Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 321/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 321/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 321/C/LPF
Ședința din data de 28.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de Apel București a reprezentat de procuror B. Eliana.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul T. N. împotriva sentinței penale nr. 1094 din 08.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat T. N., personal, aflat în stare de detenție, și asistat de apărător din oficiu, avocat Savopol R., în baza delegației nr._/26.05.2014 pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat arată că acesta își retrage cererea prin care a invocat excepția neconstituționalității.
Cu privire la contestația formulată, pune concluzii de admitere a acesteia, învederând că, în raport de limita minimă și maximă din noua reglementare care este mai favorabilă și de dispozițiile art. 396 alin. 10 NCPP, condamnatul ar beneficia de o pedeapsă mai mică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației formulate de contestatorul-condamnat, învederând că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea art. 6 alin. 6 privind legea penală mai favorabilă și a redus pedeapsa complementară de la 10 la 5 ani. Apreciază că pedeapsa rezultantă stabilită este corect individualizată.
Contestatorul-condamnat, având ultimul cuvânt, în temeiul art. 389 NCPP, arată că nu are nimic de spus.
Curtea reține cauza spre deliberarea și soluționare.
Curtea,
Asupra contestatiei de fata,
Prin sentința penala nr. 1094 din 08.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._, in baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 6 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, a fost admisa contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de condamnatul T. N..
În baza art. 6 alin. 6 din noul Cod de procedură penală rap. la art. 66 alin. 1 din noul Cod penal a fost redusa pedeapsa complementară aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 342/25.03.2011 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 208/25.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la 10 ani la 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din vechiul Cod penal, care are corespondent în dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din noul Codul penal.
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 03.10.2010 la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr. 568/26.01.2012 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin sentința penală nr. 342 din data de 25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.208/25.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal și art. 320/1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul T. N., zis „T.”, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal și art. 320/1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul T. N. la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru infracțiunea de introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fără drept.
În baza art. 65 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul T. N. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. 3 Cod penal s-a aplicat inculpatului T. N. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 din Codul penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 3.10.2010 la zi.
În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T. N..
Prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat au fost reduse astfel: pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi la 5 la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 de la 15 la 25 de ani închisoare la 7 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Și pedepsele complementare au suferit modificări atât în conținut, cât și în limitele între care pot fi aplicate astfel: art. 66 alin. 1 din noul Cod penal prevede că, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; d) dreptul de a alege.
Conform art. 595 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 6 din noul Cod penal, (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Raportând dispozițiile legale anterior enunțate la situația concretă din speță, prima instanta a retinut că pentru infracțiunile pentru care deținutul T. N. a fost condamnat prin sentința penală nr. 342/F/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 208/25.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost aplicate pedepse cu închisoarea ale căror cuantumuri se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă.
Astfel, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală deținutul T. N. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, noua reglementare prevăzând un maxim special de 12 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, noua reglementare prevăzând un maxim special de 15 ani închisoare.
În stabilirea „maximului special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită”, despre care face vorbire art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, s-a avut în vedere maximul prevăzut în dispozițiile art. 2 alin. 2, respectiv art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei (în speță, dispozițiile art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală, care își au corespondent în dispozițiile art. 375 din noul Cod de procedură penală și recidiva), așa cum se prevede în mod expres în dispozițiile art. 187 din noul Cod penal.
Totodată, având în vedere că noile reglementări penale nu mai prevăd posibilitatea aplicării facultative a legii penale mai favorabile față de o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre definitivă, s-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 din noul Cod penal față de pedepsele cu închisoarea pe care le execută condamnatul.
Sub aspectul pedepsei complementare, s-a retinut că deținutului T. N. i s-a aplicat spre executare pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a și b Cod penal, pedeapsă care are corespondent, în ceea ce privește conținutul, în dispozițiilor art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din noul Codul penal, însă cuantumul acesteia depășește limita maximă de 5 ani prevăzută de lege, respectiv art. 66 alin. 1 din noul Cod penal.
În atare situație, s-a constatat că sunt incidente disp. art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, astfel că se impune reducerea pedepsei complementare de la 10 ani la 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal (maximul prevăzut de art. 66 alin. 1 din noul Cod penal) care are corespondent în dispozițiilor art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din noul Codul penal.
Impotriva acestei sentinte a formulat contestatie petentul condamnat, motivele contestatiei fiind expuse in fata instantei de control judiciar de aparatorul din oficiu al acestuia, astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și art. 425 indice 1 c.p.p, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată.
Curtea reține ca, in situatia in care pedeapsa pentru concursul de infractiuni a fost aplicata printr-o hotarare definitiva sub legea veche si apoi intra in vigoare noul cod penal, verificarea legii penale mai favorabile presupune o analiza in doua etape.
Mai intai se analizeaza fiecare dintre pedepsele aplicate pentru infractiunile concurente, procedandu-se la reducerea acestora doar daca ele depasesc maximul special prevazut de legea noua.
In a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta nu depaseste limita maxima la care se poate ajunge potrivit art. 39 din noul cod penal.
Curtea reține astfel că prima instanța a aplicat în mod corect dispozițiile legale care prevăd legea penală mai favorabilă.
Potrivit art. 6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de aceste dispoziții, Curtea constată că pentru infracțiunea de prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, deținutul T. N. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, noua reglementare prevăzând un maxim special de 12 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, noua reglementare prevăzând un maxim special de 15 ani închisoare, astfel ca pedepsele aplicate nu pot fi reduse în urma intrării în vigoare a noului cod penal.
Instanta de fond a parcurs in mod legal si a doua etapa, neprocedand la reducerea pedeapsei rezultante de 12 ani inchisoare, avand in vedere faptul ca aceasta nu depaseste limita maxima la care se ajunge potrivit art. 39 din noul cod penal.
Față de aceste considerente, reținând că hotărârea contestata este legală, Curtea va respinge, in baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) C.p.p., contestația formulata de contestatorul T. N., ca nefondată.
Vazand si disp. art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul T. N. împotriva sentinței penale nr.1094 din 08.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014.
P.
G. C. A.
Grefier
S. V. V.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. prima instanta S.M.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 688/2014. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
