lovească și să o trântească la pământ pe partea vătămată, acțiuni rămase fără rezultat. Aceste aspecte rezultă din declarația părții vătămate S. A. C. (fila 13 d.u.p.), ce se coroborează cu cele declarate de martorul T. A. A. (filele 23-26 d.u.p.), dar și cu înregistrările video de la locul altercației (fila 64 d.u.p.)

Chiar dacă inițial partea vătămată a evitat conflictul, într-un final a ripostat și totul a degenerat într-o altercație violentă în care a intervenit și fratele inculpatului M. M., inculpatul M. I.. Acesta din urmă a agresat partea vătămată, aplicându-i lovituri cu pumnii la nivelul capului.

Martorul T. A. A., în vârstă de 15 ani, nepotul părții vătămate, prezent la altercație, l-a chemat din locuință pe martorul D. N., socrul părții vătămate, care a încercat să-i despartă pe cei trei și a fost agresat cu pumnii la nivelul capului până când a căzut din picioare, ulterior fiind lovit cu picioarele la nivelul feței și corpului. Aceste aspecte rezultă din depozițiile martorului D. N. (filele 14-16 d.u.p.), care a declarat că încercat să intervină în conflict pentru a-i despărți pe inculpați de partea vătămată, dar a fost agresat și el, fiind în concordanță cu cele declarate de martorul T. A. A. (filele 23-26 d.u.p.).

Toate cele expuse anterior rezultă și din înregistrările video de la locul conflictului (fila 64 d.u.p.), din care instanța reține că inculpatul M. M. a fost cel ce a declanșat conflictul, îmbrâncind-o pe partea vătămată, care inițial nu a ripostat. Ulterior, între inculpații M. M., M. I. și partea vătămată S. A. C. a izbucnit o altercație, lovindu-se reciproc.

Existența conflictului este confirmată atât de declarațiile martorului D. D. (filele 67-70 d.u.p., fila 139 d.j.), cât și de declarațiile celor doi inculpați (filele 51, 74-76 d.u.p., filele 56, 71-73 d.u.p., filele 32-33, 34-35 d.j.).

Având în vedere că altercația a durat în jur de 10-15 min. și că în zonă s-au adunat mai multe persoane străine, M. I. l-a îndemnat pe fratele său să aducă pistolul pe are îl avea în locuință. M. M. a urcat în locuință și a coborât cu un pistol în mână, cu care i-a amenințat pe cei prezenți și pe partea vătămată că îi va împușca. Instanța a reținut această situație din declarațiile martorului T. A. A., care a fost prezent pe toată durata altercației. De asemenea, din înregistrările video de la locul faptei (fila 64 d.u.p.) rezultă că M. M. este surprins în filmare ținând în mână un pistol. Acestea se coroborează și cu cele declarate de martorul C. C., care a fost anunțat de existența conflictului și a venit la locul faptei împreună cu alți prieteni din curiozitate. Instanța a reținnut că martorul a observat un bărbat în jur de 30-35 ani ce era căzut la pământ și lovit de doi indivizi cu pumnii și picioarele. De asemenea, martorul C. C. a declarat că inculpatul M. M. l-a amenințat pe el și pe restul celor prezenți cu un pistol. Instanța a reținut că martorul C. C. l-a recunoscut pe inculpatul M. M. cu ocazia participării la efectuarea unei recunoașteri de pe planșe fotografice, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie (filele 39-43 d.u.p., fotografiile 2,3).

La scurt timp după altercație la fața locului s-a prezentat un echipaj SMURD, care l-a transportat pe S. A. C. la S. U. de Urgență București în vederea acordării de îngrijiri medicale. Instanța a reținut că în 4 octombrie 2010 partea vătămată suferise un accident rutier în urma căruia i s-a implantat în brațul drept o tijă cu șuruburi pentru a se vindeca. Cu ocazia acordării de îngrijiri medicale în urma altercației, medicii au constatat că tija metalică montată a fost îndoită, fapt ce a necesitat efectuarea unei intervenții chirurgicale. În acest sens sunt și cele înscrise în fișa de przentare UPU- Spital U. de Urgență București nr._/3.01.2011 (fila 11 d.u.p.), în care se s-a consemnat diagnosticul fractură humerus drept veche de 3 luni operată cu placă și șuruburi, degradare montaj.

