Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 433/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 433/C
Ședința publică de la 26 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT este reprezentat prin procuror M. A..
Pe rol, se află soluționarea contestației formulată de condamnatul N. F. împotriva sentinței penale nr.1534 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul condamnat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat B. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului condamnat invocă dispozițiile art.597 alin. 7 și alin.8 Cod procedură penală, solicitând admiterea contestației.
In susținerea contestației, solicită a se face aplicarea disp. art.4 și art.6 Cod penal față de faptul că prin decizia Curții de Apel București, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor și nu a fost aplicată în niciun fel legea penală nouă mai favorabilă, dosarul fiind judecat după legea veche. Mai arată că potrivit noului Cod penal, limitele de pedepse pentru cele două fapte sunt 1-5 ani și făcându-se aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.33 și urm. Cod penal, maximul rezultant al pedepsei ce putea fi aplicată ar fi trebuit să fie de 3 ani și 4 luni închisoare, iar în cauză s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare și un spor de 6 luni.
Atâta timp cât nu există o bază legală pentru a declara recurs în casație, dat fiind faptul că sunt prevăzute în mod clar motivele de recurs, in opinia apărării, hotărârea este criticabilă doar într-o contestație la executare, cu aplicarea legii penale mai favorabile.
Conchizând, solicită admiterea contestației și a se stabili o pedeapsă de maxim 3 ani și 4 luni închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocând disp. art.6 Cod penal, arată că hotărârea de condamnarea a rămas definitivă la data de 28 aprilie 2014, astfel că apreciază că dispozițiile textului de lege mai sus invocat nu sunt aplicabile in prezenta cauză și pune concluzii de respingere a contestației ca fiind nefondată.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, din actele și lucrările dosarului,reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1534/23.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de petentul-condamnat N. F. împotriva sentinței penale nr.860 din 01.11.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.540/28.04.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul condamnat N. F. - deținut la Penitenciarul Rahova, a formulat contestație la executare solicitând aplicarea legii penale mai favorabile întrucât i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, în condițiile în care pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, limitele de pedeapsă sunt de le 1 an la 5 ani în noul Cod penal. A mai arătat petentul că prin decizia Curții de Apel București s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor și nu a fost aplicată în niciun fel legea penală nouă mai favorabilă, dosarul fiind judecat după legea veche.
În judecarea contestației la executare cu care a fost sesizată, prima instanță a avut în vedere că petentul-condamnat N. F. se află în executarea unei pedepse rezultante de 4 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.860 din 01.11.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.540/28.04.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, fiind emis MEPI nr.1388/28.04.2014 de către Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012.
S-a mai constatat că pe calea contestației la executare petentul a criticat decizia Curții de Apel București în sensul că aceasta nu a dat curs solicitării sale, de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost judecat si ulterior condamnat, fiind astfel prejudiciat, în sensul reținerii în favoarea sa a aplicării legii penale mai favorabile, solicitând în consecință, reducerea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală mai sus-menționate la 3 ani si 4 luni închisoare, în raport cu prevederile noului cod penal.
Conform prevederilor art.598 alin.1 lit. d Cod de procedură penală, contestația la executare prin care se invocă o cauză de micșorare a pedepsei presupune ca acest motiv să survină după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aspect care nu se verifică în cauza de față, motivul invocat de către petentul-condamnat fiind supus analizei instanței de apel (la momentul judecării apelului noul Cod penal intrase în vigoare), astfel încât, s-a apreciat că nu mai poate fi analizat pe calea unei contestații la executare.
În subsidiar, s-a arătat că instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art.5 din noul Cod penal, în sensul că a individualizat si dat spre executare petentului-condamnat o pedeapsă sub maximul special prevăzut de lege respectiv de 5 ani închisoare pentru infracțiunea pentru care a fost judecat si condamnat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 22 mai 2014) a declarat contestație condamnatul N. F. (printr-o cerere nemotivată, semnată personal și înaintată Tribunalului București prin administrația locului de deținere).
Contestația astfel formulată a fost înaintată de instanța de fond și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 10 iunie 2014.
Cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc la termenul de judecată din data de 26 iunie 2014, contestatorul condamnat, a cărui asistență juridică a fost asigurată de către un apărător ales, a solicitat ca în urma admiterii căii de atac pe care a promovat-o în cauză, să se dispună desființarea hotărârii contestate, iar în rejudecarea pe fond a cauzei, să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, conform art.6 din noul Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei până la un cuantum de 3 ani și 4 luni închisoare, cât ar fi trebuit să i se dea potrivit limitelor de pedeapsă prevăzute de noua reglementare pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, în susținerea contestației sale invocând faptul că prin decizia Curții de Apel București i s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor și nu s-a dat în niciun fel eficiență legii penale noi, mai favorabie, dosarul fiind judecat conform legii vechi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, Curtea constată că, în speță, contestația cu judecarea căreia a fost sesizată este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.6 alin.1 din noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Din însăși economia textului legal anterior menționat, a cărui denumire marginală este „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei” se deduce că una dintre condițiile esențiale, necesară pentru a putea fi invocată incidența acestui text normativ, este aceea ca legea penală care conține prevederi legale mai favorabile inculpatului, să fi intervenit după data judecării definitive a cauzei cu privire la care aceasta se invocă.
Din această perspectivă, în cazul în speță, Curtea observă că legea penală nouă, pe care inculpatul o invocă drept lege penală mai favorabilă, respectiv noul Cod penal adoptat prin Legea nr.286/2009, a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, adică într-un moment în care contestatorul N. F. nu era încă definitiv condamnat, sentința penală nr.860 din 01.11.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, rămânând definitivă prin decizia penală nr.540/28.04.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, context în care, în cauza respectivă, verificarea incidenței legii penale mai favorabile trebuia realizată prin prisma dispozițiilor art.5 alin.1 din noul Cod penal, ceea ce de altfel a și făcut instanța de control judiciar, care însă a decis pentru argumentele expuse în considerentele deciziei pronunțate la data de 28 aprilie 2014, că nu dispozițiile noului Cod penal, ci cele din reglementarea anterioară, prezintă un caracter mai favorabil pentru situația inculpatului.
De altfel, luând în considerare și scopul reglementării cuprinse în art.6 alin.1 din noul Cod penal, care este acela de a oferi suport legal pedepsei definitiv aplicate sub imperiul legii vechi, în raport cu legea nouă, Curtea observă și că pedeapsa închisorii, definitiv aplicată condamnatului contestator potrivit legii vechi, ar fi putut fi stabilită, pentru aceleași infracțiuni, și potrivit legii noi.
D. urmare, de vreme ce în caza pendinte, în considerarea argumentelor anterior înfățișate, invocarea incidenței prevederilor noului Cod penal ca lege penală mai favorabilă nu este legal posibilă în actualul context procesual, Curtea constată că sentința Tribunalului este legală și temeinică, neconstatându-se nici din oficiu motive de desființare a acesteia, astfel că în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din noul Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat N. F., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din noul Cod de procedură penală.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din noul Cod de procedură penală, onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului contestator (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat N. F. împotriva Sentinței penale nr.1534/F din 23.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.275 alin.1 și 2 Cod procedură penală, onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 30 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.06. 2014.
PREȘEDINTE
C. C.
GREFIER
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
red. jud. M.S.-T.B.-S.I.P.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