De asemenea, din certificatul medico-legal nr. A2/67/5.01.2011 eliberat la 8.07.2011 (fila 12 d.u.p.), rezultă că partea vătămată S. A. C. prezenta leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu corpuri dure, necesitând 50-55 zile îngrijiri medicale. Cu toate acestea, din expertiza medico-legală nr. A1/_/2012 (filele 208-209) administrată în cursul judecății rezultă că leziunile traumatice s-au produs cel ai probabil prin cădere și lovire de un corp sau plan dur, și nu cu un corp dur, având în vedere intensitatea traumatismului ce a produs deformarea tijei metalice.

Astfel, instanța a reținut că părții vătămate i s-au produs leziuni traumatice ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, leziuni ce au rezultat din lovirea de un corp sau plan dur.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei de care au fost acuzați, invocând în apărarea lor că partea vătămată a fost cea care i-a provocat și a deschis conflictul înjurându-i, amenințându-i și sărind la bătaie, dar instanța a înlăturat aceste apărări.

Cei doi inculpați au declarat că altercația dintre aceștia și partea vătămată a început din cauza acesteia din urmă iar când conflictul a degenerat aceștia doar s-au apărat. Cu toate acestea, instanța nu a primit aceste apărări întrucât în imaginile de supraveghere video de la locul incidentului (fila 64 dup.) apare partea vătămată S. A. C. care poartă o discuție cu cu inculpatul M. M., care se îndreaptă către primul și îl împinge. De asemenea, din înregistrare se observă că partea vătămată nu reacționează și încearcă să se apere de inculpat, care are o atitudine și comportament agresiv, prinzându-l cu mâna de gât și încercând să-l lovească cu pumnul. Aceste aspecte sunt confirmate de către martorul T. A. A. (filele 23-26 d.u.p.).

In cauză, nu poate fi reținută nici apărarea conform căreia cei doi inculpați s-au îndreptat spre scara blocului iar partea vătămată i-a urmărit și i-a sărit în spate lui M. M.. În acest sens, se observă din înregistrările video și din declarațiile martorului T. A. A. (filele 23-26 d.u.p.) că inculpații au fost cei care au stârnit conflictul.

În același sens a fost îndepărtată și apărarea conform căreia martorul D. N. împreună cu partea vătămată l-ar fi agresat pe inculpatul M. M., fiind contrazisă de înregistrările video și de declarațiile martorilor T. A. A. și C. C. (filele 35-37 d.u.p.).

La ultimul termen de judecată, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută și sancționată de art. 181 alin. 1 C.pen. 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută și sancționată de art.193 alin. 2 C.pen.

Prin Legea 286/2009 a fost adoptat Noul Cod penal, care, potrivit dispozițiilor art. 246 Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod Penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel, având în vedere că fapta a fost comisă sub imperiul Codului penal de la 1969, se impune analiza aplicării legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C.pen. 1969, acestea nu au suferit modificări prin . art. 193 C.pen., care reglementează aceeași infracțiune. Astfel, art. 181 alin. 1 C.pen. 1969 se referă la fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile iar art. 193 alin. 2 N.C.pen. se referă la fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cârei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 zile.

În ceea ce privește regimul sancționator, art. 181 alin. 1 C.pen. 1969 prevede pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, pe când art. 193 alin. 2 N.C.pen. prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii.

Pe cale de consecință, ținând cont de faptul că în ceea ce privește sistemul sancționator art. 193 N.C.pen. prevede dispoziții mai favorabile față de art. 181 C.pen. 1969, instanța a dat eficacitate dispozițiilor art. 5 N.C.pen. și va aplica Noul Cod penal (în continuare C.pen.).

Sub aspectul încadrării juridice a infracțiunilor, s-a reținut că fapta inculpaților M. M. și M. I. care, în ziua de 3.01.2011, în jurul orelor 23.00, în timp ce se aflau în fața imobilului situat în București, Calea Rahovei nr. 319, . implicați într-o altercație cu partea vătămată, S. A. C., aplicându-i acestuia lovituri ce au produs leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și sancționată de art. 193 alin. 2 C.pen.

În privința laturii subiective a infracțiunii, instanța a constatat că fapta a fost comisă cu intenție directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., deoarece fiecare din cei doi inculpați a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unei vătămări corporale a părții vătămate și a urmărit producerea lui.

Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmând să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.

La individualizarea pedepsei aplicată fiecăruia din cei doi inculpați, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei pedepsei s-a făcut în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, ce se evaluează după o . criterii, precum împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe, instanța reține că cei doi inculpați au acționat în superioritate numerică față de partea vătămată. De asemenea, ulterior săvârșirii infracțiunii în discuție, în cursul urmăririi penale și al judecății, inculpații nu au avut un comportament sincer, în sensul că nu au recunoscut săvârșirea faptei de care au fost acuzați.

1. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatuluiM. M., instanța a reținut faptul că acesta are 31 ani, este necăsătorit, în prezent fiind student la Facultatea de Inginerie și Calculatoare iar din fișa de cazier judiciar (fila 55 d.u.p.) rezultă că prin ordonanța 4813/P/26.10.2009, acesta a mai fost sancționat administrativ cu amenda de 700 lei de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen.

Pentru aceste motive, instanța a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și sancționată de art. 193 alin. 2 C. pen.

Cu privire la necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C.pen., pedeapsa stabilită pentru inculpatul M. M. fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare iar acesta nu au mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii. De asemenea, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana sa, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

De asemenea, instanța a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C.pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 C.pen., instanța a amânat aplicarea pedepsei închisorii pentru inculpatul M. M. pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu stabilirea unor obligații prevăzute de art. 85 alin. 1 C.pen.

2. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatuluiM. I., instanța a reținut faptul că acesta are 33 ani, este necăsătorit, lucrează la . SRL și nu are antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar (fila 50 d.u.p.).

Pentru aceste motive, instanța a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și sancționată de art. 193 alin. 2 C. pen.

Cu privire la necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C.pen., pedeapsa stabilită pentru inculpatul M. I. fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare iar acesta nu au mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii. De asemenea, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana sa, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 C.pen., instanța a amânat aplicarea pedepsei închisorii pentru inculpatul M. M. pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu stabilirea unor obligații prevăzute de art.85 alin.1 din Codul penal.

Sub aspectul laturii civile, în conformitate cu dispozițiile art. 397 C.proc.pen., instanța a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. De asemenea, instanța a reținut că S. U. de Urgență București nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M. M. și M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Atât prin motivele depuse în scris (filele 25-27), cât și în susținerea orală a apelului, ambii inculpați critică sentința pentru greșita condamnare, solicitând achitarea pentru lipsa vinovăției cerute de lege.

Se susține că probele administrate nu conduc la constatarea existenței intenției directe ori indirecte în comiterea faptei, leziunile părții vătămate s-au produs prin cădere și lovire, neexistând o lovire din partea inculpaților și care să producă leziunile constatate, mai ales că inițial partea vătămată a refuzat controlul medico – legal solicitat la 2 zile de la eveniment.

În măsura în care nu se va dispune achitarea, inculpații solicită înlocuirea pedepsei cu amenda, care corespunde în mai mare măsură circumstanțelor reale ale comiterii faptelor și persoanei fiecărui inculpat.

În aplicarea art. 420 alin.4 Cod procedură penală instanța a procedat la audierea inculpatului M. M. la termenul din 28.04.2014 (fila 33), inculpatul M. I. nedorind să facă declarații, dar își menține declarația dată la instanța de fond.

Instanța de apel a încuviințat la termenul din 28.04.2014 cererea de probatorii constând în audierea părții vătămate S. A. C. (neaudiată la fond) și martorilor D. N. (neaudiat la fond) și T. A. A. (neaudiat la fond), dar aceștia nu s-au prezentat în fața instanței, deși au fost citați și cu mandat de aducere, instanța constatând imposibilitatea administrării probelor solicitate, declarațiile acestora de la urmărirea penală urmând a fi avute în vedere în ansamblul probator administrat.

Curtea, examinând potrivit art. 420 Cod procedură penală apelurile declarate, constată că doar cel declarat de inculpatul M. I. este întemeiat.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art. 181 VCP, infracțiuni al căror conținut constitutiv se regăsește în art. 193 alin. 2 NCP și din perspectiva incidenței art. 5 alin. 1 NCP, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, instanța procedând întemeiat la schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de cei doi inculpați.

În privința împrejurărilor comiterii faptelor, a modului de derulare a acțiunilor fiecărei persoane implicate, a poziției avute de fiecare inculpat în contextul factual, prima instanță a examinat temeinic toate probele administrate în cauză (la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești, a celor care s-au putut administra), le-a coroborat cu declarațiile inculpaților, care, deși nu contestă împrejurările faptice, prezintă propria implicare, astfel încât să le fie înlăturată răspunderea penală ori diminuată cu mult sub ce a reținut instanța.

În privința laturii subiective instanța, justificat a reținut intenția directă, cum este definită de art. 16 alin. 3 Cod penal – ambii inculpați prevăzând și urmărind producerea rezultatului vătămător pentru victimă.

Punctul de plecare al incidentului soldat cu vătămare victimei pentru care au fost necesare 50 – 55 zile îngrijiri medicale, l-a constituit discuția purtată de inculpatul M. M. cu partea vătămată S. A. C. în legătură cu ocuparea unui loc de parcare, incidentul având loc la o oră târzie, 23,00 în data de 03.01.2011.

Dacă inițial discuția a debutat prin atenționarea inculpatului de către partea vătămată să nu mai ridice ștergătoarele mașinii, inculpatul (care venise la locul incidentului special pentru a „rezolva” cu victima controversa privind ocuparea locului de parcare) a început să lovească pe partea vătămată, a trântit-o la pământ, ulterior intervenind și inculpatul M. I..

Modul de acțiune al inculpaților a fost relatat de partea vătămată, de martorii T. A. A., D. N., chemat ulterior momentului inițial de către T. A. A.), dar rezultă și din înregistrările video ce au surprins zona conflictului.

Din nicio împrejurare ori probă nu rezultă lipsa intenției inculpaților, nici măcar cea indirectă, pentru că inculpații au acționat, nu doar prevăzând rezultatul faptei, ci chiar urmărind producerea acestuia cu prisosință. În acest sens este și împrejurarea că de la un incident minor și în contextul în care în zonă se strânsese mai multe persoane, inculpatul M. I. l-a îndemnat pe fratele său să aducă pistolul pe care îl avea în locuință, ceea ce M. M. a și făcut, amenințând pe partea vătămată și pe cei prezenți că vor fi împușcați cu pistolul.

Ori, toate aceste împrejurări dovedite nu pot conduce la constatarea lipsei vinovăției.

Constatarea actului medico legal în sensul că partea vătămată (care suferire anterior un accident rutier și avea implantat în brațul drept o tijă cu șuruburi pentru a se vindeca) a suferit leziuni cauzate prin cădere și lovire de corp/plan dur, nefiind exclusă căderea pe un grad metalic, reliefează mecanismul de producere a leziunilor (care este o constatare cu valoare științifică), dar aceasta trebuie contextualizată împrejurărilor producerii și derulării acțiunilor inculpaților, fiind fără dubii că inculpații au exercitat violențe asupra părții vătămate cu urmările constatate prin actul medico – legal.

Astfel, cererea de achitare nu poate fi primită.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, se constată că instanța a avut în vedere criteriile art. 74 Cod penal, împrejurările concrete ale comiterii faptei și modul de acțiune al fiecărui inculpat, atitudinea procesuală a inculpaților, urmările faptelor, dar și persoana fiecărui inculpat, aplicându-le o pedeapsă de câte 1 an închisoare.

Instanța de apel consideră că pentru inculpatul M. I. este justificată reducerea pedepsei la 8 luni, cu reducerea corespunzătoare a termenului de supraveghere, atât pentru a sancționa diferit acțiunile inculpaților, dar și pentru implicarea mai redusă, acesta venind la locul faptei după izbucnirea incidentului, iar inculpatul M. M. și-a „întărit și accentuat” acțiunea violentă și cu ajutorul pistolului pe care l-a luat din casă, deși constatase că incidentul minor se amplificase suficient de mult pentru a încerca să-l oprească, iar nu să-l amplifice.

În ce privește solicitarea de înlocuire a pedepsei închisorii cu amenda, se constată că aceasta nu ar corespunde împrejurărilor faptei și necesității de a se sancționa ferm astfel de fapte îndreptate împotriva integrității și sănătății persoanei.

Pentru aceste considerente, potrivit art. 421 pct. 2 lit.a Cod procedură penală va fi admis doar apelul inculpatului M. I. cu consecința reducerii pedepsei și a termenului de supraveghere, iar potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat apelul inculpatului M. M..

Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. În temeiul art.421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva Sentinței penale nr.509/F din data de 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată, numai cu privire la acest inculpat și, în fond, rejudecând:

Reduce pedeapsa stabilită în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I., pentru infracțiunea prevăzută de art.193 alin.2 din Codul penal cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal, de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare, menținând dispoziția de amânare a aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul acestui inculpat rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. M. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe acest apelant inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. S.C. V. G.

GREFIER,

D. S.

Red. N.S.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. D.I. G. – Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 677/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 677/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI